Teoria Generala A Dreptului Si Statului.

Generated by Foxit PDF Creator Sit © Foxit
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
www.tgds11.wordpress.com Software
specializat
http://www.foxitsoftware.com For evaluation
In memoria profesorului Gheorghe Guzun
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$ only.
NOTA INTRODUCTIVĂ
Teoria generală a statului şi dreptului este o disciplină introductivă,

fundamentală, de sinteză în jurisprudenţă. Ea are o importanţă primordială în
pregătirea juriştilor de calificare superioară.
Teoria generală a statului şi dreptului:
1) Este o ştiinţă introductivă, deoarece ne cunoaştem cu noţiunile, categoriile,
principiile, conceptele iniţiale al ştiinţei juridice în ansamblu, ajutându-ne astfel să
studiem ştiinţele juridice de ramură.
De aici, rezultă ca fără cunoaşterea teoriei statului şi dreptului este imposibilă
cunoaşterea ştiinţelor juridice de ramură.
2)Teoria statului şi dreptului este o ştiinţă generală în sistemul ştiinţelor
juridice de ramură, deoarece ea cercetează problemele comune pentru aceste ştiinţe.
3)Teoria statului şi dreptului se prezintă ca o ştiinţă de orientare metodologică,
deoarece ea elaborează teze teoretice cardinale ce ne orientează la soluţionarea
problemelor în ştiinţele juridice de ramură.
Studiind disciplina în cauză, studentul trebuie să însuşescă anumite cunoştinţe,
să-şi formeze unele deprinderi, să opereze cu noţiuni, categorii, principii, legităţi
privind astfel de fenomene sociale şi politice specifice, precum sunt statul şi dreptul.
Studentul va conştientiza arta de a face analiza unor doctrine şi teorii privind statul şi
democraţia de azi, statului de drept, suveranităţii şi independenţei Republicii
Moldova, elementele normei juridice, etc. Predarea disciplinii Teoria generală a
statului şi dreptului se va afectua în plan comparativ- juridic, cu utilizarea
procedeelor logice (analiza, sinteza, inducţia, deducţia, analogia, definirea,
clasificarea ş.a.).
Manualul reese din diversitatea metodelor şi principiilor didactice oportune la
temele respective.
-1-
Generated by Foxit PDF Creator ©Sit
www.tgds11.wordpress.com Foxit Software
specializat
In memoria profesorului Gheorghe Guzun only.
Teoria statului şi dreptului cuprinde partea conceptuală (filozofică) prin care

ştiinţa juridică judecă, explică şi modifică realizarea juridico-statală. Conchidem, că
necesitatea teoriei statului şi dreptului este solicitată atât de necesităţile teoretice, cît
şi de cele practice, iar scopul teoriei statului şi dreptului este de a îmbogăţi şi
intensifica cunoaşterea teoretică şi practică a statului şi dreptului.
Dr.,conferenţiar Guzun Gheorghe
-2-
Generated by Foxit PDF Creator © Sit
specializat
PLANUL
TEMA 1 . CARACTEISTICA GENERALĂ A TEORIEI STATULUI ŞI

DREPTULUI
1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre stat şi

drept.
2.Obiectul de studiu al teoriei generale a statului şi dreptului. Definiţia teoriei statului
şi dreptului.
3.Metoda teoriei statului şi dreptului
4.Locul şi rolul teoriei generale a statului şi dreptului în sistemul ştiinţelor juridice.
5.Practica-criteriul principal al veridicităţii teoriei generale a statului şi dreptului.
6.Sistemul cursului de teorie generală a statului şi dreptului.
7.Manuale şi materiale didactice la cursul de teorie generală a statului şi dreptului.
TEMA 2 . ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI
1. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea socială

prestatală.
2. Premizele economice sociale de apariţie a statului. Apariţia statului.
Elementele,particularităţile statului.
3. Originea şi apariţia dreptului. Semnele lui.
4. Analiza succintă a teoriilor despre aparişia statului şi dreptului(tehnologica,
rasiala,patriarhala,contractuala, a violenţei, psihologică ş.a.)
-3-
www.tgds11.wordpress.com
Generated by Foxit PDF Creator ©Sit specializat
Foxit Software
In memoria profesorului Gheorghe
http://www.foxitsoftware.com Guzun only.
For evaluation
TEMA 3 . NOŢIUNEA FUNDAMENTALĂ DESPRE STAT
1. Noţiunea statului şi puterii de stat. Semnele specifice ale statului. Definiţia

generală a statului.
2. Esenţa, scopul, sarcinile şi funcţiile statului
3. Mecanismul (aparatul ) statului.
4. Formele statului (de guvernămînt, a orînduirii de stat, regimul de stat (politic).
TEMA 4 . NOŢIUNI DE BAZĂ DE DREPT
1. Reglementarea normativă.
2. Esenţa dreptului. Semnele lui specifice.
Difiniţia generală a dreptului.
3. Dreptul şi statul. Corelaţia dintre stat şi drept.
4. Izvoarele(formele) dreptului şi felurile lor.
Legile şi actele normative juridice subordonate legii.
5. Funcţiile dreptului.
6. Tipul istoric de drept.
7. Dreptul şi normele juridice. Normele juridice şi relaţiile (raporturile) juridice.
Dreptul subiectiv şi obiectiv. Drepturile şi obligaţiunile subiective juridice
8. Faptele juridice şi felurile lor.
9. Dreptul şi conştiinţa juridică.
10. Cultura juridică
11. Dreptul, legalitatea, ordinea de drept şi ordinea publică.
12. Sistemul dreptului. Ramura şi instituţia de drept. Sistemul juridic.
-4-
specializat
TEMA 5 . STATUL ŞI DREPTUL MODERN
1. Apariţa statului şi dreptului modern.

2. Baza economică, socială , esenţa ,sarcinile, şi funcţiile de bază al statului
modern.
3. Mecanismul statului modern.
4. Formele statului modern. Democraţia modernă.
5. Esenţa şi principiile de bază ale dreptului modern.
6. Formele (izvoarele dreptului modern).
7. Deosebirea sistemului juridico-germanic de sistemul juridic anglo-saxon
T E M A 6. UNELE DOCTRINE ŞI TEORII CONTEMPORANE PRIVIND

STATUL ŞI DEMOCRATIA
1. Caracterizarea generala a unor doctrine contemporane cu privire la stat,

(doctrina statului, bunăstării generale, doctrinei tehnocratică, doctrinei fascistă,
doctrinei satului de drept, doctrina marxist-leninistă ş.a )
2. Analiza succintă a unor doctrine şi teorii referitoare la democraţie ( teoria
democraţiei pluralistice, teoria grupurilor de presiune, aşa zisă democraţie
socialistă de tip superior ş.a ) .
TEMA 7. STATUL, DREPTL SOCIALIST(PRIN PRISMA ZILEI DE AZI)
1. Importanţa studierii problemei statului şi dreptului socialist.
2. Doctrina marxist-leninistă despre dictatura proletariatului.

3. Evoluţia democrat socialist după 1917.
4. Dreptul în regimul totalitar sovietic(independent).
-5-
Generated by Foxit PDF CreatorSit
www.tgds11.wordpress.com © Foxit Software
specializat
TEMA 8. NORMA JURIDICĂ
1. Noţiunea normelor sociale.

2. Caracteristicile normelor juridice.
3. Structura normei juridice.
4. Structura tehnico - legislativă a normei juridice.
TEMA 9. SISTEMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢII
1. Noţiunea sistemului juridic al societăţii

2. Discuţii terminologice: „sistemul juridic”, „sistemul dreptului”, „sistemul
juridic”, etc.
TEMA 10. INTERPRETAREA DREPTULUI
I. Noţiunea interpretării dreptului

II. Necesitatea interpretării dreptului.
3. Felurile interpretării dreptului
-6-
Foxit Software
For evaluation
TEMA 1. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEORIEI STATULUI ŞI

DREPTULUI
PLAN:
1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre

stat şi drept.
2.Obiectul de studiu al teoriei generale a statului şi dreptului. Definiţia teoriei
statului şi dreptului.
4.Locul şi rolul teoriei generale a statului şi dreptului în sistemul ştiinţelor
juridice.
5.Practica-criteriul principal al veridicităţii teoriei generale a statului şi
dreptului.
6.Sistemul cursului de teorie generală a statului şi dreptului.
7.Manuale şi materiale didactice la cursul de teorie generală a statului şi
dreptului.
1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre

stat şi drept.
Ce înseamnă noţiunea?
Noţiunea – o formă a gîndirii (un termen), care exprimă semnele esenţiale ale
obiectului, fenomenului, procesului.
Categorii - acestea sunt noţiuni mai largi, cele mai largi noţiuni.
Teoria - exprimare concentrată a practicii sociale.
Teoria statului şi dreptului - exprimarea concentrată a practicii juridico-
statale.
-7-
specializat
Ştiinţa – un sistem de cunoştinţe despre natură, societate şi gîndire.

Aceste cunoştinţe sunt obţinute prin metoda corespunzătoare şi sînt exprimate
în noţiuni, cotegorii, principii (idei fundamentale) şi concepte (concepţii). Există un
sistem al ştiinţelor. Sistemul ştiinţelor se clasifică, adica se împarte în:
1.Ştiinţe ale naturii;
2.Ştiinţe despre societate;
3.Ştiinţe despre gîndire;
Ştiinţele sociale, adică ştiinţele despre societate (istoria, filozofia) urmăresc
scopul de a cunoaşte legităţile (legile) generale ale existenţei şi dezvoltării societăţii,
de a studia formele istorice de organizare socială şi modalităţile specifice de
manifestare a diverselor componente ale realităţii socioumane (politice, juridice etc).
Legalităţile generale au anumite trăsături ce le deosebesc de legile naturii în primul
rînd prin aceea, ca legităţile dezvoltării sociale se manifestă în însăşi ativitatea
oamenilor înzestraţi cu conştiinţă. Teoria generală a statului şi dreptului se referă la
ştiinţele sociale. Ea studiază astfel de fenomene sociale ca statul şi dreptul care apar
în societate şi se dezvoltă în legătură cu dezvoltarea societăţii umane. Din ştiinţele
sociale face parte nu numai Teoria generală a statului şi dreptului, dar toate ştiinţle
despre stat şi drept. Acestea ne propun un întreg sistem de cunoştinţe despre stat şi
drept. Este vorba de un şir de discipline ştiinţifice care în majoritatea cazurilor se
referă la ştiinţele speciale şi sînt consacrate numai anumitor laturi (aspecte) ale
activităţii statului sau sînt consacrate ramurilor de drept. Putem numi ştiinţa dreptului
constituţional, civil, penal, administrativ, financiar, familial, de muncă. Este
important să subliniem, că conţinutul lor este legat în fond de realizarea sarcinilor
practice - asigurarea însuşirii legilor, arată cum trebuie ele aplicate corect, contribuie
la formarea deprindelor alcătuirii diferitelor documente juridice: contracte, hotărîri,
decizii ale judecătoriilor ş.a.
Denumirea corectă a obiectului de studiu. Noi vom studia teoria generală a
statului şi dreptului. De ce?
1.Fiindcă vom studia anume teoria generală a statului şi dreptului în general
(sclavagist, feudal, burghez, socialist).
-8-
Generated by Foxit PDF CreatorSit © specializat
Foxit Software
http://www.foxitsoftware.com For Guzun
evaluation only.
2.Fiindcă ea studiază legităţile generale, sau cele mai generale trăsături ale
3.Ea este teoria generală pentru toate celelalte ştiinţe juridice de ramură.
Ce este statul ?
Statul – o organizaţie politică, un instrument (formă) a organizării şi dirjării cu

societatea. Statul este organizarea puterii politice, este instrument al organizării şi
dirijării (conducerii) cu societatea .
Ce este dreptul ?
Dreptul - sistemul regulilor (normelor) generale de comportare, ce expimă

voinţa de stat şi serveşte ca regulator al relaţiilor sociale.
Statul şi dreptul sînt nu numai fenomene politice deosebite, dar şi fenomene
sociale deosebite, strîns legate între ele. Ele apar, funcţionează şi se dezvoltă,
interacţionează recipoc. Teoria generală a statului şi dreptului este sistemul
cunoştinţelor generalizate despre stat şi drept. Ea este o ştiinţă socială ce reprezintă
în sine un sistem de cunoştinţe teoretice depre stat şi drept.
Ce reprezintă legităţile ?
Legităţile sînt legături:

1. Permanente (stabile)
2. Esenţiale
3. Proprii lăuntric obiectului, fenomenului dat
4. Ce se repetă şi
5. exprimă esenţa obiectelor fenomenelor, proceselor date.
-9-
Foxit Software
For evaluation
Iată de ce în teorie se studiază mai ales originea, esenţa statului şi dreptului,

legătura lor cu baza economică şi cu alte fenomene sociale, semnele lor specifice,
fundamentale, dezvoltarea, tipurile istorice, formele şi funcţiile lor.
Teoria statului şi dreptului examinează statul şi dreptul ca părţi ale
suprastructurii asupra bazei economice.
Ce este suprastructura şi baza economică ?
Baza economică - totalitatea relaţiilor de producţie şi consumului, adică a

relaţiilordin sfera de producţie a schimbului şi repartiţiei ce formează structura
economică a societăţii.
Suprastructura - totalitatea ideilor, conceptelor (părerilor), relaţiilor

ideologice şi instituţiilor ce le corespund. Suprastructura apare în baza unei anumite
baze economice, este strîns legată de ea, şi influenţează poziti asupra ei. Ea se
compune din: religie, idiologie, ştiinţă, stat şi drept. Suprastructura juridică a
societăţii se compune din totalitatea fenomenelor juridice. Suprastructura politică din
stat şi organele lui (instituţiile lui). Teoria statului şi dreptului studiază statul şi
dreptul- în unitatea şi interacţiunea lor (în acţiunea lor reciprocă unul asupra altuia).
Statul şi dreptil sînt instrumente ale organizării şi conducerii cu societatea.
2. Obiectul de studiu al teoriei generale a statului şi dreptului. Definiţia teoriei

Ce studiază această ştiinţă?

Astfel, întrebarea despre obiectul de studiu (de cercetare) al ştiinţei este
întrebarea aceea ce studiază această ştiinţă. Spre deosebire de ştiinţele speciale
juridice, teoria generală a statului şi dreptului este ştiinţă generalizatoare. Ea este
orientată spre studierea statului şi dreptului în întregime, spre stabilirea celor mai
generale semne (trăsături) ale lor. Teoria generalizează experienţa juridico-statală a
- 10 -
Foxit Software
http://www.foxitsoftware.com Guzun
For evaluation only.
reglementării vieţii societăţii pe parcursul dezvoltării ei (spre exemplu sec.XVIII

î.e.n. – yiua de azi). Astfel, teoria generală a statului şi dreptului nu studiază toate
aspectele activităţii statului, toate normele juridice concrete, practica aplicării lor.
Această sarcină este soluţionată de întregul sistem al ştiinţei despre stat şi drept.
Obiectul de cercetare al teoriei a statului şi dreptului sunt legităile de bază ale
statului şi dreptului, esenţa statului şi dreptului, rolul şi dezvoltarea lor.
DEFINIŢIA TEORIEI GENERALE A STATULUI ŞI DREPTULUI

I.Teoria generală a statului şi dreptului este un sistem de cunoştinţe generalizate
despre stat şi drept;
II. Despre legalităţile de bază ale statului şi dreptului (apariţia, dezvoltarea,
funcţionare, esenţa, rolul lor în societate).
În ce mod trebuie studiat statul şi dreptul ?
Metoda – calea spre adevăr, modul de cercetare a obiectelor, proceselor,

fenomenelor.
METODOLOGIA - ştiinţa despre metodele ştiinţifice de cercetare (a statului şi
dreptului).
1. Metoda istorică - statul şi dreptul se studiază în evoluţia lor istorică, atît
esenţialul cît şi neesenţialul şi dezvoltarea în ansamblul a statului şi dreptului,
începînd cu sec. 18 î.e.n. şi pînă azi.
2.Metoda logică – constă în studierea statului şi dreptului cu ajutorul

categoriilor, legilor logice. Metoda logică este o metodă universală de studiere
a)”INDUCŢIA”-de la particular la general.
- 11 -
Generated by Foxit PDF Creator ©SitFoxit
specializat
Software
b)”DEDUCŢIA”-de la general la particular

c)”ANALIZA” –descompunerea convenţională întregului în părţi şi studierea
lor.
d)”SINTEZA”-sintetizăm convenţional, unim elementele într-un întreg şi îl
studiem
e)”ANALOGIA”-asemănăm cu ceva.
3. Metoda comparativă - se stabilesc semnele comune distinctive ale

fenomenelor, obiectelor, proceselor. Este vorba despre compararea unei legi vechi cu
una nouă. Dr. comparat - se compară.
4. Metoda sociologică - fenomenele juridico- statale se studiază în legătură cu

viaţa societăţii (ancheta sociologică, interviu, chestionar).
5. Metoda experimentală - se aplică cu precădere în ştiinţele naturii. Metoda

experimentală se aplică şi în jurisprudenţă.
6. Metoda statistică - pe baza cifrelor constatăm sporirea sau micşorarea

criminalităţii.
4.Locul şi rolul teoriei generale a statului şi dreptului în sistemul ştiinţelor

juridice.
Menţionăm, ca teoria statului şi dreptului este strîns legată de ştiinţele juridice

de ramură. Legătură este reciprocă, bilaterală.
Sistemul ştiinţelor juridice se compune din:
1.Teoria generală a statului şi dreptului.
2.Ştiinţele juridico- istorice
3.Ştiinţele juridice de ramură
4.Ştiinţele ajutătoare
- 12 -
Generated by Foxit PDF Creator Sit specializat
© Foxit Software
2)Ştiinţele juridico-istorice cercetează statul şi dreptul dintr-o anumită ţară

(ex. Istoria statului şi dreptului R.M.) sau dezvoltarea generală a fenomenelor
juridico-statale (ştiinţa despre stat şi drept scoate la iveală existenţa unor legităţi ale
apariţiei sau dispariţiei unor forme de stat şi drept. În numărul ştiinţei istorice intră
istoria doctrinelor politico-juridice (legităţi ce se referă la dezvoltarea gîndirii juridice
şi politice).
3) Ştiinţele juridice de ramură - studiază fenomene juridice particulare şi
anume ramurile al dreptului(ştiinţa dreptului constituţional, administrativ, civil,
penal).
4) Ştiinţele ajutătoare – strâns legate de ştiinţele juridice: criminalistica,
medicina legală, logica judiciară, statistica juridică. Ele ajută la cunoaşterea
fenomenelor juridico-statale, la aplicarea corectă a normelor de drept. Faţă de
ştiinţele juridice de ramură, teoriea statului şi dreptului se prezintă ca o ştiinţă
generalizatoare, deoarece ea elaborează noţiuni, categori, principii, concepte,
concluzii, recomandări, propuneri pentru toate ştiinţele juridice.
Teoria generală a statului şi dreptului:
1)Este o ştiinţă întroductivă, deoarece ne cunoaştem cu noţiunile, categoriile,

principiile, conceptele iniţiale al şiinţei juridice în ansamblu, ajutîndu-ne astfel să
studiem ştiinţele juridice de ramuă.
De aici, rezultă ca fără cunoaşterea teoriei statului şi dreptului este imposibilă
cunoaşterea ştiinţelor juridice de ramură.
2) Teoria statului şi dreptului este numită sociologia dreptului, filosofia
statului şi dreptului, enciclopedia juridică, alfabetul ştiinţei juridice.
3) Teoria statului şi dreptului este o ştiinţă generală în sistemul ştiinţelor
juridice de ramură, deoarece ea cercetază problemele comune. (Ex. tipurile statului şi
dreptului, interpretarea actelor normative, realizarea dreptului, funcţiile statului şi
dreptului, mecanizmul reglementării juridice ş.a.).
- 13 -
Generated by Foxit PDF Creator © SitFoxit
specializat
Software
4)Teoria statului şi dreptului se prezintă ca o ştiinţă de orientare metodologică,

deoarece ea elaborează teze teoretice cardinale ce ne orienteză la soluţionarea
problemelor în ştiinţele juridice de ramură (esenţa statului, dreptului). Teoria statului
şi dreptului cuprinde partea conceptuală (filozofică) prin care ştiinţa juridică judecă,
explică şi modifică realizarea juridico-statală. Coinchidem, că necesitatea teoriei
statului şi dreptului este solicitată atăt de necesităţile teoretice, cît şi de cele practice,
iar scopul teoriei statului şi dreptului este de a îmbogăţi şi intensifica cunoaşterea
teoretică şi practică a statului şi dreptului.
De rănd cu aceasta, teoria statului şi dreptului porneşte de la ajunsurile
ştiinţelor juridice de ramură, de la materialul faptic acumulat de acesta, de la
generalizările lor (ex. conceptul normei juridice înstruneşte trăsăturile particulare ale
tuturor normelor de drept). Deci, legătura teoriei statului şi dreptului cu ştiinţele
juridice de ramură este reciprocă, bilaterală.
5) Teoria statului şi dreptului- o ştiinţă de sinteză (generalizatoare).
Toate ştiinţele ce studiază statul şi dreptul constituie jurisprudenţa, care mai
înseamnă (practica juridică).
 Jurisprudenţa-toate ştiinţele despre stat şi drept;
 Jurisprudenţa - practica judiciară (al doilea sens).
5. Practica - criteriul principal al veridicităţii teoriei generale a statului şi

dreptului.
Statul şi dreptul trebuie studiate în legătură cu practica vieţii sociale, adică in
legătură cu practica juridico-statală. Se are în vedere studierea activităţii diferitelor
organe de stat (primării, preturi, prefecturi) adică structura şi activitatea statului,
organizarea şi activitatea organelor de stat, activitatea de aplicare şi ocrotire a
normelor de drept. Statul şi dreptul se studiază în legătură cu practica emiterii,
acţiunii eficiente a normelor juridice ce are o importanţă primordială în procesul
cunoaşterii statului şi dreptului (ex. studierea dosarelor penale concrete ne ajută să
cunoaştem mai profound normele juridice în genere şi, mai ales, cele ale dreptului
- 14 -
Foxit Software
For evaluation
penal). Practica determină scopurile studierii statului şi dreptului. Studierea statului şi

dreptului este cerută de necesităţile practicii, urmăreşte scopul de a-i ajuta ei. Practica
serveşte drept criteriu principal al veridicităţii concluziilor ştiinţifice, deoarece
justeţea lor se verifică în viaţă (ex. se adoptă nişte legi parcă echitabile, însă
aplicîndu-le în practică înţelegem că nu sînt drepte, sunt imperefecte). Studierea
practicii juridico-statale ajută să ne concentrăm atenţia asupra proceselor lăuntrice ale
statului şi dreptului (esenţa, rolul legislaţiei).
6. Sistemul cursului de teorie generală a statului şi dreptului.

Sistemul cursului teoriei statului şi dreptului reprezintă ordinea în care se
studiază materia de studiu, adică distribuirea ei pe teme. Temele sînt distribuite
astfel: răspunsul îl găsim în programa, manuale, materiale didactice, bibliografia la
cursul de teorie a statului şi dreptului.
7. Manuale şi materiale didactice la cursul de teorie generală a statului şi

dreptului.
Vezi bibliografia la teoria statului şi dreptului.
TEMA 2. ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI
5. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea

socială prestatală.
6. Premizele economice sociale de apariţie a statului. Apariţia statului.
Elementele, particularităţile statului.
8. Analiza succintă a teoriilor despre aparişia statului şi dreptului (tehnologica,
rasiala, patriarhala, contractuala, a violenţei, psihologică ş.a.)
- 15 -
specializat
Software
1. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea

socială prestatală.
Cauzele, condiţiile apariţiei statului şi dreptului s-au format în societatea

primitivă şi de aceea se cere făcută caracterizarea acestei societăţi.
Baza economică a societăţii primitive este factorul principal şi determinant în
viaţa ei, în apariţia statului şi dreptului. Baza economică a acestei societăţi se alcătuia
din proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producţie: împărţirea bunurilor
materiale se efectua în mod egal. Proprietatea colectivă asupra mijloacelor de
producţie era determinată de nivelul redus de dezvoltare a forţelor de producţie-
omul, mijloacele de producţie, uneltele. Uneltele de muncă în acea epocă erau
primitive. Productivitatea muncii putea fi joasă: oamenii nu cunoşteau bine realitatea.
Slăbiciunea lor în faţa naturii, condiţiile aspre de viaţă îi impuneau să se unească în
colective şi să muncească împreună (ginţi, triburi). Munca comună în mod inevitabil
conducea la proprietatea comună şi împărţirea produselor în baza egalităţii.
Particularităţile bazei economice a societăţii primitive au determinat structura socială,
viaţa spirituală, specificul puterii sociale şi a normelor sociale. Ginta- celula primară
a societăţii primitive. A apărut în rezultatul evoluţiei îndelungate a societăţii umane.
La începutul omenirii trăiau în turme, sub influienţa muncii ei căpătau “trăsăturile
omului social”. Munca a jucat rolul primordial în crearea ”omului social” şi al gintei.
Apariţia gintei înseamnă un pas înainte în dezvoltarea societăţii. Ea se prezintă ca un
organism social, o asociaţie ce constituie un colectiv de producţie, proprietar al
mijloacelor de producţie, organizator al muncii comune. Proprietatea comună asupra
pămîntului, obiectelor de consum, uneltelor, împărţirea lor egală au condiţionat
dominaţia puterii colective în gintă. Toţi membrii gintei erau oameni liberi, egali
legaţi prin rudenie; relaţiile dintre acestea se bazau pe frăţie, ajutor reciproc, nimeni
nu se bucurau de previlegii.
Pentru gintă, ca celulă primară a organizării sociale este caracteristic:
- 16 -
Foxit Software
In memoria profesorului Gheorghe evaluation only.
1. Ginta este o alianţă personală şi nu teritorială, ceea ce înseamnă că ginta nu

depinde de teritoriu. Ea putea să se mute dintr-un loc în altul, dar ea se păstra ca
organizaţie.
2. În gintă există autoadministrarea socială, lipsea puterea publică politică, iar
puterea socială(publică) purta un caracter “părintesc” şi se baza pe autoritate,
respect şi tradiţie.
Exponentul puterii era întrega gintă (societatea). Puterea nu era separată de
societate, ci coincidea cu ea, aparţinea ei. Cele mai importante întrebări ale vieţii
societăţii: producţia, războiul, ritualurile religioase, rezvoltarea litigiilor între anumite
persoane şi altele se soluţionau de adunarea tuturor membrelor mature ai ginţii
(femei, bărbaţi)- adunarea populară. Adunarea populară apărută odată cu ginta era
puterea supremă. Pentru conducerea nemijlocită cu afacerile gintei adunarea
poporului alegea căpitenia (stareişina) şi comandantul oastei, care nu avea
precumpăniri materiale, muncea de rînd cu ceilalţi membri ai ginţii şi se bucurau de
autoritatea morală (şi nu politică). Aceste persoane puteau fi înlocuite de adunare
oricînd. Funcţiile şi le îndeplineau sub controlul ginţei. Hotătîrile adunării populare
erau strict obligatorii pentru toţi şi se concepeau ca exprimare a voinţei comune.
Puterea publică din societatea primitivă era destul de autoritară, capabilă de a
conduce eficient cu ginta. Ea avea posibilitatea de a-i constrînge pe cei ce încalcau
ordinea, însă nu dispunea de organe de specialitate, de constrîngere (poliţie,
jandarmerie). Dacă apărea necesitatea soluţionării chestiunilor legate de încălcare a
obiceiurilor, regulilor morale, religioase (şi tradare), apoi cu aceasta se ocupa
adunarea populară, adică întreaga gintă. Ea scoate hotărîrea despre pedeapsă:
- Punerea în vedere;
- Dojana;
- Mustrarea;
- Alungarea din gintă.
Legăturile cu alte ginţi au contribuit la formarea de uniuni de ginţi, care a
fost denumită “fratarie” în Grecia “curie” în Roma. Cîteva fratarii în măsura
dezvoltării societăţii se uneau în triburi. Au existat şi uniuni de tribri. În “fratarii”
- 17 -
Foxit Software
For evaluation
organizarea puterii se asemăna cu cea din gintă. În trib puterea socială se înfăptuia de
consiliul tribului în care intrau reprezentanţii “fratariilor”:
- Capiteniile (şeful tribului, preoţii);
- Comandanţii de oşti;
- Slujitorii cultelor (sacerdoţii).
Pentru gintă sînt caracteristice unitatea, colaborarea şi ajutorul reciproc. Ginta
este o organizaţie unică în care nu sînt interese lăuntrice, antagoniste. În gintă toate
problemele se rezolvă relative uşor. Toate acestea ne permit să vorbim ca această
putere reprezintă o autoconducere, o democraţie primitivă.
Concluzie:
1. Ginta ca celula primitivă a soietăţii a fost o organizaţie universală,
caracteristică pentru toate popoarele.
2. Pe treptele timpului ale epocii primitive a existat matriarhatul- rudenia se
socotea exlusiv pe linia mamei, deoarece în condiţiile căsătoriei în grup,
nimeni nu putea să-l ştie pe tatăl său. La această treaptă, cât şi mai târziu
femeia ocupa o situaţie dominantă în economie. Munca ei (culegerea fructelor,
prigătirea bucatelor, prelucrarea pământului cu ajutorul sapaligii), era pe atunci
un izvor cu mult mai efficient al existenţei decât munca bărbatului –vânător. În
cazul gintei matriarhale există diviziunea naturală a muncii – (grupuri de
bărbaţi, femei, bătrâni, copii se ocupau cu diferite feluri ale activităţii de
muncă). Treptat se îngustează cercul legăturilor de căsătorie, se formează
familia în perechi, ce reprezintă o alianţă nestabilă a căsătoriţilor, cu libertatea
divorţului din ambele părţi. Averea personală a membrilor gintei decedaţi era
moştenită de gintă.
Normele sociale din societatea primitivă.

În societatea primitivă existau anumite reguli de comportare a oamenilor, adică
normele sociale. La aceasta se referă obiceiurile – ce au jucat un rol important în
reglementarea producţiei, relaţiilor familiale şi a altor relaţii sociale.
- 18 -
specializat
Software
Obiceiurile erau reguli de comportare ce s-au format istoriceşte şi au intrat în

viaţa socităţii în rezultatul aplicării de mai multe ori pe parcursul unei perioade de
timp. Obiceiurile erau legate de normele moralei primitive_ de precripţiile
religioase. Se contopea cu ele. De aici denumirea de mononormă. Un colorit
religios purtau ritualurile. Existau diferite interziceri – tabu (oprelişti). Toate
acestea serveau serveau ca regulator al relaţiilor sociale.
Particularităţile obiceiului din societatea primitivă:
1. Obiceiurile exprimau interesele şi voinţa întregii ginţi, porneau de la gintă, de
la trib.
2. Obiceiurile reglementau comportarea oamenilor uniţi pe baza colaborării,
ajutorului reciproc.
3. Acţionau (funcţionau) obiceiurile în puterea obişnuinţei, iar în caz de
necesitate, executarea lor se asigura de întreaga gintă.
Drepturile şi oblgaiunile se contopeau: oamenii procedau astfel deoarece
aceasta era dictată de obişnuinţă. Exemple de obicei:
- obiceiul egalităţii tuturor membrilor gintei;
- obiceiul moştenirii în folosul gintei;
- răzbunarea prin sânge.
Dreptul era privit ca oblgaiunea, iar oblgaiunea – ca drept. Şi drept şi
oblgaiune era răzbunarea prin sânge, munca colectivă, vânătoarea.
2.Premizele economice, sociale de apariţie a statului. Apariţia statului.

Elementele, particularităţile statului.
Cauzele – dezvoltarea logică de neocolit (inevitabilă) a economiei comunei
primitive. Economia comunei primitive progresa pe masura perfecţionării uneltelor
de muncă. Pentru dezvoltarea economică o importanţă primordială a avut diviziunea
socială a muncii:
1. Prima mare diviziune socială a muncii - de la agricultură s-a separate vităritul.
2. A doua mare diviziune socială a muncii - separarea meşteşugului de la
agricultură. Cea de-a doua diviziune socială a muncii a dus cu sine o nouă
- 19 -
specializat
împărţire a societăţiiîn în categorii sociale: deosebire dintre bogaţi şi săraci apare

odată cu deosebirea dintre robi şi liberi.
Dezvoltarea agriculturii, vităritul, meşteşugul, ca ramuri aparte a dus la o mai
mare acumulare a surplusului de produse. A apărut producţia pentru schimb,
producţia de mărfuri, iar odată cu ea comerţul, ce se ducea nu numai în interiorul
tribului (cea de a treia mare diviziune socială a muncii).
3. Apare a treia mare diviziune socială a muncii – comerţul. Astfel, apare o nouă
categorie socială, ce nu se ocupă cu producţia, dar numai cu schimbul produselor -
negustorii. Divizarea muncii şi perfecţionarea uneltelor de muncă au sporit
considerabil productivitatea muncii. A apărut surplusul de produse. În noile
condiţii economice o singură familie, un singur om putea nu numai să se asigure
cu mijloace pentru existenţă, dar şi să creieze un surplus. Apariţia surplusului de
produse a fost momentul – cheie, ce, nu în ultima analiză, a dus la prăbuşirea
organizării economice şi sociale a comunei primitive. Surplusul de produse le-a
creat anumitor familii, căpetenii gintei şi tribului, conducătorilor militari
posibilitatea de a concentra în mânile sale unetele de muncă, rezervele de mărfuri,
iar mai tîrziu şi sectoare de pământ. Aceasta s-a realizat în procesul schimbului
surplusul de produse. Ce a atras după sine inegalitatea de avere în gintă, în
interiorul ei. Aşa a apărut proprietatea privată.
Premizele sociale – societatea s-a scindat în oameni bogaţi şi săraci, ginta şi
tribul se scindează în oameni liberi - stăpânitori de robi şi robi. La popoarele ce nu
au cunoasut realităţile de producţie sclavagistă, descompunerea societăţii
primitive a cauzat apariţia societăţii feudale (aristocraţia funciară) şi tărani
dependenţi (şerbi). Deci în rezultatul descompunerii comunei primitive apare
robia sau în unele tări şerbia, creşte numărul robilor pe baza transformării
prizonierilor de război şi a oamenilor liberi ce nu pot achita datoriile, în robi. Are
loc trecerea de la ginta matriarhală la cea patriarhala. În cadrul ei se formează
familia patriarhala. Trecerea la patriarhat are cauzele sale sociale şi economice
(dezvoltarea agriculturii, vităritul meşteşugăritul, comerţul, succesiune averei de
copii – rolul hotărâtor al barbaţilor în economie). Patriarhatul a contribuit la
- 20 -
© Foxit Software
apariţia comunelor săteşti (O.S.). Comunele săteşti se alcătuiau din familii

înrudite şi aveau la bază 2 feluri de proprietate:
- privată (locul pentru casă, grădină, lotul arabil)
- colectivă (păşunile, pădurile, iazurile) – sunt folosite de întreaga comună
sătească.
Următoarea formă de organizare socială, prin care trece comuna primitivă în
procesul descompunerii sale (perioada imediat premergătoare apariţiei statului) –
“democraţia militară” (în unele ţări “ierarhia militară”).
Democraţia militară – perioada de istorie, când democraţia primitivă se
transformă în democraţia militară. Această formă a puterii poporului includea:
- comandantul militar;
- consiliul comandantul militar;
- adunarea populară.
Războaiele au devenit fenomene bişnuite ale vieţii populare. Războaiele,
jafurile au concentrat mai multe bogăţii în mîine unor capi de familie din numărul
cărora apare aristocraţia gentilică – de trib, comandantul militar capătă mai multe
drepturi exepţionale (prerogative), iar puterea lui se transmite prin moştenire.
Astfel, se pune fundamentul puterii regelui (monarhului). Aşa dar, dezvoltarea
economică, apariţia proprietăţii private au condus la schimbări esenţiale în structura
şi organizarea socială a comunei primitive, la o diferenţiere a intereselor sociale a
diferitor categorii (grupuri sociale). Apar contradicţii sociale, ce pot fi soluţionate
numai prin victoria forţelor şi formelor noi de organizare statală a societăii. De acum
organizaţia gentilică de trib nu mai era comodă pentru a organiza şi a conduce
societatea: ea a devenit neputencioasă în faţa contradicţiilor din societate. Rolul ei
este preluat de stat.
Apariţia proprietăţii private, a categoriilor sociale cu o diferenţiere a intereselor
lor a fost o necesitate istorică, economică, socială, politică, un progres social.
Apariţia statului este, de asemenea, o necesitate istorică, economică, socială, politică
de neocolit. Statul are menirea să ţină conflictele sociale în limitele ordinii, să asigure
dominaţia unui grup de proprietari ai principalelor mijloace de producţie asupra
- 21 -
specializat
majorităţii poporului (statul feudal, sclavagist), la etapa contemporană - a

deţinătorilor puterii de stat, ce reprezintă interesele majorităţii populaţiei (statul
modern). Deci de rînd cu dezvoltarea economică, apariţia proprietăţii private, cu
scindarea societăţii în grupuri sociale cu interese antagoniste, cu trecerea de la
societatea primitivă la cea sclavagistă are loc şi modificarea tipului puterii – puterea
obştească, ce se înlocuieşte cu puterea de stat (politică) concentrată în mîinele
sclavagiştilor şi în unele triburi a feudalilor. Procesul de apariţie a statului în diferite
condiţii istorice a avut particularităţile sale specifice.
Formele de bază a apariţiei statului:
1. forma ateniană (Atena, Grecia)
2. forma romană (Roma)
3. forma de apariţie a statului la germanii antici.
1. Apariţia statului în Atena, reprezintă forma pură (clasică). Aici statul apare
nemijlocit din contradicţiile sociale (dintre grupurile sociale) ce s-au dezvoltat în
interiorul societăţii gentilice, fără influenţa cărorva factori interni sau externi.
Apariţia statului sclavagist atenian este un exemplu tipic de apariţie a statului (fără
amstec – extern, fără alţi catalizatori interni, adică odată cu scindarea societăţii în
categorii sociale şi lupta dintre ele).
2. Apariţia statului în Roma, a vut loc ca şi la atenieni, însă acest proces a fost
urgentat de lupta plebeilor şi patricienilor.
Aşa dar, particularităţile apariţiei statului la romani constau în aceea că acest
proces a fost grăbit de lupta plebeilor împotriva aristocraţiei gentilice romane -
patricienilor.
Plebeii – oameni personal liberi din populaţia teritoriilor cotropite (supuse), dar
care se aflau în afara cetăţilor romane şi nu făceau parte din populaţia romană. Ei
aveau proprietate funciară, plăteau impozite, satisfăceau serviciul militar, dar nu
ocupau posturi în aparatul de stat.
Patricienii – oameni previligiaţi.
- 22 -
Foxit Software
For evaluation
3. Germanii antici au cucerit teritorii imense şi din Imperiul Roman. Germanii antici
nu aveau statalitate şi acest fapt – cucerirea, a grăbit procesul de scindare a societăţii
în grupuri sociale cu interese diferite, de apariţie a statului. Astfel, cuceririle au
accelerat acest proces. Triburile germane se aflau în faza orînduirii gentilice şi nu
puteau să conducă cu ajutorul organizaţiei gentilice cu provinciile ocupate. Se cerea
un aparat special de conducere şi constrângere (în locul statului roman sclavagist –
statul feudal). Statul la germanii antici apare nu ca stat sclavagist, dar ca stat feudal
timpuriu. Aceasta e particularitatea specifică a apariţiei statului la germanii antici. Ea
a fost condiionată de faptulcă în Imperiul Roman robia s-a învechit din punct de
vedere economic. Aici au apărut şi se consolidau relaţiile feudale de proprietate, pe
când triburile germane se aflau în situaţia descompunerii relaţiilor de producere
gentilice şi diferenţierii sociale.
Concluzia: Însă care nu ar fi specificul apariţiei statului la diferite popoare,
în toate cazurile el apare în ultima analiză sub influenţa dezvoltării economice, ca
rezultat al descintralizării societăţii primitive şi apariţiei societăţii cu grupuri
sociale antagonistice şi luptei lor pentru putere.
Elementele – din ce se compune sau care sunt părţile întregului. Ceterchi şi
Craiovan definesc statul: 1) o putere organizată, 2) asupra unei populaţii, 3) pe un
anumit teritoriu.
În definiţie sunt menţionate toate cele 3 elemente constituitive ale statului:
1) puterea organizată, 2) populaţia, 3) teritoriu, care sunt obligatorii pentru
existenţa unui stat.
Alţi autori vorbesc numai despre semnele, trăsurile statului. Semnele statului
sunt criterii ce ne permit a deosebi statutul de organele puterii sociale din comuna
primitivă, statul ca organizaţie politică de alte organizaţii politice.
La semne se referă:
1) Teritoriul (repartizarea teritorială a populaţiei, a supuşilor statului). Statul îi
uneşte pe oameni nu după semnul rudeniei, dar după locul de trai, pe baza
principiului teritorialităţii.
- 23 -
© Foxit Software
2) Crearea puterii publice politice, ce nu coincide cu populaţia. Puterea publică

(socială) a existat şi în societatea primitivă, însă acolo ea coincidea nemijlocit cu
societatea, adică era putere publică nepolitică. Puterea publică politică se
înfăptuieşte de detaşamente speciale, ce execută funcţiile specifice de conducere şi
constrîngere (armata, poliţia, jandarmeria).
3) Populaţia - statul nu poate fi conceput fără populaţie. Cetăţenia este apartenenţa
oamenilor unui anumit stat. Deosebim:
1. cetăţeni ai unuim stat concret (România, RM);
2. cetăţeni străini;
3. apatrizi - persoane fără cetăţenie ( în Moldova peste sunt 101 persoane )
4) Impozitele – pentru întreţinerea aparatului de stat ce se dezvoltă, sporeşte
numeric, pe măsura dezvoltării societăţii se înlătură o parte mare de oameni din
producţie, se cer mijloace materiale. Acestea se percep de la populaţie pe calea
impozitelor şi taxelor.
5) Suveranitatea - are 2 aspecte
Aspectul interior şi exterior.
Aspectul interior – nici o altă formă de autoritate nu este superioară puterii de
stat.
Aspectul exterior – constă în raporturile statului cu alte state, adică
independentă, neatîrnarea lui, libertatea statului.
6) Legislaţia (dreptul) ca semn al statului.
7) Azi se vorbeşte mult şi despre simbolurile statului ca semne ale statului (stema,
drapelul).
Odată cu procesul apariţiei statului are loc şi procesul formării dreptului.

Cauzele apariţiei dreptului sunt aceleaşi ca şi la apariţia statului
Cum apare dreptul? Dreptul apare pe 3 căi:
- 24 -
specializat
Software
1. pe calea transformării obiceiurilor primitive în normele obiceiului juridic. Pe

măsura descompunerii orînduirii primitive unele obiceiuri care mai înainte
exprimau voinţa intregii ginţi, se schimbă după conţinut. Ele au început să
exprime voinţa unor grupuri sociale. Concomitent cu acesta statul asigură
obiceiurile prin constrîngere, adică a început să le susţină prin puterea sa de
constrîngere.
2. pe calea creării lui ( a dreptului) de către organele de stat. Organele de stat au
început să creeze şi să fixeze norme juridice în diferite acte juridice (legi,
coduri). Cu timpul acest canal devine principala cale de creare a dreptului.
3. pe calea precedentului juridic sau administrativ în crearea normelor juridice.
Un rol esenţial au jucat organele judiciare sau administrative (Anglia, SUA
Canada).
Precedentul juridic - hotărîrile concrete ale organelor judiciare sau
administrative servesc ca model pentru rezolvarea tuturor cazurilor similare pe
viitor:
1. normele de drept apar la o anumită treaptă a dezvoltării societăţii.
2. sunt adoptate sau sancţionate şi asigurate de organele de stat prin
convingere şi constrîngere.
3. normele juridice reglementează cele mai importante relaţii sociale.
4. poartă un character, general-obligatoriu , formal-determinat.
5. sunt un mijloc de impunere a voinţei statului întregii populaţii.
4. Analiza succintă a teoriilor despre aparişia statului şi dreptului (tehnologica,

rasiala, patriarhala, contractuala, a violenţei, psihologică ş.a.)
Există o mulţime de concepţii, teorii, scoli, curente referitoare la apariţia

statului şi dreptului. Noi le vom evidenţia pe principalele:
1. teoria teologică – este una din cele mai vechi teorii ale apariţiei statului şi
dreptului. Exponenţii ei Tomas dAquino, Mariten (sociolog). Ei susţin că
- 25 -
© Foxit Software
statul şi dreptul sunt produse ale unei forme supranaturale, divine, adică statul
şi dreptul provine de la Dumnezeu.
2. teoria patriarhală – reprezentaţii ei: Aristotel, Mihailovschi, Filmer.
Exponenţii teoriei patriarhale pornesc de la ideea, că statul parvine de la
familie; este rezultatul creşterii, ramificării dezvoltării ei. Filmer afirmă, că
puterea absolută a monarhului este continuarea puterii tatălui în familie.
Puterea monarhului poartă un carcter puternic.
3. teoria de contact ( contractuală) – reprezentanţii ei: Epicur( filosof antic,
Grecia), Hugo Groţius, Benedict Spinosa (Olanda), J. Locke, Hobbs,
Rouseau(France), Peşteli, Radişţev (Rusia). Aceştea examinează puterea de
stat ca rezultat al asocierii oamenilor pe baza înţelegerii receproce benevole,
adică pe baza contractului, deci, părtaşii teoriei admit faptul că au fost
perioade cînd statul nu a existat. Ce a precedat statului? Hoobs spunea, că a
fost un război al oamenilor şi ei au fost nevoiţi să încheie un contract. Apare
statul pentru a menţine pacea. Statul apare pentru a pune capăt nelegiuirilor.
În secolul XVII-XVIII reprezentanţii teoriei contractuale reieşeau din
aceea, că în rezultatul contractului despre crearea statului oamenii au
transmis puterii de stat o parte din drepturile sale naturale şi în schimb
statul şi-a asumat obligaţiunile de a ocroti proprietatea şi securitatea lor.
4. teoria violenţei - exponenţii ei Kauţkii(Rusia), Diuring Eugen(Germania).
Teoria violenţei susţine că puterea de stat apare ca rezultat al acţiunii
factorilor militaro-politice, cuceririi unui trib de către altul.
5. teoria psihologică –la baza ei stau particul. psihice, instinctele. Exponenţii ei:
Tard, Frezer. Cauza apariţiei statului şi dreptului trebuia căutată în psihologia
omului, care este o fiinţă sociabilă şi tinde spre societate. Omul nu poate trăi
izolat de alţi indivizi de felul său, adică izolat de societate. Teoria psihologică
explică provenirea statului şi dreptului prin necesităţile psihice ale omului de
a se supune.
6. teoria organică – juristul elveţian Bliunciuli, Spenser ( Anglia). Ei încearcă
să răspîndească legitităţile dezvoltării organismelor vii asupra dezvoltării
- 26 -
specializat
Software
societăţii, adică societatea statul se dezvoltă conform aceloraşi legit. ca şi

organizmelor vii.
7. teoria rasială - statul şi dreptul sunt fenomene inevitabile, dar nu fiecare
popor este în stare să-şi creeze statul şi dreptul său. De aceea naţiunea
capabilă trebuie să ajute altor naţiuni mai puţin capabile în crearea statului şi
dreptului. Nu există naţiuni (popoare) incapabile, incapabil poate fi un individ
luat aparte.
TEMA 3. NOŢIUNEA FUNDAMENTALĂ DESPRE STAT
PLAN:

2. Esenţa, scopul, sarcinile şi funcţiile statului.
3. Mecanismul (aparatul) statului.
4. Formele statului (forma de guvernămînt, a orînduirii de stat), regimul de stat
(politic).

Omul este o fiinţă raţională, psihofizică, ce trăieşte în societate. Personalitatea

este omul ce are în societate o situaţie (statut), autonomă şi în corespundere cu ea
posedă un complex de drepturi, libertăţii şi obligaţiei.
PUTEREA –reprezintă relaţiile ale dominaţiei şi supunerii, cînd voinţa şi
acţiunile unor persoane (guvernanţi) domină asupra voinţei şi acţiunile altor persoane
(guvernate).
- 27 -
Generated by Foxit PDF Creator Sit
specializat
SOCIETATEA- o comunitate a oamenilor pe un anumit teritoriu ce se

caracterizează prin unitatea economică, spirituală şi integră al organizării vieţii.
Societatea nu este un conglomerat de oameni, ci este produsul interacţiunii,
colaborării oamenilor. Societatea este un organism complicat. Precum se ştie oricare
societate există în orice societate, organizaţie obştească. În ramura familiei puterea
socială reprezintă un anumit sistem al supunerii oamenilor, gradul organizării
relaţilor sociale ce există în societate.
În societatea cu grupuri sociale, cu interese opuse cea mai importantă varietate
a puterii sociale este puterea politică.
CE ESTE POLITICA?
POLITICA – ştiinţa guvernării statelor. În manualele de POLITOLOGIE,
politica este reprezentată ca fiind ceea ce se referă la stat, la guvernare. Platon (a.a.
427 î.e.n.-344 î.e.n.) afirmă că politica este arta de a-i conduce pe oameni prin
consimţămîntul lor. Homer spunea , că politica este o artă a conducerii cetăţii (stat)
pe timp de pace şi război. Necesitatea puterii politice este determinateă în mod
inevitabil de structura economică şi socială a societăţii. Prin urmare, puterea politică
este rezultatul firesc al dezvoltării bazei economice, structurii economice.
Statul, puterea de stat, puterea politică.
Statul nu poate fi conceput fără puterea de stat. Puterea de stat este o putere
politică, Statul este principala instituţie prin care se exercită puterea de stat, politică.
Nu întîmplător unii autorii ( “Politologiei” (1992), (p.55) susţin, că statul poate fi
definit ca fiind principala instituţie prin care se exercită puterea politică în societate,
în limitele unui anumit teritoriu de către un grup organizat de oameni ce-şi impun
voinţa societăţii privind modul de organizare şi conducere a societăţii.
Puterea de stat şi puterea politică

1. puterea de stat este puterea politică;
2. puterea de stat- o putere organizată;
3. puterea de stat-o putere de comandă;
- 28 -
Generated by Foxit PDF Creator ©
www.tgds11.wordpress.com SitFoxit Software
specializat
4. puterea de stat –o putere unică;

5. puterea de stat este suverană;
6. puterea de stat are vocaţia globalităţii (universalităţii), adică de extinde
asupra întregii populaţii, a întregului teritoriu.
STATUL este instrumentul puterii de stat (politice) el este forma de

organizare şi conducere cu societatea .
Semnele specifice ale statului.

1. Statul este o organizare unică politico-teritorială a puterii pe scara integrării
societăţii. El este legat de un anumit teritoriu asupra căruia îşi extinde
puterea sa. Din acest punct de vedere “STAT” şi”ŢARĂ” (noţiunea
politico-geografică) coincid.
2. STATUL este o organizaţie deosebită a puterii publice politice. Puterea
publică politică este semnul determinat al statului. În primul rînd, înseamnă
ca statul este o putere ce nu se contopeşte cu societatea. În al doilea rînd, că
puterea de stat reprezintă întreaga societate în exterior şi interior oficial,
apare ca un organ special de conducere în societate.
3. STATUL este organizarea puterii, baza căreia o constituie un aparat special
de conducere şi constrîngere.
4. STATUL este organizarea puterii ce atribuie prescripţiilor sale un caracter
obligatoriu pentru populaţia întregii ţări.
5. STATUL este organizarea suverană a puterii.
SUVERANITATEA statului este supremaţia statului în interiorul ţării şi

independenţa lui în exterior.
Definiţia generală a statului.
- 29 -
© Foxit Software
I. STATUL- o organizaţie politico teritorială unică, deosebită, suverană a

puterii, care dispune de un aparat special de conducere şi constrîngere,
capabilă de a face prescripţiile sale obligatorii pentru populaţia întregii
ţări.
II. STATUL- un instrument pentru organizarea şi conducerea societăţii în
serviciul forţelor sociale, politice ce deţin puterea.
Tip istoric de stat (drept) - totalitatea celor mai esenţiale semne caracteristice
statului (sau sistemelor juridice) ale formaţiei social economice unice (sau unei
anumite baze economice sau unei anumite societăţi economice). Tipul statului şi
dreptului sînt noţiuni fundamentale ale teoriei statului şi dreptului. Aceste noţiuni
conţin constituirea concentrată despre semnele esenţiale privind anumite state şi
sisteme juridice. Dacă de exemplu, se afirmă că acest stat se referă la statutul feudal,
apoi se dă informaţia despre cele mai esenţiale semne ale lui. În corespundere cu
noţiunele examinate are loc clasificarea (tipologia), gruparea tuturor statelor şi
sistemelor juridice ce au existat sau există. La baza acestei clasificări se pun cele mai
esenţiale semne ale statului şi dreptului. Momentul hotărîrilor sînt noţiunile de
formaţie social-economice, tipul istoric societăţii bazate pe un anumit mod de
producere sau baza economică. Fiecărui tip istoric de societate îi este caracteristic un
anumit tip de relaţii de producţie (baza economică) şi o suprastructură.
Statul şi dreptul sînt cele mai importante părţi ale suprastructurii (esenţa,
conţinutul lor sînt determinate de baza economică). Fiecărui tip al relaţiilor de
producţie îi corespunde tipul său de stat şi drept. Istoria cunoaşte 4 tipuri de formaţii
social-economice cu diviziune în grupuri sociale, politice (sclavagist, feudal, modern,
socialist), 4 tipuri de bază economică cărora le corespunde şi 4 tipuri de stat şi drept.
Unii autori recunosc numai 2 tipuri de stat şi drept (democratic şi antidemocratic).
Clasificarea statelor:
- 30 -
specializat
Software
I. După marxism:
1. state sclavagiste
2. state feudale
3.state burgheze
4. state socialiste
II. State ţărăneşti, industriale, postindustriale.

III. State mici, mijlocii, mari.
IV. După epoci istorice:
1. State antice
2. Statele Evului Mediu
3. State moderne
4. State socialiste
2. Esenţa, scopul, sarcinile şi funcţiile statului.
ESENŢA STATULUI- ale cui interese şi voinţă exprimă.

Ea este elementul principal, determinant în conţinutul activităţii statului.
Scopul statului – rezultatul final spre care tinde societatea, statul. Se spune, că
scopul, statului contemporan democratic este de a promova şi apăra drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului.
- Scopul statului sclavagist – nu corespunde noţiunii date.

- Scopul statului feudal – la fel
- Statul modern – exprimă şi apără interesele generale
- Scopul statului socialist - construcţia socialismului şi comunismului .
Sarcinile statului - probleme pe care statul trebuie să le soluţioneze în

exteriorul şi interiorul său. În exterior: problemele comerciale, economice ale păcii.
- 31 -
www.tgds11.wordpress.com Sit specializat
Generated by profesorului
In memoria Foxit PDF Creator © Guzun
Gheorghe Foxit Software
http://www.foxitsoftware.com For evaluation only.
Funcţiile statuluiu (”Funcţio”- executare, îndeplinire, competenţă). Funcţiile de

bază sînt direcţiile principale ale activităţii statului ce exprimă esenţa şi menirea
(rolul) lui în societate. Este cunoscut ca statut îşi înfăptuieşte activitatea în cele mai
diferite direcţii. Toate acestea pot fi numite funcţii, dar teoria statului şi dreptului
separă funcţiile de bază –direcţiile principale, ce exprimă esenţa şi menirea lui în
societate (adică cu care întrebări se ocupă statul).
I.Funcţiile statului se împart în:

1.Funcţii de bază, principale;
2.Funcţii secundare (serviciul poştal, gospodăria comună, statistica).
II.Funcţiile statului se pot subîmpărţi:

1.Funcţiile interne (rolul statului în interior, în viaţa internă;
2.Funcţiile externe (rolul statului în exterior).
La funcţiile interne putem referi:

1.Funcţia de înăbuşire a adversarilor de clasă (în trecut) –statele sclavagist şi feudal;
2.Funcţia de menţinere a ordinii publice şi de drept-la orice stat;
3.Funcţia economică la orice stat, unele elemente ale funcţiei date chiar şi la statul
sclavagist;
4.Funcţia de ocrotire a proprietăţii -la orice stat;
5.Funcţia ideologică (în trecut) ––statele sclavagist şi feudal.
La funcţiile externe putem referi:

1.Funcţia de apărare a ţării;
2.Funcţia de apărare a păcii, liniştei proprii ( statului modern şi statului socialist);
3.Funcţia de colaborare economică, socială, culturală, tehnică şi ştiinţifică.
III. Funcţii permanente şi funcţii provizorii (vremelnice).
- 32 -
specializat
Software
Statul îşi înfăptuieşte funcţiile sale în anumite forme juridice.

1.Elaborarea şi adoptarea normelor juridice - această formă se manifestă
în emiterea actelor normative, adică, a actelor ce instituie norme juridice, le
modifică, le anulează (abrogă) pe cele vechi.
2.Activitatea de executare a normelor juridice ce constă în măsurile luate
privind executarea normelor juridice (se emit hotărîri, dispoziţii, acte
individuale prin care persoana concretă e numită în post sau i se înmînează
orderul la locuinţă ).
3.Activitatea de ocrotire a normelor juridice (sau mai precis de ocrotire a
relaţiilor sociale): condamnarea , aplicarea pedepselor.
Profesorul Alexeev în “Gosudarstvo i pravo” vorbeşte astfel despre

funcţiile statului . La funcţiile statului el indică doar 2:
1. Funcţiile de organizare-asigurare
2. Funcţiile de ocrotire
3. Mecanismul (aparatul) statului.
MECANISMUL STATULUI - un sistem de organe cu ajutorul cărora se

realizează în practică sarcinile şi funcţiile statului. Mecanismul (aparat, st.) nu este o
simplă totalitate de organe, ci un sistem. Ap. de stat se compune numai din organele
de stat, examinate în unitatea şi interacţiunea lor.
ORGANUL DE STAT este parte a ap. de stat , o instituţie politică cu o
anumită structură, competenţă şi împuterniciri autoritare de stat
4. Formele statului (forma de guvernămînt, a orînduirii de stat), regimul de stat

(politic).
Statele au o anumită formă. Forma statului este examinat în 3 aspecte:

1.forma cîrmuirii (de guvernămînt )
- 33 -
Foxit Software
For evaluation
2. structura de stat
3. regimul de stat(politic)
Forma de guvernămînt- organizarea puterii supreme în stat. După forma

cîrmuirii statale se împart în: monarhii şi republici. Semnul dinstinctiv al monarhiei
este concentrarea deplină (totală) sau parţială a puterii supreme în mîinile şefului
unipersonal al statului (faraon, rege, ţar, împărat, şah).
Se deosebesc monarhii:
1.Limitate, în feudalism în Europa (de parlament în Anglia, de statele generale
în Franţa, de Cortese în Spania).
2.Nelimitate (absolute)- toată puterea supremă e concentrată în mîinile şefului
unipersonal al statului. Puterea monarhului se transmite prin moştenire, (el uneori se
alege). E.A. Unite,Malaysia.
Republica -în republică organele supreme ale puterii de stat sînt colegiale şi în
fond elective (se alege preşedintele, parlamentul) ele se aleg de populaţie pe un
termen.
Republici au existat ca:

1.Republici aristocratice (sclavagism şi feudalism);
2.Republici democratice (capitalism, socialism şi sclavagism).
În statele moderne, contemporane republicile au existat şi există ca:

1.Republica parlamentară (puterea executivă aparţine guvernului – India).
2.Republica prezidenţială (puterea executivă aparţine preşedintelui).
Structura de stat ( forma sau orînduirea de stat).

STRUCTURA DE STAT –organizarea administrativ teritorială a puterii. Prin
această noţiune se înţelege componenţa statului şi principiile relaţiilor reciproce
dintre centru şi locuri. După structura de stat avem:
1.State unitare
- 34 -
specializat
Software
2.State federative
3.State confederative (nu-s state noi, ci alianţe dintre state).
STATUL UNITAR- este format parcă dintr-o singură bucată. El nu are în

componenţa sa alte state.
State unitare: România, Franţa, Polonoia, Moldova.
STATE FEDERATIVE- Unirea a 2 sau mai multor state (ex. URSS,
Cehoslovacia, Belgia din 1993, Brazilia, SUA, Elveţia, Mexic, R.F. Germană,
Federaţia Rusă, Iugoslavia, India, Australia, Nigeria) . Federaţia este un stat unit
unional, adică suprastat. Statul federativ este subiect al comunităţii internaţionale are
cetăţenia sa, organele proprii ale puterii şi administraţiei de stat, are armată,
constituţie, suveranitate. În prezent există 24 de federaţii.
CONFEDERAŢIA- o alianţă statală formată pentru atingerea scopurilor de stat
(economice, militare, diplomatice). Confederaţie: SUA(1776-1787), Germania(1815-
1867), Elveţia(pînă la 1848).
Confederaţia reprezintă o formaţiune statală provizorie, slabă.
Confederaţiile există comparativ puţin timp. Ele ori se descompun, ori se
transformă în state federative. Ele se formează benevol. Imperiul se crează pe calea
violentă şi se referă la statele compuse. Au existat în sclavagism, în feudalism, în
capitalism.
Regimul de stat (politic)- totalitatea procedeelor, metodelor de înfăptuire a

puterii de stat este regimul de stat. De regimul de stat, trebuie deosebit regimul
politic, care caracterizează viaţa politică a societăţii în ansamblu şi este strîns legat de
sistemul politic al societăţii.
SISTEMUL POLITIC AL SOCIETĂŢII – totalitatea organizaţiilor de stat şi
nestatale care participă la înfăptuirea puterii politice. Statul este nucleul principal al
sistemului politic. În sistemul politic în afară de stat intră: partidele politice, mişcările
social-politice, organizaţiile obşteşti, organizaţiile sindicale, organizaţiile sportive,
organizaţiile religioase, cooperatiste.
- 35 -
© Foxit Software
Regimul politic e o noţiune mai largă decât regimul de stat. El poate fi inclus
în forma de stat numai parţial, cel de stat – în întregime.
Regimul politic este constituit din ansamblul instituţiilor, metodelor şi
mijloacelor prin care se realizează puterea politică. Se deosebesc 2 tipuri de regim
politic:
- regim democratic
- regim autoritar
REGIMUL DEMOCRATIC - democraţia ca formă de guvernare şi tip de

funcţionare a regimului politic se caracterizează prin:
- puterea aparţine poporului,
- pluralism politic
- se aplică principiul majorităţii, prin libertatea recunoaşterii opoziţiei,
promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ÎN REGIMURILE NEDEMOCRATICE – statul se manifestă ca un organ
dominator. El intervine în toate domeniile vieţii sociale, domină şi dictează totul.
Regimurile nedemocratice nu recunosc pluralismul pololitic, dreptul la opoziţie,
separaţia puterii în stat, ignorează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
TEMA 4. NOŢIUNI DE BAZĂ DE DREPT
P L A N:
2. Esenţa dreptului. Semnele lui specifice. Definiţia generală a dreptului.
4. Izvoarele (formele) dreptului şi felurile lor. Legile şi actele normative juridice
subordonate legii.
6. Tipul istoric de drept.
- 36 -
specializat
7. Dreptul şi normele juridice. Normele juridice şi relaţiile (raporturile) juridice.

Dreptul subiectiv şi obiectiv. Drepturile şi obligaţiunile subiective juridice.
Termenul «regularea» este de provenienţă latină, ce înseamnă a supune, a

regla, a reglementa, a pune la punct, a organiza. Referitor la societate, a regula
înseamnă «a îndrepta pe o anumită cale», «a orienta», «a pune în ordine
comportarea oamenilor», activitatea organizaţiilor obşteşti, a colectivelor de
muncă, a societăţii în ansamblu. Obiect al reglementării normative sînt relaţiile
sociale.
Regularea relaţiilor sociale cu ajutorul normelor sociale. Noţiunea
reglementării normative este întălnită în lucrările sociologilor, psihologilor, în etică,
în literatura juridică, şi în primul rînd, în Teoria statului şi dreptului. Importanţa
acestei noţiuni sporeşte în legătură cu existenţa altei noţiuni înrudite cu ea –
reglementarea juridică.
REGLEMENTAREA JURIDICĂ este o parte a reglementării normative şi
pentru a înţelege profund esenţa reglementării juridice se cere înţeleasă noţiunea -
reglementării normative.
Coraportul dintre reglementările normative şi reglementările juridice.
- 37 -
specializat
REGLEMENTĂRILE NORMATIVE – influenţează cu un anumit scop

asupra purtării conştiente, volitive a oamenilor, înfăptuită cu ajutorul normelor
sociale, adică comportării.
Reglementare normativă conduce la coordonarea faptelor oamenilor atît de
necesară societăţii şi fiecărul individ luat aparte. Ea conduce la o anumită orientare
socială a acţiunilor indivizilor, a activităţilor colectivelor, grupelor sociale, societăţii
în ansamblu. Ea a existat în toate societăţile, inclusiv în societatea primitivă.
Noţiunea de reglementare normativă este întîlnită în diferite domenii ale
ştiinţei, ea poartă un caracter obiectiv şi subiectiv.
NORMELE SOCIALE
Reglementare normativă e legată de apariţia şi dezvoltarea normelor sociale.
NORMELE SOCIALE- regului de purtare, în fond, cu caracter general, ce

se răspîndeşte asupra unui grup, colectiv de oameni sau asupra societăţii în
ansamblu.
Normele sociale sunt diferite. Din ele fac parte:
1. obiceiul;
2. normele morale;
3. normele organizaţiei obşteşti (normele corporative);
4. normele de drept;
5. normele religioase;
6. normele politice;
7. normele estetice;
8. normele tehnice;
9. normele sportive, etc.
Normele sociale sînt reguli de purtare social-volitive ce s-au format
istoriceşte . Ele pot fi privite ca metode de purtare, adică arată cum trebuie şă fie
purtarea din punct de vedere al colectivului, grupului social, organizaţiei obşteşti,
societăţii.
- 38 -
specializat
Software
1. Normele sociale nu sunt pur şi simplu reguli, deoarece reguli există şi în

formaţiile nesociale, matematică, gramatică, tehnică. Ele sunt reguli cu
caracteristici, în fond, general determinate de baza economică şi regulează purtarea
oamenilor în societate. De aici şi cracteristica lor- ele sunt neconcrete, deoarece ele
nu arată concret cui sunt adresate (abstracţie, imporsonale);
2. Normele sociale prescriu o anumită comportare a oamenilor, stabilesc interziceri,
arată modele de comportare;
3. În unitatea lor normele sociale asigură o influenţă profundă şi multilaterală asupra
relaţiilor sociale.
CLASIFICARE A NORMELOR SOCIALE
I Normele sociale pot fi clasificate după sfera relaţiilor sociale reglementate , prin
urmare, după conţinutul lor: politice, tehnice, economice, religioase, etice, estetice,
sportive, etc.
II După particularităţile regulative normele sociale se împart în 4 varietăţi de bază:
1. normele de drept;
2. normele morale;
3. normele organizaţiilor obşteşti
4. obiceiurile.
NORMELE MORALE - reguli sau principii de purtare cu caracter, în fond,
general privite prin prisma binelui-raiului, dreptăţii-nedreptăţii, lăudabilului-
ruşinosului, dreptului-obligaţiunii ş.a, susţinute de opinia publică, adică asigurate de
societate(prin blamare morală).
OBICEIURILE- reguli de purtare cu caracter, în fond, general ce s-au format
istoriceşte pe parcursul repetării lor de mai multe ori.
NORMELE ORGANIZAŢIILOR OBŞTEŞTI- reguli de purtare ce se
stabilesc de organizaţiile obşteşti şi se extind, în primul rînd, asupra membrilor
organizaţiei obşteşti date. Normele organizaţiilor obşteşti expuse în programul şi
- 39 -
Generated by Foxit PDF Creator © Foxit Software
statutul lor se asigură prin influenţa organizaţională (punere în vedere, avertismentul,

mustrare, mustrare aspră, excluderea din rîndul membrilor acestei organizaţii)
2. Esenţa dreptului. Semnele lui specifice. Definiţia generală a dreptului.
Esenţa dreptului înseamnă ale cui interese şi voinţă exprimă dreptul dat (de
lămurit esenţa dreptului sclavagist, feudal, modern, socialist)
SEMNELE SPECIFICE ALE DREPTULUI

1. Dreptul are semne specifice ce îl deosebesc de alte norme sociale ale societăţii.
Semnele specifice ale dreptului care exprimă particularităţile lui ca voinţă,
înălţată la rangul de lege sunt: dreptul e alcătuit din norme, adică reguli de
comportare cu caracter general.
Art.12 din Codul penal al RM ne vorbeşte despre săvîrşirea infracţiunii în stare
de ebrietate (oricine va săvîrşi infracţiunea)
2. Dreptul se constituie din norme ce au un caracter nu numai general, dar
general-obligatoriu, care exprimă voinţa de stat.
Normele de drept se răspîndesc asupra tuturor persoanelor cărora ele le
sunt adresate. Ex. Tinerii ce au atins vîrsta de 18 ani sunt obligaţi să-şi
satisfacă serviciul militar. Excepţie: bolnavii şi cei ce au amînare (nu sunt
obligaţi).
3. Dreptul reprezintă, un sistem de norme. Normele ce formează dreptul sunt
sunt strîns legate între ele. Ele acţionează în unitatea lor, în sistem. Din ele se
formează instituţiile şi ramurile dreptului. În multe cazuri acţiunea unei norme
presupune, cheamă acţiunea altor norme.
4. Dreptul este sistemul normelor formal-determinate.
FORMAL- fixarea consfinţirea normelor de drept în legi sau alte acte
normative-(“de iure” şi “de facto”)
CARACTERUL DETERMINAT- normele de drept arată mai mult sau mai
puţin precis drepturile şi obligaţiile persoanelor sau lipsa lor.
- 40 -
specializat
5. Dreptul este instituit sau sancţionat şi garantat de stat, este susţinut de forţa de
constrîngere. Dreptul e garantat de stat, adică dacă normele de drept nu se
execută benevol, statul iau măsuri pentru executarea lor forţată, influenţează
asupra violatorului normelor de drept. Astfel statul asigură caracterul general-
obligatoriu al normelor de drept.
DEFINIŢIA GENERALĂ A DREPTULUI
Dreptul este un sistem de norme generale –obligatorii, formal-

determinate, instituite sau sancţionate şi garantate de stat, care exprimă
voinţa de stat, înălţată la rangul de lege, determinată economic şi apar în
calitate de regulator al relaţiilor sociale.
S-a spus deja, că statul şi dreptul sunt 2 părţi străns legate între ele, ale
suprastructurii, sînt fenomene politice deosebite, deci, pe ele le uneşte politica, un
fenomen social mai larg. Ele au apărut odată, există, funcţionează, se dezvoltă
împreună. Totodată, statul şi dreptul sînt fenomene sociale diferite. Statul reprezintă
organizaţia puterii politice, exprimată în anumite organe de stat. Dreptul este
regulator al relaţiilor sociale şi e alcătuit din norme, din reguli cu caracter general.
Statul şi dreptul se află în interacţiune strînsă, şi satul depinde de drept, şi
dreptul depinde de stat. Dreptul este un instrument necesar în mîinele statului. Statul
nu poate exista fără drept. Cu ajutorul dreptului statul îşi înfăptuieşte funcţiile sale,
impune voinţa sa întregii societăţi. Dreptul este un mijloc de organizare a puterii de
stat (doar Constituţia, alte legi stau la baza formării şi activităţii organelor de drept).
La rîndul său dreptul nu poate exista fără stat, care este capabil să constrîngă
pentru a fi respectate normele juridice.
Normele juridice îşi au începutul de la stat. Statul le concretizează în actele
sale individuale, le asigură prin puterea sa de contrîngere. Dependenţa dreptului de
- 41 -
© Foxit Software
stat se exprimă şi în formele înfăptuirii funcţiilor statului care crează dreptul, adică
instituie, modifică, anulează normele juridice, atribuie un caracter juridic altor norme
sociale (de exmplu: obiceiurile), concretizează normele juridice în actele individuale
(activitate de executare a dreptului), adoptă măsuri privind asigurarea normelor
juridice (activitatea de ocrotire a normelor juridice).
4. Izvoarele(formele) dreptului şi felurile lor.

Legile şi actele normative juridice subordonate legii.
Termenul “lege” se foloseşte în 2 sensuri, în:

1 Sens îngust;
2 Sens larg.
În sens îngust – actul normativ, adoptat de organul suprem legislativ, într-un
anumit mod, care are mai mare putere juridică şi reglementează cele mai
importante relaţii sociale.
În sens larg – diferite hotărîri a diferitor instituţii obşteşti şi de stat ş, a. – orice
act adoptat de un organ care se situiază mai jos de Parlament. Ele nu trebuie să
contravină regulilor adoptate de Parlament.
IZVORUL DREPTULUI (forma dreptului) majoritatea savanţilor folosesc

termenul “izvorul dreptului”- model oficial de stat de fixare, exprimare şi
existenţă a normelor de drept. Izvor al dreptului este un termen juridic special.
IZVOARELE DREPTULUI
Izvoarele dreptului sunt legate de activitatea statului privind înălţarea voinţei
de stat la rang de lege, ce are 2 varietăţi:
1. elaborarea şi emiterea normelor juridice ;
2. aribuirea puterii juridice altor norme sociale.
- 42 -
specializat
Software
De ex. obiceiurilor, normelor organizaţiilor obşteşti. Ceea ce însemnă

aprobarea sau sancţionarea lor. În funcţie de modul înălţării voinţei de stat la rang de
lege se deosebesc 4 izvoare de bază ale dreptului:
1. atele normative juridice- documente normative, ce sunt acte ale activităţii de
creare a dreptului şi conţine norme de drept. (Ex. Legi, acte normative ale
Guvernului, ministerului, departamentului, etc.)
În limitele statului aceste acte se unesc, se sistematizează. Cele mai
importante acte sistematizate sînt codurile. Sistematizarea apare ca codificare şi
incorporare juridică (unii savanţi vorbesc şi de consolidare).
2. Obiceiurile sancţionate –sînt obiceiuri cărora statul le-a atribuit o importanţă
general-obligatorie şi respectarea căror e asigurată prin puterea de constrîngere a
statului.
3. Precedentul juridic- o hotărîre juridică sau administrativă asupra unui dosar
concret, căruia i se atribuie o importanţă general-obligatorie, de care sunt obligate să
se conducă judecătoriile în cazul dosarelor asemănătoare (SUA, Anglia).
4. Contractele normative – sînt o varietate specială a actelor normative (pot fi
incluse în primul izvor de drept). În ele se exprimă voinţa coordonată a cîtorva state
(în dreptul internaţional cînd se formează statul federativ, în dreptul muncii-
contractul colectiv de muncă).
Dreptul după menirea sa socială e un regulator al relaţiilor sociale, chemat să

asigure organizarea, reglementare a vieţii sociale, adică a fi baza vieţii normale a
societăţii. Practic dreptul este un criteriu al purtării legitime sau nelegitime (adică
pe baza normelor juridice stabilim ce e legitim şi ce nu e legitim, de aici funcţia de
apreciere a dreptului).
Definiţia funcţiilor dreptului – menirea socială a dreptului se exprimă în funcţiile
lui, adică în direcţiile de bază ale influenţei juridice.
- 43 -
© Foxit Software
În procesul influenţei juridice rolul principal în joacă funcţiile regulative, îndreptate

spre influenţa juridică pozitivă, adică spre reglementarea relaţiilor sociale,
întroducerea lor în anumite limite, contribuind la dezvoltarea lor. În acelaşi timp
dreptul în procesul regulării îi este propie şi-o altă funcţie, funcţia de ocrotire a
relaţiilor sociale, la înfăptuirea căruia are loc înlăturarea relaţiilor străine orînduirii
date. Dreptul îndeplineşte două funcţii regulative:
1. fixează relaţiile sociale dominante;
2. asigură dezvoltarea, dinamismul lor.
În corespundere cu aceasta deosebim funcţiile regulative:
a) statică (de fixare);
b) dinamică (de dezvoltare)
Mijlocul juridic principal al infăptuirii funcţiei statice este depunerea
asupra persoanelor a interzicerilor, adică a obligaţiunilor pasive de ase abţine de la
anumite acţiuni (ex. de a nu încălca drepturile proprietarului, autorului);
Funcţia dinamică se realizează prin alte mijloace juridice: persoanele sunt
obligate să săvîrşească acţiuni pozitive, active (ex. plata chiriei, îndeplinirea
obligaţiunilor de serviciu).
A treia funcţie a dreptului este funcţia de ocrotire a normelor de drept (mai
precis a relaţiilor sociale).
Şi a 4 funcţie – funcţia de apreciere a comportării oamenilor în baza normelor
juridice, adică au o comportare legitimă sau nelegitimă.
6. Tip istoric de drept-independent
7. Dreptul şi normele juridice. Normele juridice şi relaţiile (raporturile)

juridice. Dreptul subiectiv şi obiectiv. Drepturile şi obligaţiunile subiective
juridice
NORMA JURIDICĂ - o regulă de comportament a oamenilor cu caracter

general, instituită sau sancţionată şi garantată de stat.
- 44 -
specializat
Norma juridică este model, etalon al comportării omului. Norma juridică arată
care drepturi sau obligaţiuni poate sau nu poate avea omul. Ex. Ciobanu e privată de
drepturi părinteşti, dar ea poate schimba apartamentul.
CORELAŢIA DREPTULUI ŞI A NORMELOR JURIDICE

Dreptul este sistemul tuturor normelor juridice. Norma juridică este o parte a
dreptului, deci corelaţia lor e echivalentă cu corelaţia dintre întreg şi parte.
Normele juridice şi relaţiile (raporturile) juridice.

Raportul juridic - în manualul de “Teorie” sub redacţia lui Alexeev 1985 la pag.57 se
accentuează:
“… relaţiile juridice sunt legătura dintre persoane bazate pe normele juridice,
participanţii cărora au drepturi şi obligaţiuni (legături juridice).
Halfina R., Osipovna, Boboş (1992), Ceterchi, Craioval:
Relaţiile juridice –relaţiile sociale reglementate de norme juridice (1961, 74, 98). În
dreptul familiei încheierea căsătoriei – înregistrarea ei.
DREPTUL OBIECTIV ŞI DREPTUL SUBIECTIV
Dreptul obiectiv- 1) reprezintă toate normele juridice sau întregul sistem al

normelor juridice existente într-un stat sau 2) reprezintă toate normele juridice din
legislaţie.
Dreptul subiectiv –reprezintă posibilităţile juridice concrete ale persoanelor
(posibilităţile juridice pe care omul le poate avea sau nu le poate avea). (ex. Elvira
Cârpală are dreptul să schimbe spaţiul locativ )
Unii savanţi văd dreptul subiectului doar în relaţiile juridice (împuterniciri concrete).
Acest fapt nu este precis, deoarece există dreptul constituţional la muncă, învăţătură,
la asigurare la odihnă în afara relaţiilor juridice.
Relaţiile juridice se constituie din drept şi obligaţiuni subiective (conţinutul
lor). Ele se numesc “subiective “, deoarece purtătorii lor sînt subiecte concrete.
- 45 -
specializat
Dreptul şi obligaţiile subiectelor concrete din relaţiile juridice se mai numesc

“juridice”, pentru că ele sunt prevăzute în normele de drept. De aici şi numirea de
“drepturi şi obligaţiuni subiective juridice”.
REGLEMENTAREA JURIDICĂ
Funcţionarea şi realizarea drepturilor se manifestă (exprimă) în reglementarea
juridică.
Reglementarea juridică este influenţa realizată cu ajutorul sistemului special
de mijloace juridice asupra relaţiilor sociale (asupra vieţii sociale).
Reglementarea juridică şi influenţa juridică.
Influenţa juridică- o noţiune mai largă decît noţiunea “reglementarea juridică”.
Mecanizmul reglementării juridice – sistemul mijloacelor juridice speciale, luate în
unitatea şi interacţiunea lor cu ajutorul cărora se realizează reglemenarea juridică
rezultativă (eficienţa) a relaţiilor sociale.
FAPTELE JURIDICE - circumstanţe din viaţa de care legea (normele juridice)

leagă apariţia, modificarea sau încetarea (stingerea) relaţiilor juridice. (Ex.
înregistrarea căsătoriei- fapt juridic, încheierea contractului, moartea persoanei, ş.a.)
(În virtutea contractului de vînzare–cumpărare încheiat, o persoană devinde
purtătorul drepturilor şi obligaţiunilor vînzătorului, iar alta drepturilor şi obligaţiunilor
cumpărătorului).
Actele de aplicare a drepturilor
Uneori pentru realizarea cerinţelor (prescripţiile) normelor juridice se cer adoptate
acte suplimentare ale organelor competente de stat. Ele sînt necesare atunci cînd
subiectele nu îndeplinesc binevol obligaţiunile lor. În asemenea cazuri se pronunţă
sentinţe, hotărîri, decizii ale judecătoriei, hotărîri ale altor organe de stat pentru
aplicarea normelor juridice (hotărîrea preturii- de amînare a ordinului pentru
primirea locuinţei).
- 46 -
specializat
Software
Subiectele dreptului
Subiect al dreptului sunt:
1) părtaşii relaţiilor juridice;
2) persoanele înzestrate cu drepturi şi obligaţiuni (cetăţeni, organizaţii), adică
persoanele juridice şi fizice.
În diferite ramuri ale dreptului sunt diferite subiecte ale dreptului (drept penal –
infractor, drept civil- delicvent, drept administrativ -contravenient).
CONŞTIINŢA JURIDICĂ- un ansamblu de idei, teorii, reprezentări,

concepţii, convingeri şi sentimente (emoţii) ce exprimă atitudinea subiectivă a
oamenilor faţă de drept , legi, faţă de fenomene juridico-statale în ansamblu.
Aici se manifestă atitudinea (raportul) faţa de legea veche, cea în vigoare şi cea
viitoare.
Conştiinţa juridică este înaltă, redusă şi nicidecum nu se spune că la om nu
există elemente ale conştiinţei juridică. Poate fi: cotidiană, personală, profesională,
ştiinţifică, colectivă. Unul din elementul conştiinţei juridice este ideologia juridică,
altul e psihologia juridică (aceasta e structura conştiinţei juridice).
10.Cultura juridică
Termenul “Cultura juridică” se foloseşte în sens de cunoaştere, înţelegere a
legilor, a actelor normative. Pentru ridicarea nivelului culturii juridice se înfăptiuieşte
educaţia juridică.
Cultura juridică - cunoaşterea şi aplicarea corectă a legilor şi a actelor
normative juridice. Dar momentul – cheie la conştiinţa juridică e cunoaşterea
conţinutului, sensului normei juridice, a legilor statului ce se obţin prin experienţa
de viaţă, instruire aşezeminte de învăţămînt, prin educaţie juridică, autoinstruirea
juridică. Cultura juridică e o noţiune mai largă decăt “conştiinţa juridică”.
- 47 -
© Foxit Software
LEGALITATEA – este privită ca un regim al vieţii sociale ca un principiu

al dreptului, al activităţii statului, al activităţii de creare a dreptului, al activităţii de
aplicare a dreptului ,etc.
Legalitatea - este cerinţa care se exprimă în cea mai strictă respectare şi
executare a legilor şi a normelor juridice subordonate legii de toate persoanele
fizice şi de persoanele oficiale, organizaţii de stat şi obşteşti, partide politice şi
cetăţeni, mişcări sociale –politice (majoritatea savanţilor o susţin).
Este vorba de respectarea şi executarea cea mai riguroasă, strictă a
normelor juridice de către toate persoanele fizice şi juridice, adică de toate
subiectele dreptului.
ORDINEA DE DREPT (legală) - rezultatul acţiunii legalităţii, realizării ei.
Definiţie: ORDINEA DE DREPT - o astfel de stare a relaţiilor sociale ce
corespunde normelor juridice. Ea poate fi considerată ca rezultatul final al relizării
normelor juridice. Astăzi ordinea de drept este strictă sau se încalcă?
Definiţie: ORDINEA PUBLICĂ- o astfel de stare a relaţiilor sociale, care
corespunde tuturor normelor sociale.
- ordinea publică
- ordinea legală
Încălcarea ordinei de drept este şi încălcarea ordinei publice, pe cînd

încălcarea ordinei publice nu întotdeauna este şi încălcarea ordinei de drept.
SISTEMUL DE DREPT
- 48 -
specializat
În cadrul statului normele juridice formează un sistem unic, regulat, care are
subdiviziuni lăuntrice- ramurile dreptului şi instituţii juridice (instituţiile dreptului de
proprietate, instituţia contra crimelor statului, infracţiunilor comise de persoane
oficiale, cu funcţii de răspundere).
RAMURA DE DREPT - o totalitate de norme ce formează o parte a
sistemului de drept, ce regulează printr- o metodă specifică relaţiile sociale calitativ
omogene (de acelaşi fel).
INSTITUŢIA JURIDICĂ- o totalitate de norme juridice ce formează o parte
izolată a ramurii de drept şi reglementează o varietate, un gen aparte a relaţiilor
sociale din ramura dată. Luate împreună ramurile de drept şi instituţiile juridice ce
întră în ele constituie “sistemul dreptului”.
SISTEMUL JURIDIC – o noţiune mai largă decît noţiunea “sistemul
dreptului”. Sistemul juridic este dreptul examinat pe scara întregii ţări, luat în unitate
din activitatea organelor de drept. Organele de stat pot institui, modifica, anula sau
sancţiona normele juridice (guvern, parlament, preşedenţie) (dreptul +practica
juridică+ideologia juridică).
ORGANUL DE OCROTIRE A NORMELOR JURIDICE – este organul ce
asigură traducerea în viaţă a normelor juridice. Prin urmare, sistemul juridic e o
noţiune mai largă, de rănd cu dreptul el cuprinde şi astfel de fenomene juridice, în
particular rezultatul activităţii organelor de creare a dreprului, precum şi actele de
ocrotire a normelor juridice (sentinţe, decziile, hotărîrile judiciare ). Dar trebuie de
memorizat, că nucleul sistemului juridic al unei ţări este dreptul, ca un sistem de
norme juridice.
Sistemul juridic adesea e identificat cu sistemul dreptului.
Deşi, deosebim noţiunea de “sistemul dreptului “, “sistemul juridic”, “sistemul
legislativ”.
TEMA 5. STATUL ŞI DREPTUL MODERN
- 49 -
Foxit Software
PLAN:

8. Baza economică, socială, esenţa, sarcinile şi funcţiile de bază al
statului modern.
13. Deosebirea sistemului juridic romano-germanic de sistemul juridic
anglo-saxon.
În însăşi societatea feudală, în perioada decăderii şi descompunerii, ei apare

modul de producere burghez, bazat pe munca lucrătorilor personal liberi. Acesta este
mai progresiv ca cel feudal, ce se baza pe munca ţăranilor şerbi, însă dezvoltarea
modului de producere nou cu mult mai progresist, era împiedicată de relaţiile feudale
de producţie, ocrotite de statul şi de dreptul feudal. Relaţiile feudale de producţie
perimate şi statul feudal, tot mai mult deveneau o frînă în calea dezvoltării forţelor de
producţie. Ascuţirea contradicţiilor în societatea feudală a adus după sine în sec.
XVI-XVIII un şir de revoluţii burgheze în rezultatul cărora statul şi dreptul feudal au
fost înlocuite cu statul şi dreptul modern.
Prima revoluţie a fost revoluţia din Ţările de Jos la sf. sec.XVI, apoi a urmat
revoluţia din Anglia (sc.XVII). Cea mai radicală a fost Marea revoluţie modernă din
Franţa (1789-1794). Destul de importantă a fost în lupta cu feudalismul revoluţia
americană de la finele sec.XVIII.
O importanţă mare pentru dezvoltarea statalităţii burgheze a avut revoluţia
din 1848.
SCOPUL STATULUI MODERN.
- 50 -
specializat
Statul este folosit în interesul omului, al satisfacerii binelui comun, a

drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor: de a promova drepturi şi libertăţi fundamentale
ale omului.
2.Baza economică, socială, esenţa, sarcinile şi funcţiile de bază al statului

modern.
Baza economică a statului burghez, este proprietatea privată asupra uneltelor şi
mijloacelor de producţie, folosirea muncii salariale, libera concurenţă. În capitalism
mai există şi proprietatea de mică gospodărie ţărănească (de fermier) asupra uneltelor
şi mijloacelor de producţie. Acesteia îi aparţin poziţii considerabile în producţia
produselor agricole.
Baza socială a statului burghez: În societatea burgheză se deosebesc 2 mari
forţe (grupuri) sociale(capitaliştii) şi lucrătorii (muncitorii). În afară de aceste grupuri
secundare – moşierii şi ţăranii, cît şi pătura socială-inteligenţia.
ESENŢA STATULUI MODERN:

Statul modern exprimă interesele şi voinţa naţiunii respective, a poporului.
Statul burghez se află în slujba poporului (şi nu a bancherilor, fabricanţilor, stăpînilor
de uzine).
SARCININLE ŞI FUNCŢIILE STATULUI BURGHEZ:

Autorii monografiei colective “politologia” (C. Vîlsan)-1992, la pag.59-60
vorbeşte despre funcţiile statului în general, mărind numărul funcţiilor interne.
Reeşind din tezele lor şi a altor autori, concluzionăm că, statul burghez neapărat
îndeplineşte următoarele funcţii interne:
1. Legislativă - prin care statul adoptă întreaga legislaţie din societate (puterea
legislativă).
- 51 -
specializat
Software
2. Organizatorică - transpunerea în viaţă a actelor normative juiridice, organizarea

întregii vieţi sociale mai ales de executiv.
3. Judecătorescă- prin care se supraveghează aplicarea corectă a legilor şi
pedepsirea infractorilor.
4. Economică – statul este organizatorul direct al producţiei, adoptă programe
anticriză, asigură promovarea programelor dezvoltării economice, care
determină volumul şi perspectivele dezvoltării producţiei.
5. Socială – funcţia socială e îndreptată spre organizarea învăţămîntului, ocrotirea
sănătăţii, protecţia socială (ca toţi cetăţenii să ducă o viaţă decentă).
6. Administrativă - prin care se asigură servicii pentru întrega societate, pentru
întreaga populaţie, pentru desfăşurarea normală a tuturor activităţilor: energie,
apă, reparaţii publice.
7. Culturală-prevede crearea de condiţii pentru instruire, educaţia tuturor
cetăţenilor pentru cercetările ştiinţifice, pregătirea cadrelor.
8. De ocrotire ( apărarea) ordinii sociale şi asigurarea conveţuirii normale- această
funcţie e îndreptată împotriva diversioniştilor, spionilor, hoţilor, ş.a. Tot aici
este vorba despre apărarea ordinii de drept.
9. Funcţia de apărare a sistemului economic şi a proprietăţii private şi publice.
10. Funcţia ecologică - prevede apărarea şi conservarea mediului ambiant, biologic
prin măsuri îndreptate împotriva tuturor surselor sau agenţilor de poluare.
FUNCŢIILE EXTERNE ALE STATULUI MODERN:
1. Funcţiile de apărare a ţării, a independenţii şi suveranităţii statale, a

integrităţii teritoriale.
2. Funcţiile de organizare a colaborării cu alte ţări (politice, economice,
culturale, diplomatice, ştiinţifice.)
3. Funcţiile de apărare a păcii, liniştii şi înţelegerii între popoare.
- 52 -
Foxit Software
Moldova tinde a însuşi principiile democratice şi formele de constituire şi

funcţionare a mecanismului de stat al SUA. Menţionăm că principala trăsătură
calitativă a organelor puterii, administrării ale SUA rezidă în faptul că ele în
ansamblul şi fiecare în parte formează şi exprimă voinţa majorităţii cetăţenilor. De
aici, mecanismul de stat al SUA în ansamblu, adică de la Congres, Preşedinte pînă la
organe municipale are menirea să exprime voinţa poporului şi să slujească intereselor
lor. Moldova suverană şi independentă recepţionează principiile democratice ale
societăţii americane, sistemul tuturor organelor din statul modern, adică-
reprezentative, militare, poliţieneşti, judiciare ş.a, care alcătuiesc mecanismul de stat,
chemat să înfăptuiească organizarea şi conducerea politică a societăţii (în SUA sunt
2,5 mln. funcţionari, în Moldova 1,7 % din populaţie). Pentru mecanismul statului
burghez e caracteristică existenţa parlamentului - organ reprezentativ, legislativ,
proclamat ca purtător al puterii supreme în ţară (Congres, Reihstag).
Guvernul ca organ executiv suprem stă în fruntea aparatului de stat modern, ce e
alcătuit din armate de cinovnici ai ministerelor, departamentelor, organelor locale,
armata permanentă, jandarmeria, poliţia, judecătoria, serviciul de informaţie şi
contrainformaţie.
Forma cârmuirii (de guvernămînt):După forma cîrmuirii statale burgheze se

împart în republici şi monarhii.
Republica burgheză se împarte în:
1.Republici prezidenţiale;
2.Republici parlamentare.
1.Republici prezidenţiale –(SUA, Filipine, Franţa, Argentina, Mexicul, Brazilia)

se caracterizează prin concentrarea în mîinile prezidentului a împuternicirii şefului
statului şi guvernului. Preşedintele republicii prezidente nu se alege de parlament, ci
- 53 -
Generated by Foxit PDF Creator © Sit specializat
Foxit Software
For evaluation
printr-o procedură specială. Spre ex., în SUA preşedintele se alege de Colegiul de

delegaţi (delegaţi de alegători pentru a alege pe cineva), care la rîndul lor, se alege de
către populaţia statelor, în număr ce corespunde numărului reprezentanţilor fiecărui
membru al federaţiei în Congres.
Puterea legislatăvă în republica prezidenţială îi aparţine organului reprezentativ
– Parlamentului. Prezidentul formează Guvernul din persoane ce fac parte din
partidul prezidentului, ce a obţinut victoria la alegerile prezidenţiale. Guvernul, fiind
format din Prezident, răspunde în faţa lui. Prezidentul nu are dreptul să dizolve
Parlamentul.
Republica parlamentară. În republica parlamentară (RFG, Italia, Turcia, India,
Finlanda, Grecia), şeful statului se alege de către parlament şi el are dreptul de a
dizolva parlamentul. Guvernul se formează de către parlament şi poartă răspunderea
politică pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. Parlamentul formează guvernul
din reprezentanţii ce au majoritatea locurilor din parlament. Parlamentul poate
exprima Guvernului neîncredere, după care urmează demisia lui. În republica
parlamentară Prezidentul se alege de Parlament (Turcia); sau de Parlament şi
reprezantanţii de pe locuri ( Italia, RFG), iar uneori şi de alegători (Finlanda).
Prezidentul este numai şef al statului. Guvernul e condus de prim-ministru (cancelar
federal-Austria, RFG) şi e responsabil şi în faţa Parlamentului.
Monarhia constituţională. Monarhia constituţională în statele burgheze are 2
varietăţi:
1.Monarhia parlamentară;
2.Monarhia dualistică.
În monarhia parlamentară - puterea monarhului este limitată nu numai în sfera
legislativă, dar şi în cea executivă (Anglia). Acest moment îşi găsesc exprimare în
răspunderea Guvernului în faţa Parlamentului ce la format. Ex. de monarhie
parlamentară – Anglia, Belgia, Olanda, Suiedia, Norvegia Japonia ş.a. Monarhia
constituţională- e o formă pur burgheză a cîrmuirii, deoarece elementul feudal în ea
este esenţial.
- 54 -
specializat
Software
Monarhia dualistică- reprezintă o formă de cîrmuire, de trecere de la

absolutismul feudal la statul burghez. Ca particularităţi ale monarhiei dualistice
menţionăm limitarea puterea monarhului de un parlament slab în domeniul legislativ.
În sfera executivă monarhul are prerogative considerabile: el numeşte Guvernul şi-i
controlează activitatea. Guvernul e responsabil în faţa monarhului (în trecut în Prusia,
Grecia, Austria, Italia, Iran –pînă nu demult în Etiopia) pe măsura dezvoltării
capitalismului monarhia dualistică dispare.
Structura de stat (vezi noţiunea fundamentală despre stat) - de vorbit despre
statul federativ şi confederativ, unitar, despre regimul politic democrat şi
antidemocrat).
Democraţia statului modern.

1.Orînduirea capitalistă a dat libertate forţelor de muncă ce a determinat şi
libertatea politică a individului şi a organizării democratice a vieţii societăţii.
2.Capitalismul a pus politica în slujba economiei, ce a permis dezvoltarea fără
precedent a vieţii economice, a gradului de civilizaţie materială şi spirituală a
omenirii. În această privinţă capitalismul a făcut ca forţele de producţie să se dezvolte
mai mult decât în toate orînduirile precedente luate la un loc.
3.Pluralismul politic, pluripartidismul.
În condiţiile contemporane noţiunea de “democraţie” este indisolubil legată de
noţiunea de “pluralism”. Se consideră că nu poate exista democraţie fără de pluralism
politic. Noţiunea de “pluralism” provine de la latinescul “pluralis”- compus din mai
multe elemente. Pluralismul îşi găseşte concretizarea în mulţimea de partide şi
organizaţii politice, sindicale, religioase etc. Aici e vorba de diferite organizaţii ce se
află între individ şi stat, şi care urmăresc scopul să stăpînească mecanismul social. O
asemenea diversificare pe care ne-o dă sistemul politic pluralist şi practica politică în
care ea se exprimă- asigurînd că nici o forţă politică şi nici o categorie socială să nu
poată exclude forţe sau categorii, să nu poată supune societatea pentru sine. La rîndul
său doar o societate democrată poate garanta afirmarea pluralismului politic.
Noţiunile de “pluralism” şi “democraţie” se dovedesc a fi corelative, se presupun şi
- 55 -
specializat
se condiţionează reciproc, neputînd exista democraţia autentică fără pluralism politic

şi nici invers - pluralism politic fără democraţie autentică. Pluralismul presupune
competiţie- întrecere între forţele politice.
Pluripartitismul- nu un singur partid ca în ex. URSS, dar 2 şi mai multe .
4.Separarea puterilor în stat- separarea puterii în legislativa, executivă şi
juridică.
5.Votul universal liber exprimat.
6.Independenţa mijloacelor de informare în masă ( mass-media).
7. Dreptul la asocierea (unirii) şi libera exprimare a tuturor cetăţenilor.
În acelaşi timp democraţia statului modern se caracterizează prin:

1. Şi democraţiile occidentale sînt nedepline şi inperfecte.
2.Faptul că unii sînt proprietari, iar alţii sînt lipsiţi de proprietate fac ca libertatea
să nu să se exercite în mod egal.
3.În situaţii de criză se înlătură democraţia şi se instaurează dictaturi totalitare
(fascismul, nazismul).
4.Lupta maselor populare pentru drepturi şi libertăţi a contribuit la dezvoltarea
democraţiei moderne.
5.Democraţia chiar şi în statele moderne depinde de coraportul forţelor dintre
conducător şi conduşi.
6.Lupta îndelungată prin intermediul sindicatelor a contribuit la dezvoltarea şi
perfecţionarea democraţiei moderne.
Dreptul modern apare odată cu statul modern în rezultatul revoluţiilor

burgheze. Esenţa dreptului modern - dreptul modern exprimă şi apără interesele şi
voinţa de stat a poporului său sau a naţiunii.
Dreptul modern în raport cu dreptul feudal a fost şi este cu mult mai progresist.
În dreptul modern au fost fixate diferite principii demografice ale frăţiei, libertăţii,
- 56 -
Generated by Foxit PDF Creator © Sit
specializat
egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii. Acest rol progresiv a fost determinat de
acţiunea legilor economice obiective, ce cereau eliberarea ţăranilor şerbi de
dependenţă feudală. Patronii noi aveau nevoie de lucrători liberi, înzestraţi cu anumite
libertăţi şi drepturi (civile, politice). Iată de ce dreptul burghez, chiar din primele zile
ale existenţei sale consfinţeşte principiile: 1. libertatea persoanei, 2. libertatea
stăpînirii, folosirii, dispunerii cu proprietatea privată, libertatea cuvăntului, presei,
adunărilor, conştiinţei, libertăţii în relaţiile familiale, personale şi patrimoniale,
inviolabilitatea persoanei, corespondenţei.
De rînd cu acesta se proclamă principiul libertăţii contractelor, principiul
legalităţii în activitatea organelor administrative şi judiciare. În codurile penale se
fixează o astfel de cerinţă importantă: “nu-i crimă, fără a fi aceasta în lege şi pedeapsa
trebuie să corespundă crimei”.
Principiile de bază ale drepturilor moderne sunt ideiile principale fixate în el,
ce exprimă esenţa şi rolul lui în societate.
Principiile de bază sunt:
1. libertatea persoanei;
2. dreptul modern consfinţeşte şi apătă prin normele sale proprietatea privată,
declarînd-o sfîntă şi de neclintit (dreptul la proprietatea privată este dreptul
natural, sfînt şi de neclintit);
Astfel, instituţia proprietăţii private este instituţia principală a dreptului modern;
3. dreptul modern legalizează puterea politică a poporului, a naţiunii;
4. principiul folosirii muncii salariale. În trecut numeau şi principiul formalizmului
(nu erau garantate drepturile). Acum îl folosim vorbind despre dreptul socialist.
5. principiul libertăţii contractelor – juridic libertatea contractului apare în faţa
noastră, astfel contractul se încheie pe baza înţelegerii libere a părţilor
contractuale, înţelegere conform căruia lucrătorul îi oferă patronului
(fabricantului, banchirului) forţa sa de muncă, iar patronul îi plăteşte lucrătorului
salariul. Aici e vorba depsre drepturi, libertăţi, posibilităţi egale sau şanse egale.
6. dreptul modern se caracterizează prin împărţirea sa în drept privat şi drept public.
La dreptul privat se referă acele ramuri ale dreptului modern (civil, comercial,
- 57 -
specializat
familiar), care sunt orientate spre apărarea intereselor private. La drept public se
referă acele ramuri ale dreptului, ce sunt orientate spre apărarea intereselor
generale în ansamblu (dreptul de stat, penal, administrativ).
Dreptul modern se caracterizează printr-o pluralitate de izvoare:

a) Actele normative (legi, legislaţia delegată ”parlamentului” cedează
Guvernului puterea legislativă). Acestea emit ordonanţe, ordine, decrete;
b) Precedentul juridic (SUA,Canada, Anglia, Irlanda);
c) Obiceiurile juridice;
d) Contractul normativ (face parte din actul normativ).
7. Deosebirea sistemului juridic romano -germanic de sistemul juridic anglo-

saxon.
În doctrina juridică contemporană comparatitivistul francez Rene David a

propus clasificarea sistemului juridic în “familii”.
Primul criteriu ce a stat la baza clasificării – cunoştinţele teoretice, practice
şi temeinice, care oferă unui jurist orientarea într-un anumit tip de drept (în lipsa
acestor elemente cuvinte, care se regăsesc în activitatea limbajului juridic, a
conceptelor juridice, a izvoarelor de drept şi a metodelor juridice).
Al doilea criteriu - de integrare a sistemului juridic, în aceleaşi familii este
substratul lor comun sub aspect filosofic, politic, economic. Teoriticianul R.David a
identificat următoarele familii de drept:
1. familia romano-gernană;
2. anglo –saxonă;
3. socialistă;
- 58 -
Foxit Software
For evaluation
4. sisteme filosofice şi religioase (dreptul musulman, dreptul chinez, indian,

african, al Madagascarului)
Sistemele juridice, ale sistemului modern sunt diverse. Cu toate acestea
convenţional ele se pot reduce la 2 grupuri de bază:
1. Sistemul juridic anglo-saxon;
2. sistemul juridic al Europei continentale (romano-germanic).
La sfârşitul sec. 19 dreptul englez şi francez sau răspândit pe tot globul
pământesc şi au influenţat puternic asupra dreptului altor state. Aceasta se explică
în primul rând prin acea, că pe parcursul sec.19, Anglia şi Franţa reprezentau cele
mai bogate, dezvoltate şi influente state, ce au devenit şi cele mai mari ţinuturi
coloniale. Burghezia franceză şi engleză a exportat dreptul său împreuna cu
mărfurile, capitalul şi ideile sale, l-au înrădăcinat cu forţa în colonii şi în ţările
dependente de capitalul european.
Sistemul juridic anglo-saxonic
La bază a stat dreptul burghez, arhaic prin forma (sec. 11-12 ) şi complicat prin
conţinutul său. Acest sistem juridic se caracterizează prin următoarele momente :
1. nu are împărţire în dreptul privat şi drept public;
2. în acest sistem juridic lipseşte delimitarea strictă în dreptul material şi dreptul
procesual;
3.Dreptul nu este codificat (dreptul nu ştie de codificare, adică de ordinea
anumită a actelor normative), dar cel din SUA – ştie de codificari;
Ca urmare dreptul burghez englez este monopolul juriştilor, deoarece omul ce
nu cunoaşte “secretele juridice” nu poate înţelege culegerile de hotărîri judiciare în
număr mai mare de 1800.
4. Izvorul principal al dreptului în aceste ţări este precedentul juridic, care se
consideră obligatoriu pentru toate judecătoriile la examinarea dosarelor similare.
5. Judecătoriile creeaza drepturile, ele creeaza nu norme generale, ci norme
individuale, adică norme pentru rezolvarea cazului concret.
6. Legea parlamentară devine drept al ţării atunci cînd ea este interpretată şi
aplicată de judecătorie.
- 59 -
Foxit Software
evaluation only.
Sistemul juridic romano-germanic

El s-a format sub influenţa puternică a ideilor dreptului roman.
Acest sistem juridic s-a consolidat în astfel de ţări ca ; Olanda, Franţa, Belgia,
Spania, Germania. În sec.19, în virtutea tradiţiilor romano-spaniole, aceste sisteme au
fost recepţionate de toate republicile latino-americane, în coloniile africane şi asiatice
ale Franţei, Olanda, Belgia. Prin ce se deosebesc aceste sisteme juridice:
1.Pentru sistemul juridic continental ca şi pentru dreptul roman e caracteristică

împărţirea în drept public şi drept privat;
2.Sistemul juridic continental delimiteaza clar dreptul material şi dreptul

procesual;
3.O altă trăsătură specifică a sistemului juridic continental –apariţia căreaia se
refera la sec.19, e codificarea dreptului (codului lui Napoleon din 1804 );
4.Izvorul principal al dreptului în sistemul juridic continental este legea; anume
legea, dar nu precedentul juridic.
5.Din punct de vedere formal- juridic în sistemul juridic continental orice
hotărîre a judecăţii trebuie să se bazeze pe dreptul scris, - pe lege.
6.Numai la sfirşitul sec. 19 în ţările ce se refera la sistemul jurdic continental are
loc slăbirea rolului legii şi creşterea rolului precedentului juridic.
T E M A 6. UNELE DOCTRINE ŞI TEORII CONTEMPORANE

PRIVIND STATUL ŞI DEMOCRATIA
P L A N:
1.Caracterizarea generala a unor doctrine contemporane cu privire la stat,
- 60 -
specializat
Software
(doctrina statului bunăstării generale, doctrina tehnogratică, doctrina fascistă,

doctrina staului de drept, doctrina marxist-leninistă ş.a )
2.Analiza succintă a unor doctrine şi teorii referitoare la democraţie (teoria
socialistă de tip superior ş.a).
1.Caracterizarea generala a unor doctrine contemporane cu privire la stat,

(doctrina statului bunăstării generale, doctrina tehnogratică, doctrina
fascistă, doctrina staului de drept, doctrina marxist-leninistă ş.a )
În literatura contemporana există o mulţime de doctrine privind esenţa, rolul si
forma de manifestare a statului, ca principala instituţie a organizaţiei politice şi a
societăţii.
Ce este doctrina?
DOCTRINA – 1) o învaţătură, un ansamblu de principii; 2) o teorie economică

filosofică, politică, ştiinţifică, militară; 3)program politic.
DOCTRINA POLITICĂ- reprezintă o formă specifică a doctrinei generale
privind lumea şi societaea, în care exista şi se dezvoltă personalitatea umană. Aceasta
doctrină reprezintă o orientare importantă, punînd statul deasupra claselor sociale.
Aparatul de stat apare în aceasta doctrină ca arbitrul, însufleţitor şi integrator al
voinţelor de dezvoltare economica şi socială, devenind agentul însuşi al devoltării.
Se consideră, că statul bunăstării generale este deja prezent în SUA, Japonia, Europa,
Occidentul. Statul abundenţei se carcaterizează prin orientarea sectoarelor principale
ale economiei spre producerea bunurilor de consum, de folosinţă îdelungată şi spre
servicii, creşterea venitului real pe cap de locuitor la nivelul unui consum ce
depăşeşte necesarul de hrană, de locuinţă şi îmbrăcăminte, modificarea structurii
forţei de muncă, creşterea populaţiei urbane, acelei ce lucrează în industria de vîrf şi
în servicii, alocare unor sume importante pentru asistenţă şi securitatea socială.
- 61 -
specializat
Software
DOCTRINA TEHNOCRATICĂ- tehnocraţia reprezintă o doctrină politică, o

teorie ce prevede o organizare şi conducere a societăţii pe baze raţionale, ştiinţifice,
concentrîndu-şi atenţia, deasemenea, asupra ramurilor productive. Puterea politică nu
trebuie să aparţină factorilor politici (Parlament,Guvern ), ci oamenilor de ştiinţă,
specialiştilor, managerilor, organizatorilor producţiei (managerilor). Reprezentanţii
tehnocraţiei susţin ideea tehnicii ştiinţifice formată din specialişti, care să funcţioneze
cu maximum de eficienţă şi să înlăture orice fel de dominaţie cu caracter politic. În
această situaţie transformarea statului politic în unul democratic nu presupune o
revoluţie politică, ci o aplicare a tehnicii ştiinţifice în mod treptat la toate nivelurile
de conducere socială. În aceasta situaţie statul nu v-a mai avea funcţii politice, ci
doar funcţii tehnico-organizatorice.
Doctrina tehnocratică are multe elemente raţionale , dar în cele din urmă ea
devine o variantă a elitismului (elita), deoarece specialiştii constituie o minoritate şi
pot căpăta un caracter de grup aristocrat promovînd interesele de castă (grupuri
sociale închise, ce ocupă în societate o poziţie privelegiată consfinţită prin legi şi
tradiţii), ce pot veni în contradictţii cu interesele majorităţii, cu principiile
democratice. Se mai afirmă, că doctrina tehnocratică, facînd abstracţie totală de
factorii politici, are şi un caracter utopic. Elementele pozitive, raţionale ale doctrinei
tehnocratice constau în faptul că ea pune în evidenţă necesitatea valorificării
(folosirii) performanţelor ştiintelor în conducerea societăţii, lucrul ce trebuiue facut
nu prin eliminarea factorilor politici, dar în conlucrarea cu aceştia.
DOCTRINA FASCISTĂ - doctrina politică fascistă are la bază ideologia
fascistă cu elementele sale principale rasismul, sovinismul, antisemitismul, mitul
conducatorilor. Doctrina politică fascistă privind organizarea şi conducerea societăţii
se călăuzeşte după principiul instaurării puterii politice prin orice mijloace, mai ales,
pe calea forţei, prin supunerea totală a individului STATULUI, nesocotirea
(ignorarea) drepturilor şi libertăţii cetăţenilor şi înlocuirea statului de drept, care se
consideră prezent în Germania de la sf. Sec. 19 (1884…), cu statul poliţienesc, prin
suprimare (lichidare) pluralismului politic, menţionîndu-se un singur partid – cel
fascist, care, de regula, se confundă cu statul.
- 62 -
Foxit Software
For evaluation
Această doctrină politică s-a conturat şi a fost plicată după primul război
modial sub cele doua forme ale sale principale:
1)fascismul lui Musollini în Italia;
2)nazismul lui Hitler În Germania.
Au existat şi alte varietăţi precum:
1. Hortismul (Ungaria),
2. Franchismul (Spania),
3. Mişcarea legionară (România).
Caracteristic nazismului german a fost nu numai suprimarea brutală a
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, exterminarea în masă a unor categorii de
oameni, ci şi o politică agresivă în exterior, prin dezlănţuirea celui de-al doilea război
mondial, prin care se urmărea subjugarea şi dominarea popoarelor, hegemonia
germană pe plan mondial; prin învingerea fascismului în cel de-al doilea război
doilea mondial, prin condamnarea şi încriminarea fascismului ca ideologie, doctrina
politică fascistă şi-a pierdut baza s-a în cercurile largi ale opiniei publice. Cu toate
acestea ideologia şi doctrina fascistă se întîlneşte şi în prezent sub formă neo-
fascismului.
DOCTRINA STATULUI DE DREPT este doctrina politică cu cea mai largă
răspîndire în practica socială privind statul şi dreptul. Geneză (originea) acestei
doctrine îşi are punctul de plecare, legat de începutul epocii moderne, în perioada
iluminista, avînd ca protagonişti (animatori a unei mişcări) pe John Locke,
Montesqueu, J.J. Rousseau. În epoca contemporană acestă doctrină e împărtăşită de
majoritatea politologilor şi a oamenilor politici ce acţionează în practica pentru
materialzarea ei. Bazîndu-se pe separarea puterii în stat, pe alegerea libera a
organelor puterii politice în condiţiile pluralisnului politic, pe liberatea de exprimarea
şi orgazare, fundamentate pe lege, statul de drept reprezintă astăzi cea mai populară
instituţie politică avînd un rol de prim ordin în asigurarea unei vieţi prospere şi
civilizate. (Civilizaţie- nivel de dezvoltare a culturii materiale şi spirituale a societăţii
dintr-o epocă dată a unui popor).
- 63 -
Foxit Software
evaluation only.
DOCTRINA MARXIST-LENINISTĂ- potrivit ei statul reprezintă un

instrument de dominaţie a unei clase asupra altei clase, fiind în esenţă o dictatură de
clasa specifică orînduirii societăţii respective precum: statul sclavagist cu dictatura
stapîn, de sclavi, feudal- dictatură feudală, capitalist- dictatura burgheziei, socialistă-
dictatura proletariatului. Dictatura proletarităţii se consideră ca fiind superioară
celorlalte dictaturi, deoarece ea ar reprezenta dicatura majorităţii împotriva
minorităţii. Foarte des marxiştii (Lenin, Stalin) denumeau statul „un aparat al
dominaţiei de clasă’’, „o forţă specială de reptimare „ în vederea reprimării anumitei
clase sau „o maşină pentru menţinerea dominaţiei unei clase asupra alteia”. Ignorînd
normele de drept, Lenin, Stalin defineau dictatura proletariată ca o dictatură ce se
manifestă în cadrul şi în afara legii. Doctrina marxist-leninistă mai susţine că odata
cu edificarea unei societăţi fară clase statul ar dispărea.
2.Analiza succintă a unor doctrine şi teorii referitoare la democraţie (teoria

socialistă de tip superior ş.a).
În epoca noastră, mai ales după cel de-al doilea război mondial, au existat şi
există două doctrine principale ce au abordat problema democraţiei:
1.doctrina politică din tările occidentale cu vechi tradiţii democratice;
2. şi doctrina politică privind democraţia în socialism.
Doctrinele democratice în ţările occidentale se carcaterizează prin :
1. pluralismul şi pluripartidismul;
2. separarea puterii în stat;
3. votul universal liber exprimat;
4. independenţa mijloacelor de informaţie în masă (mass-media);
5. dreptul la asociere şi libera exprimare a tuturor cetăţenilor.
Această doctrină a cunoscut şi cunoaşte o dezvotare deosebită odată cu
extinderea ei aproape în toate ţările lumii, inclusiv în cele din est (ex-sovietice). În
- 64 -
specializat
Software
cadrul acestei doctrine deosebim nuanţe diferite în dependenţă de etapă, ţară

punîndu-se accentul pe elementele democratice .
TEORIA DEMOCRAŢIEI PLURALISTICE- înaintează pe bună dreptate ideea
că o adevărată democraţie are la bază un sistem social (o societate), inclusiv existenţa
unor organizaţii cu caracter profesional (sindicale cooparatiste) şi a unor partide
politice puternice care asigură libertatea deplină de gîndire şi acţiune a cetăţenilor ce
iau parte la conducerea întregii societăţi prin reprezentanţii lor. Statul este principala
instituţie a înfăptuirii puterii politice, dar statul nu e unicul instrument al înfăturii
puterii politice. În afară de stat i-au parte diferite organizaţii profesionale (partide
politice, mişcări social-politice), organizaţii obşteşti. Reprezentanţii teoriei
democraţiei pluralistice despre difuzia puterii. Momentul pozitiv al acestei teorii
constă în faptul că admite participarea în masă a truditorilor prin intermediul
organizaţiilor obşteşti la înfaptuirea puterii politice.
Teoria democraţiei pluralistice are un caracter dominant în cadrul întregii
democraţii din epoca contemporană.
TEORIA GRUPURILOR DE PRESIUNE a fost dezvoltată la început în SUA,
iar apoi în Europa Occidentală. În conformitate cu ea grupurile de presiune sînt
asocieri (uniuni) de indivizi ce i-au naştere pe baza intereselor de moment sau de
perspectivă, fără a avea o organizare clară, un program şi un statut, care să afirme
interesele respective. Grupurile de presiune se pot forma în legătură cu un anumit
eveniment sau sunt constituite pe baza unor interese proprii. Ele pot acţiona asupra
aparatului de stat în anumite împrejurări pentru a determina un anumit curs al vieţii
politice. Grupurile de presiune pot avea un rol pozitiv, atunci cînd promovează
idealurile idenice cu aspiraţiile democraţiei.
Deosebim grupuri de presiune:
1). Grup de presiune în sens îngust;
2). Grup de presiune în sens larg al cuvîntului(şi organizaţiile obşteşti -

sindicatul);
3). Lobiştii în parlament (lobi-culuar).
- 65 -
Foxit Software
For evaluation
TEMA 7. STATUL, DREPTL SOCIALIST

(PRIN PRISMA ZILEI DE AZI)
PLAN:

3. Evoluţia democraţiei socialiste după 1917.
4. Dreptul în regimul totalitar sovietic (independent).
Importanţa studierii statului şi dreptului socialist :

1. Fiindca statul şi dreptul socialist au existat 74 de ani în Rusia şi în Moldova
(există şi azi în Transnistria );
2. Deoarece există şi în anumite ţări (Cuba, China, Vietnam, Coreea de Nord);
3. Nu tot ce s-a făcut în perioada statului şi dreptului socialist a fost negative
(«drujinile populare», organele centralizate de aprovizionare, organizaţii
pentru copii );
4. Pentru a cunoaşte prezentul, a prezice viitorul trebie să cunoaştem trecutul.
Doctrina politică comunistă are la bază principiile ideologiei marxist-leniniste ai

cărei fondatori au fost Marx , Enghels şi Lenin.
Potrivit acestei ideologii orîduirea capitalistă v-a fi înlocuită inevitabil de noua
societate, cea socialista, ca prima fază a comunismului. Acest proces are loc pe calea
revoluţiei socialiste, menită să duca la schimbări radicale atît în domeniul politic –
prin instaurarea dictaturii poletariatului, cît şi în domeniul economiei prin înlocuirea
proprietăţii private cu proprietatea socialistă asupra uneltelor şi mijloacelor de
producţie. Doctrina politică comunistă priveşte organizarea şi conducerea societăţii
- 66 -
specializat
Software
prin dictatura proletariatului, care după afirmaţia lui Lenin şi Stalin se manifestă în
cadrul şi în afara legii, pe baza activităţii unui singur partid – partidul communist .
Dictatura proletariatului reprezintă, în concepţia fondatorilor acestei doctrine, o
forma superioară de organizare şi conducere politică a societăţii, deoarece ar
reprezenta, chipurile, o dictatură a majorităţii exploatate împotriva unei minorităţi
exploatatoare. Ca urmare principiile pluralismului politic ale separaţiei puterilor în
stat, supremaţia legii, drepturilor şi libertaţilor cetăţenilor sunt eliminate (lichidate).
Dictatura proletară, ca formă de organizare şi conducere politică a societăţii, a dus
prin eliminarea pluralismului politic şi a altor principii democratice, la dictatura de
fapt a unui grup restrîns şi în multe situaţii la dictatura unei singure familii sau a unei
singure personae.
Doctrina politică comunistă, concepînd organizarea şi conducerea societăţii
pe baza dictaturii proletariatului, a promovat represiunea ca principiul al politicii de
stat cu ajutorul unui aparat poliţienesc riguros organizat, fără a fi supus controlului
public, al legilor şi chiar al unor autorităţi ale statului. Deşi fondatorii acestei doctrine
şi alţi teoriticieni susţineau, că dictatura proletariatului constituie o forma de
organizare şi conducere politică a societăţii numai pentru perioada de trecere de la
capitalism la socialism (cînd se avea în vedere lichidarea claselor exploatatoare şi
instaurarea proprietăţii socialiste în întreaga economie), afirmînd, că după aceasta
dictatură a proletariatului, urma să dispară şi să treacă la o organizare şi conducere
democratică a societăţii. În practică acest lucru nu s-a petrecut şi nici nu se putea
întîmpla. Lipsa pluralismului politic, existenţa unui singur partid, inexistenţa
agentilor economici ca urmare a proprietăţii socialiste nu au făcut altecva decît să
înveşnicească dictatura unei ideologii marxist-leniniste. Marxiştii chinezi susţin
principiul dictaturii proletariatului ca formă de organizare şi conducere politică a
societăţii pe o perioadă nedefinită.
Revoluţia burghezo-democratică din Rusia din februarie 1917, ar fi putut
permite dezvoltarea unei societăţi democratice pluralistice, proces însă, oprit prin
lovitură de stat a bolşevicilor din octombrie 1917, care a instaurat dictatura
proletariatului şi dreptul proletar. De remarcat, că o societate rusă democratică, după
- 67 -
© Foxit Software
revoluţia din februarie 1917 nu s-a putut dezvolta şi maturiza în cîteva luni
(februarie- octombrie 1917), cind din punct de vedere economic şi social, Rusia se
află în stadiul unui imperialism feudal primitiv şi autocratic, ale cărui tradiţii
absolutiste şi represive au fost perfecţionate de noul ţarism al partidului bolşevic.
3.Evoluţia democraţiei socialiste după 1917.
Menţionăm, că în sec. 20, democraţia a primit puternice lovituri prin apariţia

unor regimuri totalitare ca cele fasciste (Italia), naţiste (Germania) şi cele socialiste
(comuniste). Dacă regimurile fasciste s-a instaurat dictatura în mod deschis (făţiş),
cele comuniste au făcut-o în bună parte în numele unei democraţii noi, considerată de
tip superior – democraţia socialistă. Statornicirea sistemului socialist într-un şir de
ţări după primul război mondial (Rusia şi Mongolia) şi cel de –al doilea război
mondial prin trăsăturile sale de bază, exclude din start democraţia, ca formă de
organizare şi conducere cu societatea, bazîndu-se pe regimuri totalitare, pe dictaturi
aproape fără precedent în istoria omenirii.
4.Dreptul în regimul totalitar sovietic(independent).
Elementele(trăsăturile) democraţiei de tip socialist:

1. Economia a fost subordonată politicii, iar dictatura şi constrîngerea au devenit
elemente specifice ale regimulu politic. Instaurarea proprietăţii socialiste care s-a
realizat prin intermediul politicii dictatoriale nu numai că nu a creat baza unei noi
democraţii, aşa cum au pretins comuniştii, ci dimpotrivă a creat fundamentul
economic al statului totalitar.
2. Egalitatea cetăţenilor prin intermediul proprietăţii socialiste faţă de mijloacele
de producţie afirmate zgomotos de ideologia comunistă a constituit de fapt calea prin
care cetăţenii au fost lipsiţi de toate drepturile şi libertăţile lor fireşti fiind
subordonaţi direct statului. Afirmaţiile că interesele individuale sunt subordinate
celor generale au condus la ştirbirea drepturilor şi libertăţilor individuale. Pe aceste
- 68 -
specializat
căi s-a ajuns la un singur partid conducător cu monstruoase manifestări dictatoriale

staliniste, ceauşiste şi altele.
3. Regimurile comuniste, prin specificul şi natura lor, au fost nu numai regimuri
dictatoriale, ci şi abuzive, corupte, încărcate de fenomene ce au înjosit omul, ridicînd
cultul personalităţii, demagogia, minciuna, crima ş. a. la rangul de principii ale
politicii de stat. Chiar şi legislaţia socialistă, inclusiv Constituţia era încălcată, statul
nemaifiind un stat de drept,ci unul bazat pe forţă, pe represiune , pe dictatură .
Comuniştii în temeiul luptei de clasă şi prin aceasta ura faţă de om.
4. Termenul de “dictatură” provine din latinescul “Dictatura” derivat din
“dictare” – a porunci. Dictatura- dominaţia nelimitată a unui grup social, a unei
personae, a unei familii. Dictatură este persoana care exercită conducerea fără nici un
control al statului .
5. Negarea(tăgăduirea) valorilor reale ale democraţiei de pînă la 1917.
6. Instaurarea democraţiei pe calea instaurării dictaturii proletariatului.
7. Existenţa unui singur partid deţinător al puterii politice în stat.
8. Eliminarea (excluderea) principiului separaţiei puterilor în stat.
9. Lipsa oricărei independeneţi a mass-mediei , subordinate total partidului unic
conducător(există cenzura riguroasă).
10. Absenţa garanţiilor legale(prevăzute de legi) despre apărarea drepturilor
şi libertăţilor cetăţenilor.
11. Ruptura totală între declaraţii şi fapte.
12. În numele unor idealuri de dreptate şi echitate socială, în numele
poporului (“duşman al poporului”) se săvîrşea tot felul de abuzuri, crime, statul fiind
un stat al forţei şi nu al dreptăţii. După cum se ştie, marxiştii au înaintat ideia că
pentru trecerea la socialism este nevoie de dictatura proletariatului pe care o
considerau că fiind mai democratică decît orice altă democraţie. Acest lucru rezultă,
după aprecierea marxiştilor, din faptul că dictatura proletariatului reprezintă dictatura
majorităţii exploatate împotriva minorităţii exploatatoare. Trebuie de menţionat, în
primul rind, că în general nu poate fi admisă ideia, că în vederea instaurării unei
- 69 -
specializat
Software
societăţi mai bune şi mai drepte, cum le plăcea marxiştilor să spună, să se instaureze
o dictatură fie ea chiar dictatură proletariat sau a majorităţii.
Dictatura instaurată de comunişti nu a fost o dictatură a proletariatului, dar o
dictatură a unui grup restrîns din cadrul partidului communist ce a înaintat în frunte o
persoană care i-a atribuit puteri nelimitate, devnind dictator sîngeros(Stalin,
Ceauşescu).
În timpul şi după cel de-al doilea război mondial a avut loc o împărţire a sferelor
de influenţă între marile puteri, ce a favorizat extinderea regimurilor dictatoriale. În
multe din aceste ţări la sfîrşitul perioadei de trecere de la capitalism la socialism,
partidele comuniste dîndu-şi seama de discreditarea completă în ochii popoarelor a
oricărui fel de dictatură, a lansat teza democraţiei socialiste ca tip superior de
democraţie, ce ar exista în aceste ţări, luînd în acelaşi timp măsuri pentru a crea o
aparenţă de democraţie.
TEMA 8. NORMA JURIDICĂ
I. Noţiunea normelor sociale.
II. Caracteristicile normelor juridice.
III. Structura normei juridice.
IV. Structura tehnico - legislativă a normei juridice.
I. Normele sociale. Fireşte, e absolut necesar ca dreptul să fie cercetat numai în

cadrul sistemului normelor sociale ca un element al acestuia. Deci, dreptul trebuie
examinat ca o parte integrantă a normelor sociale. Numai sistemul integrat al normelor
sociale poate servi ca un mijloc eficient de organizare, de administrare socială, de
reglementare a relaţiilor sociale.
- 70 -
specializat
Software
Norma este deci o regulă care stabileşte cum trebuie să acţioneze sau să se
comporte membrii societăţii în anumite condiţii determinate, pentru ca acţiunea lor
să fie eficientă şi apreciată pozitiv.
Normele sociale sunt reguli de comportare în fond cu caracter general care se
extind asupra unui grup, colectiv de oameni sau asupra societăţii în ansamblu.
Normele sociale sunt reguli de comportare social-volitive care s-au format
istoriceşte. Ele pot fi examinate ca modele, etalon de comportare, adică ele arată cum
trebuie să fie conduita (faptele) oamenilor din punctul de vedere al grupului social, al
colectivului, al organizaţiei obşteşti sau al societăţii în ansamblu. În unitatea lor
normele sociale asigură o influenţă profundă şi multiaspectuală asupra relaţiilor
sociale asigurând un regim normal al vieţii în societate.
Întrucât relaţiile sociale sunt foarte variate (diverse), variate (diverse) sunt şi normele
sociale, care reglementează aceste relaţii.
În cadrul lor am putea distinge:
- obiceiurile (sau normele obişnuielnice, precum le numeşte
Nicolae Popa);
- normele morale;
- norme ale organizaţiilor obşteşti;
- normele politice;
- normele tehnice;
- normele sportive;
- normele de cultură;
- normele estetice;
- normele religioase;
- normele juridice ş. a.
Obiceiurile. Obiceiurile sunt norme sociale care s-au format istoriceşte pe

parcursul repetării lor de mai multe ori. Ele au intrat în obişnuinţa oamenilor în
rezultatul existenţei şi repetării de mai multe ori a anumitor relaţii sociale.
Oamenii respectă cerinţele obiceiurilor pentru că s-au obişnuit să procedeze
astfel şi nu altfel.
- 71 -
Foxit Software
Foarte aproape de obiceiuri sunt tradiţiile. Tradiţiile reprezintă modul

comportării oamenilor, grupurilor sociale care se transmite din generaţie în generaţie.
Normele morale. Normele morale sunt reguli sau principii de comportament
apărute în societate şi examinate prin prisma binelui-răului, dreptăţii-nedreptăţii,
lăudabilului-ruşinosului etc. Ele sunt asigurate de societate (susţinute de opinia
publică) prin acte de blamare a comportării imorale a persoanei.
Normele organizaţiilor obşteşti. Acestea sunt reguli de conduită care se
stabilesc (se instituie) de organizaţiile obşteşti şi se extind, în primul rând, asupra
membrilor organizaţiilor obşteşti concrete. Ele se asigură prin măsuri organizaţionale,
adică influenţă obştească (avertisment, mustrare, mustrare aspră, excluderea din
componenţa organizaţiei respective).
Normele politice. Reprezintă importante norme sociale. Ele exprimă participarea
poporului în afacerile statului, reglementează relaţiile politice dintre organele de stat
dintre organele de stat şi cetăţeni, dintre popoare (naţiuni), dintre state etc.
Normele tehnice. Ele sunt reguli de comportare (mânuire) necesară şi raţională a
oamenilor cu obiectele naturii, uneltele muncii şi alte mijloace tehnice.
Nerespectarea lor conduce la consecinţe imprevizibile (avaria de la staţia atomo -
electrică Cernobâl).
Normele sportive. Se prezintă ca reguli aplicabile la competiţii şi antrenamente
sportive....
Normele de cultură. Reprezintă regulile comportării culturale, civilizate a
oamenilor. Ele conţin regulile de bunăcuviinţă, bonton, condamnă făţărnicia şi
comportarea fără tact etc.
Normele estetice. Stabilesc reguli de comportare a oamenilor în legătură cu
reprezentările lor privind frumuseţea faptelor umane (normele de etichetă, manieră,
stilul comportării etc.)
Normele religioase. Ele, de asemenea, constituie un sistem de norme sau porunci
întemeiate pe învăţătura cărţilor sfinte sau pe autoritatea întemeietorilor, profeţilor,
învăţătorilor etc., un mod de viaţă recunoscut ca obligatoriu de adevăraţii credincioşi.
- 72 -
specializat
Software
Normele juridice. Norma juridică face parte din ansamblul de noţiuni-cheie ale
gândirii juridice prin intermediul căreia este explicată întreaga realitate juridică.
Totodată, norma juridică prin care mesajul legiuitorului ajunge la subiect,
reprezintă unul din elementele fundamentale ale mecanismului reglementării
juridice a relaţiilor sociale, care nu înlătură celelalte norme sociale, ci conlucrează
fructuos cu ele.
Ţinând cont de importanţa normelor juridice în reglementarea relaţiilor

sociale vom vorbi detaliat despre ele.
II. Caracteristicile normelor juridice
Normele juridice posedă un şir de caracteristici care ne ajută să le distingem

de alte norme sociale.
În literatura juridica nu exista o poziţie consecvenţa cu privire

caracteristicile regulilor de drept. Elementul constant este acela
„regulă de conduita umana”. Aceasta însă nu-i o caracteristica.
Caracteristicile privesc distincţia specifică, conţinutul propriu al
noţiunii de normă juridică. Sub acest aspect de la un autor la alt
întâlnim diverse opinii sau nuanţări deosebite. Domină
opinia potrivit căreia aceste trăsături ar fi generalitatea,
obligativitatea şi caracterul coercitiv.
Gh. Boboş enumera următoarele caracteristici specifice ale normelor juridice:
a. Caracterul general;
b. Caracterul volitiv:
c. Ele pot sa prevadă naşterea unor efecte juridice;
d. Ele se pot realiza în viaţa practică, numai trecând prin
conştiinţa oamenilor. întrucât conduita este subordonată
voinţei lor;
- 73 -
specializat
e. Ele se realizează, la nevoie, prin constrângere statală.
M. Dvoracek şi Lupu, consideră că normei juridice îi sunt absolut inerente

următoarele trăsături caracteristice, fără de care ea nu poate fi concepută:
 Caracterul statal;
 Caracterul coercitiv;
 Generalitatea;
 Obligativitatea.
Autorul rus V. H. Hropaniuc menţionează 4 caracteristici esenţiale ale normei

juridice:
1. Caracterul statal, adică norma juridică se instituie sau se
sancţionează de stat;
2. Norma juridică are un caracter de acordare-obligare, adică
ea nu numai acordă drepturi unor subiecte, dar şi depune
obligaţiuni asupra altor subiecte, deoarece nu se poate
realiza dreptul fără obligaţiune şi obligaţiunea fără drept;
3. Realizarea normei juridice în cazurile necesare se asigură
prin măsurile coercitive ale statului;
4. Normele juridice se prezintă ca reglementatori de stat ai
relaţiilor sociale tipice (de exemplu, a relaţiilor de
subordonare a organelor de stat, a relaţiilor legate de
cumpărare - vânzare) în care se manifestă rolul social al
normelor juridice.
A.V. Malico subliniază că norma de drept este o regulă de comportare cu

caracter general-obligatoriu, formal - determinat, instituită, asigurată de către stat şi
orientată la reglementarea "relaţiilor sociale.''
Autorul rus V.D.Perevalov stă cam pa aceleaşi poziţii în chestiunea
caracteristicilor normei juridice.
La rândul nostru, am indica următoarele caracteristici ale normei juridice:
1.Norma juridică e o regulă, o măsură a manifestării de
- 74 -
specializat
Software
voinţă şi a comportării omului;

2.Norma juridică nu este pur şi simplu o regula de
comportare a omului, ci o regulă cu caracter general
obligatoriu, adică, în primul rând, reprezintă o regulă de
purtare cu caracter general (pentru toţi), iar în al doilea
rând, este obligatorie pentru executare, respectare de
orice persoană, indiferent de voinţa şi dorinţa acestuia.
Aceasta nu înseamnă că orice normă juridică trebuie să fie
executată, respectată absolut de orişicare, de fiecare.
Caracterul general obligatoriu al normei de drept
înseamnă executarea, respectarea obligatorie a
prescripţiilor ei de oricare persoană care nimereşte in
condiţiile prevăzute (stipulate) în această normă.
Caracterul general al normei de drept rezidă şi în faptul că ea reglementează un
anumit tip de relaţii sociale, după cum, s−a menţionat, este adresată unui cerc
nedeterminat de persoane şi organizaţii, este calculată pentru un număr infinit de
întâmplări tipice şi acţionează în continuu;
3. Normele juridice ni se prezintă ca reguli de comportament cu caracter formal
- determinat. Ce înseamnă aceasta ?
Caracterul formal al normei juridice presupune perfectarea şi consfinţirea
(fixarea) exterioară a conţinutului ei în lege sau în alte acte normative juridice.
Caracterul determinat al normei juridice rezidă in faptul ca în conţinutul normei
juridice se fixează mai mult sau mai puţin precis, ce fel de drepturi şi obligaţiuni
juridice pot sau nu pot apărea în baza normei de drept, sunt date formulări
determinate.
4. Normele juridice se instituie (se stabilesc, se creează; sau
se sancţionează (aprobă) de organele competente ale
statului (uneori, mai ales în trecut, se adoptau şi de unele
organizaţii obşteşti împuternicite de stat);
5. Normele juridice se traduc în viaţă, de regulă, benevol,
- 75 -
Foxit Software
evaluation only.
însă în unele cazuri, spre deosebire de alte norme sociale,

se ocrotesc de stat. Doar dreptul prevede şi posibilitatea
aplicării măsurilor constrângerii de stat, adică în drept sunt
consfinţite sancţiuni juridice care, la nevoie, se aplică de
organele competente (procuratură, judecătorie, organele
de interne etc.), evident, numai în cazurile nerespectării
normelor juridice.
6. Norma juridică se instituie (se stabileşte, se creează) în
rezultatul activităţii conştient-volitive a oamenilor, întrucât
ea se elaborează, se emite şi se asigură în acţiune de către
stat, voinţa căruia se manifestă (se exprimă) în ea.
7. Norma juridică nu reglementează toate relaţiile sociale,
ceea ce ar fi uneori inutil şi chiar dăunător. Ea
reglementează numai cele mai importante relaţii sociale
din punctul de vedere al cetăţenilor, grupurilor de cetăţeni,
colectivelor, categoriilor sociale, societăţii şi statului.
Pornind de la caracteristicile analizate, am putea defini norma juridică ca

regulă de comportare cu caracter general-obligatoriu, formal-determinat,
instituită sau sancţionată şi ocrotită de stat care reglementează cele mai
importante relaţii sociale.
Aşadar, din cele expuse, putem conchide că norma juridică înmănunchează o
seamă de caracteristici specifice prin care se individualizează, se delimitează în
raport cu alte categorii de norme sociale.
Norma juridică în ultima instanţă este determinată (condiţionată) de baza
economică a societăţii respective.
- 76 -
specializat
Software
III. Structura normei juridice
În primul rând, e necesar să stabilim ce înţelegem prin structura normei de

drept. Prin structura normei juridice trebuie de înţeles construcţia ei lăuntrică, adică
din care elemente, (părţi) ea este compusă.
Legiuitorul va descrie în norma juridică o anumită conduită (un complex de
drepturi şi obligaţii), conduită cerută subiectului în circumstanţele date (un
ansamblu de împrejurări) şi în legătură cu care este fixată şi o anumită formă de
reacţie (sancţiune).
Luând cunoştinţa de normă, subiectul dreptului va acţiona în conformitate cu
conduita prevăzută de normă, va refuza un scop interzis de o prescripţie normativă,
abţinându-se de la o acţiune sau, dimpotrivă, îşi va asuma riscul sancţiunii,
neglijind prescripţia sau încălcând-o. Toate acestea - condiţiile, conduita, sancţiunea
- alcătuiesc elementele noimei juridice; denumite şi structura normei juridice.
Structura normei juridice apare ca o lege a legăturii dintre elementele ei.
Norma juridică constituind elementul primar al sistemului de drept, celula
principală din care se construieşte întregul edificiul al dreptului pentru a putea fi
concepută, înţeleasă de către toţi subiecţii de drept, trebuie să aibă o
anumită structură logică din care să rezulte cât mai exact răspunsul
la câteva întrebări:
a. cui îi este adresată şi în ce împrejurări(condiţii) acţionează?
b. Ce variantă de conduită prescrie statul subiectului de drept, adică ce trebuie
să facă sau ce nu trebuie să facă subiectul?
c. Care vor fi consecinţele nerespectării dispoziţiei normei juridice?
Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit în elementele normei juridice, care în
ansamblul lor formează structura normei juridice. Astfel, structura normei juridice
schematic poate fi reprezentată în felul urmatei:
"dacă –atunci - în caz contrar..." sau "aflându-ne pe teritoriul statului (sau fiind
cetăţeni ai statului), trebuie sa respectăm legile acestui stat; în caz contrar statul va
aplica infractorului de norme de drept masuri de constrângere". Concretizarea acestor
- 77 -
© Foxit Software
prevederi raportată la anumite norme da posibilitatea sa determinăm cine şi în ce

condiţii trebuie să respecte norma, ce anume trebuie să se facă pentru realizarea ei,
prin ce măsuri de constrângere din partea statului această normă este ocrotită în faţa
încălcărilor."
Pentru ca o normă de drept să fie clară, ea trebuie să aibă o anumită structură logică,
din care să se deducă exact sau cât mai exact la ce împrejurări se referă sau la ce fel
de persoane (calitatea subiectelor), ce atitudine, comportament se cere în aceste
condiţii şi care sunt consecinţele nerspectării normei.
Structura normei juridice are 2 aspecte:
- Structura internă
- Structura externă
Primul aspect are în vedere structura logico-juridică a normei, iar cei de-al doilea
- construcţia ei externa, care este legată de modul de exprimare în cadrul unui act
normativ, juridic, adică structura tehnico - legislativă.
La concret vorbind, orice normă juridică, prescriind în mod necesar o
anumită conduită, trebuie în acelaşi timp să arate condiţiile, împrejurările
sau cazurile la care se aplică această conduită, cum trebuie să fie conduita,
precum şi consecinţele nerespectării acestei conduite, adică sancţiunea.
Ipoteza răspunde la întrebarea în ce împrejurări sau la care categorii de
persoane se aplică norma data.
Dispoziţia dă răspuns la întrebarea ce trebuie să facă sau ce nu trebuie să
facă sau ce este abilitat să facă cel ce se află în situaţia descrisă de normă.
Sancţiunea ar răspunde la întrebarea care sunt consecinţele nerespectării
dispoziţiei.
Autorii manualului "Introducere în teoria generala a dreptului", Ioan Cetrechi şi
Ion Craiovan, savanţi − jurişti din România, susţin ca:
- 78 -
specializat
Software
"Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileşte condiţiile, împrejurările
sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită conduită, precum şi categoria
subiecţilor la care se referă prevederile dispoziţiei"."
De exemplu, în art. 337 Cod penal al Republicii Moldova se spune:
(1)"Trădarea de Patrie, adică fapta săvârşită intenţionat de un cetăţean al
Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a
securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin
trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgarea secretului de stat unui stat străin,
unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui
stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova - se
pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă"
Partea subliniată a textului normei de mai sus reprezintă formularea ipotezei.
Oricărei norme i se poate stabili ipoteza, chiar dacă aceasta nu este direct
formulată (pe cale logică). Drept exemplu putem folosi art. 186 din acelaşi Cod
penal:
(1)"Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane - se
pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de până la 3 ani".
Ipoteza aici lipseşte, dar se poate deduce pe cale logică, utilizând cunoştinţele cu
referire la componenţa de infracţiune. Norma privind răspunderea penală pentru furt ar
avea următorul conţinut:
"Dacă un cetăţean al Republicii Moldova, un cetăţean străin sau un apatrid,
responsabili, care în momentul săvârşirii infracţiunii aveau vârsta de paisprezece
ani, îşi dădeau seama de ilegalitatea şi caracterul prejudiciabil al acţiunii şi de
urmările ei şi le-au dorit, sustrăgând pe ascuns bunuri din avutul proprietarului,
atunci acţiunile lor se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de până la
trei ani sau cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale."
Ipotezele pot fi de diferite genuri, în funcţie de gradul de precizie al formulării.
Ipotezele, care stabilesc exact condiţiile de aplicare a dispoziţiei, se numesc
ipoteze strict determinate. De exemplu, în cazul stabilirii pensiei unei persoane,
- 79 -
specializat
Software
pentru a fi încadrată întruna din categoriile de pensionare, pentru a i se stabili

cuantumul acesteia.
Ipoteza este relativ - determinată atunci când împrejurările de aplicare a
dispoziţiei prin natura lor, nu pot fi formulate în toate detaliile. Ipoteza poate să fie
simplă sau complexă. Ipoteza este simpla atunci când se are în vedere o singură
împrejurare în care se aplica dispoziţia şi complexă atunci când se au în vedere o
multitudine de împrejurări în care toate sau fiecare în parte pot să determine
aplicarea dispoziţiei.
Dispoziţia este acel element al normei juridice care prevede conduita ce trebuie
urmată în prezenţa ipotezei date, mai precis, care sunt drepturile şi obligaţiunile
corespunzătoare ale subiecţilor vizate de norma juridică respectivă. Singurul element
care nu poate lipsi dintr−o norma juridică este dispoziţia. În multe norme, dispoziţia
u este exprimată explicit şi atunci o deducem printr−o interpretare logică. Dispoziţia
este însăşi regula de comportare, este comandamentul statului, modelul conduitei
care trebuie respectat, urmat.
Dispoziţia poate să prevadă fie săvârşirea unei acţiuni (de exemplu
obligaţiunea de a acorda ajutor celui accidentat), fie abţinerea de la săvârşirea
unor fapte (ca exemplu pot servi interdicţiile penale, administrative etc.). La fel,
dispoziţia poate sa impună o anumită conduita (a face), sa interzică o
anumită comportare (a nu face), să lase la aprecierea proprie a
persoanelor alegerea unui anumit comportament.
În funcţie de modul cum este formulată, dispoziţia poate fi determinată
(art.24 Cod penal), stabilind categoric şi fără nici o posibilitate de abatere
drepturile şi obligaţiunile subecţilor vizaţi relativ determinată, atunci când se
prevăd variante sau limite ale conduitei, urmând ca subiecţii să aleagă una dintre
ele sau în cazul acestor limite-conduita dorită.( art.951 Cod civil RM Dreptul
antreprenorului de a rezilia contractul).
Dispoziţia este elementul principal al normei juridice, deoarece ea prevede
conduita ce trebuie urmată, iar absenţa ei ar lipsi de conţinut şi sens norma juridică.
- 80 -
specializat
Software
(4) Retragere a gradului militar, a unui titlu special, a gradului

de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se aplică numai în calitate de
pedeapsă complementară.
Iar acum să urmărim c alegoriile pedepselor aplicate persoanelor
juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător (ad.63 Cod penal
RM.)
"(1) Persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător
li se pot aplica următoarele pedepse:
a. Amenda;
b. Privarea de dreptul do a exercita o anumită activitate;
c. Lichidarea.
(2)Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principala.

(3)Privarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de
întreprinzător de dreptul de a exercita o anumită activitate şi
lichidarea acesteia se aplică atât ca pedepse principale, cît şi ca
pedepse complementare".
După scopul lor, sancţiunile se clasifică în :sancţiuni de anulare a actelor
ilicite, sancţiuni reparatorii, sancţiuni expiatorii.
Astfel, unele sancţiuni urmăresc anularea actului ilicit şi restabilirea situaţiei
legale iniţiale sau repararea prejudiciului produs. Alte sancţiuni prevăd
aplicarea unor măsuri de constrângere în vederea ispăşirii vinovăţiei pentru
fapta antisocială săvârşită şi prevenirii unor noi încălcări.
După gradul de determinare, sancţiunile pot fi: absolut determinate (în
dreptul penal nu există, există în dreptul administrativ); relativ-determinate;
alternative; cumulative; (art.191,192 din Codul penal RM).
Sancţiunile absolut determinate sunt acelea în care sancţiunea este stabilită
precis şi nu se poate face nici o altă interpretare sau deviere de la ea .
Sancţiunile relativ-determinate sunt acelea care se pot stabili într-un cadru mai
larg. Aici trebuie să precizăm faptul că sancţiunile unor norme juridice, în special,
cele cuprinse în Constituţie şi alte legi cu valoare constituţională, sunt foarte greu
- 81 -
Foxit Software
de determinat, pentru nerespectarea lor nefiind posibilă intentarea unei acţiuni în

justiţie şi sancţionarea celui ce a violat cerinţa normei. Relativ determinate sunt,
de regulă, sancţiunile penale, unde cel care le aplică poate să aprecieze între
anumite limite cuantumul sancţiunii aplicate, (art.243 Cod penal RM "Spălarea
banilor").
Sancţiunile alternative sunt acele sancţiuni, unde acel care le aplică are de ales
între mai multe sancţiuni (de exemplu: închisoare sau amendă, conform
sancţiunii din art.333- luarea de mită - Cod penal RM).
Sancţiuni cumulative sunt acele sancţiuni, în cadrul cărora, organele

competente de aplicare a dreptului trebuie să aplice două sau mai multe sancţiuni
(închisoare şi confiscarea averi; etc., art.186 Cod penal RM "Furtul").
Sancţiunea este o parte integrantă foarte importantă a normei juridice, care asigură
de fapt respectarea normei juridice, restabilirea ordinii de drept. Cu toate că
sancţiunea ţine de domeniul general al constrângerii, ea nu trebuie identificată cu
constrângerea statală, deoarece sunt sancţiuni care nu necesită intervenţia forţei de
constrângere a statului şi care se execută benevol. Totodată, unele sancţiuni necesită
intervenţia autorităţilor publice judiciare şi administrative. Aplicare sancţiunilor
reprezintă un act al organelor de stat de mare răspundere într−un stat de drept, act,
care trebuie făcut numai de organele competente cu stricta respectare a prevederilor
legii, respectându−se drepturile, libertăţile cetăţenilor, cât şi dreptul lor la apărare.
IV. Structura tehnico - legislativă a normei juridice
Structura tehnico - legislativă a normei rezidă în forma externa de exprimare a

conţinutului şi structurii logice ale normei prin textul legii.
Norma de drept este, de regulă, o parte a unui act normativ juridic, el însuşi fiind
structurat în părţi, titluri, capitole, secţiuni, articole, alineate. Ca element
structural de bază al actului normativ juridic, articolul conţine o dispoziţie
autonoma (de sine stătătoare). Sunt situaţii în care un articol conţine mai multe
norme, după cum o normă se exprimă în mai multe articole.
- 82 -
specializat
Software
Specificul normelor constituţionale, cât şi ale celor de organizare etc.

evidenţiază că nu toate normele juridice sunt redactate după schema: ipoteză -
dispoziţie - sancţiune. Orice normă, însă dincolo de modul în care este formulată,
trebuie să precizeze o conduită de urmat, o dispoziţie sub forma unor drepturi şi
obligaţiuni juridice. Cu toate acestea, tehnica legislativă nu cere formularea lămurită
atât a dreptului, cât şi a obligaţiei. În genere, legiuitorul formulează clar acea latură
pe care doreşte s-o evidenţieze.
În ce priveşte structura normei penale speciale, norma prin excelenţă
sancţionatorie, este important că fapta incriminată, care lezează grav valoarea
protejată de lege, să fie descrisă în toate elementele ei componente. În acest caz
dispoziţia este evidentă, iar interdicţia săvârşirii faptei (ori, după situaţie, obligaţia
producerii ei) este implicată, nerespectarea interdicţiei determină aplicarea
sancţiunii."
În legătură cu formularea sancţiunii normei juridice, trebuie de subliniat că
sancţiunea nu este o alternativă a conduitei stabilită în norma de drept, pe care
oamenii să o aleagă atunci când nu sunt de acord cu dispoziţia. Ordinea publică se
asigură numai dacă, în aplicarea normei de drept, se respectă dispoziţia.
În ultimă analiză, sancţiunea indică şi ea o anumită comportare, dar o
comportare impusă, întrucât nu s-a respectat dispoziţia şi care tocmai urmăreşte să
asigure respectarea ei. Sancţiunea este individualizată, adaptându - se la specificul
normei pe care o apără.
Analiza structurii tehnico - legislativă a normelor de drept demonstrează că nu
putem concepe în mod simplist că fiecare normă ar dispune de o sancţiune proprie.
Interdependenţa normelor juridice permite acelor norme fără o sancţiune proprie să
fie asigurate, în realizarea lor, prin înfăptuirea cerinţelor altor norme ce cuprind
sancţiuni determinate.
Am sublinia în mod deosebit că anumite tipuri de sancţiuni,
precum acelea de anulare, de reparare şi dezdăunare ori cele
disciplinare sunt integrate în actele normative juridice care
reglementează diferite domenii ale relaţiilor sociale (Codul civil,
- 83 -
specializat
Codul familiei ş.a.) în schimb, sancţiunile penale se integrează, în

principiu, într-un act normativ juridic distinct. Normele acestui act
alcătuiesc un mare grup specific de norme sancţionatorii: normele
penale, în măsură să stabilească cazurile de încălcare a normelor
juridice, cazuri cu periculozitate sporită (infracţiunile) precum si
sancţiunile corespunzătoare.
Normele penale asigură respectarea normelor juridice din celelalte ramuri ale
dreptului (atunci când ele nu au prevăzută o altă sancţiune sau au prevăzute
sancţiuni pentru acte mai puţin grave, cum ar fi sancţiunile disciplinare) în situaţia
în care s−au săvârşit fapte cu o periculozitate sporită, calificate ca infracţiuni. Dar
normele penale nu sunt numai sancţiuni ale încălcării dispoziţiilor din alte norme.
Având autonomie şi alcătuind instituţii distincte, normele penale se integrează
într−o ramură distinctă de drept
Este important de a sublinia că aplicarea sancţiunilor juridice se face printr−un
act al unui organ de stat, abilitat în acest scop. Şi aceasta nu reclama în toate
situaţiile intervenţia forţei coercitive a stalului: este cazul sancţiunilor de anulare, de
reparare şi dezdăunare, a celor disciplinare, precum şi a unora
contravenţionale. Doar când ele nu se execută de bună voie, are loc executarea
forţată, prin forţa de constrângere a statului. Sancţiunile penale şi unele
contravenţionale, poartă, însă, în principiu, un caracter coercitiv.
În lipsa justei înţelegeri a raportului dintre structura logica (elementele normei)
şi structura tehnico-legislativă (modul de formulare legislativă a regulii de drept),
nu s-ar evita interpretarea şi aplicarea neuniformă, diferită a dreptului, fapt ce ar
veni in contrazicere cu voinţa unică a legiuitorului.
În continuare trebuie să vorbim despre corelaţia dintre norma juridică şi articolul
din actul normativ juridic. E ştiut cu certitudine că elementul structural de bază al
actului normativ juridic este articolul. Acesta conţine, de regulă, o dispoziţie
autonomă. El poate fi alcătuit din unul sau mai multe alineate, atunci când
dispoziţia pe care o conţine este exprimată prin mai multe propoziţii sau cuprinde
mai multe probleme.
- 84 -
specializat
Norma juridică şi articolul din actul normativ juridic, de regulă, coincid. Dar o
astfel de coincidenţă nu are lor întotdeauna. În multe articole se fixează nu o normă,
dar câteva. De exemplu, articolul 765 din Codul civil RM conţine şase norme
juridice.
Articolul 64 ("Amenda") din Codul penal al Republici Moldova conţine 7 norme
juridice, articolul 170 din acelaşi cod - o normă juridică etc.
Uneori însă, în articolul actului normativ nu sunt expuse toate elementele
normelor juridice.
Se deosebesc următoarele moduri de expunere a elementelor normelor
juridice în articolele actului normativ juridic:
1.Simplu (direct) - totul se fixează într-un articol;
2.De trimitere (de referire);
3.De blanchetă (blanchetar).
Modul simplu (direct) constă în expunerea elementelor normelor juridice

direct în articolul actului normativ juridic ce fixează această normă. Acesta e
modul exprimării majorităţii normelor de drept.
Modul de trimitere(de referire) - la expunerea prin trimitere a elementele
normelor juridice ele nu se dezvăluie complet într-un articol, ci se face trimitere la
alte articole. Datele din aceste articole completează formularea articolului care face
trimitere. În Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 24.03.1961, spre
exemplu, art,89 - omorul intenţionat fără circumstanţe agravante, în ipoteză
circumstanţele agravante nu se enumerau, ci se făcea trimitere la art.88 din Codul
penal în care ele erau enumerate.
În Codul penal nou (2002) al Republicii Moldova articolele 265 ("Punerea în
exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite") şi art. 266
("Părăsirea locului accidentului rutier") fac trimitere la articolul 264 referitor la
urmările indicate în ultimul. De trimitere sunt normele din articolele
767,769,804Codului civil RM care fac referinţă respectiv la art.764,617,772.
- 85 -
specializat
Software
Modul blanchetar în cazul în care în articolul dat nu sunt descrise toate

elementele normei juridice, atunci pentru dezvăluirea acestora se fac trimiteri la
alte norme juridice din alte acte normative juridice.
De blanchetă sunt, bunăoară, dispoziţiile articolului 264 Cod penal al Republicii
Moldova ce stabileşte pedeapsa penală pentru:
"(1) încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,
încălcare ce a cauzat din imprudenţa o vătămare medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari..." şi ale articolelor mari ..."
art.233 ("Vânatul ilegal"), art. 234 ("îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau
cu alte exploatări ale apelor").
Expunerea de trimitere şi cea blanchetară ne permite să evităm repetări inutile. Cu
toate acestea, în folosirea practică e mai mai convenabilă expunerea directa,
simpla. Teoria dreptului mai deosebeşte expunerea cauzală şi abstractă a ipotezei şi
dispoziţiei. Expunerea cauzală a ipotezei, dispoziţiei este expunerea pe calea
enumerării simple a împrejurărilor reale, reglementate de normă sau a acţiunilor
prescrise de ea. Aici ca exemplu în trecutul nu prea îndepărtat servea art. 196 din
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, în care se da enumerarea
rechizitelor ce trebuia să se conţină în decizia instanţei de judecată: timpul şi locul
pronunţării deciziei, denumirea judecătoriei, componenţa ei, .părţile, obiectul
litigiului. probele etc., (în total vreo 20 de rechizite).
În prezent proiectul Codului procesul-civil al Republici Moldova , art. 274
("Cuprinsul procesului-verbal") enumera 14 momente esenţiale ale dezbaterii
judiciare a pricinii.
La expunerea cauzală pot servi ca exemplu şi articolele 241; 240 din acelaşi Cod.
Expunerea abstractă a ipotezei şi a dispoziţiei este expunerea pe calea generalizării
împrejurărilor reale sau a acţiunilor prescrise de norma cu folosirea semnelor de
gen, de generalizare. În dreptul civil se foloseşte pe larg art.55. termenul generalizator
"persoana juridică ” şi „organizaţia” art. 1596-1598 Cod civil al RM.
- 86 -
Toate organizaţiile, toate persoanele juridice în normele juridice nu se

enumeră, dar se includ automat în aceşti termeni. Aceasta expunere ne permite să
formulăm scurt şi precis norma juridică.
Expunerea cauzală sporeşte volumul legislaţiei şi lasă loc pentru lacune,
deoarece nu se pot prevedea toate împrejurările concrete din viaţa şi enumera în
normele juridice corespunzătoare.
TEMA 9. SISTEMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢII
I. Noţiunea sistemului juridic al societăţii
II. Discuţii terminologice: „sistemul juridic”, „sistemul dreptului”, „sistemul

juridic”, etc.
I. Noţiunea sistemului juridic al societăţii
Harta juridică a lumii contemporane dezvăluie o diversitate a sistemelor

juridice şi în acelaşi timp mărturiseşte despre tendinţa statelor spre apropiere, unitate în
legislaţie, în activitatea de aplicare a dreptului în domeniul reglementării relaţiilor de
piaţă, ocrotirii mediului ambiant, cât şi în reglementarea altor sfere ale vieţii sociale şi
de stat.
Contribuie mult la lărgirea interacţiunii sistemelor juridice contemporane
activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite (care numără în componenţa sa peste 200
de state membre» şi alte organisme internaţionale (Uniunea Europeană. O. S. CE..
CE.).
- 87 -
specializat
Deopotrivă cu noţiunea de sistem juridic al societăţii, în literatura juridică se

utilizează şi termeni apropiaţi după sens şi volum, dar care au o importanţă autonomă,
precum suprastructura juridică, mecanismul reglementării juridice, sistemul de drept
(sistemul dreptului), dreptul.
Noţiunea suprastructura juridică dezvăluie amplasarea tuturor fenomenelor
juridice în sistemul social referitor la baza economică.
Categoria mecanismul reglementării juridice atrage atenţia asupra laturii
funcţionale, asupra procesului reglementării juridice a relaţiilor sociale.
Sintagma sistemul dreptului caracterizează construcţia lăuntrică a bazei
normative a sistemului juridic, adică a dreptului ca atare, pe când sistemul juridic
întruneşte toate fenomenele juridice la scară de stat şi societate.
II. Discuţii terminologice: „sistemul juridic”, „sistemul dreptului”, sistemul

juridic etc.
În jurisprudenţa ştiinţifică a fost argumentată şi s-a afirmat noţiunea de sistem juridic.

Această noţiune înmănunchează un cerc larg de fenomene juridice incluzând aspectele
normative, organizaţionale, social-culturale, laturi ale fenomenelor juridice.
Menţionăm că diferiţi autori expun diverse viziuni privind elementele sistemului
juridic, dar în principal ele coincid. În operele unor autori structura sistemului
juridic se caracterizează prin trei grupuri ale fenomenelor juridice:
1. Normele juridice, principiile şi instituţiile (latura
normativă);
2. Totalitatea instituţiilor juridice (latura organizaţională);
3. Totalitatea concepţiilor, reprezentărilor ideilor juridice
caracteristice societăţii date, cultura juridică.
Unii autori-jurişti interpretează sistemul juridic ca pe un drept în sens larg,
incluzând în calitate de elemente de bază ale acestei structuri complexe conştiinţa
juridică, normele de drept, raporturile juridice, instituţiile juridice, cultura juridică.
- 88 -
specializat
Software
A.V. Maliko defineşte sistemul juridic al societăţii în felul următor: „Sistemul juridic
al societăţii este totalitatea concret - istorică a dreptului, a practicii juridice şi a
ideologiei juridice dominante a unui stat aparte".
După părerea lui A.V. Maliko, în structura sistemului juridic intră următoarele
elemente principale:
1. Dreptul (legislaţia);
2. Practica juridică;
3. Ideologia juridică dominantă.
Cu un an mai înainte (1996) membrul-corespondent al AŞ a Federaţiei Ruse,
profesorul universitar S. S. Alexeev, susţinea că sistemul juridic este dreptul examinat
în unitate cu alte elemente active ale realităţii juridice cu ideologia juridică şi practica
judiciară (juridică).
După cum se vede, savantul jurist rus introduce în circuitul ştiinţific cea mai
largă noţiune juridică - realitatea juridică, care cuprinde toate fenomenele juridice fără
nici o excepţie. Aici se enumera dreptul ca un sistem de reguli de comportare general
obligatorii, formal determinate, instituite sau sancţionate şi ocrotite de stat, exprimate în
legi, în alte izvoare recunoscute de stat; ideologia juridică (ansamblul de concepţii,
reprezentări, idei juridice) latura cea mai activă a conştiinţei juridice; practica judiciară
(juridică).
Unii savanţi-jurişti tratează detaliat noţiunea de practică juridică. Practica juridică
este activitatea subiectelor competente referitoare la adoptarea (interpretarea,
aplicarea etc.) prescripţiilor juridice, luată în unitate cu experienţa social-juridică
acumulată. Practica juridică este activitatea juridică; este experienţa social-juridică:
este activitatea juridică împreună cu experienţa social-juridică.
Acest punct de vedere este împărtăşit de majoritatea
savanţilor jurişti.
Funcţiile practicii juridice sunt:
• de semnalizare-informare;
• de concretizare.
Funcţiile practicii juridice sunt:
- 89 -
specializat
Software
• de semnalizare-informare;
• de concretizare.
Varietăţile practicii juridice:
1. În funcţie de caracterul, modul transformării

relaţiilor sociale:
• de elaborare a dreptului;
• de aplicare a dreptului;
• de interpretare a dreptului;
2. In funcţie de subiecte:
• legislativă;
• executivă;
• judiciară;
• de anchetare;
• notarială etc.;
3. In funcţie de rolul funcţional:

• reglatoare;
• de ocrotire.
După cum se vede, noţiunile de practică juridică şi practică judiciară, deşi sunt
foarte apropiate, nu coincid pe deplin. Noţiunea de practică juridică după volum e
mai largă decât noţiunea de practică judiciară incluzând-o în componenţa sa.
Nediminuând valoarea ştiinţifică a celorlalte definiţii ale sistemului juridic al
societăţii, acceptăm definiţia dată de profesorul S. S. Alexeev, deoarece ea este mai
laconică, mai cuprinzătoare şi caracterizează în calitate de fenomene juridice
întreaga lor gamă.
Noţiunea de sistem juridic are o importanţă esenţiala pentru caracterizarea
dreptului dintr-o ţara concreta, folosindu-se sintagma „sistemul juridic
naţional, spre exemplu, al SUA, al Israelului, al Republicii Moldova, al Poloniei,
al României etc.
- 90 -
specializat
Software
Noţiunile de drept şi sistem juridic corelează ca parte şi întreg. Dreptul este

nucleul şi baza normativă a sistemului juridic al anumitei ţări. De aceea adeseori
dreptul este identificat cu sistemul juridic, iar sistemul juridic se identifică cu sistemul
dreptului, ceea ce este inadmisibil.
Exceptând asemănarea acestor expresii, este necesar a distinge clar două noţiuni:
sistemul dreptului (de drept) şi sistemul juridic. Sistemul dreptului se referă direct la
drept, la structura lui lăuntrică.
Sistemul dreptului, precum pe bună dreptate susţine S.S.Alexeev, este
structura dreptului, subîmpărţirea lui în ramuri şi instituţii. Aici am putea sublinia că
sistemul dreptului este structura lui lăuntrică, subdivizarea lui în ramuri, instituţii şi norme
juridice, doar normele juridice sunt veriga lui primară şi principală.
Sistemul juridic, precum am menţionat deja, reprezintă fenomenele juridice de bază
ale ţării date luate în unitatea lor: dreptul, ideologia juridică şi practica juridică, (în
literatura de specialitate se mai vorbeşte şi despre sistemul legislaţiei ca totalitate
a legilor luate în unitatea şi interacţiunea lor).
Deci, noţiunea de sistem juridic este o noţiune cu mult largă decât noţiunea de
sistem al dreptului (sistemul de drept).
TEMA 10. INTERPRETAREA DREPTULUI
III. Noţiunea interpretării dreptului

IV. Necesitatea interpretării dreptului.
III. Felurile interpretării dreptului
- 91 -
I. Noţiunea interpretării dreptului
Interpretarea legii este una dintre verigile centrale atât în procesul de aplicare
a dreptului cât şi în procesul analizei normelor juridice, calificării juridice şi
adoptării deciziei. Din acest punct de vedere, fiecare act de aplicare a dreptului
este şi rezultatul interpretării legii.
Interpretare înseamnă clarificarea sensului, conţinutului legii sau al altui act
al puterii de stat.
Interpretare juridică înseamnă dezvăluirea conţinutului legii sau ai
normelor juridice.
Interpretarea dreptului este o activitate intelectual - volitivă privind stabilirea
conţinutului adevărat al actelor juridice în scopul realizării şi perfecţionării lor.
G. Vrabie şi S. Popescu determină cam în mod similar acest fenomen,
subliniind că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logico-
raţională prin care se urmăreşte cunoaşterea deplină şi exactă a conţinutului real al
normelor juridice. în vederea aplicării lor unitare pe tot cuprinsul ţarii şi în mod
echitabil faţă de toţi cetăţenii ei. V.S.Nerseseant susţine că interpretarea
normelor juridice înseamnă explicarea pentru sine şi explicarea pentru alţii a
conţinutului lor adevărat, care este supus realizării în condiţiile concrete
acţiunii acestora.
În temeiul celor expuse, am menţiona că interpretarea normelor juridice este
clarificarea sensului lor, sau clarificarea conţinutului voinţei adevărate a
legislatorului.
Interpretarea conţine două elemente:
1. Explicarea pentru sine
2 . Explicarea pentru alţii
Explicarea pentru sine presupune dezvăluirea conţinutului normelor
juridice „pentru s i n e ” . Explicarea pentru a lţ ii presupune dezvăluirea
conţinutului normelor juridice pentru alţii. Explicarea pentru alţii se poate
- 92 -
specializat
Software
conţine în acte speciale (ele se numesc interpretative), dar ea poate fi inclusă şi

în actele de aplicare a dreptului. în astfel de acte ca decizia judecaţii pe un
dosar concret. Şi explicarea pentru sine a cerinţelor normelor juridice, ca un
proces intelectual lăuntric, şi explicarea pentru alţii, că exprimarea în exterior a
concluziilor sale privind conţinutul dreptului cu scopul de a demonstra, cum
trebuie înţeles actul juridic, foarte des sunt unite intr-o noţiune „interpretarea
dreptului".
Explicarea pentru sine constituie procesul înţelegerii, cunoaşterii,
conştientizării conţinutului „pentru sine". Explicarea pentru alţii este
lămurirea, aducerea conţinutului însuşit la cunoştinţa altora. In literatura juridică
au fost expuse diverse puncte de vedere cu privire la elementele indicate. Unii
savanţi examinau interpretarea numai ca explicare pentru sine, alţii o reduceau
exclusiv la explicare pentru alţii.
Au fost întreprinse încercări de a selecta elementul principal,
determinant. O asemenea abordare a chestiunii este greşită şi din punct de vedere
ştiinţific şi practic. Explicarea pentru s in e şi explicarea pentru a lţ ii sunt 2 laturi
dialectic legate al unui proces unic.
Explicarea pentru sine anticipează, însoţeşte şi finalizează p r o c e d u r a d e
e xplicare pentru alţii, deoarece înainte de a explica altora conţinutul normei,
interpretatorul trebuie să-si clarifice, să înţeleagă conţinutul el însuşi. Şi anume,
explicarea pentru alţii nu reprezintă bilanţul şi nici scopul interpretării. Ea se
realizează pentru aceea, ca conţinutul actului normativ juridic să fie înţeles, lămurit,
clar pentru alte persoane - subiectele realizării dreptului. Totodată, se cere a reţine, ca
interpretarea dreptului se înfăptuieşte nu pentru a cunoaşte obişnuinţa, pentru studierea
normelor j ur id ic e , ia r în scopul realizării lor. Circumstanţa nominalizată şi îi
atribuie particularităţi specifice procesului examinat, adică procesului de
interpretare.
La o analiză mai profundă putem caracteriza interpretarea dreptului ca o activitate
specifică, ca un fenomen social deosebit, ca un factor specific al culturii juridice,
- 93 -
specializat
Software
moment al existenţei şi dezvoltării dreptului, o condiţie necesară a reglementarii

juridice.
Hermeneutica este ştiinţa şi arta interpretării termenilor şi noţiunilor juridice,
este un fel de apogeu al măiestriei juridice, punctul culminant al activităţii juridice.
Anticipând chestiunea necesităţii interpretării, am sublinia că interpretarea
juridică e necesară în legătură cu aceea că legile, alte acte normative juridice
conţin teze legislative generale, deseori destul de abstracte, pe lângă aceasta
expuse nu numai în sistemul de semne, în aspect de limbă - logic, dar şi în "limbă
juridică".
Şi toate acestea cer o activitate a gândirii destul de intensă cu folosirea
cunoştinţelor juridice şi a altor cunoştinţe speciale, când se obţine, vorbind
convenţional, „traducerea inversă" a textelor juridice în sistemul de cuvinte şi
noţiuni, care permit a aplica corect şi precis legea. Cu atât mai mult că în anumite
legi, în alte acte normative juridice se întâlnesc imprecizii şi greşeli, momente
neclare.
Interpretarea este un proces de cunoaştere. Interpretarea juridică este o varietate
a cunoaşterii, adică un proces complicat al activităţii de gândire, în rezultatul
căreia are loc trecerea de la neştiinţă la cunoaştere, se reproduce tabloul real
veridic al lumii obiective.
Însă spre deosebire de alte genuri ale cunoaştem (teoretice, obişnuite), interpretarea
juridică reprezintă o cunoaştere specială, care se înfăptuieşte în scopurile realizării
practice a dreptului. La cunoaşterea specială în domeniul dreptului se referă, de
asemenea, activitatea judecătoriei, a altor organe de aplicare a dreptului privind
stabilirea circumstanţelor reale ale cauzei.
Interpretarea juridică căpătă o importanţă şi mai esenţială la aplicarea dreptului,
când ea devine un element al activităţii autoritare de stat, ce determină consecinţele
juridice obligatorii la soluţionarea cazului juridic. Aici şi însăşi interpretarea captă
o importanţă juridică obligatorie, în ea nu rareori e esenţial elementul explicării
pentru alţii şi ea direct influenţează asupra reglementarii juridice a relaţiilor
sociale.
- 94 -
specializat
Software
Rolul şi locul interpretării dreptului în viaţa societăţii sunt legate de regimul

politic şi de starea legalităţii. în regimul totalitar, în condiţiile fără de legii,
interpretarea des se foloseşte pentru aplicarea arbitrară a dreptului.
II. Necesitatea interpretării dreptului.
Esenţa interpretării ca activitate specifică constă în particularităţile dreptului ca

fenomen social. Aceste p a rt ic u l a r i t ă ţ i sunt de aşa natură că dictează
necesitatea interpretării. Acestea sunt caracterul normativ, caracterul general
obligatoriu, caracterul sistematic, caracterul formal - determinat şi constrângerea de
stat. Baza dreptului o constituie normele - reguli cu caracter general. Şi anume
caracterul normativ al dreptului e o particularitate deosebită, întrucât dreptul este o
măsură egală aplicată faţă de oamenii, de fapt. inegali. Întrucât legea e generală
(universală), iar întâmplarea situaţia la care ea se aplică este unică, subiectele care o
realizează sunt individuale, e necesară interpretarea normei generale, clarificarea
faptului dacă ea poate fi aplicată in cazul concret si faţă de subiecte concrete.
Subiectul realizării dreptului întotdeauna „probează" regula generală la fapte
concrete, persoane concrete, ţinând cont de particularităţile locului, timpului etc.
Interpretând norma, el prin aceasta determină, dacă ea este aplicabilă şi în ce măsură
la cazul concret, la persoana concretă. Şi aici subliniem că a duce generalul la un
caz izolat fără explicarea pentru sine e imposibilă. Se ştie că dreptul reprezintă un
fenomen social specific care are legităţ ile sale de dezvoltare, forme de
manifestare şi realizare, structură, construcţii, moduri şi tipuri de reglementare etc.
Particularităţile indicate, de asemenea, cer o activitate deosebită pentru clarificarea
sensului adevărat al normelor juridice. Este vorba nu numai de interpretare,
înţelegere a termenilor juridici speciali, dar şi despre evidenţa particularităţilor
reglementarii juridice.
Necesitatea interpretării în drept este chemată la viaţă şi de contradicţiile
posibile între forma şi conţinutul lui. Desigur, conţinutul dreptului îşi găseşte
- 95 -
www.tgds11.wordpress.com © specializat
Foxit Software
expresia în actele normative juridice, care nu întotdeauna exprimă corect voinţa

adevărată a legislatorului. Nivelul jos al tehnicii juridice, neajunsurile de ordin
tehnic, fără îndoială, conduc la lacune, contradicţii, la denaturarea conţ inut ulu i
dreptului. în asemenea cazuri interpretarea constituie o condiţie obligatorie a
cunoaşterii conţinutului adevărat al prescripţiilor juridice.
În literatura juridică a fost expusă opinia că trebuie interpretate numai
normele neclare (confuze, vagi), iar cele clare. înţelese nu ar avea nevoie de
interpretare. O astfel de opinie e discutabilă. Doar pentru a determina dacă norma
data e înţeleasă, e clară, trebuie s-o clarificam, înţelegem, adică s-o interpretăm.
Interpretarea dreptului e necesara, de asemenea, în virtutea
contradicţiei între caracterul formal - determinat al normelor juridice şi
dinamismul vertiginos al relaţiilor sociale. În virtutea caracterului formal -
determinat prescripţiile juridice rămân invariabile stabile până la
modificarea lor
În acelaşi timp viata socială se schimbă permanent. De aceea nu rareori legea se
aplica în condiţii care s-au modificat esenţial în comparaţie cu momentul
emiterii ei.
Art.477 al Codului civil al Republicii Moldova în vigoare prevede răspunderea
pentru „dauna cauzată unui cetăţean prin acţiuni ilegale ale unor organizaţii de
stat şi obşteşti, precum şi ale unor persoane cu funcţii de răspundere în
exerciţiul funcţiunii pe tărâmul conducerii administrative, se repară potrivit cu
dispoziţiile generale (art.475 si art.476 din prezentul Cod, dacă legea nu prevede
altceva.
Se pune întrebarea - va fi compensată dauna, dacă ea e cauzată nu cetăţeanului
Republici Moldova, dar cetăţeanului străin sau persoanei fără cetăţenie? Probabil, aici
cuvântul „cetăţean" trebuie interpretat extensiv. În mod similar se interpretează
cuvântul „cetăţean" din articolul 475 al aceluiaşi Cod.
- 96 -
© Foxit Software
III. Felurile interpretării dreptului
Interpretarea litera lă. În majoritatea cazurilor sensul normelor juridice

coincide în întregime cu textul articolului actului normativ juridic în care acestea
sunt formulate. În acest se spune că litera legii corespunde cu spiritul ei. Aplicarea
majorităţii normelor juridice are loc în conformitate cu textul lor, deoarece litera
şi spiritul lor coincid.
Dar există şi situaţii când această coincidenţă lipseşte.
De exemplu. alineatul 4 din art. 48 din Constituţia Republicii stipulează:
„Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor'". Cuvântul
„copiii e o noţiune foarte largă. Ea cuprinde şi pe copilul de 2 zile, şi pe
copilul de 16 - 17 ani, pe copilul major, copilul major, dar inapt de muncă. Pe
semne în cazul dat e vorba de copiii majori, apţi de muncă şi cu capacitate
de exerciţiu.
Nu întâmplător legislatorul în Codul familiei al Republicii Moldova (ari 80)
subliniază: „Copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină şi să-şi
îngrijească părinţii inapţi de muncă care necesită sprijin material. în căzui nostru
u l t e r i o r (după adoptarea Constituţiei din 1994) însuşi legislatorul a apelat la
interpretarea restrictivă ( în 2000).
Interpretarea restrictivă. La interpretarea restrictivă textul normei juridice este
formulat mai larg decât sensul, conţinutul ei real. De exemplu, stipulările articolului
140 din Codul Penal privind răspunderea penală pentru încălcarea legislaţiei
muncii nu se referă la oricine şi orişicare, dar numai la persoanele cu funcţii de
răspundere.
În articolul 20 din Codul familiei se menţionează ca bunurile dobândite de câtre
soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie,
conform legislaţiei. însă sunt foarte multe cazuri, când soţii, nedesfăcând căsătoria,
trăiesc separat. Este oare averea lor proprietate devălmaşă? în acest caz. probabil,
este necesar a interpreta norma juridică restrictiv, adică nu orice bunuri, avere
dobândite în timpul căsătorii constituie proprietatea comună, devălmaşă.
- 97 -
Foxit Software
Conform Constituţiei Republicii Moldova (art.57) „Apărarea Patriei este un drept şi

o datorie sfântă a fiecărui cetăţean"15.
Din textul literalmente al legii poate fi înţeles că este vorba despre
obligaţiunile tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă, starea sănătăţii, activitate dar
într-adevăr după sensul legii se au în vedere numai cetăţenii care au atins vârsta de
18 ani şi nu mai mari de 50 de ani cu capacitate de exerciţiu, iar nu minorii şi cei fără
capacitate de exerciţiu. Deci, textul legii, într-adevăr, e mai larg în raport cu
conţinutul voinţei legislatorului şi de aceea este supus interpretării restrictive.
Interpretarea extensivă. La interpretarea extensivă textului normei juridice i se
atribuie un sens mai larg decât cel aparent
la prima vedere. ..
De exemplu, articolul 37 din Codul penal al Republicii Moldova enumera
circumstanţele care sunt recunoscute atenuante în cazul pronunţării de către instanţa
de judecata a măsurii de pedeapsă pentru infracţiunea comisă:
1. Preîntâmpinarea de către vinovat a urmărilor dăunătoare ale infracţiunii
săvârşite sau repararea voluntară a pagubei cauzate, sau înlăturarea daunei cauzate;
2. Săvârşirea infracţiunii în urma unui concurs de împrejurări grele de
ordin personal sau familial;
3. Săvârşirea infracţiunii fie sub influenţa unei ameninţări sau constrângeri, fie
datorită unei dependenţe materiale, de serviciu sau de altă natură;
4. Săvârşirea infracţiunii sub influenţa unei puternice frământări sufleteşti
provocate de acţiunile ilegale ale părţii vătămate;
5. Săvârşirea infracţiunii ca urmare a apărării împotriva unui atac social
periculos, chiar dacă au fost depăşite limitele legitimei apărări;
6. Săvârşirea infracţiunii de către un minor;
7. Săvârşirea infracţiunii de către o femeie gravidă;
8. Căinţa sinceră sau autodenunţarea;
9. Contribuirea activă la descoperirea infracţiunii.
După sensul legii această enumerare a circumstanţelor atenuante nu este
exhaustivă (completă) şi judecata poate lua în consideraţie şi alte circumstanţe, dacă
- 98 -
Foxit Software
For evaluation
le va recunoaşte atenuante. Prin urmare, art. 37 din Codul penal al Republicii Moldova
poate fi interpretat extensiv. Nu poate fi interpretat extensiv art. 38 din acelaşi Cod care
enumera circumstanţele agravante.
Sau să luam alt exemplu art. 74 din Codul familiei stipulează
obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii: "Părinţii sunt obligaţi
să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de munca care
necesită sprijin material".
Din sensul normei juridice citate mai sus rezulta ca şi înfiitorii echivalaţi
juridic cu părinţii de sânge au aceeaşi obligaţie fată de copiii înfiaţi anterior.
Deci, şi in acest caz avem de a face cu interpretarea extensivă.
În concluzie, am sublinia că interpretarea restrictivă cât şi cea extensivă ,
se înfăptuiesc strict în limitele normei interpretate şi nici una, nici cealaltă
nu „îngustează" şi nu „lărgeşte” conţinutul normei, ci numai scoate la iveală
sensul „ literei” normei juridice.
- 99 -
© Foxit Software
BIBLIOGRAFIA
I. Literatura de bază:
1. Avornic Gheorghe. Teoria generală a dreptului. Ediţia a II-a. Cartier, 2004.
2. Teoria generală a dreptului(în întrebări şi răspunsuri)/Iurie Frunză, L.Cuşmir,
D.Cuşmir,....- Bălţi: Institutul Nistrean de Economie şi Drept, 2003(
Tipogr.Biznes- Elita).
3. Baltag Dumitru, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 2002
4. Starasciuc, R. Teoria generală a dreptului. Reprezentari schematice şi
comentarii /Starasciuc R.. - Chişinău : Academia "Ştefan cel Mare" a MAI,
2004.
5. Negru Boris, A.Negru. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău,
2006Popa, Nicolae. Teoria generală a dreptului / Nicolae Popa. - Bucureşti:
CH Beck, 2005.
6. Ceterchi, Ioan. Introducere în teoria generală a dreptului / Ioan Ceterchi ; Ion
Craiovan. - Bucureşti: All, 1998
7. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для
юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма
Инфра М, 1999.
8. Общая теория права и государства в схемах и определениях: (учебное
пособие) / Аурелий Гузун. – К.: МЭА, 2007.
http://www.ase.md/forum/files/else/TGD.doc
II. Literatura facultativă:

A. Documente oficiale
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994.
2. Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990.
3. Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991.
4. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990.
5. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.
- 100 -
© Foxit Software
6. Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor

Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea
Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997.
7. Acte normative privind problemele economice şi bugetare (vol. 1-4),
Chişinău, Universitas.
8. Codul civil din 06.06.2002
9. Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002
10. Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993
11. Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985
12. Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000
13. Codul electoral din 21.11.1997
14. Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995
15. Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003
16. . Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003
17. Codul fiscal din 24.04.1997
18. Codul fiscal titlul V din 26.07.2001
19. Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000
20. Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003.
21. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000
22. Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983
23. Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998
24. Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003
25. Codul navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999
26. Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993
27. Codul funciar din 25.12.1991
28. Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993
29. Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996
30. Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din
15.04.2002
- 101 -
specializat
31. Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii

Moldova din 01.03.2001
32. Legea Republicii Moldova nr. 780 – XV din 27.12.2001 privind actele
legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36 – 38 din
14.03.2002, art. 210)
33. Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de
publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 1 din 12.08.1994)
normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208 – 201(1301
– 1303) din 03.10.2003)
35. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulelor de
elaborare a proiectelor actelor normative prezentate Guvernului Republicii
Moldova nr. 699 din 21.09.1994
36. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulelor cu
privire la elaborarea actelor normative departamentale nr. 128 din 05.02.1998
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-27/189 din 26.03.1998)
37. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la modul de efectuare a
expertizei juridice şi înregistrării de stat a actelor normative departamentale nr.
1104 din 28.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-7/10 din
29.01.1998)
38. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Regulamentului Centrului Creaţie Legislativă nr. 642 din 23.05.2002
39. Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990
40. Legea privind administraţia publică locală, nr. 123-XV din 18.03.2003
41. Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, nr.
192-XV din 27.12.2001
- 102 -
specializat
Software
43. Legea serviciului public, nr. 443-XIII din 04.05.1995

44. Legea privind statutul alesului local, nr. 768-XIV din 02.02.2000
45. Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 1349-XIII din 17.10.1997
46. Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova,
nr. 1234-XIV din 22.09.2000
47. Legea privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova, nr.
1111-XIII din 20.02.1997
48. Legea cu privire la finanţele publice locale, nr. 491-XIV din 09.07.1999
49. Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 02.04.1996
50. Legea despre statutul deputatului în Parlament, nr. 39-XIII din 07.04.1994
51. Legea cu privire la Curtea Constituţională, nr. 317-XIII din 13.12.1994
52. Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din
7.09.1991
53. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995
54. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995
55. Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-XIII din
17.05.1996
56. Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din
24.07.1996
57. Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din 19.07.1996
58. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din 26.03.1996
59. Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii.
60. Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie.
61. Hotărârile Curţii de Apel.
62. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000.
63. Jurisprudenţa Curţii Europene.
64. Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor.
Chişinău, 2000.
65. Statutul Academiei de Studii Economice din Moldova
66. Harta Academiei de Studii Economice din Moldova
- 103 -
B. Literatura în limba română

1. Elena Arama. Istoria dreptului romanesc. Chisinau, 2003.
2. Arseni Alexandru. Drept constituţional şi instituţii politice. – Chişinău, Vol.
II.,1997.
3. Baltag D. Teoria generală a dreptului şi statului. – Cimişlia: Editura TipCim,
1996.
4. Boboş G. Teoria generală a dreptului. – Cluj-Napoca, Universitatea
Independentă “Dmitrie Cantemir”: Editura Dacia, 1994.
5. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. –
Bucureşti: Editura ALL, 1998.
6. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. –
Bucureşti: Editura ALL, 1993.
7. Constituţia R. M. Comentat articol cu articol / A. Arseni, I. Creangă, B. Negru
ş.a. – Chişinău: Civitas, 2000.
8. Djuvara M., Teoria generală a dreptului (Enciclopedia juridică). Drept raţional,
izvoare şi drept pozitiv. – Bucureşti: Ed. ALL BECK 1999.
9. Drăganu Tudor. Actele de drept administrativ. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică,
1959.
10. Drăganu Tudor. Introducere în teoria şi practica statului de drept. – Editura
Dacia, 1992.
11. Drepturile şi libertăţile omului în Republica Moldova, Raport naţional, 1999. –
Chişinău, 2000.
12. Dvorkin Ronald / Drepturile la modul serios. – Chişinău: Ed. ARC, 1998.
13. Elemente de drept / A. Nagoiţa D. Ştefănescu ş. a. – Bucureşti: Ed. Didactica
şi Pedagogică , 1993.
14. Frezer D. Folclorul în Vechiul Testament. – M., 1985.
15. Fundamentele dreptului: Teoria şi filozofia dreptului / Gheorghe C. Mihai,
Radu I. Motică. – Bucureşti: ALL, 1997, 270 p.
16. Georgescu Ştefan, Filosofia dreptului. – Bucureşti: Ed. ALL, 1998.
17. Hart H. L. A., Conceptul de drept. – Chişinău: Sigma, 1999.
- 104 -
specializat
Software
18. Hegel Georg WF, Principiile filosofiei dreptului sau elemente de drept natural
şi de ştiinţă a statului. – Bucureşti, 1996. – 335 p. – (colecţia Cogito).
19. Humă Ioan, Introducere în studiul dreptului. – Iaşi: Editura Fundaţiei
Chemarea, 1993.
20. Interpretarea juridică / Mihail Constantin Eremia. – Bucureşti: Ed. ALL.,1998.
21. Justiţia în Republica Moldova. – Chişinău: Prometeu, 1998.
22. Mazilu Dumitru, Teoria generală a statului şi dreptului. – Bucureşti: Editura
ALL BEK, 1999.
23. Muraru I. Drept constituţional şi instituţii politice, 1990.
24. Negru Boris, Drepturile şi libertăţile omului: realizări, perspective – Chişinău,
1998.
25. Negru Boris, Tehnica legislativă, note de curs. – Chişinău: FEP Tipografia
Centrală, 1997.
26. Popa N. Teoria generala a dreptului. – Bucureşti: Universitatea din Bucureşti,
facultatea de drept, 1994.
27. Popa V., Drept public. – Chişinău: Secţia Editare a Academiei de Administrare
Publică pe lângă Guvernul Republicii Moldova, 1998.
28. Popescu Adam, Teoria dreptului. – Bucureşti: 1999.
29. Popescu T., Drept civil. Partea generală, Vol. I, – Bucureşti: Editura OSCAR
PRINT, 1994.
30. Stroe Constantin, Compendiu de filosofia dreptului: o abordare sistematică a
problematicii. – Bucureşti: Ed. Lumina LEX, 1999.
31. Stroe Constantin. Reflecţii filosofice asupra dreptului. – Bucureşti: Lumina
LEX, 1998.
32. Şantai I. Introducere în studiul dreptului. – Sibiu, 1991.
33. Teoria generală a statului şi dreptului. Ceterchi I, Demeter ş.a. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1967.
34. Vallimărescu A., Tratat de enciclopedie a dreptului. – Bucureşti: Ed. Lumina
LEX, 1998.
- 105 -
Foxit Software
For evaluation
35. Vecchio Grigore Del, Lecţii de filosofie juridică. Bucureşti: Ed. Europa
Nova...
36. Zlătescu Victor Dan, Panorama marilor sisteme contemporane de drept /
Uniunea juriştilor din România – Bucureşti: Ed. Continent 21, 1994.
37. Zubco Valeriu. Curtea Constituţională – unica autoritate publică. Chişinău,
2000.
C. Literatura în limba rusă
1. Алексеев С.С. Государство и право. Начальный курс. – 2-е изд.,
переработанное и дополненное. – М.: Юрид. лит., 1994.
2. Алексеев С.С. Теория права. – М.: Издательство БЕК, 1994.
3. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч. 2. Теория права, т. 1. – М.:
Юрист, 1996.
4. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч.1. Теория государства – М.:
Юрист, 1996.
5. Государство. Законы. Политика / Платон М.: Мысль, 1998.
6. Иванов В. М. Демократия. Власть. Социальные контрасты. Изд. УЛИМA,
Кишинэу, 1998.
7. Исторя политических и правовых учений. Учебник для вузов. Изд 2, под
общ. ред. члена – корр РАН, доктора юр. наук, проф. Нерсесянца В.С. –
М.: Изд. Группа Норма Инфра. М, 1998.
8. История государства и права зарубежных стран. Федоров, Лисневский.
9. Коваленко А.И. Общая теория государства и права (в вопросах и
ответах). Учебное пособие. – М.: ТЕИС, 1996.
10. Кистяковский Б.А. Философия и социология права. – Санкт-Петерсбург,
1999.
11. Комаров С.А. Общая теория государства и права. – М.: Издательство
Манускрипт, 1996.
12. Малков В.П. Опубликование и вступление в силу законов и иных
нормативно-правовых актов. – Государство и право, 1995, №5.
- 106 -
specializat
Software
13. Малько А.В., Теория государства и права в вопросах и ответах: Учебно-

методическое пособие. – 2-е изд., переработанное и дополненное – М.:
Юрист, 1999.
14. Научные основы советского правотворчества (Гаврилов О.А., Колдакова
Н.П. и др.) Ответственный редактор Халфина Р.О. – М.: Наука, 1981.
15. Нерсесянц В.С. Юриспруденция. – М.: 1999.
16. Нерсесянц В.С. Философия права. Учебник для вузов. – М.: Издательская
группа Норма-Инфра – М., 1998.
17. Никитин А.М., Суркин Ю.А и другие. Экономика и право – М.: Юнити,
1999.
18. Oсновы государства и права. Учебное пособие для поступающих в юр.
вузы под ред. акад. О.Е. Кутафина. – М.: Юрист, 1998.
19. Основы государства и права. Учебное пособие / под ред. В.А. Ржевского
и др. – Ростов н/Д.: Феникс, 1995.
20. Основы права. С.А.Боголюбов и др. под общей ред. А. Мищкевича. М.:
Норма – Инфра, 1998.
21. Основы права/под редакцией А. Кафельника, др. проф. В.В. Лазарева –
М.: Юрист, 1998.
22. Право. Учебник для вузов / под ред. Н.А.Тепловой. – М.: Закон и право,
1998.
23. Проблемы общей теории права и государства. Учебник для вузов под.
общ. ред. член-корр. В. С. Нерсесянца. – М.: Издательская группа Норма
– Инфра, 1999.
24. Проблемы Теории государства и права. Учебник для вузов по
специальности «Правоведение». /Алексеев С.С., Дюрягин И.Я и др. – М.:
Юридическая литература, 1987.
25. Проблемы теории государства и права: Учебник / Под редакцией С.С.
Алексеева. – М.: Юридическая литература, 1979.
26. Право и правотворчество: Вопросы теории (сборник статей). – М.: И.Г.П.,
АН СССР, 1982.
- 107 -
© Foxit Software
27. Происхождение государства и права: современные трактовки и новые

подходы / Кошанина – М.: Юрист, 1999. – 335 с.
28. Рене Давид, Жоффре-Спинозе К. Основные правовые системы
современности: перевод с французского. Туманова В. – М.:
Международные отношения, 1999.
29. Румянцев О.Г., Додонов В.Н. Юридический словарь. – М.: Норма-Инфра,
– М., 1996.
30. Спиридонов Л.И. Теория государства и права. – М.: «Статус ЛТД», 1996.
31. Теория государства и права. Учебник для вузов под ред М.М. Рассолова и
др. – М.: Юнити – Дана, 2000.
32. Теория государства и права: Учебник для вузов. /Под редакцией
профессора Алексеева С.С. – М: Юридическая литература, 1985.
33. Теория права и государства. Под ред. проф. Г.Н. Манова. Учебник для
вузов. – М.: Издательство БЕК, 1996.
34. Теория государства и права: Учебник для юр. вузов и факультетов. Под
редакцией В.М. Корельского и В.Д. Перевалова. – М.: Издательская
группа Норма – Инфра.: М, 1998.
35. Теория государства и права. Курс лекций. / Под ред. М.Н. Марченко – М:
Зерцало, 1999.
36. Теория права и государства в схемах и определениях: Учебное пособие –
В. Кабабаев и другие – М.: Юрист, 1999.
37. Теория государства и права: Курс лекций. / Под редакцией М.Н.
Марченко. – М.: 1996.
38. Тихомиров Ю.А. Теория закона. – М.: Наука, 1982.
39. Трубецкой Е.Н., Энциклопедия права. – Санкт-Петерсбург: 1998.
40. Хропанюк В.Н. Теория государства и права. Учебное пособие для вузов.
Под. редакцией профессора В.Г. Стрекозова, – М.: Добахов Ткачев,
Димов, 1995.
41. Хутыз М.Н., Сергейко П.Н. Энциклопедия права. – М.: «Былина», 1995.
- 108 -
© Foxit Software
42. Черданцев А.Ф. Теория государства и права. Учебник. для вузов. – М.:
1999.
D. Ediţii periodice oficiale şi ştiinţifice

1. Avocatul poporului (ghidul avocatului, Tvoi advocat) (1998-2002).
2. Analele U S M.
3. Analele U L I M.
4. Buletinul Curţii Supreme de Justiţie.
5. Buletinul Uniunii notarilor din R.M.
6. Buletinul Centrului de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în
Republica Moldova, 1998, nr. 1-2.
7. Buletinul Judecătoriei Economice şi Serviciului Fiscal de Stat.
8. Curierul judiciar.
9. Dreptul (Uniunea juriştilor din România, Bucureşti).
10. Revista Economica.
11. Juristul Moldovei; Dreptul.
12. Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
13. Revista Naţională de Drept (Legea şi Viaţa).
14. Revista de filosofie şi drept.
15. Revista de ştiinţe juridice.
16. Scutul legii.
17. Studii de drept românesc.
18. Studia Universitas – Babeş – Bolyai – seria ştiinţe juridice.
19. Бизнес-право.
20. Вестник Московского Университета: серия право и экономика.
21. Государство и право.
22. Экономическое обозрение.
Informaţia web
http://tgds11.wordpress.com/
- 109 -
specializat
Software
http://www.ase.md/~guzun/
http://www.justice.md/
http://www.ase.md/
http://www.usm.md/
http://www.pll.md/
Organele de Stat
Site-ul oficial RM http://www.moldova.md/
Presedintele http://www.presedinte.md/
Prim-ministru http://www.primministru.moldova.md/
Parlament http://www.parlament.md/
Curtea Constitutionalahttp://www.ccrm.rol.md/
Curtea de Apel http://www.rol.md/Apel/index.htm
Serviciul de Informatii si Securitate http://www.sis.md/
Ministerul Justitiei http://www.rol.md/MinJust/index.htm
Curtea Suprema de Justitie http://www.rol.md/curt_rupr/index.htm
Procuratura Generala http://www.rol.md/Procurat/index.htm
Departamentul Controlului Financiar http://www.rol.md/fc/index.htm

Departamentul Controlului Vamal http://www.custom.md/
Judecatoria Economica http://www.rol.md/Econ/index.htm
MAI http://www.mai.md/
Ag. Nat. pentru Reglementare in Telecomunicatii si informatica (ANRTI)
http://www.anri.md/index_ru.htm
Agentia de Stat pentru protectia proprietatii industriale (AGEPI)
http://www.agepi.md/index_pages/index_rom.htm
Min.trans. http://www.mci.gov.md/
AN de turism http://www.turism.md
Dep. statisticii http://www.statistica.md

- 110 -
specializat
Dep. privatizarii http://www.privatization.md
Dep.tehnologiilor inform. http://www.registru.md
Inspectoratul Fiscal de Stat http://www.fisk.md
Интеллектуальный портал Реальный голос http://www.real-voice.info/

Camera de Licentiere http://www.licentiere.moldova.md/
Cele mai frumoase escrocherii din lume.
Виды Мошенничества
http:/moldova.cc/fraude
DARTAX Consulting http://www.dartax.md/
DINU-LEX http://www.dinu-lex.by.ru
Drept civil al Moldovei http://www.ournet.md/`mdreptcivil
Jurist http://www.iatp.md/jurist/1.htm
'Moldova Consulting Legal & Business ' http://www.moldclb.com

Official web site of SIEDO http://www.siedo.moldnet.md/
The Center of Non-Commercial Law http://www.cdn.ngo.md/
Адвокатское Бюро Сергей Козма http://cosma.iscool.net/
Все о законе и криминале в Республике Молдова

Юридическая компания «BSMB Legal Counsellors»
http://www.iatp.md/
Агентство правовой информации и юридических услуг \\\\\\\\`ЛЕКСТОРИЯ\\\\\\\\` (LEX

TORIA) http://www.zacon.md/
Legislaţia altor state
România
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame
http://www.dsclex.ro
http://www.indaco.ro/
- 111 -
© Foxit Software
http://www.avocatnet.ro/
http://legal.dntis.ro/
Rusia
http://www.rg.ru/oficial/h
ttp://www.e-pravo.ru/
http://legislature.ru/
Ucraina
http://www.nau.kiev.ua/
SUA
http://thomas.loc.gov/
- 112 -
© Foxit Software
ANEXE
CRM/1994
ID intern unic: 311496
Republica Moldova
PARLAMENTUL
CONSTITUŢIA
din 29.07.1994
CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA
Publicat : 18.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1 art Nr : 1 Data intrarii in vigoare : 27.08.1994
MODIFICAT
L185-XVI din 29.06.06, MO106/14.07.06 art.502

L344-XV din 25.07.03, MO170/08.08.03 art. 721
L1471-XV din 21.11.02, MO169/12.12.02 art.1294
L1470-XV din 21.11.02, MO169/12.12.02 art.1292
L1469-XV din 21.11.02, MO169/12.12.02 art.1290
L351-XV din 12.07.01, MO90/02.08.01 art.699
L1115-XIV din 05.07.00, MO88/28.07.00 art.661
L957-XIII din 19.07.96, MO54/15.08.96 art.517
Rectificare la art.75, M.Of. nr.10 din 20 octombrie 1994, pag.2
Rectificare la art.88, M.Of. nr.1, partea II, din 19 august 1994, pag.1
NOI, reprezentanţii plenipotenţiari ai poporului Republicii Moldova, deputaţi în Parlament,

PORNIND de la aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, exprimate prin
proclamarea independenţei Republicii Moldova,
AVÎND în vedere continuitatea statalităţii poporului moldovenesc în contextul istoric şi etnic al
devenirii lui ca naţiune,
NĂZUIND spre satisfacerea intereselor cetăţenilor de altă origine etnică, care împreună cu
moldovenii constituie poporul Republicii Moldova,
CONSIDERÎND statul de drept, pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic valori
supreme,
- 113 -
specializat
Software
FIIND CONŞTIENŢI de responsabilitatea şi obligaţiile noastre faţă de generaţiile precedente,

actuale şi viitoare,
REAFIRMÎND devotamentul nostru faţă de valorile general-umane, dorinţa de a trăi în pace şi
bunăînţelegere cu toate popoarele lumii conform principiilor şi normelor unanim recunoscute ale
dreptului internaţional,
adoptăm Constituţia Republicii Moldova, declarînd-o LEGE SUPREMĂ A SOCIETĂŢII ŞI A
STATULUI.
Titlul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1
Statul Republica Moldova
(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernămînt a statului este republica.
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile
şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă
valori supreme şi sînt garantate.
Articolul 2
Suveranitatea şi puterea de stat
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod
direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid
politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea
puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.
Articolul 3
Teritoriul
(1) Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi normele
unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se
aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte
tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările
internaţionale.
Articolul 5
Democraţia şi pluralismul politic
(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile
pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.
(2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului.
Articolul 6
Separaţia şi colaborarea puterilor
În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi
colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.
Articolul 7
Constituţia, Lege Supremă
Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care
contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.
Articolul 8
- 114 -
specializat
Software
Respectarea dreptului internaţional şi a

tratatelor internaţionale
(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele
la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale
dreptului internaţional.
(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va
trebui precedată de o revizuire a acesteia.
Articolul 9
Principiile fundamentale privind proprietatea
(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.
(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.
(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.
Articolul 10
Unitatea poporului şi dreptul la identitate
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este
patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.
(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea,
la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Articolul 11
Republica Moldova, stat neutru
(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă.
(2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.
Articolul 12
Simbolurile statului
(1) Republica Moldova are drapel, stemă şi imn.
(2) Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sînt dispuse vertical, în
ordinea următoare, începînd de la lance: albastru, galben, roşu. În centru, pe fîşia de
culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.
(3) Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea
superioară cromatică roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne
o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de
o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este
plasat pe pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinînd în
gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stîngă un sceptru de aur.
(4) Imnul de Stat al Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
(5) Drapelul, stema şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sînt ocrotite de
lege.
Articolul 13
Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi
(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza
grafiei latine.
(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea
limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării.
(3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională.
(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege
organică.
Articolul 14
Capitala
Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău.
Titlul II
- 115 -
© Foxit Software
DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 15
Universalitatea
Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate
prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
Articolul 16
Egalitatea
(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere
sau de origine socială.
Articolul 17
Cetăţenia Republicii Moldova
(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile
prevăzute de legea organică.
(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba
cetăţenia.
[Art.17 în redacţia L1469/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1290]
Originalul art.17
Articolul 18
Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova
(1) Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atît în ţară, cît şi în
străinătate.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.
Originalul art.18
Articolul 19
Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii
Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale, în
condiţii de reciprocitate sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.
(3) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Originalul art.19
Articolul 20
Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea
instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.
Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei
Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi
dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-
- 116 -
au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

Articolul 22
Neretroactivitatea legii
Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu
constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care
era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop
statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.
Capitolul II
DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE
Articolul 24
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante.
(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă
şi nici executat .
[Art.24 modificat prin L185-XVI din 29.06.06, MO106/14.07.06 art.502]
[Art.24 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]
Originalul art.24
Articolul 25
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şi cu
procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult
30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa
judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător
sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult pînă la 12 luni.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale
arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la
cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au
dispărut.
Originalul art.25
Articolul 26
Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea
drepturilor şi libertăţilor sale.
(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu.
(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se
pedepseşte prin lege.
Articolul 27
- 117 -
© Foxit Software
Dreptul la libera circulaţie

(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.
(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau
reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.
Articolul 28
Viaţa intimă, familială şi privată
Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.
Articolul 29
Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul
sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti;
b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei
persoane;
c) pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii.
(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.
Articolul 30
Secretul corespondenţei
(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor
telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile cînd această derogare
este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în
scopul prevenirii infracţiunilor.
[Art.30 al.(2) introdus prin L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]
Originalul art.30
Articolul 31
Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de
respect reciproc.
(2) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile
legii.
(3) În relaţiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestări de învrăjbire.
(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv
prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.
Articolul 32
Libertatea opiniei şi a exprimării
(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea
exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la
viziune proprie.
(3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea
statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială
sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi
alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.
Articolul 33
Libertatea creaţiei
(1) Libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată. Creaţia nu este supusă cenzurii.
(2) Dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în
- 118 -
© Foxit Software
legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sînt apărate de lege.

(3) Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei,
naţionale şi mondiale.
Articolul 34
Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea
corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau
siguranţa naţională.
(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sînt obligate să asigure informarea
corectă a opiniei publice.
(5) Mijloacele de informare publică nu sînt supuse cenzurii.
Articolul 35
Dreptul la învăţătură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu,
prin învăţămîntul liceal şi prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum şi prin alte
forme de instruire şi de perfecţionare.
(2) Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a
persoanelor.
(3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţămînt de toate gradele.
(4) Învăţămîntul de stat este gratuit.
(5) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară
activitatea în condiţiile legii.
(6) Instituţiile de învăţămînt superior beneficiază de dreptul la autonomie.
(7) Învăţămîntul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de
merit.
(8) Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţămîntului religios. Învăţămîntul de stat este
laic.
(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.
Articolul 36
Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.
(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a
sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.
Articolul 37
Dreptul la un mediu înconjurător sănătos
(1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic
pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.
(2) Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor
veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea
produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.
(3) Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sînt în detrimentul sănătăţii
oamenilor se interzice prin lege.
(4) Persoanele fizice şi juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătăţii şi avutului unei
persoane ca urmare a unor contravenţii ecologice.
Articolul 38
Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales
(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă
- 119 -
© Foxit Software
se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani, împliniţi pînă în ziua
alegerilor inclusiv, excepţie făcînd cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în
condiţiile legii.
Articolul 39
Dreptul la administrare
(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor
publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.
(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.
Articolul 40
Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sînt libere şi se
pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
Articolul 41
Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la
definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.
(2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii.
(3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor
organizaţii social-politice.
(4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor,
militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi
independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale.
(5) Asociaţiile secrete sînt interzise.
(6) Activitatea partidelor constituite din cetăţeni străini este interzisă.
(7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege
organică.
Articolul 42
Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate
(1) Orice salariat are dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea
intereselor sale.
(2) Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile
legii. Ele contribuie la apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.
Articolul 43
Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi
satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena
muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,
instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit,
prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor
colective sînt garantate.
Articolul 44
Interzicerea muncii forţate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
- 120 -
© Foxit Software
a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care,
potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau
de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac
parte din obligaţiile civile normale, stabilite de lege.
Articolul 45
Dreptul la grevă
(1) Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanşate numai în scopul apărării
intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.
(2) Legea stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru
declanşarea nelegitimă a grevelor.
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,
cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate
numai în condiţiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului
înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit
legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.
Articolul 47
Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i
asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana,
îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe
sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor
împrejurări independente de voinţa lor.
Articolul 48
Familia
(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la
ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor
în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea
copiilor.
(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.
Articolul 49
Protecţia familiei şi a copiilor orfani
(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi
îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.
(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare.
(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor
lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi
sprijină activitatea de binefacere faţă de aceşti copii.
Articolul 50
- 121 -
Foxit Software
For evaluation
Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în
afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.
(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
(3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare
pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori handicapaţi. Alte forme de asistenţă socială pentru copii şi
tineri se stabilesc prin lege.
(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau
care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sînt interzise.
(5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială,
economică, culturală şi sportivă a ţării.
Articolul 51
Protecţia persoanelor handicapate
(1) Persoanele handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi.
Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire
şi de integrare socială.
(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decît în cazurile prevăzute de
lege.
Articolul 52
Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în
numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor
pe care le reprezintă.
Articolul 53
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ
sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea
dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite
în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.
Articolul 54
Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi
(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile
şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute
de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare
în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării,
ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor,
libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale
sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge
existenţa dreptului sau a libertăţii.
Originalul art.54
Capitolul III
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
Articolul 55
- 122 -
specializat
Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără
să încalce drepturile şi libertăţile altora.
Originalul art.55
Articolul 56
Devotamentul faţă de ţară
(1) Devotamentul faţă de ţară este sacru.
(2) Cetăţenii cărora le sînt încredinţate funcţii publice, precum şi
militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de
lege, depun jurămîntul cerut de ea.
Articolul 57
Apărarea Patriei
(1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean.
(2) Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei
frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii.
Articolul 58
Contribuţii financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
Articolul 59
Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor
Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale
constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.
Titlul III
AUTORITĂŢILE PUBLICE
Capitolul IV
PARLAMENTUL
Secţiunea 1
Organizare şi funcţionare
Articolul 60
Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica
autoritate legislativă a statului.
(2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi.
Articolul 61
Alegerea Parlamentului
(1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(2) Modul de organizare şi de desfăşurare a alegerilor este stabilit prin lege organică.
(3) Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea
mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent.
Articolul 62
Validarea mandatului de deputat
Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăşte validarea
mandatului de deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legislaţiei electorale.
Articolul 63
Durata mandatului
(1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică,
în caz de război sau de catastrofă.
- 123 -
© Foxit Software
(2) Parlamentul se întruneşte, la convocarea Preşedintelui Republicii Moldova, în cel

mult 30 de zile de la alegeri.
(3) Mandatul Parlamentului se prelungeşte pînă la întrunirea legală a noii componenţe. În
această perioadă nu poate fi modificată Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate
sau abrogate legi organice.
(4) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului
precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.
Articolul 64
Organizarea internă
(1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele
financiare ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul aprobat de acesta.
(2) Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor
aleşi, pe durata mandatului Parlamentului. El poate fi revocat în orice moment prin vot secret de
către Parlament cu o majoritate de cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor.
(3) Vicepreşedinţii se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu consultarea
fracţiunilor parlamentare.
Articolul 65
Caracterul public al şedinţelor
(1) Şedinţele Parlamentului sînt publice.
(2) Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe să fie închise.
Articolul 66
Atribuţiile de bază
Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni;
b) declară referendumuri;
c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;
d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
e) aprobă doctrina militară a statului;
f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele
prevăzute de Constituţie;
g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de
Republica Moldova;
h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi
de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi
creditele de stat din surse străine;
j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;
k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;
l) declară mobilizarea parţială sau generală;
m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;
n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii;
o) suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de lege;
p) adoptă acte privind amnistia;
r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.
Articolul 67
Sesiuni
(1) Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna
februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie
şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie.
(2) Parlamentul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea
- 124 -
© Foxit Software
Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi.
Secţiunea a 2-a
Statutul deputaţilor
Articolul 68
Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
Articolul 69
Mandatul deputaţilor
(1) Deputaţii intră în exerciţiul mandatului sub condiţia validării.
(2) Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Parlamentului nou ales, în caz
de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces.
Articolul 70
Incompatibilităţi şi imunităţi
(1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu
excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
(3) Deputatul nu poate fi reţinut,arestat,percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune
flagrantă,sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa.
Originalul art.70
Articolul 71
Independenţa opiniilor
Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru
opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
Secţiunea a 3-a
Legiferarea
Articolul 72
Categorii de legi
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral;
b) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
c) organizarea şi funcţionarea Parlamentului;
d) organizarea şi funcţionarea Guvernului;
c) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a
instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;
f) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind
autonomia locală;
g) organizarea şi funcţionarea partidelor politice;
h) modul de stabilire a zonei economice exclusive;
i) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
j) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;
k) organizarea generală a învăţămîntului;
l) regimul general al cultelor religioase;
m) regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;
n) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
o) acordarea amnistiei şi graţierii;
- 125 -
specializat
Software
p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.
(4) Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia celor rezervate
legilor constituţionale şi legilor organice.
Articolul 73
Iniţiativa legislativă
Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui
Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.
[Art.73 modificat prin L344/25.07.03, MO170/08.08.03 art. 721]
Articolul 74
Adoptarea legilor şi a hotărîrilor
(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi după cel puţin două lecturi.
(2) Legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile
legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sînt examinate de Parlament în modul şi după
priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se
examinează în modul stabilit.
(4) Legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova.
Originalul art.74
Articolul 75
Referendumul
(1) Cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului.
(2) Hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică
supremă.
Articolul 76
Intrarea în vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră
în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage
inexistenţa acesteia.
Capitolul V
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 77
Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului
(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii,
independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
Articolul 78
Alegerea Preşedintelui
(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.
(2) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de
ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de
10 ani şi posedă limba de stat.
(3) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă
nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin
între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul
tur.
(4) Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se
organizează alegeri repetate.
- 126 -
specializat
Software
(5) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova

nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul
Parlament.
(6) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.
Originalul art.78
Articolul 79
Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului
(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de
Curtea Constituţională.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Parlamentului şi a Curţii
Constituţionale, cel tîrziu la 45 de zile după alegeri, următorul jurămînt:
"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect
Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei".
Articolul 80
Durata mandatului
(1) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data
depunerii jurămîntului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de
către Preşedintele nou ales.
(3) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova poate fi prelungit, prin lege organică, în caz
de război sau de catastrofă.
(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decît
pentru cel mult două mandate consecutive.
Originalul art.80
Articolul 81
Incompatibilităţi şi imunităţi
(1) Calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte
funcţii retribuite.
(2) Preşedintele Republicii Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi tras la răspundere
juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
(3) Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui
Republicii Moldova, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în
care săvîrşeşte o infracţiune. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în
condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept la data rămînerii definitive a sentinţei de
condamnare.
[Art.82 exclus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]
Articolul 82
Numirea Guvernului
(1) După consultarea majorităţii parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un
candidat pentru funcţia de Prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat
de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi
numeşte, la propunerea Primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
[Art.83 exclus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]
Articolul 83
Participarea la şedinţele Guvernului.
Consultarea Guvernului
- 127 -
© Foxit Software
(1) Preşedintele Republicii Moldova poate lua parte la şedinţele Guvernului. El prezidează
şedinţele Guvernului la care participă.
(2) Preşedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul în probleme urgente şi de
importanţă deosebită.
Articolul 84
Mesaje
(1) Preşedintele Republicii Moldova poate lua parte la lucrările Parlamentului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele
probleme ale naţiunii.
Articolul 85
Dizolvarea Parlamentului
(1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor
timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate
să dizolve Parlamentul.
(2) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de
încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai
după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură.
(3) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
(4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului
Preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului prevăzut la articolul 78 alineatul (5), şi
nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.
Originalul art.85
Articolul 86
Atribuţii în domeniul politicii externe
(1) Preşedintele Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate
internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în
termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.
(2) Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă
reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea
rangului misiunilor diplomatice.
(3) Preşedintele Republicii Moldova primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale
reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova.
Articolul 87
Atribuţii în domeniul apărării
(1) Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate.
(2) Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,
mobilizarea parţială sau generală.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova
ia măsuri pentru respingerea agresiunii,
declară stare de război şi le aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul
nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii
naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.
Articolul 88
Alte atribuţii
Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;
b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
- 128 -
© Foxit Software
c) soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic;

d) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
e) acordă graţiere individuală;
f) poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes
naţional;
g) acordă ranguri diplomatice;
h) conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi
altor categorii de funcţionari, în condiţiile legii;
i) suspendă actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a
Curţii Constituţionale;
j) exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.
Articolul 89
Demiterea
(1) În cazul săvîrşirii unor fapte prin care încalcă prevederile
Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două
treimi din numărul deputaţilor aleşi.
(2) Propunerea de demitere poate fi iniţiată de cel puţin o treime
din deputaţi şi se aduce neîntîrziat la cunoştinţa Preşedintelui
Republicii Moldova. Preşedintele poate da Parlamentului şi Curţii Constituţionale explicaţii cu
privire la faptele ce i se impută.
Originalul art.89
Articolul 90
Vacanţa funcţiei
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în
caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării
atribuţiilor sau de deces.
(2) Cererea de demisie a Preşedintelui Republicii Moldova este prezentată Parlamentului,
care se pronunţă asupra ei.
(3) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor mai mult de 60 de zile
de către Preşedintele Republicii Moldova este confirmată de Curtea Constituţională în termen
de 30 zile de la sesizare.
(4) În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa
funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri
pentru un nou Preşedinte.
Originalul art.90
Articolul 91
Interimatul funcţiei
Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau
dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita
atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru.
Originalul art.91
Articolul 92
Răspunderea Preşedintelui interimar
Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova
săvîrşeşte fapte grave, prin care încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 89 alineatul (1)
şi articolul 91.
- 129 -
specializat
Articolul 93
Promulgarea legilor
(1) Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.
(2) Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi,
să o trimită, în termen de cel mult două saptămîni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care
Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.
Articolul 94
Actele Preşedintelui
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete,
obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Decretele emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 86
alineatul (2), articolul 87 alineatele (2), (3) şi (4) se contrasemnează de către Primul-ministru.
Articolul 95
Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui,
indemnizaţia şi alte drepturi
(1) Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui Republicii Moldova se aprobă, la
propunerea acestuia, de către Parlament şi se includ în bugetul de stat.
(2) Indemnizaţia şi alte drepturi ale Preşedintelui Republicii Moldova se stabilesc prin lege.
Capitolul VI
GUVERNUL
Articolul 96
Rolul
(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea
generală a administraţiei publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de
Parlament.
Articolul 97
Structura
Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi
alţi membri stabiliţi prin lege organică.
Articolul 98
Învestitura
(1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova
desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.
(2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare,
votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a
Guvernului.
(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta
acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.
(4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova
numeşte Guvernul.
(5) Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii jurămîntului de către membrii
lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova.
(6) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele
Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai
Guvernului.
Originalul art.98
Articolul 99
- 130 -
specializat
Software
Incompatibilităţi
(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte
funcţii retribuite.
(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Articolul 100
Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare, de
incompatibilitate sau de deces.
Originalul art.100
Articolul 101
Prim-ministrul
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia,
respectînd atribuţiile ce le revin.
(2) În cazul imposibilităţii Prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul
decesului acestuia, Preşedintele Republicii
Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru
interimar pînă la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării
atribuţiilor încetează, dacă Prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern.
(3) În cazul demisiei Prim-ministrului, demisionează întregul Guvern
Originalul art.101
Articolul 102
Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii.
(2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 1062.
(4) Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau ordonanţei.
(5) Dispoziţiile se emit de Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a
Guvernului.
Originalul art.102
Articolul 103
Încetarea mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul pînă la data validării alegerilor pentru un nou Parlament.
(2) Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei
Prim-ministrului sau în condiţiile alineatului (1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a
treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de către membrii noului Guvern.
Capitolul VII
RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU
GUVERNUL
Articolul 104
Informarea Parlamentului
(1) Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă
informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa,
participarea lor este obligatorie.
Articolul 105
- 131 -
specializat
Software
Întrebări şi interpelări
(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările sau la
interpelările formulate de deputaţi.
(2) Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia faţă de obiectul
interpelării.
Articolul 106
Exprimarea neîncrederii
(1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi
poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.
(2) Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării în
Parlament.
Articolul 1061
Angajarea răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei
declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la
prezentarea programului, declaraţiei de politică generală
sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se
consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru
Guvern.
[Art.1061 introdus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]
Articolul 1062
Delegarea legislativă
(1) În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la
propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în
domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite
ordonanţe.
(3) Ordonanţele intră în vigoare la data publicării, fără a fi promulgate.
(4) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului.
Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor se prezintă în termenul stabilit în
legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea efectelor ordonanţei.
Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor, acestea rămîn în
vigoare.
(5) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea ordonanţelor, acestea pot fi abrogate,
suspendate sau modificate numai prin lege.
[Art.1062 introdus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]
Capitolul VIII
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
Articolul 107
Administraţia publică centrală de specialitate
(1) Organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul
legii, politica Guvernului, hotărîrile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sînt
responsabile de activitatea lor.
(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul
organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se
înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.
Articolul 108
Forţele armate
- 132 -
© Foxit Software
(1) Forţele armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a
independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.
(2) Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică.
Articolul 109
Principiile de bază ale administrării publice locale
(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile
autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale
eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele
locale de interes deosebit.
(2) Autonomia priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi
gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.
(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.
Articolul 110
Organizarea administrativ-teritorială
(1) Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în
sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot
fi declarate municipii.
(2) Localităţilor din stînga Nistrului le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie
în conformitate cu statutul special adoptat prin lege organică.
(3) Statutul capitalei Republicii Moldova oraşul Chişinău se reglementează prin lege organică.
Articolul 111
Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de
autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova
şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor
Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic,
economic şi cultural.
(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi
libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.
(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive
potrivit legii.
(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe
teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi
constituie totodată baza economică a Găgăuziei.
(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele
stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.
(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea
teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.
(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome
Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.
Articolul 112
Autorităţile săteşti şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi în
oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.
(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative
autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.
- 133 -
© Foxit Software
(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este stabilit de
lege.
Articolul 113
Consiliul raional
(1) Consiliul raional coordonează activitatea consiliilor săteşti şi orăşeneşti în vederea realizării
serviciilor publice de interes raional.
(2) Consiliul raional este ales şi funcţionează în condiţiile legii.
(3) Raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile
autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune.
Capitolul IX
AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ
Secţiunea 1
Instanţele judecătoreşti
Articolul 114
Înfăptuirea justiţiei
Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.
Articolul 115
(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin
judecătorii.
(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.
(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt
stabilite prin lege organică.
Originalul art.115
Articolul 116
Statutul judecătorilor
(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit
legii.
(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au
susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea
termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, stabilit
în condiţiile legii.
(3) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt numiţi în funcţie de Preşedintele
Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4 ani.
(4) Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie
de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în
funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.
(5) Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.
(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.
(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu
Articolul 117
Caracterul public al dezbaterilor judiciare
În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sînt
publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în
- 134 -
specializat
cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură.

Articolul 118
Limba de procedură şi dreptul la interpret
(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.
(2) Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua
cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.
(3) În condiţiile legii, procedura judiciară se poate efectua şi într-o limbă acceptabilă pentru
majoritatea persoanelor care participă la proces.
Articolul 119
Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii.
Articolul 120
Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri
judecătoreşti definitive
Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărîri definitive ale
instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al
executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti definitive.
Articolul 121
Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti,
indemnizaţia şi alte drepturi
(1) Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament şi sînt incluse în
bugetul de stat.
(2) Indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sînt stabilite prin lege.
(3) Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor
Secţiunea a 2-a
Consiliul Superior al Magistraturii
Articolul 122
Componenţa
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi
pentru o durată de 4 ani.
(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de
Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.
Originalul art.122
Articolul 123
Atribuţiile
(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în
funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.
(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin
lege organică.
Originalul art.123
Secţiunea a 3-a
Procuratura
Articolul 124
Atribuţiile şi structura
(1) Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum
şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi
exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.
- 135 -
© Foxit Software
(2) Sistemul organelor Procuraturii cuprinde Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi

procuraturile specializate.
(3) Organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii Procuraturii sînt stabilite
prin lege.
Originalul art.124
Articolul 125
Mandatul procurorilor
(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui
acestuia.
(2) Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi de Procurorul General şi îi sînt subordonaţi.
(3) Mandatul procurorilor este de 5 ani.
(4) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
(5) În exercitarea mandatului procurorii se supun numai legii.
T i t l u l IV
ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI
FINANŢELE PUBLICE
Articolul 126
Economia
(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare
socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în
condiţiile legii;
b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui
cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;
c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;
e) exploatarea raţională a pămîntului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu
interesele naţionale;
f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului
ecologic;
g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;
h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine.
Articolul 127
Proprietatea
(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă
acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.
(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes
public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie,
precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Articolul 128
Proprietatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor
(1) În Republica Moldova este ocrotită proprietatea altor state, a organizaţiilor internaţionale, a
cetăţenilor străini şi a apatrizilor.
(2) Modul şi condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor fizice şi juridice
străine, precum şi al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova sînt reglementate prin lege.
- 136 -
Foxit Software
Articolul 129
Activitatea economică externă
(1) Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe, principiile
utilizării împrumuturilor şi creditelor străine.
(2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea
economică externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind de
la interesele naţionale.
Articolul 130
Sistemul financiar-creditar
(1) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale
unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege.
(2) Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc.
(3) Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova.
Emisia se efectuează conform deciziei Parlamentului.
Articolul 131
Bugetul public naţional
(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi
bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi
bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. În caz
de formare a fondului extrabugetar, el se prezintă spre aprobare Parlamentului.
(3) Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate prin lege cu
cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.
(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau
reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea
cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.
(5) Bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor se elaborează, se aprobă şi se execută în
condiţiile legii.
(6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei de finanţare.
Originalul art.131
Articolul 132
Sistemul fiscal
(1) Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor
sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de
organele reprezentative respective.
(2) Orice alte prestări sînt interzise.
Articolul 133
Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de
întrebuinţare a resurselor financiare publice.
(2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri.
(3) Preşedintele Curţii de Conturi este numit de Parlament, la
propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un termen de 5 ani. Membrii Curţii sînt numiţi de
Parlament, la propunerea Preşedintelui acesteia.
(4) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra administrării şi
întrebuinţării resurselor financiare publice.
(5) Alte atribuţii, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, se stabilesc
prin lege organică.
- 137 -
specializat
Software
Titlul V
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Articolul 134
Statutul
(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica
Moldova.
(2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune
numai Constituţiei.
(3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei,
asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi
putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului
faţă de stat.
Articolul 135
Atribuţiile
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, a
decretelor Preşedintelui Republicii Moldova,
a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova;
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui
Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui
Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea
Supremă de Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.
(2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea
cu privire la Curtea Constituţională.
Originalul art.135
Articolul 136
Structura
(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.
(2) Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al
Magistraturii.
(3) Judecătorii Curtii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia.
Originalul art.136
Articolul 137
Independenţa
Judecătorii Curţii Constituţionale sînt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se
supun numai Constituţiei.
Articolul 138
Condiţiile pentru numire
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă o pregătire juridică superioară, o înaltă
competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţămîntul
juridic sau în activitatea ştiinţifică.
- 138 -
© Foxit Software
Articolul 139
Incompatibilităţi
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu
oricare altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
Articolul 140
Hotărîrile Curţii Constituţionale
(1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule,
din momentul adoptării hotărîrii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.
(2) Hotărîrile Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot fi atacate.
T i t l u l VI
REVIZUIREA CONSTITUŢIEI
Articolul 141
Iniţiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:
a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetăţeni
care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din
unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate cel
puţin 20000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative;
b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;
c) Guvern.
(2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul
Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.
Originalul art.141
Articolul 142
Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele
referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin
referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război.
Articolul 143
Legea privind modificarea Constituţiei
(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după
cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două
treimi din deputaţi.
(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a
adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.
T i t l u l VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul I
(1) Prezenta Constituţie este adoptată de Parlament şi se promulgă de către Preşedintele
Republicii Moldova în termen de 3 zile.
(2) Constituţia Republicii Moldova intră în vigoare la 27 august 1994. La aceeaşi dată,
Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978, cu modificările şi completările ulterioare, este
în întregime abrogată.
Articolul II
(1) Legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei
Constituţii.
- 139 -
© Foxit Software
(2) Comisiile permanente ale Parlamentului, Guvernul, în decursul unui an de la

data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, vor examina
conformitatea legislaţiei cu Constituţia şi vor prezenta Parlamentului propunerile respective.
Articolul III
(1) Instituţiile de stat, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, rămîn în
funcţiune pînă la constituirea unor instituţii noi.
(2) Parlamentul, constituit din 104 deputaţi, aleşi prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile pluralismului politic
şi pluripartidismului, conform Legii din 14 octombrie 1993 privind alegerea Parlamentului,
rămîne în funcţiune pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta
Constituţie.
(3) Preşedintele Republicii Moldova, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului, pe un termen de 5
ani, conform Legii din 18 septembrie 1991 cu privire la alegerile Preşedintelui Republicii
Moldova, rămîne în funcţiune pînă la expirarea mandatului pentru care a fost ales, cu excepţia
cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.
(4) Guvernul, învestit în funcţie de către Parlament, rămîne în exercitarea împuternicirilor
pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.
(5) Organele locale ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat rămîn în exercitarea
împuternicirilor pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta
Constituţie.
(6) Asupra judecătorilor care, la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, au o vechime
în muncă în judecătorii de cel puţin 5 ani, se răsfrînge principiul inamovibilităţii, conform
articolului 116 alineatul (1), printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea
ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme.
(7) În decursul a 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, sistemul instanţelor
judecătoreşti va fi reorganizat, prin lege, conform articolului 115.
[Art.III modificat L957/19.07.96, MO54/15.08.96 art.517]
Originalul art.III
Articolul IV
Prevederile articolului 25 alineatul (4), ce ţin de termenul arestării, nu se răsfrîng, pînă la 1
ianuarie 1995, asupra persoanelor care au comis infracţiuni grave prevăzute de articolul 71 din
Codul penal.*
_______________________________
*Aprobat prin Legea din 24 martie 1961
Articolul V
(1) În decursul a 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii se înfiinţează Curtea
Constituţională şi Curtea de Conturi.
(2) În prima componenţă a Curţii Constituţionale judecătorii din partea Consiliului Superior al
Magistraturii sînt numiţi în funcţie de adunarea generală a judecătorilor populari şi a
membrilor Judecătoriei Supreme.
Articolul VI
Pînă la înfiinţarea Curţii Constituţionale, cazurile prevăzute în articolul
135 al prezentei Constituţii pot fi soluţionate, din iniţiativa Parlamentului, de către Judecătoria
Supremă.
Articolul VII
(1) Legea din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul
Republicii Moldova rămîne în vigoare în măsura în care nu contravine prezentei Constituţii.
(2) Sus-numita lege poate fi modificată în decursul a 7 ani de la data intrării în vigoare a
prezentei Constituţii, cu votul a cel puţin două treimi din deputaţi.
- 140 -
specializat
Software
Articolul VIII
Titlul VII, Dispoziţii finale şi tranzitorii, se consideră parte integrantă a prezentei Constituţii
şi reglementează problemele ce ţin de intrarea ei în vigoare.
CUPRINSUL CONSTITUŢIEI
Titlul I
PRINCIPII GENERALE
Art. 1. Statul Republica Moldova
Art. 2. Suveranitatea şi puterea de stat
Art. 3. Teritoriul
Art. 4. Drepturile şi libertăţile omului
Art. 5. Democraţia şi pluralismul politic
Art. 6. Separaţia şi colaborarea puterilor
Art. 7. Constituţia, Lege Supremă
Art. 8. Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale
Art. 9. Principiile fundamentale privind proprietatea
Art. 10. Unitatea poporului şi dreptul la identitate
Art. 11. Republica Moldova, stat neutru
Art. 12. Simbolurile statului
Art. 13. Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi
Art. 14. Capitala
Titlul II
DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 15. Universalitatea
Art. 16. Egalitatea
Art. 17. Cetăţenia Republicii Moldova
Art. 18. Restricţii la cetăţenie şi protecţia cetăţenilor
Art. 19. Drepturile şi îndatoririle cetăţenilor străini şi ale apatrizilor
Art. 20. Accesul liber la justiţie
Art. 21. Prezumţia nevinovăţiei
Art. 22. Neretroactivitatea legii
Art. 23. Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
Capitolul II
DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE
Art. 24. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
Art. 25. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei
Art. 26. Dreptul la apărare
Art. 27. Dreptul la libera circulaţie
Art. 28. Viaţa intimă, familială şi privată
Art. 29. Inviolabilitatea domiciliului
Art. 30. Secretul corespondenţei
Art. 31. Libertatea conştiinţei
Art. 32. Libertatea opiniei şi a exprimării
Art. 33. Libertatea creaţiei
Art. 34. Dreptul la informaţie
Art. 35. Dreptul la învăţătură
Art. 36. Dreptul la ocrotirea sănătăţii
- 141 -
© Foxit Software
Art. 37. Dreptul la un mediu înconjurător sănătos

Art. 38. Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales
Art. 39. Dreptul la administrare
Art. 40. Libertatea întrunirilor
Art. 41. Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice
Art. 42. Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate
Art. 43. Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
Art. 44. Interzicerea muncii forţate
Art. 45. Dreptul la grevă
Art. 46. Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
Art. 47. Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
Art. 48. Familia
Art. 49. Protecţia familiei şi a copiilor orfani
Art. 50. Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor
Art. 51. Protecţia persoanelor handicapate
Art. 52. Dreptul de petiţionare
Art. 53. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
Art. 54. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
Capitolul III
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
Art. 55. Exercitarea în sistem a drepturilor şi a obligaţiilor
Art. 56. Devotamentul faţă de ţară
Art. 57. Apărarea Patriei
Art. 58. Contribuţii financiare
Art. 59. Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor
Titlul III
AUTORITĂŢILE PUBLICE
Capitolul IV
PARLAMENTUL
Secţiunea 1
Organizare şi funcţionare
Art. 60. Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ
Art. 61. Alegerea Parlamentului
Art. 62. Validarea mandatului de deputat
Art. 63. Durata mandatului
Art. 64. Organizarea internă
Art. 65. Caracterul public al şedinţelor
Art. 66. Atribuţiile de bază
Art. 67. Sesiuni
Secţiunea a 2-a
Statutul deputaţilor
Art. 68. Mandatul reprezentativ
Art. 69. Mandatul deputaţilor
Art. 70. Incompatibilităţi şi imunităţi
Art. 71. Independenţa opiniilor
Secţiunea a 3-a
Legiferarea
Art. 72. Categorii de legi
Art. 73. Iniţiativa legislativă
Art. 74. Adoptarea legilor şi a hotărîrilor
- 142 -
specializat
Art. 75. Referendumul

Art. 76. Intrarea în vigoare a legii
Capitolul V
PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA
Art. 77. Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului
Art. 78. Alegerea Preşedintelui
Art. 79. Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului
Art. 80. Durata mandatului
Art. 81. Incompatibilităţi şi imunităţi
Art. 82. Numirea Guvernului
Art. 83. Participarea la şedinţele Guvernului. Consultarea Guvernului
Art. 84. Mesaje
Art. 85. Dizolvarea Parlamentului
Art. 86. Atribuţii în domeniul politicii externe
Art. 87. Atribuţii în domeniul apărării
Art. 88. Alte atribuţii
Art. 89. Suspendarea din funcţie
Art. 90. Vacanţa funcţiei
Art. 91. Interimatul funcţiei
Art. 92. Răspunderea Preşedintelui interimar
Art. 93. Promulgarea legilor
Art. 94. Actele Preşedintelui
Art. 95. Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui, indemnizaţia şi alte drepturi
Capitolul VI
GUVERNUL
Art. 96. Rolul
Art. 97. Structura
Art. 98. Învestitura
Art. 99. Incompatibilităţi
Art.100. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Art.101. Prim-ministrul
Art.102. Actele Guvernului
Art.103. Încetarea mandatului
Capitolul VII
RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU
GUVERNUL
Art.104. Informarea Parlamentului
Art.105. Întrebări şi interpelări
Art.106. Exprimarea neîncrederii
Capitolul VIII
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
Art.107. Administraţia publică centrală de specialitate
Art.108. Forţele armate
Art.109. Principiile de bază ale administrării publice locale
Art.110. Organizarea administrativ-teritorială
Art.111. Statutul special de autonomie
Art.112. Autorităţile săteşti şi orăşeneşti
Art.113. Consiliul raional
Capitolul IX
AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ
- 143 -
© Foxit Software
Secţiunea 1
Art.114. Înfăptuirea justiţiei
Art.115. Instanţele judecătoreşti
Art.116. Statutul judecătorilor
Art.117. Caracterul public al dezbaterilor judiciare
Art.118. Limba de procedură şi dreptul la interpret
Art.119. Folosirea căilor de atac
Art.120. Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri judecătoreşti definitive
Art.121. Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti, indemnizaţia şi alte drepturi
Secţiunea a 2-a
Consiliul Superior al Magistraturii
Art.122. Componenţa
Art.123. Atribuţiile
Secţiunea a 3-a
Procuratura
Art.124. Atribuţiile şi structura
Art.125. Mandatul procurorilor
T i t l u l IV
ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI
FINANŢELE PUBLICE
Art.126. Economia
Art.127. Proprietatea
Art.128. Proprietatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor
Art.129. Activitatea economică externă
Art.130. Sistemul financiar-creditar
Art.131. Bugetul public naţional
Art.132. Sistemul fiscal
Art.133. Curtea de Conturi
Titlu l V
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Art.134. Statutul
Art.135. Atribuţiile
Art.136. Structura
Art.137. Independenţa
Art.138. Condiţiile pentru numire
Art.139. Incompatibilităţi
Art.140. Hotărîrile Curţii Constituţionale
T i t l u l VI
REVIZUIREA CONSTITUŢIEI
Art.141. Iniţiativa revizuirii
Art.142. Limitele revizuirii
Art.143. Legea privind modificarea Constituţiei
T i t l u l VII
DISPOZIŢII FINALE
ŞI TRANZITORII
Articolul I
Articolul II
Articolul III
Articolul IV
- 144 -
specializat
Software
Articolul V
Articolul VI
Articolul VII
Articolul VIII
LPO691/1991
Republica Moldova PARLAMENTUL
LEGE Nr. 691 din 27.08.1991 privind Declaraţia de independenţă a Republicii

Moldova
Publicat : 27.08.1991 în Monitorul Oficial Nr. 011 art Nr : 103;118 Promulgat : 27.08.1991
Parlamentul Republicii Moldova d e c r e t e a z ă:

1. Se aprobă Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova (se anexează).
2. Prezenta Lege intră în vigoare în momentul adoptării ei.
PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR
Chişinău, 27 august 1991.
Nr.691-XII.
DECLARAŢIA
DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA.
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit in urma unor alegeri libere şi
democratice,
AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa
neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;
CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în
contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de
întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;
SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria-parte componentă a teritoriului
istoric şi etnic al poporului nostru;
LUÎND ACT de faptul că Parlamentul multor state în declaraţiile lor
consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul
Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt
relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru
Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul
Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S.
Moldovenească(Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul
- 145 -
specializat
Software
Suprem al U.R.S.S.,încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august

1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale", iar
Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S.
Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat,
în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa
noii republici la U.R.S.S.;
REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei
din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de
libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor
Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991,
prin legile şi hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii romăne ca
limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie
1990, stema de stat , din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai
1991;
PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23
iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a
participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la
referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;
ŢINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de
afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de
trecere la economia de piaţă;
REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare,
conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;
APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de
justiţie , în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,
PROCLAMĂ
solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a
Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT
ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN
AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE
ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.
În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT,REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a
fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii
politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele
lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de
drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;
ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi
depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o
nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi
Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu
Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă
trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;
HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte
acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice
ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor
- 146 -
specializat
Software
naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki

şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991
HPO148/1990
Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 148 din 23.06.1990
suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova.
Publicat : 30.08.1990 în B.Of. Nr. 008 Promulgat : 23.06.1990 Data intrarii in vigoare :
23.06.1990
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova de legislatura a douăsprezecea, întrunit la prima sa sesiune,

recunoscînd adevărul că toţi oamenii sînt egali şi au dreptul inalienabil la viaţă, libertate şi
prosperitate, fiind conştient de responsabilittea istorică pentru destinul Moldovei ce are istorie,
cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitate al tuturor popoarelor, în scopul
instituirii justiţiei, ocrotirii legalităţii şi stabilităţii sociale, exprimînd voinţa
poporului, proclamă solemn:
1. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran.
Suveranitatea R.S.S. Moldova este condiţia firească şi necesară a existenţei statalităţii
Moldovei.
2. Izvorul şi purtătorul suveranităţii este poporul. Suveranitatea este
exercitată în interesul întregului popor de către organul reprezentativ suprem al puterii de stat a
republicii. Nici o parte a poporului, nici un grup de cetăţeni, nici un partid politic sau o
organizaţie obştească, nici o altă formaţiune, nici o persoană particulară nu poate să-şi asume
dreptul de a exercita suveranitatea.
3. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat unitar indivizibil. Frontierele R.S.S.
Moldova pot fi schimbate numai pe baza acordurilor reciproce dintre R.S.S. Moldova şi alte state
suverane în corespundere cu voinţa poporului, adevărul istoric şi luînd în consideraţie
normele dreptului internaţional general recunoscute.
4. Pămîntul, subsolul, apele, pădurile şi alte resurse naturale aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova,
precum şi întregul potenţial economic, financiar, tehnico-ştiinţific, valorile patrimoniului naţional
constituie proprietatea exclusivă necondiţionată a R.S.S. Moldova şi sînt
- 147 -
specializat
Software
utilizate în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale poporului republicii.

Întreprinderile, organizaţiile, instituţiile şi alte obiective ce aparţin comunităţii statelor
suverane, statelor străine şi cetăţenilor lor, organizaţiilor internaţionale pot fi amplasate pe
teritoriul R.S.S. Moldova şi pot utiliza resursele ei naturale numai cu consimţămîntul organelor
respective ale puterii de stat a R.S.S. Moldova şi în modul stabilit de legislaţia republicii.
5. Pentru asigurarea garanţiilor social-economice, politice şi juridice ale suveranităţii republicii
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova stabileşte:
plenitudinea puterii Republicii Sovietice Socialiste Moldova în rezolvarea tuturor problemelor
vieţii de stat şi obşteşti;
supremaţia Constituţiei şi a legilor R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul ei. Legile şi alte acte
normative unionale acţionează în Moldova numai după ratificarea (aprobarea) lor de către
Sovietul Suprem al Republicii, iar cele în vigoare ce contravin suveranităţii Moldovei se suspendă.
6. Republica Sovietică Socialistă Moldova recunoaşte drepturile suverane ale tuturor statelor. Ca
stat suveran R.S.S. Moldova are dreptul să intre în uniuni de state, delegîndu-le benevol unele
împuterniciri, să retragă aceste împuterniciri, sau să iasă din aceste uniuni în modul stabilit de
tratatul respectiv.
7. Republica Sovietică Scialistă Moldova participă la exercitarea împuternicirilor pe care le-a
transmis comunităţii statelor suverane, păstrîndu-şi plenipotenţa reprezentativă în alte state
suverane.
Divergenţele dintre R.S.S. Moldova şi comunitatea statelor suverane se aplanează în modul
stabilit de Tratatul respectiv.
8. În Republica Sovietică Socialistă Moldova se instituie cetăţenia republicană. Tuturor
cetăţenilor republicii, cetăţenilor străini şi persoanelor fără cetăţenie care locuiesc pe teritoriul
R.S.S. Moldova se garantează drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie şi de alte acte
legislative ale R.S.S. Moldova, de principiile şi normele dreptului internaţional unanim recunoscute
şi ei se supun legilor republicii.
Cetăţenii Moldovei care se află în afara Republicii sînt ocrotiţi de R.S.S. Moldova.
9. Republica Sovietică Socialistă Moldova garantează tuturor cetăţenilor, partidelor politice,
organizaţiilor obşteşti, mişcărilor de masă şi organizaţiilor religioase, ce activează în conformitate
cu prevederile Constituţiei R.S.S. Moldova, posibilităţi juridice egale de a participa la exercitarea
funcţiilor de stat şi obşteşti.
10. Separarea puterii legislative, executive şi celei judiciare constituie principiul de bază al
funcţionării R.S.S. Moldova ca stat democratic bazat pe drept.
11. Republica Sovietică Socialistă Moldova respectă Statutul Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi îşi exprimă adeziunea faţă de principiile şi normele dreptului internaţional
unanim recunoscute şi voinţa de a convieţui în pace şi bunăînţelegere cu toate ţările şi
popoarele, de a nu admite confruntări în relaţiile internaţionale, interstatale şi interetnice,
apărînd, totodată, interesele poporului R.S.S. Moldova.
12. Republica Sovietică Socialistă Moldova, ca subiect egal al relaţiilor şi contractelor
internaţionale, se declară zonă demilitarizată, contribuie activ la întărirea păcii şi securităţii
mondiale, participă direct la procesul european pentru colaborare şi securitate, în structurile
europene.
13. Prezenta Declaraţie serveste drept bază pentru elaborarea noii Constituţii a R.S.S. Moldova,
perfecţionarea legislaţiei republicane şi ca poziţie a R.S.S. Moldova pentru pregătirea şi
încheierea Tratatului unional în cadrul comunităţii statelor suverane.
SOVIETUL SUPREM
AL REPUBLICII SOVIETICE SOCIALISTE
MOLDOVA
or. Chişinău,
23 iunie 1990.
- 148 -
specializat
Software
Nr.148-XII.
Declaratia universala a drepturilor omului

Preambul
Considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor

lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume,
Considerând ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta
constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi în care fiintele umane se vor bucura de libertatea
cuvântului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai
înalta aspiratie a oamenilor,
Considerând ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul
sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta împotriva tiraniei si asupririi,
Considerând ca este esential a se încuraja dezvoltarea relatiilor prietensti între natiuni,
Considerând ca în Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor
în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si în valoarea persoanei umane, drepturi egale
pentru barbati si femei si ca au hotarât sa favorizeze progresul social si îmbunatatirea conditiilor de
viata în cadrul unei libertati mai mari,
Considerând ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizatia Natiunilor

Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si
respectarea lor universala si efectiva,
Considerând ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare
importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,
Adunarea Generala proclama
Prezenta Declaratie Universala a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate
popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca,
având aceasta declaratie permanent în minte, ca prin învatatura si educatie sa dezvolte respectul
pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si
international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atât în sânul popoarelor statelor
membre, cât si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.
Articolul 1.
Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune
si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.
- 149 -
Foxit Software
For evaluation
Articolul 2.
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta declaratie fara
nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica
sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari.
În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al
tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente,
sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.
Articolul 3.
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.
Articolul 4.
Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; slavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub
toate formele lor.
Articolul 5.
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.
Articolul 6.
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.
Articolul 7.
Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii.
Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta
declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.
Articolul 8.
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente
împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau
lege.
Articolul 9.
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.
Articolul 10.
Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil si public de catre un
tribunal independent si impartial care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.
Articolul 11
- 150 -
Foxit Software
For evaluation
1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa
nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public în
care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.
2. Nimeni nu va condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când
au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De
asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în
momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal.
Articolul 12.
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul sau în
corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la
protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 13.
1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul
granitelor unui stat.
2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni în tara sa.
Articolul 14.
1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte
tari.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de
drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 15.
1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba
cetatenia.
Articolul 16.
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce

priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie.
Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacererea ei.
2. Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti.
3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si adre dreptul la ocrotire
din partea societatii si a statului.
Articolul 17.
1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociatie cu altii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18.
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de
a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea,
- 151 -
Generated by profesorului
In memoria Foxit PDF Creator © Guzun
Gheorghe Foxit Software
singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât sl privat, prin învataturi, practici religioase, cult
si îndeplinirea ritualurilor.
Articolul 19.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea
opniii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii
si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.
Articolul 20.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.

2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.
Articolul 21.
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie
direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie
exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc perioadic prin sufragiu universal, egal si
exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea
votului.
Articolul 22.
Orice persoana, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este
îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinându-se seama de organizarea si
resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile
pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.
Articolul 23.
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si
satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.
2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i
asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si
completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.
4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru
apararea intereselor sale.
Articolul 24.
Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si
la concedii periodice platite.
Articolul 25.
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a
familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si
serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate,
- 152 -
specializat
Software
vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma

unor împrejurari independente de vointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în
cadrul unei casatorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala.
Articolul 26.
1. Orice persoana are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie sa fie gratuit, cel putin în ceea
ce priveste învatamântul elementar si general. Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa
fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil
tuturora, pe baza de merit.
2. Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea
respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze
întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase,
precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.
Articolul 27.
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a
se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice
lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.
Articolul 28.
Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile
expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.
Articolul 29.
1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este
posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
2. În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai
îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si
respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei,
ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.
3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si
principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
Articolul 30.
Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat,
grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act îndreptat spre
desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate în prezenta declaratie.
10 decembrie 1948 Adunarea Generala a O.N.U
- 153 -
specializat
Software
MINISTERUL EDUCAŢIEI al RM
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA.

FACULTATEA ECONOMIE GENERALĂ ŞI DREPT.
CATEDRA “DREPT PUBLIC”.
APROBAT
DECAN
PROGRAMA ANALITICĂ LA DISCIPLINA

“ TEORIA GENERALĂ A STATULUI ŞI DREPTULUI ”.
ŞEDINŢA CATEDREI NR. DIN

ŞEFUL CATEDREI
Elaborată:
© lector univ. Aureliu Guzun
Chişinău:2005-2006
- 154 -
specializat
Software
Programa la disciplina “Teoria generală a Statului şi Dreptului”

a fost discutată şi aprobată la şedinţa catedrei “Drept public ”
(proces-verbal nr. din octombrie 2003
şi de Comisia metodică a facultăţii
„Economie Generală şi Drept”
(proces-verbal nr. din ianuarie 2004)
- 155 -
© Foxit Software
Teoria generală a Statului şi Dreptului.

Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială, politică şi juridică care
studiază, în baza unui ansamblu de teorii, concepţii, noţiuni cu privire la drept şi, într-
o oarecare măsură, la stat, legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia,
evoluţia şi funcţionarea dreptului, atât în general, şi a sistemului de drept al ţării
respective, în special.
Programa analitică la disciplina “ Teoria generală a Statului şi Dreptului ”este

adresată în primul rând studenţilor de la facultăţile de drept, în cele dinţii va
contribui la formarea unei baze de cunoştinţe fundamentale şi în acelaşi timp
elementare, dar absolut necesare în studiul dreptului. Or, Teoria generală a
dreptului este temelia întregii ştiinţe juridice, fiind numită, pe bună dreptate,
"Enciclopedia dreptului". Considerăm că studierea aprofundată a fenomenului
juridic este de ne conceput fără a cunoaşte noţiunile şi definiţiile de bază ale
dreptului.
Obiectivele generale ale cursului:

- formularea şi operarea termenilor juridici care sînt necesari şi utili pentru
întreaga ştiinţă a dreptului;
- însuşirea şi aplicarea concepţiilor ce fundamentează ştiinţa dreptului;
- formarea şi dezvoltarea de competenţe profesionale, adică a abilităţilor pro-
fesionale.
Fondul de timp
Afectat cursurilor şi seminarelor.
Nr. Facultăţile Nr. Ore
Ctr.
Total Curs Seminare
Secţia de zi
DE(4 ani).
(5 ani). 104 60 44
Secţia F/F, DE. Total Curs Seminare
4 ani 32 28 4
5 ani ,6 ani 46 40 4
Secţia F/F, MAP Total Curs Seminare
4, 5 ,6 ani 20 16 4
Secţia de zi 44 30 14
STANDARD CURICULAR – F.O. 23.25. Teoria generală a Statului şi Dreptului.
- 156 -
specializat
Software
La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

- să determine obiectul de studiu al disciplinei;
- să identifice metodele de cercetare în domeniu;
- să determine şi să cunoască esenţa, conţinutul şi forma dreptului;
- să cunoască bazele/fundamentele teoretice ale fenomenului juridic;
- să cunoască esenţa justiţiei, legalităţii şi a ordinii de drept;
- să identifice izvoarele de informare eficientă în domeniul dreptului;
- să cunoască esenţa, temeiurile şi principiile răspunderii juridice;
- să cunoască drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi clasificarea lor;
- să determine esenţa şi structura sistemului naţional de drept al Republicii
Moldova;
La nivel de aplicare:
- să explice teoriile cu privire la apariţia, esenţa, funcţiile şi tipurile de stat şi
drept;
- sa identifice particularităţile procesului de elaborare a dreptului în diverse
etape ale evoluţiei civilizaţiei umane;
- să clasifice teoriile idealiste şi materialiste cu privire la diferite aspecte ale
analizei fenomenului juridic;
- să explice esenţa doctrinelor juridice;
- să compare experienţa şi concepţiile cu privire la stat şi drept din diverse
etape ale evoluţiei civilizaţiei umane;
La nivel de integrare:
- să stabilească rolul şi locul Teoriei generale a dreptului şi statului în
dezvoltarea sistemului de ştiinţe juridice cu scopul de a opera şi a utiliza
cunoştinţele respective în însuşirea mai eficientă a celorlalte ramuri ale
dreptului;
- să determine interdependenţa dintre particularităţile dinamice ale dezvol-
tării statului şi dreptului şi specificul social-economic al perioadei concret-
istorice;
- să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile diferitelor tipuri
de experienţă şi dintre diversele concepţii despre stat şi drept.
Conţinutul disciplinei.
Modulul I. Ştiinţa şi teoria generală a dreptului şi statului.
Modulul II. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa
dreptului şi statului .
Modulul III. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept.
Modulul IV. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat.
Modulul V. Statul de drept.
Modulul VI. Mari sisteme contemporane de drept.
Modulul VII. Dreptul în sistemul normativ social.
Modulul VIII. Norma juridică.
Modulul IX. Raportul juridic.
Modulul X. Izvoarele (forma) dreptului.
- 157 -
specializat
Software
Modulul XI. Elaborarea normelor juridice.

Modulul XII. Sistemul dreptului al societăţii.
Modulul XIII. Interpretarea normelor juridice.
Modulul XIV. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică.
Modulul XV. Conştiinţa juridică, cultura juridică, educaţia juridică.
Modulul XVI. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia.
Modulul XVII. Răspunderea juridică.
Orele de curs şi orele de seminare pentru fiecare modul,

secţia zi, DE (4 şi 5 ani).
Nr. Modulul Ore/curs Seminare Total/ore
I. Ştiinţa şi teoria generală a dreptului 4 3 7

şi statului.
II. Caracterizarea unor teorii cu privire 4 3 7
la originea şi esenţa dreptului şi
statului.
III. Consideraţiuni generale privind 4 3 7
noţiunea drept.
IV. Consideraţiuni generale privind 4 3 7
noţiunea stat.
V. Statul de drept. 3 2 5
VI. Mari sisteme contemporane de 4 3 7
drept.
VII. Dreptul în sistemul normativ social. 3 2 5
VIII. Norma juridică. 4 3 7
IX. Raportul juridic. 4 3 7
X. Izvoarele (forma) dreptului. 4 3 7
XI. Elaborarea normelor juridice. 4 2 6
XII. Sistemul dreptului al societăţii. 3 2 5
XIII. Interpretarea normelor juridice. 3 2 5

XIV. Realizarea normelor juridice. 3 2 5
Reglementarea juridică.
XV. Conştiinţa juridică, cultura juridică, 3 3 5
educaţia juridică.
XVI. Legalitatea. Ordinea de drept. 3 3 6
Democraţia.
XVII. Răspunderea juridică. 3 2 5
Total/ Curs/seminare; 60 44 104
ore
- 158 -
specializat
Software
Orele de curs şi orele de seminare pentru fiecare modul,

secţia F/F, DE (4; 5 şi 6 ani).
SECŢIA FĂRĂ FREGVENŢĂ STUDIUL CU 4 STUDIUL CU 5 ŞI 6

ANI ANI
Nr. Modulul Ore/ Semi Total Ore/ Semi Total
curs nare /ore curs nare /ore
I. Ştiinţa şi teoria generală a 2 - 2 3 0,5 3,5
dreptului şi statului.
II. Caracterizarea unor teorii cu 2 0,5 2,5 3 0,5 3,5
privire la originea şi esenţa
dreptului şi statului.
III. Consideraţiuni generale 2 0,5 2,5 3 0,5 3,5
privind noţiunea drept.
IV. Consideraţiuni generale 2 0,5 2,5 3 0,5 3,5
privind noţiunea stat.
V. Statul de drept. 2 0,5 2,5 3 - 3
VI. Mari sisteme contemporane 2 0,5 2,5 2 - 2

de drept.
VII. Dreptul în sistemul normativ 1 - 1 2 - 2
social.
VIII. Norma juridică. 2 0,5 2,5 3 0,5 3,5
IX. Raportul juridic. 2 0,5 2,5 2 0,5 2,5
X. Izvoarele (forma) dreptului. 2 - 2 2 0,5 2,5
XI. Elaborarea normelor 1 - 1 2 - 2

juridice.
XII. Sistemul dreptului al 2 0,5 2,5 2 - 2
societăţii.
XIII. Interpretarea normelor 1 - 1 2 0,5 2,5
juridice.
XIV. Realizarea normelor juridice. 1 - 1 2 0,5 2,5
Reglementarea juridică.
XV. Conştiinţa juridică, cultura 2 - 2 2 0,5 2,5
juridică, educaţia juridică.
XVI. Legalitatea. Ordinea de 1 - 1 2 0,5 2,5
drept. Democraţia.
XVII Răspunderea juridică. 1 - 1 2 0,5 2,5
Total Curs/seminare; 28 4 32 40 6 46
/ore
- 159 -
CONŢINUTUL ORELOR DE CURS.

DENUMIREA ŞI CONŢINUTUL TEMELOR.
TEMA I. Ştiinţa şi teoria generală a dreptului şi statului.

I. Ştiinţa. Noţiuni introductive.
II. Sistemul ştiinţelor juridice.
III. Obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului şi a statului.
IV. Baza metodologică a teoriei generale a dreptului şi a statului.
V. Teoria generală a dreptului şi statului şi practica socială.
VI. Privire istorică asupra teoriei generale a dreptului şi a statului.
Literatura de bază:
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 10-36;

 Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для
юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра
М, 1999. p. 1-26
 Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina,
1997. p. 14-31
 Dvoracec M., Lupu Gh. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Ed. Fundaţia
Chemarea, 1996. p. 17-30
 Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под
редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994, p. 5-34
TEMA II. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa

dreptului şi statului .
I. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului.
II. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (fondatorii,
comentariul postulatelor, critica teoriilor în cauză).
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 37-51
 Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,
Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 11-17
 Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,
1993. , p. 8-16
М, 1999. 27-68, 204-236
1997. p. 225-274
Chemarea, 1996. p. 317-382
редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 99-111
- 160 -
specializat
Software
TEMA III. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept.

I. Noţiuni introductive în privinţa esenţei noţiunii drept.
II. Principiile dreptului.
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 34-42,
113-130
1993. , p. 5-18
М, 1999. , p. 69-91
1997. , p. 99-110
Chemarea, 1996. , p. 40-61
редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994. , p. 112-138
TEMA IV. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat.

I. Noţiuni introductive.
II. Definiţiile noţiunii stat.
III. Atributele (dimensiunile) statului.
IV. Formele statului.
V. Conceptul sistemului politic al societăţii.
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 53-74
1993. , p. 183-197
М, 1999. , p. 27-91, 245-256
Chemarea, 1996. , p. 93-108
TEMA V. Statul de drept.

I. Noţiuni introductive privind societatea civilă.
II. Noţiunea statului de drept.
III. Democraţia.
- 161 -
specializat
Software
1993. , p. 183-197
М, 1999. , p. 277-381
1997. , p. 47-51
Chemarea, 1996. , p. 108-113
редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994. p. 376-390
TEMA VI. Mari sisteme contemporane de drept.

I. Consideraţiuni generale privind marile sisteme de drept contemporan.
II. Sistemul de drept romano-germanic.
III. Sistemul de drept anglo-saxon.
IV. Sistemul de drept religios.
V. Sistemul de drept tradiţional.
VI. Sistemul african cutumiar (obiceiul – izvorul de drept principal).
М, 1999. , p. 447-475
1997. , p. 124-127
Chemarea, 1996. , p. 160-168
редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 256-272.
TEMA VII. Dreptul în sistemul normativ social.

I. Consideraţii generale asupra activităţii sociale şi normării ei.
II. Noţiunea normei sociale.
III. Coraportul normelor juridice şi morale.
1993. , p. 21-31
- 162 -
specializat

М, 1999. , p. 81-91
1997. , p. 52-59
Chemarea, 1996. , p. 114-123
TEMA VIII. Norma juridică.

I. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică.
II. Structura normei juridice.
III. Coraportul normei juridice şi articolului din actul normativ juridic.
IV. Clasificarea normelor juridice.
1993. , p. 46-65
М, 1999. , p. 387-399
1997. p. 60-77
Chemarea, 1996. , p. 213-233
TEMA IX. Raportul juridic.
I. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic.
II. Structura raportului juridic.
III. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni). Actele juridice (normative,
individuale, de interpretare). Corpul juridic. Prezumţiile juridice. Stările
juridice
1993. , p. 123-140
- 163 -
© Foxit Software

М, 1999. , p. 503-517
1997. , p. 164-183
Chemarea, 1996. , p. 270-295
1. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под
TEMA X. Izvoarele (forma) dreptului.

I. Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept.
II. Felurile izvoarelor dreptului
2. Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 157-183
3. Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,
4. Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,
1993. , p. 34-45
М, 1999. , p. 399-415
6. Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina,
1997. p. 86-98
7. Dvoracec M., Lupu Gh. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Ed. Fundaţia
Chemarea, 1996. , p. 169-190
TEMA XI. Elaborarea normelor juridice.

I. Teoriile cu privire la elaborarea normelor juridice.
II. Principiile creării normelor juridice.
III. Noţiunea de procedură legislativă
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 183-187,
189-202
Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 58-60, 60-63
1993. , p. 49-53, 102-112
М, 1999. , p. 475- 483, 415-430
- 164 -
specializat
Software
1997. , p. 78-65, 184-195
TEMA XII. Sistemul dreptului al societăţii.

I. Noţiuni introductive privind termenul sistemul dreptului.
II. Criterii de delimitare a sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii

juridice.
III. Sistematizarea actelor normative juridice în Republica Moldova.
IV. Drept public şi drept privat. Criteriile de delimitare a lor.
1993. , p. 87-102
М, 1999. , p. 430-447
1997. , p. 111-124
Chemarea, 1996. , p. 147-160
TEMA XIII. Interpretarea normelor juridice.
I. Noţiunea interpretării normelor juridice.

II. Metodele interpretării normelor juridice.
III. Genurile interpretării juridice.

IV. Lacunele în drept. Cauzele apariţiei lor (teoriile privind existenţa lacunelor în
drept).
V. Căile de înlăturare a lacunelor în drept.
- 165 -
specializat
Software
1993. , p. 65-87
М, 1999. , p. 491-503
1997. p. 151-163
Chemarea, 1996. , p. 236-255
TEMA XIV. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică.

I. Conceptul realizării normelor juridice. Definiţia ei.
II. Formele realizării normelor juridice.
III.Aplicarea normelor juridice – forma specială de realizare a normelor juridice.
IV. Noţiunea reglementării juridice.
1993. , p. 112-122
М, 1999. , p. 482-488
1997. , p. 128-136
Chemarea, 1996. , p. 256-269
TEMA XV. Conştiinţa juridică, cultura juridică, educaţia juridică.

I. Conştiinţa juridică. Noţiuni introductive.
II. Interdependenţa dreptului şi conştiinţei juridice.
III. Cultura juridică. Noţiuni introductive.
IV. Educaţia juridică
 Literatura de bază:
М, 1999. , p. 267-277
- 166 -
specializat
Software
1997. , p. 196-203
TEMA XVI. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia.

I. Noţiunea legalităţii.
II. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept.
III. Democraţia. Aspectele ei.
М, 1999. , p. 529-539
1997. , p. 204-207
TEMA XVII. Răspunderea juridică

I. Răspunderea juridică. Noţiunea răspunderii juridice.
II. Circumstanţele care exclud răspunderea juridică.
1993. , p. 141-169
М, 1999. , p. 517-529
1997. , p. 208-224
Chemarea, 1996. , p. 296-316
CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN FORMĂ DE SEMINARE
Tema 1. Ştiinţa şi teoria generală a Statului şi Dreptului

I . Ştiinţa. Noţiuni introductive:
A) definiţia noţiunii ştiinţă în general:
- 167 -
specializat
B) clasificarea ştiinţelor:
ştiinţele exacte;
ştiinţele sociale;
ştiinţele naturii;
interacţiunea ştiinţelor.
C) Noţiunea ştiinţă socială. Interacţiunea ştiinţelor sociale (filosofia,
politologia, istoria etc.) cu teoria generală a dreptului şi a statului.
II. Sistemul ştiinţelor juridice:

A) reprezentarea schematică a ştiinţelor juridice:
1) ştiinţele juridice general teoretice;
2) ştiinţele juridice istorice;
3) ştiinţele juridice de ramură;
4) ştiinţele juridice auxiliare.
B) coraportul teoriei generale a dreptului şi a statului cu alte ştiinţe juridice.

Teoria generală a dreptului şi a statului este ştiinţă juridică:
1) generalizatoare;
2) introductivă;
3) generală;
4) de orientare metodologică.
III. Obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului şi statului:

A) definiţia obiectului de studiu al teoriei generale a dreptului şi a statului;
B) explicarea succintă a elementelor componente ale obiectului de studiu al
teoriei generale a dreptului şi statului (dreptul, statul, legităţile dezvoltării
lor).
IV. Baza metodologică a teoriei generale a dreptului şi a statului:

A) definiţia noţiunii metodologie ştiinţifică;
B) definiţia noţiunii metodă ştiinţifică;
C) clasificarea şi explicarea metodelor utilizate în teoria generală a dreptului şi
statului:
1) metoda logică;
2) metoda istorică;
3) metoda comparativă;
4) metoda sociologică;
5) metoda cantitativă;
6) metoda experimentală etc.
V. Teoria generală a Dreptului şi Statului şi practica socială:
- 168 -
specializat
Software
A) corelaţia teoriei generale a dreptului şi statului şi practicii juridice;

B) însemnătatea studierii teoriei generale a dreptului şi statului în pregătirea
profesională a juriştilor (teoria generală a dreptului şi statului permite de a
obţine, crea, însuşi).
VI. Privire istorică asupra teoriei generale a Dreptului şi Statului:

A) perioada de cercetare distinctă a fenomenelor dreptului şi a fenomenelor
ce ţin de activitatea statului;
B) perioada apariţiei teoriei generale a dreptului şi a statului;
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999, p. 10-36;
М, 1999. p. 1-26
1997. p. 14-31
Chemarea, 1996. p. 17-30
Documente oficiale
 Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994.
 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.
 Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor
Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997
Tema 2. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului

I. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului:
A) reprezentarea generală schematică a teoriilor cu privire la teoria generală a dreptului şi
statului;
B) expunerea succintă a postulatelor, teoriilor cu privire la drept (concepţiile: psihologică, a
dreptului natural, marxistă, normativistă, sociologică, integraţionistă);
C) expunerea succintă a postulatelor teoriilor juridice cu privire la stat (concepţiile:
psihologică, teologică, marxistă, patriarhală, a violenţei, organică);
D) alte teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (teoriile: rasială, patrimonială,
istorică, stat-naţiune);
E) concluzii privind reprezentarea generală a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului
şi statului (avantajele şi dezavantajele teoriilor, accepţiunile noţiunii drept, divizarea
teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului ce pun accent pe formă şi pe
conţinut).
II. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa Dreptului şi Statului (fondatorii,

comentariul postulatelor, critica teoriilor în cauză):
A) referitor la drept:
- 169 -
© Foxit Software
1) teoria psihologică;
2) teoria dreptului natural;
3) teoria marxistă;
4) teoria normativistă;
5) teoria sociologică;
6) teoria integraţionistă;
B) referitor la stat:
1) teoria psihologică;
2) teoria dreptului natural;
3) teoria teologică;
4) teoria marxistă;
5) teoria patriarhală;
6) teoria violenţei;
7) teoria organică.
C) alte teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi a statului:
1) teoria rasială;
2) teoria patrimonială;
3) teoria istorică;
4) teoria stat – naţiune.
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 37-51
1993. , p. 8-16
М, 1999. 27-68, 204-236
1997. p. 225-274
Chemarea, 1996. p. 317-382
 7. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов,
под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 99-111
Documente oficiale
 Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale,
adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din
24.07.1997
Tema 3. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept

I. Noţiuni introductive în privinţa esenţei noţiunii drept:
A) esenţa şi definiţia noţiunii de drept. Varietatea definiţiilor noţiunii de drept;
B) divizarea definiţiilor dreptului conform direcţiilor de gândire juridică:
1) direcţia pozitivistă;
2) direcţia dreptului natural:
 caracterizarea generală a acestor direcţii;
 postulatele concepţiilor ce fac parte din aceste direcţii.
- 170 -
specializat
Software
C) reprezentarea definiţiilor dreptului în conformitate cu direcţiile gândirii juridice în:

1) definiţiile substanţiale ale dreptului;
2) definiţiile formale ale dreptului:
 exemplele acestor definiţii (Ulpian, Kant, etc.);
 concluzii în privinţa diversităţii definiţiilor dreptului şi tendinţa spre îmbinarea celor
mai importante caracteristici ale dreptului evidenţiate de diverşi autori în definirea
dreptului.
D) etimologia noţiunii drept. Valoarea, funcţiile, semnele (trăsăturile) dreptului;
E) accepţiunile (sensurile) noţiunii drept:
1) drept cutumiar (al obiceiurilor);
2) drept ca dimensiune morală;
3) drept corporativ;
4) drept în sens juridic:
 drept pozitiv (obiectiv);
 drept subiectiv.
II. Principiile dreptului:

A) definiţia noţiunii principiul dreptului;
B) clasificarea principiilor dreptului (fixarea de gală):
1) principiile generale ale dreptului;
2) principiile ramurale;
3) principiile interramurale;
C) sensul (esenţa) principiilor dreptului:
1) principiul libertăţii (Kant);
2) principiul echităţii (Aristotel, Cicero, Ulpian, Groţius etc.);
3) principiul egalităţii (Nersesianţ etc.).
D) concluzii la corelaţia noţiunii principiul dreptului cu noţiunea drept.
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 34-42,
113-130
1993. , p. 5-18
М, 1999. , p. 69-91
1997. , p. 99-110
Chemarea, 1996. , p. 40-61
Documente oficiale
- 171 -
© Foxit Software

 Codul civil din 06.06.2002
 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002
 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993
 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985
 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000
 Codul electoral din 21.11.1997
 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995
 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003
 Codul fiscal din 24.04.1997
 Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003
 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001
 Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000
 Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003.
 Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000
 Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983
Tema 4. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat
I. Noţiuni introductive:
A) originea termenului stat;
B) sensurile termenului stat:
1) sens larg;
2) sens restrâns.
II. Definiţiile noţiunii stat:

A) divizarea definiţiilor noţiunii stat în:
1) definiţiile pozitiviste;
2) definiţiile iustnaturaliste.
B) diversitatea opiniilor în privinţa scopurilor, sarcinilor, funcţiilor statului.
III. Atributele (dimensiunile) statului:

A) puterea publică;
B) poporul (naţiunea);
C) teritoriul.
IV. Formele statului:

A) forma de guvernământ (definiţia):
1. Republica:
parlamentară;
prezidenţială;
semi-parlamentară.
2. Monarhia:
 absolută;
 limitată;
 dualistă.
3. Structura statului (definiţia):
- 172 -
specializat
1) stat unitar;
2) stat federativ;
3) confederaţie.
4. Regimul politic (de stat):
1) democratic;
2) antidemocratic:
 totalitar;
 autoritar.
V. Conceptul sistemului politic al societăţii:
A) definiţia sistemului politic al societăţii;
B) structura sistemului politic al societăţii;
C) principiile sistemului politic ale societăţii.
1993. , p. 183-197
М, 1999. , p. 27-91, 245-256
Chemarea, 1996. , p. 93-108
Documente oficiale
 Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990.
 Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991.
 Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990
 Codul electoral, nr. 1381-XIII din 21.11.1997
 Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990
 Legea privind administraţia publică locală, nr. 123-XV din 18.03.2003 Legea
privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, nr. 192-XV
din 27.12.2001
 Legea privind statutul alesului local, nr. 768-XIV din 02.02.2000
 Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 1349-XIII din 17.10.1997
 Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, nr.
1234-XIV din 22.09.2000
 Legea privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova, nr. 1111-
XIII din 20.02.1997
 Legea cu privire la finanţele publice locale, nr. 491-XIV din 09.07.1999
 Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 02.04.1996
- 173 -
Foxit Software
 Legea despre statutul deputatului în Parlament, nr. 39-XIII din 07.04.1994

 Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din
17.09.1991
 Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995
 Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995
 Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-XIII din
17.05.1996
 Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din
24.07.1996
 Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din 19.07.1996
 Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din 26.03.1996
Tema 5. Statul de drept

I. Noţiuni introductive privind societatea civilă:
A. laturile (aspectele) societăţii civile:
1) latura economică:
 definiţiile societăţii civile;
 relaţiile de piaţă – temelia societăţii civile;
 producători şi consumatori independenţi;
 proprietatea privată.
2) latura politică (statul de drept);

 societatea civilă şi dreptul natural;
 societatea civilă şi teoria contractului social.
3) latura spirituală. Accentul pe valorile umane:
 libertatea fiecărui om;
 independenţa cetăţenilor;
 egalitatea supuşilor statului.
B. Structura societăţii civile (în conformitate cu laturile ei).
II. Noţiunea statului de drept:

A) prevederile legale (constituţionale) cu privire la statul de drept;
B) definiţiile doctrinare ale statului de drept;
C) principiile statului de drept:
1) supremaţia (preeminenţa) dreptului:
 supremaţia legii (şi a Constituţiei);
 egalitatea tuturor faţă de lege;
 unitatea dreptului şi legii.
2) suveranitatea poporului;
3) separaţia puterilor în stat;
4) asigurarea reală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului şi omului;
5) alte principii.
D) perspectivele edificării statului de drept în Republica Moldova.
III. Democraţia:
A) prevederile legale (constituţionale) cu privire la democraţie.
B) definiţiile doctrinare cu privire la democraţie. Noţiunile:
- 174 -
Foxit Software
For evaluation
1) pluralismul politic;
2) sistemul politic (şi structura lui);
3) politica. Democraţia politică.
C) democraţia. Aspectele ei:
1) aspectul conceptual (ideologic);
2) aspectul politic;
3) aspectul economic;
4) aspectul juridic.
1993. , p. 183-197
М, 1999. , p. 277-381
1997. , p. 47-51
Chemarea, 1996. , p. 108-113
редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994. p. 376-390
Documente oficiale
 Codul electoral, nr. 1381-XIII din 21.11.1997
 Legea cu privire la Curtea Constituţională, nr. 317-XIII din 13.12.1994
 Codul jurisdicţiei constituţionale, nr. 502-XIIl din 16.06.1995
 Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din
17.09.1991
 Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995
 Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995
 Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-XIII din
17.05.1996
 Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din
24.07.1996
- 175 -
Foxit Software
For evaluation
 Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din 19.07.1996

 Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din 26.03.1996
Tema 6. Mari sisteme contemporane de drept

I. Consideraţiuni generale privind marile sisteme de drept contemporan:
A) precizări terminologice (noţiunea sistemului de drept, sistemului juridic, sistemului naţional
de drept, familia de drept);
B) criteriile de delimitare a marilor sisteme de drept contemporan:
1) criteriile ideologic şi tehnic (Rene David);
2) criteriul formaţiunilor social-economice (tipurile istorice ale dreptului şi statului).
II. Sistemul de drept romano-germanic

A) apariţia şi dezvoltarea sistemului de drept romano-germanic:
1) perioada până la sec. XIII (perioada preeminenţei dreptului cutumiar);
2) sec. XIII – revenirea la studierea dreptului roman în universităţi;
3) perioada sec. XIX – preeminenţa legislaţiei. Performanţele dreptului natural pe
următoarele direcţii:
 drept public;
 codificare.
4) sistemul de drept romano-germanic în zilele noastre.
B) specificul normei juridice în sistemul de drept romano-germanic;
C) izvoarele de drept în sistemul de drept romano-germanic:
1) legea în sens formal şi material (codurile);
2) tratatele internaţionale;
3) practica judiciară;
4) doctrina juridică;
5) principiile dreptului;
6) obiceiul juridic (cutuma).
D) sistemul de drept sovietic:
1) asemănările sistemului de drept sovietic cu sistemul de drept romano-germanic (legea –
izvorul de bază în cadrul izvoarelor dreptului);
2) deosebirile sistemului de drept sovietic faţă de sistemul de drept romano-germanic:
 în sistemul de drept romano-germanic legea este modul cel mai comod de exprimare
a dreptului;
 în sistemul de drept sovietic legea este modul firesc de creare a dreptului;
 legea în sens material şi formal;
 legalitatea în socialism;
 tranziţia R.M. de la stat care aparţine sistemului de drept sovietic la stat care aparţine
sistemului de drept romano-germanic.
III. Sistemul de drept anglo-saxon

A) apariţia şi dezvoltarea sistemului de drept anglo-saxon:
1) sec. XI-XII. Crearea sistemului judecătoresc centralizat (apariţia precedentelor
judecătoreşti);
2) sec. XIV. Apariţia dreptului echităţii;
3) 1875 – aplicarea Common Law şi dreptului echităţii de aceleaşi instanţe judecătoreşti;
4) sistemul de drept anglo-saxon în zilele noastre (specificul doctrinei „stare decisis” –
obligativităţii precedentului judecătoresc).
B) izvoarele dreptului în sistemul de drept anglo-saxon:
1) precedentul judecătoresc (practica judecătorească);
2) legea;
3) obiceiul juridic;
- 176 -
specializat
4) doctrina şi principiile de drept;

5) tratatele internaţionale.
C) influenţa dreptului comun englez asupra dreptului din S U A:
1) asemănări (identitatea concepţiilor juridice, modului de rezolvare a litigiilor, teoria
izvoarelor dreptului);
2) deosebirile (în S U A – Constituţie scrisă etc.).
IV. Sistemul de drept religios

A) sistemul de drept musulman. Clasificarea izvoarelor dreptului musulman:
1) coran;
2) suna;
3) idjma;
4) chiias.
B) sistemul de drept al Indiei. Clasificarea izvoarelor dreptului:
1) dharma;
2) dharma şastra;
3) nibadhaz;
4) principiile dreptului.
V. Sistemul de drept tradiţional

A) sistemul de drept al Chinei;
1) temelia ideologică a sistemului – învăţătura lui Confucius (armonia universului);
2) ordinea soluţionării litigiilor (ordinea aplicării izvoarelor de drept):
principiul umanismului;
riturile (morala);
raţiunea (echitatea);
norma juridică.
B) sistemul de drept al Japoniei.
VI. Sistemul african cutumiar (obiceiul – izvorul de drept principal)
М, 1999. , p. 447-475
1997. , p. 124-127
Chemarea, 1996. , p. 160-168
редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 256-272.
Documente oficiale
 Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii.
 Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie.
 Hotărârile Curţii de Apel.
 Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000.
 Jurisprudenţa Curţii Europene.
Tema 7. Dreptul în sistemul normativ social
I. Consideraţii generale asupra activităţii sociale şi normării ei:
- 177 -
specializat
definiţia activităţii sociale;

definiţia normării sociale (reglementării). Felurile reglementărilor;
individuală;
normativă.
II. Noţiunea normei sociale:

A) definiţia normei sociale;
B) semnele comune ale tuturor normelor sociale;
C) clasificarea normelor sociale:
1) normele juridice;
2) normele morale;
3) normele religioase;
4) obiceiurile, tradiţiile;
5) normele politice;
6) normele corporative;
7) normele tehnice.
III. Coraportul normelor juridice şi morale
A) semnele distincte, conform criteriilor:
1) provenienţei normelor juridice şi morale (originii fenomenelor drept şi morală);
2) domeniului de reglementare a relaţiilor sociale;
3) felului libertăţii reglementate (libertatea internă şi externă);
B) interdependenţa normelor juridice şi normelor morale:
 norma juridică să nu prevadă ceva amoral;
 norma morală să nu ceară ceva ilegal.
1993. , p. 21-31
М, 1999. , p. 81-91
1997. , p. 52-59
Chemarea, 1996. , p. 114-123
Documente oficiale
 Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990
 Statutul Academiei de Studii Economice din Moldova
 Harta Academiei de Studii Economice din Moldova
Tema 8. Norma juridică
I. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică:
- 178 -
specializat
definiţia normei juridice;

semnele normei juridice:
caracterul general obligatoriu;
caracterul formal determinat;
norma juridică este elaborată şi ocrotită de stat;
norma juridică reglementează relaţiile sociale.
II. Structura normei juridice:
A) ipoteza;
B) dispoziţia;
C) sancţiunea.
III. Coraportul normei juridice şi articolului din actul normativ juridic:
A) directă;
B) de trimitere;
C) blanchetară.
IV. Clasificarea normelor juridice:
A) conform criteriului ramurii de drept din care face parte (norma juridică de drept
constituţional, penal, civil etc.);
B) conform criteriului rolului normelor juridice în reglementarea relaţiilor sociale (normele
juridice regulative, de ocrotire, specializate);
C) conform criteriului caracterului obligaţional al normei juridice (norme juridice imperative şi
dispozitive);
D) după criteriul volumului sferei acţiunii normei juridice (norme juridice generale, speciale, de
excepţie);
E) norme juridice procesuale şi materiale conform criteriului structurii normei juridice (norme
juridice complete şi incomplete) ş.a.
1993. , p. 46-65
М, 1999. , p. 387-399
1997. p. 60-77
Chemarea, 1996. , p. 213-233
Documente oficiale
 Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de
- 179 -
Foxit Software
For evaluation

 . Codul fiscal din 24.04.1997
Tema 9. Raportul juridic

I. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic:
A) definiţiile raportului juridic şi interacţiunea lor cu noţiunea dreptului:
1) definiţiile pozitiviste ale raportului juridic;
2) definiţiile iustnaturaliste ale raportului de drept;
3) concluzii cu privire la interacţiunea definiţiilor dreptului şi definiţiile raportului juridic
(de drept).
B) semnele raportului juridic:
1) caracterul social;
2) caracterul complex (absolut);
3) caracterul volitiv etc.
C) clasificarea raporturilor juridice:
1) conform criteriului ramurii de drept din care face parte norma juridică ce reglementează
relaţia socială respectivă (avem raporturi juridice de drept constituţional, penal, civil
etc.);
2) conform criteriului rolului funcţional a normei juridice care reglementează relaţia
socială respectivă (raporturi juridice regulative, de ocrotire);
3) conform criteriului naturii obligaţiilor subiectelor raportului juridic (raporturi juridice
pasive şi active);
4) conform criteriului componenţei participanţilor la raportul juridic (raporturi juridice
simple şi complexe);
5) conform criteriului duratei acţiunii raportului juridic (raporturi juridice de durată lungă
şi scurtă) etc.
D) premisele raportului juridic (de drept):
1) norma juridică;
2) subiectele de drept;
3) faptele juridice;
4) diversitatea opiniilor în privinţa numărului premiselor raportului juridic (de drept).
II. Structura raportului juridic:

A) conţinutul raportului juridic:
1) dreptul subiectiv:
 definiţia dreptului subiectiv;
- 180 -
© Foxit Software
 semnele dreptului subiectiv.

2) obligaţiunea juridică:
 definiţia obligaţiei juridice;
 semnele obligaţiunii juridice.
3) clasificarea drepturilor subiective şi obligaţiunilor juridice.
B) subiectele raportului juridic:
1) definiţia subiectului juridic;
2) clasificarea subiectelor juridice (subiecte juridice individuale – colective, persoane
fizice, persoane juridice etc.);
3) definiţia capacităţii juridice (capacitatea juridică de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu).
Felurile capacităţii juridice: generală, ramurală şi specială;
4) statutul juridic al persoanei. Competenţa juridică a organelor de stat.
C) obiectul raportului juridic:
 varietatea definiţiilor obiectului raportului juridic;
 clasificarea obiectelor raportului juridic.
III. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni). Actele juridice (normative, individuale, de

interpretare). Corpul juridic. Prezumţiile juridice. Stările juridice.
1993. , p. 123-140
М, 1999. , p. 503-517
1997. , p. 164-183
Chemarea, 1996. , p. 270-295
Documente oficiale
 Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994
- 181 -
specializat

Tema 10. Izvoarele (forma) dreptului
I. Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept:
A) termenul izvor de drept în sensurile:
1) material;
2) ideologic;
3) formal – juridic.
B) diversitatea opiniilor privind denumirea şi definiţia termenului izvor de drept:
1) forma dreptului;
2) izvorul dreptului.
II. Felurile izvoarelor dreptului:
A) actele normative.
Clasificarea actelor normative:
1) legile: în sens formal şi material.
Clasificarea legilor:
 constituţionale (caracterizarea succintă a Constituţiei);
 organice;
 ordinare.
2) actele normative juridice subordonate legii.
Clasificarea actelor normative subordonate legii:
 hotărârile Parlamentului;
 decretele Preşedintelui;
 hotărârile, ordonanţele Guvernului;
 hotărârile, instrucţiunile, ordinele ministerelor, departamentelor, inspectoratelor;
 dispoziţiile şi hotărârile organelor administraţiei publice locale cu caracter normativ.
3) tratatele internaţionale (la care R.M. este parte) – ca izvor de drept specific în legislaţia
naţională.
B) Alte feluri de izvoare de drept:
1) practica judecătorească (precedentul judiciar);
2) obiceiul juridic;
3) doctrina juridică;
4) principiile dreptului;
5) conştiinţa juridică;
6) contractul normativ ş.a.
1993. , p. 34-45
М, 1999. , p. 399-415
- 182 -
Foxit Software
For evaluation
1997. p. 86-98
Chemarea, 1996. , p. 169-190
Documente oficiale
 . Codul fiscal din 24.04.1997
 Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor.
Chişinău, 2000.
Tema 11. Elaborarea normelor juridice
I. Teoriile cu privire la elaborarea normelor juridice:
A) teoriile pozitiviste (provenienţa dreptului este de la stat);
B) teoriile iustnaturaliste (originea dreptului este în natură, raţiune etc.).
II. Principiile creării normelor juridice:
A) principiul democratismului;
B) principiile legalităţii şi constituţionalităţii;
C) principiul umanismului;
D) principiul perfectării tehnicii actelor juridice;
tehnica legislativă ca principiu de creare a normelor juridice (de drept).
- 183 -
Foxit Software
For evaluation
III. Noţiunea de procedură legislativă:
A) definiţia procedurii legislative;

B) etapele procedurii legislative:
1) iniţiativa legislativă;
2) discutarea proiectului actului normativ juridic;
3) adoptarea şi promulgarea actului normativ;
4) publicarea actului normativ. Acţiunea actelor normative:
 în timp;
 în spaţiu;
 asupra persoanelor.
 Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 183-187,
189-202
Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 58-60, 60-63
1993. , p. 49-53, 102-112
М, 1999. , p. 475- 483, 415-430
1997. , p. 78-65, 184-195
Documente oficiale
Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.
1298-XIII din 24.07.1997 Legea Republicii Moldova nr. 780 – XV din 27.12.2001
privind actele legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36 – 38 din
14.03.2002, art. 210)
 Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de publicare şi intrare în
vigoare a actelor oficiale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994)
 Legea Republicii Moldova nr. 317 – XV din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale
altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr. 208 – 201(1301 – 1303) din 03.10.2003)
 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulelor de elaborare a proiectelor
actelor normative prezentate Guvernului Republicii Moldova nr. 699 din 21.09.1994
 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulelor cu privire la elaborarea actelor
normative departamentale nr. 128 din 05.02.1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-
27/189 din 26.03.1998)
- 184 -
© Foxit Software
 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la modul de efectuare a expertizei

juridice şi înregistrării de stat a actelor normative departamentale nr. 1104 din
28.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-7/10 din 29.01.1998)
Tema 12. Sistemul dreptului al societăţii
I. Noţiuni introductive privind termenul sistemul dreptului:

A) definiţia sistemului dreptului;
B) precizări terminologice (noţiunea sistemului juridic şi noţiunea sistemului de
drept etc.);
C) trăsăturile sistemului dreptului;
D) structura sistemului dreptului.
II. Criterii de delimitare a sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii

juridice:
A) definiţia ramurii de drept;

B) criteriile de delimitare a ramurilor dreptului:
1) obiectul reglementării juridice;
2) metoda reglementării juridice;
3) specificul normei juridice.
C) caracterizarea succintă a unor ramuri de drept (drept constituţional, civil, penal
etc.);
D) noţiunea instituţiei juridice.
III. Sistematizarea actelor normative juridice în Republica Moldova:

A) definiţia sistematizării actelor normative juridice;
B) felurile sistematizării actelor normative juridice:

 codificarea;
 incorporarea;
 consolidarea.
IV. Drept public şi drept privat. Criteriile de delimitare a lor:

A) teoria utilităţii (interesului);
B) teoria metodelor reglementării juridice;
C) teoria obiectului reglementării juridice etc.
1993. , p. 87-102
- 185 -
© Foxit Software

М, 1999. , p. 430-447
1997. , p. 111-124
Chemarea, 1996. , p. 147-160
Documente oficiale
 . Codul fiscal din 24.04.1997 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001
 Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998
 Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003 Codul
navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999
 Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993
 Codul funciar din 25.12.1991
 Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993
 Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996
 Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din
15.04.2002
 Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii
Tema 13. Interpretarea normelor juridice

I. Noţiunea interpretării normelor juridice:
A) definiţia interpretării normelor juridice;
- 186 -
Foxit Software
B) aspectele necesare de a fi luate în consideraţie la interpretarea normelor

juridice;
C) necesitatea interpretării normelor juridice.
II. Metodele interpretării normelor juridice:

A) metoda gramaticală;
B) metoda sistematică;
C) metoda logică;
D) metoda istorică;
E) metoda comparativă;
F) metoda specific-juridică etc.
III. Genurile interpretării juridice:

A) interpretarea juridică oficială:
1) autentică;
2) legală.
B) interpretarea juridică neoficială:
1) doctrinară;
2) oficioasă;
3) comună.
interpretarea juridică normativă şi cazuală;
interpretarea după volum:
1) literală;
2) restrictivă;
3) extensivă.
IV. Lacunele în drept. Cauzele apariţiei lor (teoriile privind existenţa
lacunelor în drept).
V. Căile de înlăturare a lacunelor în drept:
analogia legii;
1. analogia dreptului.
1993. , p. 65-87
М, 1999. , p. 491-503
1997. p. 151-163
Chemarea, 1996. , p. 236-255
- 187 -
Foxit Software
For evaluation
Documente oficiale
 Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor. Chişinău,
2000.
Tema 14. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică.
I. Conceptul realizării normelor juridice. Definiţia ei.
II. Formele realizării normelor juridice:
A) executarea normelor juridice;
B) respectarea normelor juridice;
C) folosirea normelor juridice;
D) aplicarea normelor juridice.
III. Aplicarea normelor juridice – forma specială de realizare a normelor
juridice:
A) trăsăturile aplicării normelor juridice;
B) stadiile procesului de aplicare a normelor juridice:
1) analiza circumstanţelor reale şi importante pentru examinarea litigiului în
cauză;
2) alegerea şi analiza normei juridice necesare;
3) adoptarea deciziei de către organul competent.
IV. Noţiunea reglementării juridice:

A) definiţia reglementării juridice şi mecanismul reglementării juridice;
B) nivelele reglementării juridice:
1) informaţional;
2) psihologic.
C) definiţia mijloacelor reglementării juridice:
1) stimulentelor;
2) interdicţiilor.
D) interacţiunea dialectică a mijloacelor reglementării juridice;
E) regimurile (tipurile) reglementării juridice:
 este admis tot ce nu este expres interzis de lege (caracteristic pentru dreptul privat);
 este interzis tot ce nu este expres admis de lege (caracteristic pentru dreptul public).
F) coraportul reglementării juridice şi realizării normelor juridice (de drept). Procesul
reglementării juridice.
- 188 -
specializat
Software

1993. , p. 112-122
М, 1999. , p. 482-488
1997. , p. 128-136
Chemarea, 1996. , p. 256-269
Documente oficiale
 Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor. Chişinău, 2000.
Tema 15. Conştiinţa juridică. Cultura juridică. Educaţia juridică

I. Conştiinţa juridică. Noţiuni introductive:
A) definiţia conştiinţei sociale;
B) definiţia conştiinţei juridice;
C) structura conştiinţei juridice:
1) ideologia juridică;
2) psihologia juridică.
D) funcţiile conştiinţei juridice:
1) funcţia cognitivă;
2) funcţia de evaluare;
3) funcţia regulativă.
E) felurile conştiinţei juridice:
1) clasificarea conform criteriului nivelului cunoştinţelor în privinţa dreptului, esenţei lui:
 conştiinţa ştiinţifică;
- 189 -
specializat
 conştiinţa profesională;
 conştiinţa uzuală.
2) clasificarea conform criteriului numărului subiecţilor participanţi la interpretarea juridică:
 conştiinţa individuală;
 de grup;
 de masă (socială).
II. Interdependenţa dreptului şi conştiinţei juridice.
III. Cultura juridică. Noţiuni introductive:
A) definiţia culturii la general;
B) definiţia culturii juridice:
1) a societăţii;
2) a unei personalităţi.
C) nihilismul juridic:
1) definiţia nihilismului juridic;
2) cauzele nihilismului juridic;
3) formele nihilismului.
D) idealismul.
IV. Educaţia juridică:
A) definiţia educaţiei juridice;
B) stadiile educaţiei juridice;
C) structura educaţiei juridice:
1) metodele educaţiei juridice;
2) formele educaţiei juridice.
М, 1999. , p. 267-277
1997. , p. 196-203
 Documente oficiale
Tema 16. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia.
I. Noţiunea legalităţii:
A) definiţia legalităţii;
B) principiile legalităţii:
1) corespunderea legilor dreptului (principiul preeminenţei dreptului);
2) principiul supremaţiei legii;
3) principiul oportunităţii;
4) principiul unităţii legalităţii;
5) principiul legalităţii reale.
C) garanţiile legalităţii:
1) garanţiile economice;
- 190 -
specializat
2) garanţiile politice;
3) garanţiile juridice;
4) garanţiile ideologice.
II. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept:
A) definiţia ordinii publice;
B) definiţia ordinii de drept;
C) coraportul dintre ele.
III. Democraţia. Aspectele ei:
A) aspectul conceptual (ideologic);
B) aspectul politic;
C) aspectul economic;
D) aspectul juridic.
М, 1999. , p. 529-539
1997. , p. 204-207
Documente oficiale
 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003.
Tema 17. Răspunderea juridică
I. Răspunderea juridică. Noţiunea răspunderii juridice:
A) definiţia răspunderii juridice;
B) principiile răspunderii juridice:
1) principiul legalităţii răspunderii juridice;
2) principiul răspunderii pentru faptele săvârşite cu vinovăţie;
- 191 -
specializat
3) principiul individualizării răspunderii (răspunderea personală);

4) prezumţia nevinovăţiei;
5) principiul proporţionalităţii pedepsei în raport cu gravitatea faptei ilicite;
6) principiul unei singure pedepse pentru o singură violare a normei juridice;
7) principiul operativităţii răspunderii juridice.
C) formele răspunderii juridice:
1) răspunderea juridică civilă;
2) răspunderea juridică penală;
3) răspunderea juridică administrativă;
4) răspunderea juridică disciplinară;
5) alte forme de răspundere juridică (constituţională, comercială, materială a angajaţilor,
familială etc.).
D) condiţiile răspunderii juridice:
1) existenţa faptei ilicite;
2) condiţii în privinţa subiectului dreptului (existenţa la subiect a capacităţii juridice);
3) legătura cauzală;
4) rezultatul ilicit produs (tentativa);
5) vinovăţia.
II. Circumstanţele care exclud răspunderea juridică:

A) iresponsabilitatea persoanei;
B) constrângerea fizică sau psihică;
C) forţa majoră;
D) beţia involuntară;
E) eroarea de fapt;
F) extrema necesitate;
G) legitima apărare;
H) amnistia, graţierea etc.
1993. , p. 141-169
М, 1999. , p. 517-529
1997. , p. 208-224
Chemarea, 1996. , p. 296-316
Documente oficiale
- 192 -
specializat

 . Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003
 Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998
 Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003 Codul
navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999
 Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993
 Codul funciar din 25.12.1991
 Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993
 Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996
 Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din
15.04.2002
 Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii Moldova din
01.03.2001
Formele de activităţi didactice şi de evaluare.
Potrivit planului de studiu disciplinei „ Teoria generală a Statului şi Dreptului ” i-au fost
rezervate 60 ore prelegeri şi 44 ore seminare la secţia zi. Discipluina Teoria generală a Statului şi
Dreptului se ţine la secţia zi şi secţia fără frecvenţă. Orarul secţiei fără frecvenţă se întocmeşte
reieşind din planul de studii, fiind divizat în două sesiuni.
Evaluarea cunoştinţelor, la secţia zi, se efectuiază în două trepte: evaluare curentă şi
finală.
Evaluare curentă:
 Discuţiile pe temele programate şi soluţionare a speţelor;
 Lucrări de control, care se scriu de studenţi la temele desemnate de cadru didactic;
 Scrierea şi auduerea a cel puţin unui referat la o temă aleasă sau stabilită;
 Efectuarea obligatorie a două testări pentru evaluarea curentă.
Evaluare finală – examen.
Subiectele de evaluare curentă şi finală
I. Tematica lucrărilor de control:
Semestrul I
1.Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor juridice.
2. Obiectul de studiu a Teoriei generale a dreptului şi statului.
3. Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului şi a statului
4. Teoria generală a dreptului şi statului şi practica socială
5. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului
6. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii drept.
7. Principiile dreptului
- 193 -
specializat
7. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii stat

8. Statul de drept
9. Principiile statului de drept
10. Structura normei juridice. Coraportul dintre normele juridice, articolele din
actele juridice normative şi actele juridice .
11. Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept
2. Clasificarea izvoarelor dreptului
3. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic
4. Structura raportului juridic
Semestrul II
17. Criteriile delimitării domeniilor dreptului public şi privat
18. Tehnica juridică
19. Categoriile de acte legislative
20. Realizarea normelor juridice.
21. Interpretarea normelor juridice
22. Metodele interpretării normelor juridice
23. Genurile interpretării juridice
24. Conştiinţa juridică
26. Educaţia juridică
27. Democraţia. Aspectele ei.
28. Principiile răspunderii juridice.
II.Subiectele pentru evaluare curentă (testări):
Semestrul I
Testarea Nr. 1
1. Ştiinţa. Noţiuni introductive

2. Teoria generală a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor .
3. Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor juridice.
8. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (fondatorii, comentariul
postulatelor, critica teoriilor în cauză)
12. Forma statului.
13. Statul de drept
Testarea Nr. 2
15. Sistemele de drept romano-germanic şi sovietic

16. Sistemul de drept anglo-saxon
- 194 -
specializat
Software
17. Sistemul de drept religios

18. Sistemul de drept tradiţional
19. Sistemul african cutumiar
20. Noţiunea normei sociale. Reglementarea juridică .
21. Clasificarea normelor sociale
22. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică
24. Clasificarea normelor juridice.
25. . Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept
29. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni)
Semestrul II
Testarea Nr. 3
30. Sistemul dreptului al societăţii
31. Noţiunea ramurii de drept
32. Noţiunea instituţiei juridice
36. Iniţierea elaborării actelor legislative
37. Elaborarea proiectului de act legislativ
38. Structura şi conţinutul actului legislativ
39. Procedeele tehnice aplicabile actelor legislative
40. Aplicarea actului legislativ în timp, în spaţiu şi cercului de persoane
41. Sistematizarea şi evidenţa oficială a actelor legislative
43. Executarea normelor juridice.
44. Respectarea normelor juridice.
45. Folosirea normelor juridice.
46. Aplicarea normelor juridice.
47. Reglementarea juridică.
Testarea Nr. 4

51. Analogia legii
52. Analogia dreptului.
54. Felurile conştiinţei juridice
55. Structura conştiinţei juridice
- 195 -
Foxit Software
For evaluation

58. Noţiunea legalităţii.
59. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept.
61. Noţiunea răspunderii juridice
62. Principiile răspunderii juridice
III. Subiectele pentru evaluarea finală (EXAMEN):

Semestrul I
1. Ştiinţa. Noţiuni introductive
2. Teoria generală a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor .
3. Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor juridice.
8. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (fondatorii, comentariul
postulatelor, critica teoriilor în cauză)
12. Forma statului.
13. Statul de drept
15. Sistemele de drept romano-germanic şi sovietic
16. Sistemul de drept anglo-saxon
17. Sistemul de drept religios
18. Sistemul de drept tradiţional
19. Sistemul african cutumiar
20. Noţiunea normei sociale. Reglementarea juridică .
21. Clasificarea normelor sociale
22. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică
24. Clasificarea normelor juridice.
25. . Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept
29. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni)
Semestrul II
30. Sistemul dreptului al societăţii
31. Noţiunea ramurii de drept
32. Noţiunea instituţiei juridice
- 196 -
© Foxit Software

36. Iniţierea elaborării actelor legislative
37. Elaborarea proiectului de act legislativ
38. Structura şi conţinutul actului legislativ
39. Procedeele tehnice aplicabile actelor legislative
40. Aplicarea actului legislativ în timp, în spaţiu şi cercului de persoane
41. Sistematizarea şi evidenţa oficială a actelor legislative
43. Executarea normelor juridice.
44. Respectarea normelor juridice.
45. Folosirea normelor juridice.
46. Aplicarea normelor juridice.
47. Reglementarea juridică.
51. Analogia legii
52. Analogia dreptului.
54. Felurile conştiinţei juridice
55. Structura conştiinţei juridice
58. Noţiunea legalităţii.
59. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept.
61. Noţiunea răspunderii juridice
62. Principiile răspunderii juridice
BIBLIOGRAFIE
I. Literatura de bază:
9. Avornic Gheorghe. Teoria generală a dreptului. Ediţia a II-a. Cartier, 2004.
10. Teoria generală a dreptului(în întrebări şi răspunsuri)/Iurie Frunză, L.Cuşmir,
D.Cuşmir,....- Bălţi: Institutul Nistrean de Economie şi Drept, 2003( Tipogr.Biznes- Elita).
11. Baltag Dumitru, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 2002
12. Starasciuc, R. Teoria generală a dreptului. Reprezentari schematice şi comentarii
/Starasciuc R.. - Chişinău : Academia "Ştefan cel Mare" a MAI, 2004.
13. Negru Boris, A.Negru. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 2006
14. Popa, Nicolae. Teoria generală a dreptului / Nicolae Popa. - Bucureşti: CH Beck, 2005.
15. Ceterchi, Ioan. Introducere în teoria generală a dreptului / Ioan Ceterchi ; Ion Craiovan. -
Bucureşti: All, 1998
.
16. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для юридических
вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999.
17. Общая теория права и государства в схемах и определениях: (учебное пособие) /
Аурелий Гузун. – К.: МЭА, 2007.
- 197 -
www.tgds11.wordpress.com © specializat
Foxit Software
II. Literatura facultativă:

A. Documente oficiale
67. Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994.
68. Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990.
69. Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991.
70. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990.
71. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.
72. Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor
73. Acte normative privind problemele economice şi bugetare (vol. 1-4),
Chişinău, Universitas.
74. Codul civil din 06.06.2002
75. Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002
76. Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993
77. Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985
79. Codul electoral din 21.11.1997
80. Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995
81. Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003
82. . Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003
83. Codul fiscal din 24.04.1997
84. Codul fiscal titlul V din 26.07.2001
85. Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000
86. Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003.
87. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000
88. Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983
89. Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998
90. Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003
91. Codul navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999
92. Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993
93. Codul funciar din 25.12.1991
94. Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993
95. Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996
96. Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din
15.04.2002
97. Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii
legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36 – 38 din
14.03.2002, art. 210)
99. Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de
Moldova nr. 1 din 12.08.1994)
- 198 -
specializat
Software
normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208 – 201(1301
– 1303) din 03.10.2003)
101. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulelor
de elaborare a proiectelor actelor normative prezentate Guvernului Republicii
102. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulelor cu
privire la elaborarea actelor normative departamentale nr. 128 din 05.02.1998
103. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la modul de
efectuare a expertizei juridice şi înregistrării de stat a actelor normative
departamentale nr. 1104 din 28.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 6-7/10 din 29.01.1998)
104. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Regulamentului Centrului Creaţie Legislativă nr. 642 din 23.05.2002
105. Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990
106. Legea privind administraţia publică locală, nr. 123-XV din 18.03.2003
107. Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii
Moldova, nr. 192-XV din 27.12.2001
109. Legea serviciului public, nr. 443-XIII din 04.05.1995
110. Legea privind statutul alesului local, nr. 768-XIV din 02.02.2000
111. Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 1349-XIII din 17.10.1997
112. Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii
Moldova, nr. 1234-XIV din 22.09.2000
113. Legea privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova,
nr. 1111-XIII din 20.02.1997
114. Legea cu privire la finanţele publice locale, nr. 491-XIV din 09.07.1999
115. Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din
02.04.1996
116. Legea despre statutul deputatului în Parlament, nr. 39-XIII din
07.04.1994
117. Legea cu privire la Curtea Constituţională, nr. 317-XIII din 13.12.1994
118. Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din
7.09.1991
119. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995
120. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995
121. Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-
XIII din 17.05.1996
122. Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din
24.07.1996
123. Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din
19.07.1996
- 199 -
specializat
Software
124. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din

26.03.1996
125. Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii.
126. Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie.
127. Hotărârile Curţii de Apel.
128. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000.
129. Jurisprudenţa Curţii Europene.
130. Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor.
Chişinău, 2000.
131. Statutul Academiei de Studii Economice din Moldova
132. Harta Academiei de Studii Economice din Moldova
B. Literatura în limba română
38. Elena Arama. Istoria dreptului romanesc. Chisinau, 2003.
39. Arseni Alexandru. Drept constituţional şi instituţii politice. – Chişinău, Vol. II.,1997.
40. Baltag D. Teoria generală a dreptului şi statului. – Cimişlia: Editura TipCim, 1996.
41. Boboş G. Teoria generală a dreptului. – Cluj-Napoca, Universitatea Independentă “Dmitrie
Cantemir”: Editura Dacia, 1994.
42. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. – Bucureşti: Editura
ALL, 1998.
43. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. – Bucureşti: Editura
ALL, 1993.
44. Constituţia R. M. Comentat articol cu articol / A. Arseni, I. Creangă, B. Negru ş.a. –
Chişinău: Civitas, 2000.
45. Djuvara M., Teoria generală a dreptului (Enciclopedia juridică). Drept raţional, izvoare şi
drept pozitiv. – Bucureşti: Ed. ALL BECK 1999.
46. Drăganu Tudor. Actele de drept administrativ. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1959.
47. Drăganu Tudor. Introducere în teoria şi practica statului de drept. – Editura Dacia, 1992.
48. Drepturile şi libertăţile omului în Republica Moldova, Raport naţional, 1999. – Chişinău,
2000.
49. Dvorkin Ronald / Drepturile la modul serios. – Chişinău: Ed. ARC, 1998.
50. Elemente de drept / A. Nagoiţa D. Ştefănescu ş. a. – Bucureşti: Ed. Didactica şi Pedagogică
, 1993.
51. Frezer D. Folclorul în Vechiul Testament. – M., 1985.
52. Fundamentele dreptului: Teoria şi filozofia dreptului / Gheorghe C. Mihai, Radu I. Motică.
– Bucureşti: ALL, 1997, 270 p.
53. Georgescu Ştefan, Filosofia dreptului. – Bucureşti: Ed. ALL, 1998.
54. Hart H. L. A., Conceptul de drept. – Chişinău: Sigma, 1999.
55. Hegel Georg WF, Principiile filosofiei dreptului sau elemente de drept natural şi de ştiinţă a
statului. – Bucureşti, 1996. – 335 p. – (colecţia Cogito).
56. Humă Ioan, Introducere în studiul dreptului. – Iaşi: Editura Fundaţiei Chemarea, 1993.
57. Interpretarea juridică / Mihail Constantin Eremia. – Bucureşti: Ed. ALL.,1998.
58. Justiţia în Republica Moldova. – Chişinău: Prometeu, 1998.
59. Mazilu Dumitru, Teoria generală a statului şi dreptului. – Bucureşti: Editura ALL BEK,
1999.
60. Muraru I. Drept constituţional şi instituţii politice, 1990.
61. Negru Boris, Drepturile şi libertăţile omului: realizări, perspective – Chişinău, 1998.
62. Negru Boris, Tehnica legislativă, note de curs. – Chişinău: FEP Tipografia Centrală, 1997.
63. Popa N. Teoria generala a dreptului. – Bucureşti: Universitatea din Bucureşti, facultatea de
drept, 1994.
- 200 -
specializat
Software
64. Popa V., Drept public. – Chişinău: Secţia Editare a Academiei de Administrare Publică pe
lângă Guvernul Republicii Moldova, 1998.
65. Popescu Adam, Teoria dreptului. – Bucureşti: 1999.
66. Popescu T., Drept civil. Partea generală, Vol. I, – Bucureşti: Editura OSCAR PRINT, 1994.
67. Stroe Constantin, Compendiu de filosofia dreptului: o abordare sistematică a problematicii.
– Bucureşti: Ed. Lumina LEX, 1999.
68. Stroe Constantin. Reflecţii filosofice asupra dreptului. – Bucureşti: Lumina LEX, 1998.
69. Şantai I. Introducere în studiul dreptului. – Sibiu, 1991.
70. Teoria generală a statului şi dreptului. Ceterchi I, Demeter ş.a. Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică, 1967.
71. Vallimărescu A., Tratat de enciclopedie a dreptului. – Bucureşti: Ed. Lumina LEX, 1998.
72. Vecchio Grigore Del, Lecţii de filosofie juridică. Bucureşti: Ed. Europa Nova...
73. Zlătescu Victor Dan, Panorama marilor sisteme contemporane de drept / Uniunea juriştilor
din România – Bucureşti: Ed. Continent 21, 1994.
74. Zubco Valeriu. Curtea Constituţională – unica autoritate publică. Chişinău, 2000.
C. Literatura în limba rusă
43. Алексеев С.С. Государство и право. Начальный курс. – 2-е изд.,
переработанное и дополненное. – М.: Юрид. лит., 1994.
44. Алексеев С.С. Теория права. – М.: Издательство БЕК, 1994.
45. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч. 2. Теория права, т. 1. – М.:
Юрист, 1996.
46. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч.1. Теория государства – М.:
Юрист, 1996.
47. Государство. Законы. Политика / Платон М.: Мысль, 1998.
48. Иванов В. М. Демократия. Власть. Социальные контрасты. Изд. УЛИМA,
Кишинэу, 1998.
49. Исторя политических и правовых учений. Учебник для вузов. Изд 2, под
общ. ред. члена – корр РАН, доктора юр. наук, проф. Нерсесянца В.С. –
М.: Изд. Группа Норма Инфра. М, 1998.
50. История государства и права зарубежных стран. Федоров, Лисневский.
51. Коваленко А.И. Общая теория государства и права (в вопросах и
ответах). Учебное пособие. – М.: ТЕИС, 1996.
52. Кистяковский Б.А. Философия и социология права. – Санкт-Петерсбург,
1999.
53. Комаров С.А. Общая теория государства и права. – М.: Издательство
Манускрипт, 1996.
54. Малков В.П. Опубликование и вступление в силу законов и иных
нормативно-правовых актов. – Государство и право, 1995, №5.
55. Малько А.В., Теория государства и права в вопросах и ответах: Учебно-
методическое пособие. – 2-е изд., переработанное и дополненное – М.:
Юрист, 1999.
56. Научные основы советского правотворчества (Гаврилов О.А., Колдакова
Н.П. и др.) Ответственный редактор Халфина Р.О. – М.: Наука, 1981.
57. Нерсесянц В.С. Юриспруденция. – М.: 1999.
58. Нерсесянц В.С. Философия права. Учебник для вузов. – М.: Издательская
группа Норма-Инфра – М., 1998.
- 201 -
specializat
Software
59. Никитин А.М., Суркин Ю.А и другие. Экономика и право – М.: Юнити,
1999.
60. Oсновы государства и права. Учебное пособие для поступающих в юр.
вузы под ред. акад. О.Е. Кутафина. – М.: Юрист, 1998.
61. Основы государства и права. Учебное пособие / под ред. В.А. Ржевского
и др. – Ростов н/Д.: Феникс, 1995.
62. Основы права. С.А.Боголюбов и др. под общей ред. А. Мищкевича. М.:
Норма – Инфра, 1998.
63. Основы права/под редакцией А. Кафельника, др. проф. В.В. Лазарева –
М.: Юрист, 1998.
64. Право. Учебник для вузов / под ред. Н.А.Тепловой. – М.: Закон и право,
1998.
65. Проблемы общей теории права и государства. Учебник для вузов под.
общ. ред. член-корр. В. С. Нерсесянца. – М.: Издательская группа Норма
– Инфра, 1999.
66. Проблемы Теории государства и права. Учебник для вузов по
специальности «Правоведение». /Алексеев С.С., Дюрягин И.Я и др. – М.:
Юридическая литература, 1987.
67. Проблемы теории государства и права: Учебник / Под редакцией С.С.
Алексеева. – М.: Юридическая литература, 1979.
68. Право и правотворчество: Вопросы теории (сборник статей). – М.: И.Г.П.,
АН СССР, 1982.
69. Происхождение государства и права: современные трактовки и новые
подходы / Кошанина – М.: Юрист, 1999. – 335 с.
70. Рене Давид, Жоффре-Спинозе К. Основные правовые системы
современности: перевод с французского. Туманова В. – М.:
Международные отношения, 1999.
71. Румянцев О.Г., Додонов В.Н. Юридический словарь. – М.: Норма-Инфра,
– М., 1996.
72. Спиридонов Л.И. Теория государства и права. – М.: «Статус ЛТД», 1996.
73. Теория государства и права. Учебник для вузов под ред М.М. Рассолова и
др. – М.: Юнити – Дана, 2000.
74. Теория государства и права: Учебник для вузов. /Под редакцией
профессора Алексеева С.С. – М: Юридическая литература, 1985.
75. Теория права и государства. Под ред. проф. Г.Н. Манова. Учебник для
вузов. – М.: Издательство БЕК, 1996.
76. Теория государства и права: Учебник для юр. вузов и факультетов. Под
редакцией В.М. Корельского и В.Д. Перевалова. – М.: Издательская
группа Норма – Инфра.: М, 1998.
77. Теория государства и права. Курс лекций. / Под ред. М.Н. Марченко – М:
Зерцало, 1999.
78. Теория права и государства в схемах и определениях: Учебное пособие –
В. Кабабаев и другие – М.: Юрист, 1999.
79. Теория государства и права: Курс лекций. / Под редакцией М.Н.
Марченко. – М.: 1996.
- 202 -
specializat
Software
80. Тихомиров Ю.А. Теория закона. – М.: Наука, 1982.

81. Трубецкой Е.Н., Энциклопедия права. – Санкт-Петерсбург: 1998.
82. Хропанюк В.Н. Теория государства и права. Учебное пособие для вузов.
Под. редакцией профессора В.Г. Стрекозова, – М.: Добахов Ткачев,
Димов, 1995.
83. Хутыз М.Н., Сергейко П.Н. Энциклопедия права. – М.: «Былина», 1995.
84. Черданцев А.Ф. Теория государства и права. Учебник. для вузов. – М.:
1999.
D. Ediţii periodice oficiale şi ştiinţifice

22. Avocatul poporului (ghidul avocatului, Tvoi advocat) (1998-2002).
23. Analele U S M.
24. Analele U L I M.
25. Buletinul Curţii Supreme de Justiţie.
26. Buletinul Uniunii notarilor din R.M.
27. Buletinul Centrului de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în
Republica Moldova, 1998, nr. 1-2.
28. Buletinul Judecătoriei Economice şi Serviciului Fiscal de Stat.
29. Curierul judiciar.
30. Dreptul (Uniunea juriştilor din România, Bucureşti).
31. Revista Economica.
32. Juristul Moldovei; Dreptul.
33. Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
34. Revista Naţională de Drept (Legea şi Viaţa).
35. Revista de filosofie şi drept.
36. Revista de ştiinţe juridice.
37. Scutul legii.
38. Studii de drept românesc.
39. Studia Universitas – Babeş – Bolyai – seria ştiinţe juridice.
40. Бизнес-право.
41. Вестник Московского Университета: серия право и экономика.
42. Государство и право.
22. Экономическое обозрение.
Informaţia web
http://tgds.wordpress.com/
http://www.ase.md/~guzun/
http://www.tgd.info.md
http://www.justice.md/
http://www.ase.md/
http://www.usm.md/
http://www.pll.md/
Organele de Stat
Site-ul oficial RM http://www.moldova.md/
- 203 -
specializat
Software
Presedintele http://www.presedinte.md/
Prim-ministru http://www.primministru.moldova.md/
Parlament http://www.parlament.md/
Curtea Constitutionalahttp://www.ccrm.rol.md/
Curtea de Apel http://www.rol.md/Apel/index.htm
Serviciul de Informatii si Securitate http://www.sis.md/
Ministerul Justitiei http://www.rol.md/MinJust/index.htm
Curtea Suprema de Justitie http://www.rol.md/curt_rupr/index.htm
Procuratura Generala http://www.rol.md/Procurat/index.htm
Departamentul Controlului Financiar http://www.rol.md/fc/index.htm
Departamentul Controlului Vamal http://www.custom.md/
Judecatoria Economica http://www.rol.md/Econ/index.htm
MAI http://www.mai.md/
Ag. Nat. pentru Reglementare in Telecomunicatii si informatica (ANRTI)
http://www.anri.md/index_ru.htm
Agentia de Stat pentru protectia proprietatii industriale (AGEPI)
http://www.agepi.md/index_pages/index_rom.htm
Min.trans. http://www.mci.gov.md/
AN de turism http://www.turism.md
Dep. statisticii http://www.statistica.md
Dep. privatizarii http://www.privatization.md
Dep.tehnologiilor inform. http://www.registru.md
Inspectoratul Fiscal de Stat http://www.fisk.md
Интеллектуальный портал Реальный голос http://www.real-voice.info/

Camera de Licentiere http://www.licentiere.moldova.md/
Cele mai frumoase escrocherii din lume.
Виды Мошенничества
http:/moldova.cc/fraude
DARTAX Consulting http://www.dartax.md/
DINU-LEX http://www.dinu-lex.by.ru
Drept civil al Moldovei http://www.ournet.md/`mdreptcivil
Jurist http://www.iatp.md/jurist/1.htm
'Moldova Consulting Legal & Business ' http://www.moldclb.com
Official web site of SIEDO http://www.siedo.moldnet.md/
The Center of Non-Commercial Law http://www.cdn.ngo.md/
Адвокатское Бюро Сергей Козма http://cosma.iscool.net/
Все о законе и криминале в Республике Молдова

Юридическая компания «BSMB Legal Counsellors»
http://www.iatp.md/902
- 204 -
specializat
Software
Агентство правовой информации и юридических услуг \\\\\\\\`ЛЕКСТОРИЯ\\\\\\\\` (LEX

TORIA)
http://www.zacon.md/
Legislaţia altor state
România
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame
http://www.dsclex.ro
http://www.indaco.ro/
http://www.avocatnet.ro/
http://legal.dntis.ro/
Rusia
http://www.rg.ru/oficial/h
ttp://www.e-pravo.ru/
http://legislature.ru/
Ucraina
http://www.nau.kiev.ua/
SUA
http://thomas.loc.gov/
- 205 -

Teoria Generala A Dreptului Si Statului.

Загружено:

Сведения о документе

Оригинальное название

Авторское право

Доступные форматы

Поделиться этим документом

Поделиться или встроить документ

Параметры публикации

Этот документ был вам полезен?

Это неприемлемый материал?

Авторское право:

Доступные форматы

Teoria Generala A Dreptului Si Statului.

Загружено:

Авторское право:

Доступные форматы

Generated by Foxit PDF Creator Sit © Foxit

Teoria generală a statului şi dreptului este o disciplină introductivă,

Teoria statului şi dreptului cuprinde partea conceptuală (filozofică) prin care

Dr.,conferenţiar Guzun Gheorghe

TEMA 1 . CARACTEISTICA GENERALĂ A TEORIEI STATULUI ŞI

1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre stat şi

TEMA 2 . ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI

1. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea socială

TEMA 3 . NOŢIUNEA FUNDAMENTALĂ DESPRE STAT

1. Noţiunea statului şi puterii de stat. Semnele specifice ale statului. Definiţia

TEMA 4 . NOŢIUNI DE BAZĂ DE DREPT

TEMA 5 . STATUL ŞI DREPTUL MODERN

1. Apariţa statului şi dreptului modern.

T E M A 6. UNELE DOCTRINE ŞI TEORII CONTEMPORANE PRIVIND

1. Caracterizarea generala a unor doctrine contemporane cu privire la stat,

TEMA 7. STATUL, DREPTL SOCIALIST(PRIN PRISMA ZILEI DE AZI)

1. Importanţa studierii problemei statului şi dreptului socialist.

2. Doctrina marxist-leninistă despre dictatura proletariatului.

TEMA 8. NORMA JURIDICĂ

1. Noţiunea normelor sociale.

3. Structura normei juridice.

4. Structura tehnico - legislativă a normei juridice.

TEMA 9. SISTEMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢII

1. Noţiunea sistemului juridic al societăţii

TEMA 10. INTERPRETAREA DREPTULUI

I. Noţiunea interpretării dreptului

TEMA 1. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEORIEI STATULUI ŞI

1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre

1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre

Ştiinţa – un sistem de cunoştinţe despre natură, societate şi gîndire.

Statul – o organizaţie politică, un instrument (formă) a organizării şi dirjării cu

Dreptul - sistemul regulilor (normelor) generale de comportare, ce expimă

Legităţile sînt legături:

Iată de ce în teorie se studiază mai ales originea, esenţa statului şi dreptului,

Ce este suprastructura şi baza economică ?

Baza economică - totalitatea relaţiilor de producţie şi consumului, adică a

Suprastructura - totalitatea ideilor, conceptelor (părerilor), relaţiilor

2. Obiectul de studiu al teoriei generale a statului şi dreptului. Definiţia teoriei

Ce studiază această ştiinţă?

reglementării vieţii societăţii pe parcursul dezvoltării ei (spre exemplu sec.XVIII

DEFINIŢIA TEORIEI GENERALE A STATULUI ŞI DREPTULUI

3.Metoda teoriei statului şi dreptului

În ce mod trebuie studiat statul şi dreptul ?

Metoda – calea spre adevăr, modul de cercetare a obiectelor, proceselor,

2.Metoda logică – constă în studierea statului şi dreptului cu ajutorul

b)”DEDUCŢIA”-de la general la particular

3. Metoda comparativă - se stabilesc semnele comune distinctive ale

4. Metoda sociologică - fenomenele juridico- statale se studiază în legătură cu

5. Metoda experimentală - se aplică cu precădere în ştiinţele naturii. Metoda

6. Metoda statistică - pe baza cifrelor constatăm sporirea sau micşorarea

4.Locul şi rolul teoriei generale a statului şi dreptului în sistemul ştiinţelor

Menţionăm, ca teoria statului şi dreptului este strîns legată de ştiinţele juridice

2)Ştiinţele juridico-istorice cercetează statul şi dreptul dintr-o anumită ţară

Teoria generală a statului şi dreptului:

1)Este o ştiinţă întroductivă, deoarece ne cunoaştem cu noţiunile, categoriile,

4)Teoria statului şi dreptului se prezintă ca o ştiinţă de orientare metodologică,

5. Practica - criteriul principal al veridicităţii teoriei generale a statului şi

penal). Practica determină scopurile studierii statului şi dreptului. Studierea statului şi

6. Sistemul cursului de teorie generală a statului şi dreptului.

7. Manuale şi materiale didactice la cursul de teorie generală a statului şi

TEMA 2. ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI

5. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea

1. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea