chema numele tau Avram, ci va fi numele tau, Avraam; pentru ca tata a multe nea- muri te-am pus pe tine. Si te voiu creste foarte, foarte si te voiu pune intru neamuri, si imparati din tine vor iesi. Si voiu pune legatura mea intre tine gi intre semintia ta dupa tine tntru neamurile lor spre legatura vesnica, ca sa fiu Dumnezeu tie si semintiei tale dupa tine. Si voiu da tie si semintiei tale dupa tine pamantul tn care locuesti, tot pamantul lui Hanaan spre stapinire vegnica; si Eu voiu fi lor Dumnezeu. Si a zis Dumnezeu catre Avraam tu sa pazesti legatura Mea si sdmanfa ta dupa tine intru neamurile lor. Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 94. C4ntati Domnului cantare noua. Stih: CAntati Domnului, binecuvantati numele Lui. De la Pilde cetire. Cap. 15, Vers. 21. ee Zul tnfelept veseleste pre tatal ~ sau; iar fiul netntelept batjoco- ‘4 reste pre muma sa. Cararile celui nebun sunt lipsite de tntelepciune; ¥. iar omul cel infelept drept umbla. Schimba gandurile ceice nu cinstesc adunarea; iar tn inimile celorce se slatuesc ramane sfatul. Ca nu-l asculta pre el cel rau, nici va zice ceva de folos si bun adunarii de obste. Caile vietii sunt cugetele celui intelegator, ca sa se fereasca de iad gi s& se mantueasca. Casele defai- matorilor le surpa Domnul si intareste hotarul vaduvei. Uraciune este Demnului gandul nedrept; iar cuvintele celor curati Sunt cuvioase. Pierde-se pre sine celce ia daruri; iar celce uraste luarea de daruri viu va fi. Cu milosteniile si cu credinta se curatesc pdcatele si cu frica Domnului se fereste fiecare de rau. Inimile dreptilor se invafa credinta: iar gura_necreditfciosilor raspunde rele. Primite sunt la Domnul caile oamenilor drepti, cd prin acelea $i vrajmagii prietini se fac. Departe sta Dumnezeu de | cei necredinciosi; iar rugaciunile dreptilor le asculta. Mai buna este pufina luare cu dreptate; decat roduri multe cu nedreptate. | Inima omului s& g&ndeasca lucruri drepte; ca s4 se indrepteze de Dumnezeu caile Jui. Ochiul vaz4nd bune veseleste inima; si MIERCURI_ vestea cea buna tngraga oasele; celce asculta mustrarile viefii, va petrece intre cei in- telepti. Celce leapada invatatura, se uraste pre sine; iar celce pazeste tnvafaturile tsi iubeste sufletul sau. Frica Domnului este in- vayatura si tntelepciune si inceputul marirei raspunde ei; $i merge marirea inaintea celor smeriti. La om este voirea inimii, iar dela Domnul raspunsul limbei. Toate lucrurile celui smerit aratate sunt fnaintea lui Dumne- zeu; iar cei necurati in ziua cea rea vor picri. Cat esti de mare atata te smereste si vei afla mila inaintea Domnului Dumnezeu. Necurat este inaintea lui Dumnezeu tot cel cu inima inalta si celce’si pune mana in mana cu nedreptate nu se va indrepta. Inceputul caii celei bune este a face dreptate, cd primita este la Dumnezeu mai mult decat aducerea de jertfe. Celce cauta pre Domnul va afla minte cu dreptate si ceice-L. cauta pre El, cu dreptate vor afla pace. Toate lucrurile Domnului sunt cu dreptate si se tine cel necredincios la ziua cea rea. Apoi: Sa se indrepteze rugaciunea mea... Si ceea-lalta urmare a Liturghiei celei mai 'nainte Sfintite. Jara de nu va fi Litur- ghie, La Doamne strigat-am... cAntam, trei_| prosomice ale Triodului si 24 Stihiri ale Canonului celui mare. Prochimenul si cetirile. LA STIHOAVNA Idiomela zilii de doua ori gi Martirica. Slava, $i acum, a Nascatoarei de Dumnezeu. Si celelalte. La masa deslegam la untdelemn gi la vin, pentru osteneala privigherii, Dupa cinarea cea mica o cetim fn chili. Dupa: Sfinte Dumnezeule... zicem Con- dacul sfantului Andrei, al Canonulvi celui mare. Asemenea si Mezo-noptica o cetim in chilii. VEZI, De se vor intampla 40 de mar- tiri in Joia Canonului celui mare, Slujba lor se canta toata mai ‘nainte, in Martea acestei saptamani. MDG) i WG VGA. JOI A CINCEA SAPTAMANA A SFANTULUI POST a Tocam la al patrulea ceas din noapte; si adunindu-ne fn biseric’, face preotul incepere dupre obiceiu si zicem: Imparate ceresc, Sfinte Dumnezeule, dupa Tatal nostru,easy | Doamne milueste de 12 ori, Slava, Si acum, Veniti sA ne tnchin’m si Utrenia dupre regula. Dupa Psalmi, cAntam Aliluia gi Treimicile glasului. Si cetim Catisma a 8. Apoi Sez4ndele din Ochtih. Apoi cetim vieata cuvioasei Mariei in dou stari. Apoi Psalm 50. Sa c4ntam Domnului, nu-l cantam ci tndaté tncepem CANONUL cel mare, rar, cu glas umilit si cu inima Infranta; | facdnd la fie-care tropar cite trei inchindciuni, CANONUL CEL MARE Compus de sfantul pfrintele nostra An- drei Criteanul Ierosolimitul. Irmosul de doua ori. CAntarea 1, glasul al 6-lea, Irmos jutor si acoperitor s’a f&- | cut mie spre mantuire, yAcesta este Dumnezeul meu »gi-L voiu mari pre El; Dumne- »zeul parintelui meu si-L voiu | »indlta pre El, c&é/cu slava s’a opreaslavit. pe gous ori. Pripeala. Milueste-ma, Dumnezeule, milueste-ma... De unde voiu incepea plange faptele vietii mele celei ticdloase? Care incepere voiu pune Hristoase tanguirii cestei de acum? Ci ca un milostiv da-mi iertare greselilor. vino, tictloase suflete, im- preund cu trupul tau, de te marturiseste la Ziditorul tu- turor. Si te pardseste de acum de dobitocia cea mai din’nainte si ada lui Dumnezeu lacrimi de pocdinta. R4avnind neascultarii lui Adam celui intai zidit, m’am cunoscut pre mine desbracat | de Dumnezeu gi de impardatia BA BAPTAMANA DIN POST cea vecuitoare si de desfatare, | pentru pacatele mele. V ai, ticdloase suflete! Pentru ce te-ai asemanat tu Evei celei | dintai? Ca ai c&zut rau si te-ai rinit amar; cad te-ai atins de pom si ai gustat cu indrazneala dobitoceasc’ man¢are. | yn locul Evei celei simtite, facutu-s’a mie Eva intelegatoare, | cugetul cel cu pofta trupeasca; aratandu-mi. cele dulci gi gustand pururea din bautura cea amara. upre dreptate s’a lepadat den din Edem, nepazind o poruncd a Ta, MAntuitorule. | Dar& eu ce voiu patimi, neba- | gand seam& totdeauna de cu- | vintele Tale cele de vieaf’. Covargind eu uciderea lui Cain, din buna vointi m’am | facut ucigas sufleteste-i cu- nostinte, hranindu-mi trupul si | ostind asupra lui cu faptele mele cele viclene. | Nu m’am asemanat Iisuse | dreptatii lui Avel. Daruri pri- mite nu Ji-am adus Tie nici | odinioara, nici fapte dume- zeesti, nici jertfa curata, nici vieati fara prihana. | precum Cain, asa si noi ticd- | loase suflete, am adus fapte spurcate facdtorului tuturor si | jertfé cu prihand si vieati ne- trebnic’; pentru acestea ne-am > | si osandit d’impreuna.408 Ziditorule, facandu-ma lut viu ai pus intra mine trup si oase si suflare si vieati; ci o faca- torul meu, Mantuitorul meu si judecatorule, primeste-ma pre mine celce ma pocdesc. M&rturisesc Jie, Mantui- torule, pacatele care am facut gi ranele sufletului si ale tru- pus mie asupra cugetele cele ucigitoare din !auntru. De am si gresit, Mantuitorule, dar stiu cd esti iubitor de oameni; bati cu mili si Te milostivesti ferbinte; pre celce plange il vezi si alergi ca un parinte, chemand pre cel pierdut. Pre mine, cel lepadat in- naintea usilor Tale, Mantui- torule, macar la b&tranete nu ma las’ in iad desert, ci mai ‘nainte de sfarsit, ca un iubi- tor de oameni, d&-mi iertare greselilor. Eu sunt cel c&zut in talhari, in cugetele mele ; cu totul sunt ranit acum de dansele si plin de bube! Ci Tu insuti viind de fata, Hristoase Mantuitorule, vindecd-ma. Preotul vazandu-m& mai in- nainte m’a trecut si Levitul vazandu-ma gol intru rautati, nu m’a bagat in seamd; iar Tu, lisuse, Celce ai rasdrit din Maria, venindu-mi de fafa, mi- lueste-ma. Mielule al lui Dumnezeu Cela -pului meu, care talhareste mi-au | ce ai ridicat pacatele tuturor, ridict de asupra mea lantul cel greu al pacatului si ca un mi- lostiv di-mi lacrimi de umilinfa. \V remea este a pocdintei, vin catre Tine, Facdtorul meu; ri- dict de asupra mea lantul cel greu al pacatului si ca un in- durat da-mi lacrimi de umilinf&. Sanu ma urasti, Mantuitorule, — si nu ma lepezi dela fata Ta; ridica de asupra mea lanful cel _ greu al pacatului si ca un mi- lostiv da-mi iertare pacatelor. Greselile mele cele de voie si cele fara de voie, Mantuito- tule, cele vadite si cele ascunse, cele stiute si cele nestiute, toate ierténdu-le, ca un Dumnezeu, milostiveste-Te si ma mantueste. Din tinerete, Mantuitorule, poruncile Tale am lepadat si mi-am trecut toati vieata cu pofte, negrijindu-ma gi levenin- du-ma ; pentru aceasta strig Tie, Mantuitorule ; macar la sfarsit mantueste-ma. Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate, pustiu sunt de cres- tinesti bunatafi si flamanzind | strig: Dat&torule de mila, apu- cand inainte milueste-ma. Inaintea Ta cad, lisuse, gre- sit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ridica de asupra mea lantul cel greu al pacatului si ca un indurat, dai-mi lacrimi de umilinta. S4 nu intri cu mine la ju-decati, vadind faptele mele, iscodind cuvintele si indreptand pornirile; ci cu indurdrile Tale, trecand cu vederea rau- tatile mele, mantueste-ma A- totputernice. ON al cuvioasei_maicii_noastre >teanca. Glas si Irmos acelas. | caruia acrostih este vioasa Marie, tu ne ajuta... Alt ¢ Maria Pripeala Cuvioas’ maica Marie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi... Tu-mi da dar lumin&tor din osardia ta cea dumnezeasca de sus, ca sf scap de intunerecul patimilor ; si sa laud din inima faptele vietii tale cele frumoase, Marie. Plecandu-te dumnezestelor legi ale lui Hristos, la Dansul ai venit, lasand pornirile des- fitarilor cele neoprite si toat& fapta cea bund, foarte cu cucer- nicie ca pre una ai sdvarsit. Cuvioase parinte Andree, roaga-te lui Dum- |} nezeu pentru noi. Cu rugiciunile tale Andree, scapa-ne de patimile cele fara de cinste gi ne arat& partasi acum impiratiei lui Hristos, pre noi ceice te laudim pre tine, slavite, cu credint& si: cu dra- goste, rugimu-ne. ' Slava, a Treimii. Treime, fiinfi prealnalta& careia ne inchinim intru o Unime, ridic’ de asupra mea lantul cel greu al pacatului si ca o milostiva da-mi lacrimi de umilinta. A CINCEA SKPTAMANA DIN Post cue $i acum, a Nascatoarei de Dumnezeu Na&sc&toare de Dumnezeu, nadejdea si tolosirea celorce te laud pre tine, ridic’ de asupra mea lantul cel greu al pacatului si ca o Stapanad Curata, ma primeste pre mine celce ma pocdesc. Si iarag cAntam Irmosul Ajutor $i acoperitor... Intr'amAndoua stranele. Cantarea a 2-a, Irmos: I: aminte cerule si voiu grai si voiu lauda pre Hristos, carele »a venit din Fecioara cu trup. 0 dam De deud—orn Milueste-ma Dumnezeule, milueste-ma. [a aminte cerule si voiu grai, pimantule primeste in urechi glasul celuice se pocadeste lui Dumnezeu si-L lauda pre Dansul. Ja aminte Dumnezeule, Man- tuitorul meu, cu ochiul Tau cel bland, si-mi primeste marturisi- rea mea cea c&lduroasa. Gresit-am mai mult de cat toti oamenii, insumi am_gresit Tie; ci Te milostiveste Mantui- torule ca un Dumnezeu spre faptura Ta. Viforul rautatilor m’a cuprins, | milostive Doamne; ci ca lui Petru, tinde-mi si mie man& Ta. Lacrimile desfranatei, Indu- rate si eu le vars inaintea Ta; milostiveste-Te spre mine, Man- tuitorule, cu indurarea Ta. Intunecatu-mi-am frumusetea410_ sufletului cu dulcetile pottelor si cu totul toata mintea faran’ mi-am facut. . Ruptu-mi-am acum vestman- tul cel dintai, carele mi I-ai ' tesut mie, Ziditorule, din inceput | si pentru aceasta zac acum gol. Imbracatu-m’am cu hain& rupté care, mi-a tesut mie sarpele cu sfdtuirea si ma rusinez. CA4utat-am spre frumusetea pomului si mi s’a amagit mintea si acum zac gol si ma rusinez. Lucrat-au pre spatele mele toti incep&torii rautatilor, lun- gind asupra mea faradelegea lor. Herdutu-mi-am frumusetea cea intai zidit’ si podoaba mea si | acum zac gol si ma rusinez. Cusutu-mi-a hainele de piele | pacatul, golindu-ma de haina | cea dintai tesut’ de Dumnezeu. Imbracat sunt cu imbraca- minte de rusine, ca cu niste frunze de smochin, spre vadi- rea patimilor mele celor din buna voia mea. Imbracatu-m’am urat cu hain&d impestrit’ si sdngerata prin curgerea vietii celei cu patimi | si iubitoare de desfatari. [ntinatu-mi-am haina trupului meu gi mi-am spurcat podoaba eck | cea dupre chipul si dupre ase- | m&narea Ta, Mantuitorule. C azut-am intr u intristarea patimilor si in stric&dciunea cea trupeasca gi pentru aceasta acum vrajmagul ma necajeste. Vieata iubitoare de cele pa- mantesti si iubitoare de averi prin neinfranare alegand eu, Mantuitorule, m’am impresurat acum cu sarcind grea. | mbodobitu-mi-am chipul tru- pului, cu imbraciminte de multe feluri de cugete grozave si ma osandesc. Gtijitu-m’am cu deadinsul numai de podoaba mea cea din afar’, nebagand seama de cor- tul din launtru cel dupre chipul lui Dumnezeu. ‘£2. Chip ficind grozi&viei pati- milor mele cu potte iubitoare de desmerdare, mi-am stricat frumusetea mintii. [pgropat-am Mantuitorule cu patimile frumusetea chipului celui dintai; ci precum drahma oare-cand, asa m4 cauté si ma afla. Gregit-am, ca gsi p&c&toasa | strig Jie, insumi am gresit pri- meste Mantuitorule, ca niste | mir si lacrimile mele. - Alunecatu-m’am desfranat ca si David si m’am inoroit; ci ma spali si pre mine cu lacri- mile mele, Mantuitorule. Fii mie milostiv, strig Tie, ca si vamesul ; Mantuitorule, curd- feste-ma; ci nimenea din ceiA | . din Adam cum eu. Nici lacrimi, nici pocdint& nu am, nici umilint’; ci Tu insuti acestea MAntuitorule darueste- mi-le, ca un Dumnezeu. Usa Ta s& nu mi-o inchizi atuncea, Doamne, Doamne; ci si o deschizi, mie, celuice ma pociesc catre Tine. lubitorule de oameni, Celace voesti si se mantueasca toti, Tu -m& cheam& ca un bun si ma primeste pre mine celce ma po- caesc. Ascult& suspinurile sufletului |meu si primeste picaturile 'ochilor mei Doamne si m& | mantueste. A Nascatoarei de Dumnezeu. Preacurat’ Fecioara, Nasca- toare de Dumnezeu, ceeace una esti prea ldudata, roaga-te cu de adinsul, ca si ne man- tuim noi. : Alt Irmos. V edeti, vedeti! ci Eu sunt »Dumnezeu, Carele am plouat »manna si api din piatra am »izvorat de demult in pustie, »poporului Meu, cu singura »dreapta si cu tdria Mea. Vedeti, vedeti! ca’ Eu sunt Dumnezeu; asculté suflete al meu pre Domnul, Celce strig& si te departeazi de la pacatul | cel mai dinnainte, si te teme | ca de un nefatarnic judecitor | si Dumnezeu. n’au gresit Jie, pre- | A SAPTAMANA_D) PO Cui te-ai asemanat, mult pa- c&toase suflete? Vai mie! Jui Cain, celui dintai si lui Lameh aceluia, ucigandu-fi cu_ pietre trupul, cu fapte rele si omo- randu-fi mintea cu pornirile cele dobitocesti. Pre toti cei mai ‘nainte de lege trecandu-i, o suflete! lui Sit nu te-ai asemanat, nici lui | Enos ai urmat, nici lui Enoh cu mutarea, nici lui Noe; ci te-ai aritat s’rac de vieata dreptilor. T u insuti, suflete al meu, ai deschis jghaburile maniei Dum- nezeului tau si fi-ai inecat trupul, ca gi tot pamantul gi taptele gi vieata; si ai ramas afara de man- tuitoarea corabie. | B arbat am ucis zice, spre rand mie si tanar spre vitamare, La- meh plangand a strigat; iar tu, nu te cutremuri, o suflete al meu, in- tinandu-ti trupul si mintea spur- candu-ti. O! cum am ravnit lui Lameh, ucigdtorului celui mai de ’nainte, sufletul ca pre un barbat, mintea ca pre un tan&r si ca pre un frate trupul mi-am ucis, ca gi Cain ucigasul, cu pornirile cele poftitoare de dezmerdari. T urn te-ai mestesugit s& zi- desti, o suflete! si intdrire s& faci poftelor tale; de n’ar fi oprit Ziditorul sfaturile tale si de n’ar fi surpat pana la pa- | mant mestesugirile tale.412 Plouat-a Domnul oarecind toc din cer, arzand farddelegea cea infierbantata a Sodomenilor; iar tu ti-ai aprins focul gheenei, intru carele vrei sa arzi, o suflete! R&nitu-m’am, vatimatu-m’am, iat& sagetile vrasmasului au patruns sufletul meu si trupul. Tata ranele si bubele si sdrun- cindturile striga si vatamaturile patimilor mele celor de bun& voie. Cunoasteti si vedeti, ci Eu sunt Dumnezeu, Celce ispitesc inimile, infranez cugetele si va- desc faptele ; ard pacatele, judec pre cel sarac si pre cel smerit si pre miselul. Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dum- | nezeu pentru noi. Tins-ai méainile tale c&tre in- duratul Dumnezeu, Marie, afun- dandu-te intru adancul rauta- filor si tia intins mana de ajutor cu milostivire, ca si lui Petru, cercénd cu adevarat in- toarcerea ta. | Cu toat& osardia si cu dra- goste ai alergat catre Hristos, | urand calea cea dintai a paca- | tului; si in pustiile cele neum- | blate hranindu-te si poruncile Lui cele dumnezeesti curat s&- varsind. Cuvioase parinte Andree, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi. Vedem, vedem o suflete iu- | birea de oameni a lui Dumnezeu gsi St4panului; pentru aceasta, Jor mai ’nainte de sfargit s& cidem inaintea Lui cu lacrimi, strigand: Cu rug&ciunile lui Andrei, _ Mantuitorule, milueste-ne pre noi. Slava, a Treim ‘Treime fara inceput, nezidita, nedespartit’ Unime, primeste- ma pre mine, celce ma pociesc, si ma mantueste pre mine, celce am gresit; a ta zidire sunt, nu ma trece; ci ma iarté si m& scap& de osanda focului, $i acum, a Nascatoarei de Dumnezeu... Preacuraté Stipana Nasca-_ toare de Dumnezeu, nadejdea celorce alearga la tine si li- manul celor inviforati; pre- | milostivul si facatorul si Fiul tiu, fi-Lindurat si mie cu ru-— | g&ciunile tale. | Si iarag zicem Irmosul al doilea Vedeti, vedeti... Intru amAndoua stranele. CAntarea a 3-a, Irmos re piatra cea neclatita a P poruncilor Tale, Hristoase, yintdreste mintea mea. l De dous-ori. Foc dela Domnul plound oarecand, a ars Domnul de demult pamantul Sodomenilor. In munte scapa, suflete, ca Lot acela si fugi ’n Sigor. Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomului! Fugi de striciciunea dumnezee- stei vapai !A CINCEA SAPTAMANA DIN POST M arturisescu-ma Tie, Man- tuitorule; gresit-am Tie fara masura; ci lasi-mi, iarta-mi ca un indurat. G regit-am Tie singur eu, gresit-am mai mult de cat tofi; Hristoase Mantuitorule, nu ma trece cu vederea. ‘Tu esti p&storul Cel bun; cauti-m& pre mine mielul si ratacit fiind, nu ma trece cu vederea. Tw esti dulcele lisus, Tu esti Ziditorul meu; intru Tine, MAntuitorule, ma voiu indrepta. A Treimii Prea sfanta Treime, Dumnezeul nostru, miluegte-ne pre noi. O Treime, unime Dumnezeule! mantueste-ne pre noi de ingela- ciune si de ispite side primejdii. A Nascatoarei de Dumnezeu... Prea sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mAntuegte-ne pre nei. B ucura’-te, pantece primitor de Dumnezeu! bucurate, scaunul Domnului! bucurad-te, Maica | vietii noastre. Alt Irmos. Intaregte, Doamne, pre piatra »poruncilor Tale, inima mea ycea clatita: cd Insuti esti stant »gi Domn. Izvor de vieafi Te-am cAsti- gat pre Tine surpatorul mortii, | si strig Tie din inima mea mai ’nainte de sfarsit; Gresit- am ! Milostiveste-Te si ma man- tueste. nai acoperit ruginea celui de | vie, care Avraam 0 a mostenit. 413 P Ac&togilor din vremea lui Noe am urmat, Mantuitorule, mostenind osandirea acelora intru cufundarea potopului. Gregit-am, Doamne, gresit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ca nu este cineva intre oameni, din ceice au gresit, pre carele s& nu-l fi intrecut eu cu pacatele. Lui Ham aceluia, batjocori- torul de tata, urmand sufiete, aproape, cu fafa inapoi intor- candu-te. B inecuvantarea lui Sim nu 0 ai mostenit, tictloase suflete, si mostenire desfatata n'ai luat ca Jafet in pimantul iertarii. Din pamantul Harran, adic&d din pacat, iesi suflete al meu gi vino la pamantul carele izvo- raste deapururea nestricdciune De Avraam ai auzit, suflete al meu, carele si-a ldsat oare- cand pimantul p§rintilor gi s’a facut nemernic. Urmeaza si tu voirii aceluia. La stejarul din Mamvri os- patand patriarhul pre ingeri, a luat la batranefte vanatul fagaduintii. | Infelegand de Isaac, tictloase | suflete al meu, c& s’a jertfit cu taind, jertfé nou’ Domnului, ur- meaza vointii Lui. Auzit-ai suflete al meu de | Ismail, c& s’a gonit ca un fecior414 din sluga; trezeste te, vezi, ca nu cumva pdcdtuind, sd pati asemenea ceva. A garei, celei de demult, Egiptencii te-ai asemanat, suflete, facdndu-te rob de buna voia ta si ndscand semetia ca pre un nou Ismail. S cara lui lacov o stii, suflete al meu, care s’a ardtat dela pamant pana la cer; pentruce n’ai avut treapta tare, buna credinta ? P reotului lui Dumnezeu i imparatului celui instreinat, intre oameni de vieata lumii, urmeaza, adicd inchipuirii lui Hristos. se S 4 nu te faci stalp de sare suflete intorcandu-te inapoi; s& te infricogeze pilda Sodomului sus in Sigor m4ntueste-te! De arderea pacatului tugi, suflete al meu, ca si Lot. Fugi de Sodoma si de Gomora; fugi 101 de vapaia a toatd potta cea dobitoceasca. M ilueste-m4, Doamne, milue- ste-ma strig Tie, cand vei veni cu ingerii Tai, sa rasplatesti tuturor dupre vrednicia faptelor. R ugiaciunea celorce Te laud pre Tine, Stapane, nu o lepida . ci Te milostiveste iubitorule de oameni si darueste iertare, celorce se roaga Tie cu credinta. — Cuvioas’ maica Marie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi. Cuprins sunt de furtuna gi de intreitele valuri ale pacatelor. Ci tu maica, mantueste-ma acum gi m& scoate la limanul dum- nezeestii pocainte. Cuvioasa maica Maric, neaev per R ugaciune cu osardie aducand si acum cuvioasd, catre prea mi- lostiva Nascatoare de Dumnezeu; cu rugaciunile tale, deschide-mi dumnezeestile intrari. roaga-te lui Dum uw noi Cuvioase parinte Andrei, roaga-te lu Dum negeu pentru noi Cu rugiciunile tale darueste- mi gi mie iertare datoriilor, 0 Andree, arhereule al Critului; cA tu esti invatator prea ales al pocaintii. Slava, a Treimii. Treime neamestecata, nezi- dit’, fire fara inceput, care Te lauzi in Treimea fetelor, man- tuegte-ne pre noi carii ne inchi- nam stapanirii Tale cu credinta. $i acum, a Nascatoarii de Dumnezeu. P re Fiul, Cel fara de ani din Tatal, sub ani l-ai nascut, nes- | tiind de barbat, N&scatoare de | Dumnezeu ; minune streind! Ca aplecand ai ramas Fecioara. Si iar Irmosul: Intareste Doamne... Sezinda lui Iosif, glasul al 8 lea Prosomia: {nviat-ai din morfi... L uminatori de Dumnezeu lu- minati, ceice singuri ati fost | vazatori ai Mantuitorului, lu- minafi-ne pre noi cari suntem |_ A CINCRA SAPTAMANA DIN. PosT intru intunerecul viefii, ca sa umblam acum ca in zi cu bund cuviint&’ intru lumina postului, gonind patimile cele de noapte gi s4 vedem luminatele patimi ale lui Hristos, bucurandu-ne. Slava, alta Sezinda, glasul al 8-lea Prosomia: Porunca cea cu taina... A postoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi, aducefi acum rugaciune lui Hristos, ca si trecem tofi curgerea postului sdvarsind rugaciuni cu umilinta si facand bunatati cu osardie; ca in acest chip sa ajungem si vedem invierea cea slavita a lui Hristos Dumnezeu, slava si lauda aducand. Si acum, a Nascatoarii de Damnezeu. asemenea N Ascdtoare de Dumnezeu, roaga-te impreuna cu Apostolii Fiului si Cuvantului lui Dmu- nezeu, Celui necuprins, ce s’a nascut negrdit din tine mai pre sus de gand, sa darueascad lu- mii pace curat’ gi sd ne dea noua iertare pacatelor mai in- | nainte desfarsit, gi s& invred- niceasc& pre robii ti imparatiei ceresti, pentru bunatatea Sa cea prea multa. Apoi cetim vieata prea cuvioasei Maria E- gipteanca de la jumatate. Dup& aceasta, Tri-cAntarea cea de Joi, tara metanii. Cantarea 4, glasul al S-lea, Irmos A uzit-am, Doamne, auzul Tau (A. si m’am temut, infeles-am nlucrurile Tale si am slavit nStapane, puterea Ta. 415 A postolii lui Hristos cei lu- minati, carii au viefuit cu in- franare, ugureaz’ noud vremea postului cu dumnezeegtile lor wijlociri. Organul cel cu doua-sprezece strune, ceata cea dumnezeeasca a discipolilor, au cAntat cantare de mantuire, turburdnd cAntarile cele viclene. Cu ploile Duhului ati adapat toata lumea, alungand prea feri- citilor seceta multimei dum- nezeilor. A Nascatoarei de Dumneseu M Antueste-m& pre mine, cel ce ma smeresc, carele am viefuit cu gand innalt, ceeace ai nascut pre celce ainnaltat firea cea sme- rita, Preacurata. Alta Tri-cantare, glas acelag J, | lrmos: Aurit-am Doamne... P'rea cinstita ceata a Aposto- lilor, indeamna-te a ruga pre Ziditorul tuturor, ca s4 ne mi- _ lueasca pre noi, cari te laudam pre tine. Fiind ca niste lucratori ai lui Hristos, Apostoli si lucrand cu dumnezeescul Cuvant, tot- deauna i-ati adus roduri toata lumea. “Vie v-ati facut lui Hristos, Celui cu adevarat iubit; c& ati izvorit in lume vinul Duhului, Apostoli. A Treimii. Prea stinta Treime Dumnesea! nostra._416 S fanta Treime, carea esti ma’ pre sus st&panitoare, cea intru una pre puternicd, Parinte, Cu- vantule si Duhule Sfinte, Dumne- zeule, lumina si vieaté; pazeste turma Ta. A Nascatoarei de Dumnezeu Prea sfainta Nascatoare de Dumnezeu, man tueste-ne pre noi. Bucura-te, scaun in chipul focului; bucura-te, sfesnic purtator de faclie; bucurd-te, muntele sfinteniei; sicriule al | viefii, cortul cel stant al sfin- telor. Alt Irmos a) Canonului celui mare Auzit-a profetul de venirea »la, Doamne si s’a temut; od »vreai si Te nasti din Fecioar& »si oamenilor sd Te arati si a pgrait: Auzit-am auzul Tau si »m’am temut; slavai puterii ,Tale, Doamne. De doua ori. Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o parasi, drepte judecatorule; ca de am gi gresit eu insumi ca un om gsi mai mult decat tot -omul, iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a lerta pacatele. Se apropie, suflete, sfarsitul, se apropie si nu te grijesti, nu _ te gatesti; vremea se scurteaza, | | scoala-te, aproape langa usi este judecdtorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vietii. Pentru ce in desert ne turburam? Desteapta-te, o sufletul meu! Ia seama faptelor tale, care ai facut si le ada pre ele inaintea ochilor tai; varsd pic&turi de lacrimile tale; spune cu in- drazneala faptele tale si cugetele tale luiHristos si te indrepteaza. N’a fost in vieata pacat, nici | fapta, nici rautate, care si nu fi stivargit eu, Mantuitorule, cu mintea si cu cuvantul, cu vointa si cu gandul si cu stiinta; si cu fapta paca&tuind, ca altul nimenea nici odinioara. Dintru aceasta m’am jude- cat, dintru aceasta m’am osan- dit eu, tictlosul, adic& din cu- nostinta mea, de cat carea, nimicd nu este in lume mai sdlnic; judecdtorule, Mantuito- rul meu gi cunosc&torule, milostiveste-Te si ma scapa si mai mantuegte pre mine robul Tau. Scara care a vazut de demult marele intre patriarhi, suflete al meu, este aratarea suirii celei de lucrare si a innaltarii gan- dului; deci, de voesti s4 viefu- esticu lucrarea sicu cunostinfa si cu indlfarea gandului, inoe- ste-te. Arsita zilei a rabdat Patri- arhul pentru lipsa si gerul noptii a suferit, in toate zilele facand castigare; pastorind, trudindu-se gi slujind ca s&-gi ia amandoua femeile. ‘ Doua femei s& infelegi, lu-A CINCEA SAPTAMANA DIN POST crarea si cunostinta intru gan- dire; insi prin Lia, lucrarea ca pre ceeace a fost cu multi copii. lar prin Rahil, gandirea, ca pre cea cu mult& osteneala. Ca fara de ostenele, nici lu- crarea, nici gandirea nu se va sdvarsi, suflete. P rivigheaza, o suflete al meu gi te 4 laudat, ca cel mare intre patriarhi; ca si dobandesti lucrarea cu gandirea cea inalta; ca si te faci minte vazitoare de Dumnezeu gi s& ajungi in norul cel neapus cu gandirea si si te faci negutator de lucruri mari. Pre cei doisprezece Patriarhi ndscandu-i cel mare intre Pa- triarhi, ti-a facut tie cu taina, suflete al meu, scara spre suirea cea de lucrare; pre fiii sai, ca pre niste temeiuri gi trepte, ca nigte suiguri, prea infelepfeste | stare si de imparatie, s’a stins. asezandu-le. Lui Isav celui urat asema- | nandu-te, suflete, ai dat ama- gitorului tiu intaia nagtere, a frumusetii cei dintai; gi de la binecuvantarea p&rinteascd ai c&zut gi indoit te-ai amagit, ti- c&loase, cu lucrarea si cu gan- direa; pentru aceasta acum po- _ cheste-te. Edom s’a chemat Isav, pentru | marea inversunare a ameste- c&rii cu femei. C4 cu neinfra- narea pururea aprinzandu-se si cu desmierdarile spurcdndu-se, Edom s’a numit, care va si 417 zich ioferbantarea sufletului celui iubitor de pacate. De lov cel din gunoi, auzind, o suflete al meu, ca s’a_ in- dreptat, n’ai ravnit barbatiei aceluia, n’ai avut intdrirea | gandului lui, intru toate care ai cunoscut, in celece ai stiut si in | celece te-ai ispitit; ci te-ai aratat | nerabdator. Cel ce era mai ‘nainte pe scaun, acum se vede gol in gunoi, cu rane; cel cu multi fii si m&rit de naprasnd fara de fii si de cas& lipsit; c& socotca | gunoiul palat si ranele marga- _ ritar. Dupre vrednicia imparateasca fiind imbracat cu diadema gi cu porfir’, omul cel cu mult& avere si dreptul cel indestulat de bogitie si de dobitoace, | degrab s&racind de avere, de | De a fost acela drept gi | fara prihan& de cat tofi si n’a scipat de cursele si viclegugurile ingeldtorului; dar tu, fiind jubitor de picate, tictloase suflete, ce vei face de se va intampla s&-ti vind tie ceva asupra din cele negandite? Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am intinat, preste tot m’am | r&nit; ci ca un doctor, Hristoase, amandoua prin pocainta le ta- madueste. Spala-le, curdteste-le, Mantuitorul meu, arata-le mai | curate decat zipada.| 2 418 Trupul Tau si eaeeletG entru toti Ti-ai pus, Cuvinte, Fastig- nindu-Te, trupul adic’, ca sa ma inoesti, iar sangele ca si ma speli. Duhul Ti-ai dat, ca si ma aduci Hristoase Parin- telui Tau. Lucrat-ai_ mantuire mij- locul pamdatului indy ie, ca sine mantuim; de bunavoie pre lemn Te-ai ristignit, Edemul, cel ce se incuiase, s'a deschis; cele de sus si cele de jos, faptura si toate neamurile mAantuindu-se, se inchina Tie. S&-mi fie mie scald&toare sangele cel din coasta Ta, im- preuna si bautura si apa ier- tarii, ceeace a izvorat. Ca s& ma curdtesc cu amandoua, ungandu-ma& si band si ca o ungere si bautura Cuvinte, cu- vintele Tale cele de vieata. Gol sunt spre a intra in c&- mara, gol sunt si de a merge la nunta si la cind; candela mi s’a stins, fiind fara de untde- lemn, c&mara mi s’a inchis dormind eu. Cina s’a mancat; iard eu fiind legat de maini si de picioare, m’am lep&dat afard. Pahar biserica a castigat coasta Ta cea purtdtoare de | viea{a, din care a izvorat noua indoit izvorul iertarii si al cu- nostinfei; spre inchipuirea ce- lei vechi si celei noui, a aman- doror legilor, Mantuitorul | nostru. Timpul viefii mele este scurt | Ol si plin de dureri si & viclesug, ci intru pocdinfa primeste-m4 si intru cunostinfé ma chiama; ca si nu ma fac cAstigare si mancare celui strein; Mantui- torule insuti Tu ma milueste. Falnic sunt acuma gsi semet cu inima in desert si in zadar. Sa nu ma osandesti impreuna cu fariseul; ci mai ales da-mi smerenia vamesului, unule in- durate, drepte judecitorule si cu acesta impreund ma numara. Stiu, indurate, ci am gresit de am ocarit vasul trupului meu; ci intru pocdinta ma pri- meste si intru cunostinfa ma chiama; ca sd nu m& fac casti- gare nici mancare celui strein. MAantuitorule, Tu insuti ma milueste. Insumi idol m’am facut, spur- candu-mi cu_poftele sufletului meu. Ci intru pocdinfa ma pri- meste si intru cunostinfa ma chiama; ca st nu m& fac casti- gare, nici mancare celui strein. Mantuitorule, Tu insufi m& mi- lueste. | Nam auzit glasul Tau, n’am | ascultat scriptura Ta, datatorule de Jege. Ci intru pocdinta ma primeste si intru cunostinf’ ma chiam&; ca s& nu m& fac cAsti- gare nici mancare celui strein. | Mantuitorule, Tu insufi ma mi- | lueste. Cuvioas’ maica Marie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi.Petrecind vieata fara de trup cuvioasa, fiind cu trup, ai luat mare dar dela Dumnezeu cu adevarat, ca sd folosesti celor ce te cinstesc cu credinfa; pentru aceasta ne rugim fie, mantue- gte-ne pre noi cu rugdciunile tale de toate supararile. Cuvioasa maicd Matie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi In adanc de necuviinte mari pogorandu-te, nu te-ai oprit acolo; ci te-ai suit cu preama- rire, viderat cu gand mai bun, la bund&tatea cea desavarsitd prin lucrare, minunand, Marie, firea ingereasca. ___A CANCEA SAPTAMANA DIN Post Cuvioase parinte Andrei, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi. Andrei, lauda p&rintilor, nu-ti uita rugdndu-te cu rugaciunile tale, stand lang’ Treimea, Dum- nezeirea cea prea inaltd, ca s& jne mantuim de munca, ceice te chiemim pre tine dumne- zeescul folositor si podoaba Critului. Slava, a Treimii. Nedespartit’ in fiinfa, ne- amestecat’ in fefe, Dumnezeu Te cunosc pre Tine Dumnezeire, una in Treime, ca pre ceeace esti intocmai cu imparatia gi intocmai cu tronul; si strig Tie cantarea cea mare ce se canta intreit intru cele de sus. Si acum, a Nascatoarei de Dumnezeu. Si ai n&scut si esti Fecioar’, si ai ramas intru amandoua cu firea Fecioara. Celace s’a nascut 419 inoeste legile firii, si pantecele a niscut nesimtind dureri. Dumnezeu unde voeste, si bi- rueste randueala firii; c& face cate voeste. Si jars cAnt&m Irmosul: Auzit-a profetul de venirea Ta... Cantarea a 5, Irmos D: noapte manecand, iubito- Jrule de oameni, ma rog ylumineazi-mi gi ma indrep- nteaz4 la poruncile Tale si ma »invatd, Mantuitorule, sa fac »voia Ta, De doua ori. In noapte vieata mea mi-am trecut pururea, ca intunerec s’a facut mie si negura adanc& noaptea pacatului; ci ca pre un fiu al zilei arata-m&%, Mantui- torule. Ini Ruvim asemanandu-ma, eu ticdlosul, facut-am sfat ne- cuvios si cilcdtor de lege, asupra lui Dumnezeu celui inalt, spur- candu-mi patul meu, precum acela al tatand-sdu. Marturisescu-ma Tie, Hri- stoase imp&rate; gregit-am, gre- git-am ca mai ’nainte fratii lui losit, vanzand rodul curatiei gi | al infeleptiei. De cei de un sAnge s’a dat, s’a vandut in robie dulcele su- flet, cel drept, spre inchipuirea Domnului; iara tu, suflete, cu totul te-ai vandut raut&tilor tale. Lui Iosif cel drept si mintii lui celei curate urmeaza ticd-420 loase gi neiscusite suflete si nu te spurca cu pornirile cele fara pricepere, pururea facand fara- delege. De s’a gi s&lasluit in groap& oare-cand Iosif, Stapane Doamne, -dar spre inchipuirea ingroparii si aascultarii Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ji voiu aduce Tie intru acest chip vreodata? A uzit-ai_de sicriul lui Moisi, suflete, cel purtat de apele si de valurile raului, c& s’a pazit de demult ca intra o cdmari, fugand de lucrul cel amar al sfatului lui Faraon. De ai auzit, tictloase suflete, de moasele ce ucideau oarecand lucrarea curatiei cea birbateasca, fara de varsti, suge ac a inte- lepciune ca marele Moisi. Nu fi-ai omorit mintea lo- vindu-o, precum marele Moisi pre egipteanul, ticdloase suflete; si cum te vei salaslui, spune-mi, in pustietatea patimilor prin pocdinta? | In pustietati a locuit marele | Moisi; vino dar suflete de ur- meaz vietii lui; ca s& te in- vrednicesti a vedea si ardtarea | | | | lui Dumnezeu cea din rug. T oeagului lui Moisi te inchi- pueste, suflete, carele a lovit marea si a inchegat adancul, cu insemnarea dumnezeestei cruci; prin care vei putea si tu si si- | varsesti lucruri mari | Aaron a adus lui Dumnezeu | foc fara prihana, fara viclesug; iara Ofni si Finees, ca gi tu, suflete, au adus lui Dumnezeu vieat’ spurcataé si streinad. Greu la minte m’am facut, Doamne, ca si Faraon cel cum- plit, lanis gi lamvri, la suflet si la trup, cufundat cu gandul! Ci ajuté-mi mie, Mantuitorule. Cu lut mi-am amestecat gan- dul, eu ticdlosul. Spala-ma Sta- pane in baia lacrimilor mele, ma rog Tie, albi ficind haina trupului meu ca zipada. D e voiu cerca lucrurile mele, : Mantuitorule, ma vid pre mine insumi intrecand pre tot omul cu pacatele; ci intru cunostinta, gandind am gresit, iar nu intru necunostinfa. Milostiveste-Te, milosti- veste-Te Doamne, spre zidirea Ta. Gresit-am, iarta-ma, Cela ce esti insutidin fire curat si atar& de Tine nimenea altul nu este fara pata. Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; ardtat-ai minuni, vindecdnd pre cei le- prosi si intérind pre cei slaba- nogi; curgerea celeea ce-i curgea singe o ai oprit, Mantuitorule, cu atingerea de poalele Tale. Celeea ce-i curgea snge ur- meazi, ticdloase suflete, nizueste, fine-te de poalele lui Hristos, Ca s& te izbavesti de batdi si s& auzi de la Dansul: credinta ta te-a mantuit! .Celei garbovite urmeaz’, o suflete! Apropie-te, cazi la pi- cioarele lui lisus, ca s& te in- drepteze, si umbli drept in c&ile Domnului. Desi esti fémtan’ adanca, Sta- pane, izvoraste-mi ape din prea curatele Tale vine. Ca band, ca si samarineanca, s4 nu mai in- setez. CA izvoare de vieata izvorasti. | Siloam s& mi se fac’ mie la- crimile mele, St’pane Doamne, ca si-mi spal si eu luminile inimii si s4 Te vid cu gandul | pre Tine lumina cea mai ’nainte de veci. Cuvioasa maica Marie, roaga-te lui Dum- eu pentru noi Cu neasemanatd dragoste, | prea fericit’, dorind sa te in- chini lemnului crucii, te-ai in- vrednicit doririi; invrednice- ste-m& dara si pre mine, si do- bandesc slava cea de sus. Cuvioasa Maica Marie. Repejunea lordanului tre- candu-o, ai aflat odihna, fugind de dulceata trupeasci cea cu durere; din care si pre noi scoate-ne cu rugaciunile tale, cuvioasa. Cuvioase parinte Andrei, roag’-te lui Dum- nezeu pentru noi. Ca pre un pastor prea ales, | | infelepte Andrei, pre tine cel | prea cinstit, cu dragoste mult’ | te rog gi cu fricd, si dobandesc | mantuire si vieafd vesnicd, prin I rugiciunile tale. | A CINCEA SAPTAMANA DIN Post Slava, a Treimii Pre Tine, Tre'me, Te can- tam, pre unul Dumnezeu; sfant, | sfant, sfant esti Parinte, Jiule si Duhule, fiint& singur4 prin sine, Unime, c&reia pururea ne inchinim. $i acum, a Nascatoarei de Dumnezeu.. Din tine s’a imbracat fotru a mea framantatura, Dumnezeu celce a zidit veacurile, Maic& Fecioara, ceeace esti nestricata si nu stii de barbat si a unit Lui firea omeneas:4. Si iara Irmosul De noapte manecdndl... CAntarea a 6, Irmos trigat-am cu toati inima )mea catre induratul Dum- pnezeu si m’a auzit din iadul cel mai de jos gi a scos din »Striciciune vieata mea. De doua ori. Lacr&mi din ochii mei, Man- tuitor : si suspinuri dintru adanc curat aduc Tie, strigand inima mea: Dumnezeule, gre- sit-am Tie, milostiveste-Te spre mine. Instreinatu-te-ai suflete de la Domnul Tau, ca Datan gi ca Aviron; ci din toat& inima strig’: Tarti-ma! Ca si nu te impre- soare pre tine prapastia pa- mantului. Ca o junice silbaticitt ase- | manatu-te-ai suflete lui Efrem; ca o c&prioara pazeste-ti vieafa i| _iubitoare de dulceturi. | caldarile si bucatele cele egip- 422 de curse, inal¢andu-ti ca, cu aripi | mintea, cu lucrarea gi cu gan- direa. Mana lui Moisi ne va face | s& credem, suflete, cum cd Dum- nezeu poate s& albeasc& si sa curate vieata cea leproasd; nu te desnadajdui dar, macar ca | esti lepros. | Valurile pacate!or mele, Man- tuitorule, ca in Marea Rosie intorcandu-se, m’au acoperit | degrab, ca oarecand pre Egip- | teni si pre Voievozi. | Voie sloboda fara pricepere ai avut suflete, ca si Israil mai ‘nainte; ca mai mult decat dum- nezeeasca mand ai ales neinte- lepteste lacomia patimilor cea Carnurile cele de pore si ceresti ai voit, suflete al meu: | ca si de demult nemultumitorul popor in pustie. Puturile hananeestelor gan- | duri, mai mult ai cinstit suflete, de cat vana pietrei, din care izvorul intelepciunii vars curge- rile Teologiei. Cand a lovit Moisi sluga ta, piatra cu toiagul cu inchipuire, mai ‘nainte a insemnat coasta Ta cea de vieati fAcdtoare; din care tofi b’uturd de vieafi scoatem, Mantuitorule. Cearc& suflete si iscodegte ca Jor lisus al lui Navi, ce fel este pimantul tagdduintei si locueste intr’insul cu buna legiuire. Stai, impotriva si te osteste asupra patimilor trupesti, ca lisus asupra lui Amalic; biruind pururea gandurile cele ingela- toare, ca si pre Gavaoniteni. Treci preste firea cea curga- toare a vremii, ca mai’nainte corabia si te fé mogtenitor pamantului aceluia al faga- duintei, suflete, Dumnezeu porunceste. Precum ai mantuit pre Petru, celce a strigat, mantueste-mi! aga apucdnd inainte, Mantui- torule, scapa-m& si pre mine de fiara, tinzandu-ti mana Ta, si m& scoate din adancul pa- catului. Pre Tine Te cunosc liman He $i | linistit St&pane, St&pane Hri- | tenesti, mai vartos de cat cele stoase! Ci apucand inainte, mantueste-ma dintru adancurile pacatului cele neumblate gi din deznadajduire. Eu sunt, Mantuitorule, drahma cea imp&rateascd, care o ai pierdut de demult; ci aprinzand faclie pre Mergatorul inaintea Ta, Cuvinte, caut& si afld chipul Tau. Cuvioasa maica Marie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi. Ca s& stingi vapaia patimilor | ai izvorét pururea piarae de lacrimi, Marie, arzandu-ti su- fletul! Al cirora dar da-mi-l si mie, robului tau!A OINCEA SAPTAMANA DIN PosT Cuvioasd maica Marie... Nep&timire cereascé ai do- bandit prin viejuirea cea prea inalta de pre p&mant, maict; pentru aceasta roaga-te si se mantueascd din patimi, cu ru- gaciunile tale, ceice te lauda pre tine. Cuvioase parinte Andrei, roag’-te lui Dum- nezeu pentru noi! Cunoscandu-te pastor si arhiereu al Critului gi rugator pentru lume pre tine, Andrei, alerg si strig tie: scoate-m& pa- rinte dintru adancul p&catului. Slava, a Treimii. T reime sunt neamestecata, ne- desparfita; despartita dupa fete si Unime sunt din fire unita: Tatal zice gi Fiul si dumne- zeescul Duh. $i acum, a Nascatoarei de Dumnezeu. Pantecele tau ne-a nascut noua pre Dumnezeu, cu chipul ca si noi; deci, ca pre un ziditor al tuturor roaga-L, Nascdtoare de Dumnezeu, ca prin rugi- ciunile tale, si ne indreptam. Si iara Irmosul: © —+ Strigat-am cu toata inima mea... Condac glasul al 6-lea. Suflete al meu, suflete al meu, scoala! Pentru ce dormi? Sfarsitul se apropie gsi vei s& te turburi. Desteapta-te dar, ca si se milostiveascd spre tine Hristos Dumnezeu, Celce este pretutindenea si toate le plineste. Icos. Camara cea de doctorie a lui Hristos v&zandu-o deschisa, privind si sandtatea care izvo- ragste dintr’ansa lui Adam, a patimit si s’a ranit diavolul si ca in primejdie s’a tanguit si a strigat cdtre prietenii sai: Ce voiu face Fiului Mariei? ma ucide Vitleemiteanul, Celce este pretutindenea gi toate le pli- neste, SINACSAR. STIHURI: Da Hristosul meu acum chip de umilinga, Celor ce-Ti canta canonul mare cu credinja. | Ax ‘ | FS ntru aceasta zi dupa vechea QM, randuiala cAntam marele Canon. 2% Acest Canon, ce este mai mare b cu adevarat de cAt toate canoanele, A$ cu cuviinfé gi cu buna invafatura L-a alcatuit si l-a scris cel tntre sfinti parintele nostru Andrei, Arhiepiscopul Critului, celce se numeste lerosolimiteanul; carele cu neamul se tragea din Damase. | Si cind a fost de patrusprezece ani ai varstei sale |-au dat la invatatura gi Invagand toate invataturile scoalelor si viind la Ie- rusalim, a luat vieata monahiceasca. Acolo cu cuviogie si dupre placerea lui Dumnezeu vietuind, a lasat b-sericii lui Dumnezeu multe scrieri de folos spre indreptarea vietii omenesti, precum si cuvinte gi canoane multe; si mai ales s’a deosibit In panigirice, (cuvinte pentru sarbatorile cele mari). Deci, — pre langa alte multe scrieri ale sale, a asezat si acest Canon mare de acum ce are In sine foarte mare umilinfé. Ca adunand toata istoria Testamentului vechiu si nou, si strangand-o la un loc, a alcatuit can- tarea aceasta de acum; adeca, tncepand de la Adam vine pana la inalfarea lui Hristos si pana la predicarea apostolilor. Prin Canonul acesta indeamna tot sufletol s& iube tot ce este bine in istorie $i sa urme.. dupre putere; iar de ce este | rau, s&se fereasca si pururea s& alerge | 1a Dumnezeu prin pocainta, prin lacrimi, |prin méarturisirea pacatelor si prin alte lucruri placute Lui. Inca asa de frumos este limpezit In vorba si cu tocmeala agezat, In ct este tn stare a muia gi chiar sufletul cel mai Impietrit si a-l destepta spre umilinga si spre Intoarcerea la bine; numai daca’l canta cineva cu inima umilita si cu buna chibzuiala. Acest canon ni s'a dat cand si marele Sofronie Patriarhul lerusalimului a scris vieata Mariei Fgiptencei. Mare umilinta gi acea vieaja ne aduce nova gsi mare mangaere da acelora, cari au gresit si gre- gesc, numai de ar voi si se departeze de réutati. Deci s’a asezat sa se cAnte tntru aceasta zi si Canonul mare si sa se ceteasca si vieafa ei,"pentru niste pricini ca acestea, adica: Pentruca se apropie de sfarsit sf4ntul marele post; ca oamenii lenesi s& nu slabeasca despre ostenelile si luptele cele sufletesti $i sa nu paraseasca cu totul a vietui cu bun chip si cu smerenie. Caci marele Andrei ca un adevarat Invafator, prin istoriile marelui Canon, spuind faptele cele bune ale oamenilor celor mari, precum si intoarcerea celor rai, pre cei ce plinesc bunatati fi face mai viteji si mai Indrasneti, ca sa stea si mai tare itmpotriva celor protivnici. lara stantul Sotronie prin poves- tirea sa cea placutd si frumoasa, fi face poititori de bunatati si-l indeamna spre Dumnezeu, ca s& nu cada, nici si se desna- dajdueasca de méntuire, chiar de ar fi vanati de vreun pacat; si cum cA este mare bunatatea si milostivirea lui Dum- nezeu, spre ceice voesc s& se intoarca cu tot sufletul din pacatele cele de mai ‘nainte; aceasta arata luminat istoria ce scrie de maria Egipteanca. Se zice Canon mare si pentru Intelegerea mare gi cunostinta lui; c& foarte iscusit este {acatorul lui, carele cu cuviinfa |-a alcatuit gi la agezat. Si incd alte Canoane cate treizeci tropare gi mai Pufine au; iara acesta se suie pana la dou sute cincizeci, avind fiecare nespusd dulceata. Deci, bine si cu cuviinta este pus acest Canon Intru acest sfant mare post de patruzeci de ile. Acest Canon prea ales si prea mare, precum gi vieata sfintei Mariei, le-a adus acest sfant parinte al nostru Andrei la Constantinopol, cand a fost trimis de Teodor patriarhul Ierusalimului 4 fie ajutor la al saselea Sinod. Atuncea stand barbateste improtiva Monotelitilor, find abea simplu monah, s'a impartasit cu clerul bisericii Constantinopolei. Dupa aceea Jot = a ——— a fost hirotonit intr'insa diacon gi orfanotrof, adeca hranitor de saraci; apoi preste putin l-a facut Arhiepiscop Critului. Mai pre urma ajungind foarte aproape de un loc ce se chiaméa Ieriso in Mitilina, a raposat tntru Domnul, foarte bine tocmindu-si scaunul sau. Cu ale caruia rugaciuni, Hristoase Doamne, milueste-ne pre noi, amin. Dupa aceasta cAntam Frericirile, cu inchi naciuni. Glasul al ¢ a Intru tmparatia Ta pomeneste-ne no} Doamne, cand vei veni pre talharul l-ai facut, Hri- stoase, locuitor raiului, pre cel ce a strigat pe cruce cdtre Tine: pomeneste-m&4! Invredni- ceste-ma si pre mine nevrednicul pocaintei acestuia. pre mparatia Ta. Stih: Fericiti cei saraci cu duhul... Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, cd a ajuns la ar&tare dumnezeeasca gi a luat atuncea rodul fagaduintei din cea stearpa; s{ urmam bunei credinte a acestuia. Stih: Fericifi ceice plang. R4vnind lenevirii lui Samson, suflete, ti-ai tuns tdria lucrurilor tale, dandu-ti celor de alt neam vieata intreaga gi fericit’, pentru iubirea poftei. Fericiti cei blanzi... Celce a biruit mai ’nainte cu falca m&garului pre cei de alt neam, acum se afld pradat de patima; ci fugi suflete al meu de asem&nare, de fapta si de slabirea lui. Fericiti ceice flamanzesc... Varac si Ieftae, voievozii, s’au ales judec&tori lui Israil, cu eecari impreuna si Debora cea cu minte barbateasca. Deci, imbar- batandu-te suflete cu vitejiile acelora, int&reste-te. ericiti cei milostivi \itejia Tailei ai inteles, su- flete al meu, care a intepat pre Sisara mai ’nainte si a facut mantuire; auzi parul, prin carele tie se insemneaza crucea. ericiti cei curati cu Jertteste, suflete, jertfa de lauda, ad& fapta bund ca o fiicd mai curaté de cat a lui leftae; gi junghie ca o jertf’ Domnului tau patimile cele trupesti. nima... Fericiti {acatorii de pace... Intelege, suflete al meu, ce este lana lui Ghedeon, prime- ste roud din cer gi te pleaca, precum cainele, de bea apa care curge din lege, prin stoarcerea Scripturii. Fericiti ceice se gonesc pentru dreptate... Qsanda lui Ili, preotul, ai luat suflete al meu, pentru lipsa | minfii, suferind a lucra intru tine patimile, ca gi acela pre feciorli cei faradelege. Fericiti vefi fi cand va vor ocara pre voi... Intre judec&tori levitul cu socoteal4 gi-a impartit femeia la cele doudsprezece neamuri, suflete al meu; ca s4 vadeasc& spurcdciunea cea f&rddelege a neamului lui Veniamin. Bucuragi-va si va veselifi... Iubitoare de curatie, Anna | A CINCEA SAPTAMANA DIN POST rugandu-se, numai buzele $i miscat spre lauda, iar glasul ei nu se auzia; gi de aceea macar ca era stearp&, a nascut fiu vrednic rugaciunii ei. ! Pomeneste-ne pri noi Doamne... Numiaratu-s’a intre judecatori feciorul Annei, marele Samuil, carele s’a hranit in casa Dom- nului. Aceluia rayneste, suflete al meu gsi judeca lucrurile tale mai ‘nainte de cat ale altora. | Pomeneste-ne pre noi Stap4ne... Alegandu-se David spre im- paratie, ca un imp&rat s’a uns din corn cu dumnezeescul mir. Deci si tu, suflete al meu, de poftesti imparatia cea de sus, | in loc de mir, te unge cu la- crimi. Pomeneste-ne pre noi sfinte... Milueste zidirea Ta, milostive, milostiveste-Te spre faptura mainilor Tale si iarta tuturor gresitilor si mie celuice am calcat poruncile Tale mai mult de cat tofi. Slava, a Treimii. Impreuna si nasterii cei fara | de inceput si purcederii m& inchin: Tatalui, Celce a na&scut, slavesc pre Fiul, Celce S’a nascut, laud pre Duhul Sfant, Celce straluceste impreuna cu Tatal si cu Fiul. Si acum, a Nascatoarei de Dumnezeu. | Nasterii tale, celei_ mai pre- | sus de fire, ne inchinim, ne- | despartind slava cea dupre firepete ——— a pruncului tau, Nascdtoare de Dumnezeu; c& Celce este unul dupre fati, se marturiseste indoit dupre fire, Cantarea a 7-a, Irmos ‘regit-am, faradelege am J ticut, nu ne-am indreptat »inaintea Ta, nici am pazit, nici yam facut precum ne-ai porun- »cit noua. Ci nu ne parasi pre »noi pana in sfarsit, Dumnezeul »parintilor. De doua ori Gresit-am, pac&tuit-am si am lepdat porunca Ta; ca intru pacate m’am zamislit gi am adaus ranelor mele ran&. Ci Tu, ma milueste ca un indurat, Dum- nezeul pirintilor. Cele ascunse ale inimii mele, le-am marturisit Tie, judecdtorul meu. Vezi smerenia mea, vezi si necazul meu si ia aminte acum la judecata mea; si Tu m4 milueste ca un indurat, Dumnezeul p&rintilor. Saul oare cand, daca a pier- dut asinii t&tand-sdu, suflete, degrab a aflat imp&ratia dupre intamplare; ci pazeste-te s% nu | geesesti, alegand mai cu de- adinsul poftele tale cele dobi- | tocesti, decat imparatia lui Hri- stos. David, dumnezeescul pirinte, de a si gresit oarecand indoit, suflete al meu, cu sigeata prea- curviei sdgetandu-se si cu sulita robindu-se pentru pedeapsa uci- derii; dar tu cu mai grele lucruri bolesti, din pornirile cele din voia ta. I mpreunat-a David oarecdnd nelegiuirea cu nelegiuire; cd a amestecat preacurvia cu ucide- rea, dara indata indoit&’ poca- infa a aratat; iar tu suflete mai viclene lucruri ai facut, necdin- du-te catre Dumnezeu. David oarecand a insemnat cantarea, scriind-o ca intr’o icoana, prin care’si mustra fapta care a lucrat, strigand: Milueste- mai! Ca Tie unuia am gresit, Dumnezeului tuturor; Insuti ma curafeste. Purtandu-se sicriul in car, cand s’au intors junincile, nu- mai cat s’a atins Zan accla de dansul, s’a certat de mania lui Dumnezeu. Deci, de indrazneala aceluia fugind suflete, cinsteste bine cele dumnezeesti. Auzit-ai de Avesalom cum s’a sculat improtiva firei. Cu- noscut-ai faptele lui cele spur- cate, cu care a batjocorit patul lui David t&tana-siu; ci si tu ai urmat pornirilor lui celor de patimi si iubitoare de desfatari. Supus-ai trupului téu vred- | nicia ta cea nerobitd si ca alt | Ahitofel afland pre vrajmasul, suflete, te-ai plecat dupa sfatu- rile lui; cile-a risipit pre acestea insus Hristos, ca tu sé te man- tuesti adevarat. Solomon cel minunat, cel plin_m&nat |blestemata vieata ta, — suflete. de darul infelepciunii, acesta | ficand viclesug inaintea lui Dum- nezeu varecand, s’a departat de la dansul; c&ruia gi tu fi-ai ase- De desfatarile poftelor sale silindu-se, s’a intinat, vai mie! Iubitorul infelepciunii, iubitor de femei desfranate facdndu-se si instreinat dela Dumnezeu; c&ruia tu, o suflete, ai urmat cu gandul, prin desmierdari spur- cate. Lui Rovoam, celui ce n’a ascultat sfatul titana-sau, ai rav- nit, suflete, impreund gi lui Ie- rovoam slugii celei rele, ce s’a viclenit oarecand; ci fugi de ase- m&narea lor gi strigi lui Dum- nezeu: Gresit-am, miluegte-ma! Necuratiilor lui Ahaav ai ravnit, suflete al meu! Vai mie! Te-ai facut locag spurcaciunilor trupesti si vas urat patimilor. Ci dintru adancul t&u suspind si spune lui Dumnezeu paca- tele tale. Ars-a Ilie oarecand pre cei de dou ori cate cincizeci, cand a junghiat si pre profetii cei de rusine ai Isabelei, spre mustra- rea lui Ahaav. Ci fugi, suflete, de asem&narea acestor doi si te intdreste. Incuiatu-s’a tie cerul, suflete si foamete dela Dumnezeu te-a cuprins, de vreme ce nu _te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesvi- A CINCEA SAPTAMANA DIN POST 427 teanul, ca si Ahaav oarecand. Ci Sarathencei asem&ndndu-te, hraineste sufletul profetului. Gresalele lui Manasi fi-ai castigat cu vointa, suflete, puind ca niste chipuri patimile gi inmultind idolii; ci pocdintei lui ravnind cu osardie, cdstiga-ti umilinfa. Cad inaintea ta gi aduc tie ca niste lacrimi cuvintele mele; gresit-am, precum nici pacdtoasa u’a gresit; si am facut tarade lege, ca_nimenea altul pre pa- mant. Ci fie-fi mila, St’pane, de faptura Ta si iaras ma chiama. Ingropat-am chipul Tau gi am stricat porunca Ta; toata podoaba mi s’a intunecat gi cu patimile mis’a stins faclia Man- tuitorule. Ci milostivindu-Te, da-mi bucurie, precum canta David. Intoarce-te, c&este-te, desco- pere cele ascunse, grieste lui Dumnezeu, Cel ce stie toate: ; Insufi Mantuitorule, Tu stii cele ascunse ale mele; ci Insuti Tu ma milueste, precum canta David, dup& mare mila Ta. Stinsu-s’au zilele mele ca_vi- sul celui ce se desteapta. Pen- tru aceasta ca Ezechia licramez pre patul meu ca s& mi se adauge anii vietii. Dar care Isaie va s stea pentru tine suflete? Fara numai Dumnezeu tuturor. Cuvioasa maica Marie, Toaga-te lui Dum- nezeu pentru noi.428 Strigand catra preacurata Maica lui Dumnezeu mai ’nainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu sila supardtoare si ai rusi- nat pre vrajmasgul celce te-a vi- clenit. Ci da-mi acum ajutor intru necazuri si mie robului tau. Cuvioasa Maica Marie. Pre Hristos, pre Carele ai iubit, de Carele ai dorit, pentru Carele ti-ai topit trupul, cuvioasa’, roagi-L acum pentru noi robii tai; ca fiind milostiv noua tu- turor, si ne dea vieat’ pagnict, celor ce-L cinstim pre El. Cuvioase parinte Andrei, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi Pre piatra credinfei intare- ste-m& cu rugaciunile tale, pa- rinte, ingradindu-ma cu frica cea dumnezeeasca gi pocdinta darue- ste-mi mie acum rogu-m&% An- drei si m& mantueste de cursa | vrajmasilor celor ce ma cauta pre mine. Slava, a Treimii. Treime neamestecatd, nedes- partita, de o fiinta, Unime sfanta; ° lumini gi lumina, si trei sfinte, si unul sfant, se laud’, Treimea, Dumnezeu. Ci lauda gsi prea- slaveste suflete vieata si vieti pre Dumnezeul tuturor. Si acum, a Nascatoarei de Damnezeu. Laudaima-te, bine te cuvan- tam, inchin’mu-ne tie, Nasca- toare de Dumnezeu; ci ai nas- cut pre unul din Treimea cea nedespartita, pre Fiul si Dum- nezeu gsi tu singura ne-ai des- JOI chis noua celor de pre pamant cele ceresti. $i iaray Irme Gregit-am, faradelege am facut.. TRECANTAL CAntarea a a, Glasul 4 r yre Imp&ratul Slavei, Cel fara inceput, de Carele se intri- »coseaza puterile ceresti si se ycutremura cetele ingeresti, »preoti ldudati-L, popoare prea- »indlfati-L intru tofi vecii. Ca niste carbuni ai focului celui fir’ materie, ardefi pati- mile mele cele usc&cioase, aprin- zand intru mine acum dorul dragostei cei dumnezeesti, apostoli. S& cinstim trambitile Cuvan- tului cele cu glasuri bune prin care au c&zut zidurile cele ne- | intarite ale vrajmagului si s’au | _ intarit turnurile cunostinfei de Dumnezeu. Sfaramati chipurile patimilor sufletului meu, ceice ati sfaramat capistile si idolii vrajmasului, a- postoli ai Domnului, ceice sunteti biserici sfinte. A Nascatoarei de Dumnezeu. Inc&put-ai pre Cel neinc&put | din fire, purtat-ai pre Celce | poarta toate, hranit-ai cu lapte, | Curati, pre Celce hraneste faptura, pre Hristos, datatorul de vieafa. Alta Tri-cantare, Irmos acelas.A CINCEA SAPTAMANA DIN POST Cu mestesugirea cea inalt& a Duhului, afi zidit toat’ bi- serica, apostoli ai lui Hristos; intru care binecuvantati pre Hristos in veci. T rambitand cu trambifa in- vataturilor, au surpat apostolii eee toarcere. Primeste-ma pre mine, celce ma pocdesc, milueste-ma pre mine celce strig: gresit-am _ Tie, mantueste-ma, nelegiuit-am, toat’ ingelaciunea idoleasca, | inaltand pre Hristos intru tofi vecii. A postoli, ceice suntefi buna adunare, pazitori ai lumii, lo- cuitori ceresti, mantuiti-ne din primejdii pre noi cari v4 laudam pururea. A Treimii Dumnezeeascd stapanie cea intreit stralucitoare si prea lu- minata, fire intocma slavita si de un scaun, Parinte Atotfacd- — torule, Fiule si Duhule cel Dum- nezeesc; pre Tine Te laud in veci. A Nascatoarei de Dumnezeu. Ca pre un scaun cinstit gi prea inaltat, s4 ldudam neincetat, popoare, pre Maica lui Dum- nezeu, pre cecace singura este dup& nastere maica gi fecioara. Alt Irmos, al Canonului celui mare. Pre Cela ce-L slavesc ostile »ceresti si de dansul se cutre- »mura Heruvimii si Serafimii, »toata suflarea si zidirea, lau- rdati-L, bine-L cuvantati, si-L »prea indlfafi intru toti vecii. De doua ori. Milueste-m& pre mine celce am gresit, Mantuitorule, tidici-mi mintea mea spre in- milueste-ma. I lie, celace s’a purtat in car, suindu-se in caruta bunatatilor, s’a inaltat ca spre cer oare- cand, mai pre sus de cele pa- mantesti; deci la suirea acestuia cugeta, suflete al meu. Curgerea lordanului oare- cand, a statut de o parte si de alta prin lovirea cojocului lui llie prin Elisei: iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai invrednicit pentru neinfranarea. Elisei, luand oarecand cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul dar indoit; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai im- partasit, pentru neinfranarea. Somaniteanca oarecand, a primit pre cel drept cu gand bun; iar tu, o suflete, n’ai adus in cas& nici strain, nici calator. Pentru aceasta te vei lepida afar’ din cdmara, tanguindu-te. Mintii cei spurcate a lui Giezi pururea te-ai asem&nat, © ticdloase suflete; a cdruia iubire de argint leapadi-o macar la batranete. Fugi de focul gheenei! departandu-te de rautatile tale. T u, suflete, lui Ozia ravnind, lepra lui intru tine indoit o ai luat; c& cele necuvioase cugeti si cele faradelege faci; lasa cele ce ai si aleargi la pocdinfa.430 Se = - De Niniviteni ai auzit, suflete, c& s’au pocdit catra Dumnezeu cu sac si cu cenusi; acestora n’ai urmat; ci te-ai ardtat mai rau de cat tofi ceice au gresit mai ‘nainte de lege si dupa lege. De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit suflete, carele a plans cu tanguire cetatea Sionului si lacrimi a varsat. Urmeaza vietii lui cei planga- toare si te vei mantui. Jona a tugit in Tars, cu- noscand mai ‘nainte intoarcerea Ninivitenilor, c&é a cunoscut ca un profet milostivirea lui Dum- nezeu; pentru ca se feria si nu mint profetia lui. De Daniil ai auzit, o suflete, cum a astupat gurile fiarelor in groapa; ai inteles cum tinerii ceice au fost cu Azaria, au stins prin credinta vapaia cuptorului cea arzatoare. Pre toti cei din legea veche i-am adus tie, suflete, spre pilda; urmeazi faptelor celor iubite de Dumnezeu ale drepfilor si tugi de pacatele celor vicleni. Drepte judecatorule, Mantui- torule, milueste-ma si m4 scapa de foc si de groaza ce voiu s& petrec la judecatd, dupre drep- tate; iarta-ma mai ‘nainte de sfar- sit, prin fapte bune si prin po- - cadinfa. G talharul strig Tie: pome- neste-ma! ca Petru plang cuamar! Tartaé-ma, Mantuitorule! strig ca j Jor vamesul! lacramez ca pacdtoasa! Primeste-mi tanguirea, ca oare- cand a Hananeencii. Tam&dueste putrejunea sme- ritului meu suflet, Mantuitorule, Unule tama&duitorule. Pune-mi doctorie vindecdtoare gsi unt- delemn gi vin, lucrurile cele de pocdinta si umilinfa cu la- crimi. Hananeencii si eu urmand strig, milueste-ma& Fiul lui | David! Ma ating de poala, ca ceeace-i curgea sange; plang ca Marta si ca Maria pentru Lazar. Alabastru cu lacrami turnand pre capul Tau, Mantuitorule, ca niste mir, strig ca pdcdtoasa _ carecerea mild, ruga’ciune aduc si cer s& iau iertare. De n’a gsi gresit nimenea precum eu, totus primeste-ma milostive, Mantuitorule, si pre mine carele cu fricd m& pocdesc si cu dragoste strig: gregit-am Tie unuia, nelegiuit-am, milu- este-md. Milostiveste-Te, Mantuitorule, spre zidirea Ta si m& cauta ca un pastor pre mine oaea cea pier- dut& si ratacit fiind, rapeste-ma dela lup si ma f& oae intru pa- gunea oilor Tale. Cand vei sedea judec&tor ca un milostiv si vei arta slava Ta cea infricosata, Hristoase, o! ce frick va fi atuncea! Cup- torul arzand gi tofi temandu-se de nesuferitd’ judecata Ta.A CINCEA SAETAMANA DIN POST Cuvioas’ Maicad Marie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi! Maica luminii cei neapuse pre tine lumindndu-te, te-a deslegat de intunerecul paca- telor; de unde primind tu darul Duhului, lumineaz’, Marie pre ceice te laud cu credinta. Cuvioas’ Maicd Marie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi! Minune noua cu adevdrat vazand intru tine Maica dumne- zeescul Zosima, s’a spaimantat; cé inger in trup vedea si cu totul de minune s’a umplut, laudand pre Hristos in veci. Cuvioase parinte Andrei, roaga-te lui Dum- | nezeu pentru noi Ca celace ai indrazneala catre Domnul, Andrei cinstite lauda Critului, pre tine te rog: roaga-te ca si aflu acum deslegare de le- gitura faradelegii prin rugaciu- nile tale; ca celace esti invatator pocdintei si marirea cuviosilor. A Treimii. Binecuvantam pre Tatal, pre Fiul si pre Sfantul Duh, Domnul. Parinte, Celace esti tara ince- put, Fiule cel impreuna fara de inceput, Mangaitorule cel bun, Duhule cel drept ; Nasc&torule al lui Dumnezeu Cuvantului, Cu- vinte al Tatalui celui fara ince- put, Duhule cel viu si facator, Treime unime, milueste-ma. Si acum, a Naseatoarei de Dumnezeu. Ga din niste vapsele mohorate, s’a tesut trupul lui Emanuil, in- launtru in pantecele tau, Prea- 431 curat’, ceeace esti porfira intele- gitoare; pentru acedsta, Nasca- toare de Dumnezeu, cu adevarat pre tine te cinstim. Sa laudam, bine sa cuv4ntam gi s4 ne tn- chinam Domnului cintand siprea Inalfandu-L pre Dinsul tntru toti vecii. Irmosul: Pre Celace Il maresc... TRI-CANTARE Cantarea a 9, glasul al Sea, Irmos Cu adevarat, Nascitoare de »Dumnezeu te marturisim pre »tine, Fecioart Curata, cei man- »tuiti prin tine, cu cetele cele fara nde trupuri slavindu-te pre tine. Apostoli, ceice v’ati aratat iz- voare de ape mantuitoare, raco- Titi sufletul meu cel topit de setea pacatului. Pre mine, celace innot in no- ianul pierz&rii si sunt cufundat, mAntueste-ma Doamne cu dreap- ta Ta, ca si pre Petru. Ca ceice suntefi sarea invata- turilor celor dulci, uscati putre- junea gandului meu gi goniti in- tunerecul necunostintei. A Nascatoarei de Dumnezeu: Ca una ce ai n&scut bucuria, da-mi plangere, prin carea sd pot afla mangaere, dumnezeeasca St&apana, in ziua cea viitoare. Alt Irmos: Pre tine, ceeace esti mijloci- »toare intre cer si intre pamant, »toate neamurile te fericim; c& ntrupeste a locuit intru tine pli- »nirea Dumnezeirii, Fecioara.432 Cu cantari te slivim pre tine, adunare liudata a Apostolilor, c& v’ati ardtat lumii luminatori, departand inselaciunea. Cu mreaja voastra evangelicd vanand pesti cuvantatori, ii adu- | ceti pururea mancare lui Hristos, | fericiti Apostoli. Aducefi-va aminte pentru noi apostoli intru rugaciunea voastra | catre Dumnezeu, ca s& ne ferim de toat& ispita, rugimu-va, noi cari vi laudim cu dragoste. A Treimii. . Pre tine, Unimea cea in trei fete, Parinte, Fiule si Duhule, pre un Dumnezeu de o fiinfa laud; pre Treimea cea intocmai puter- nicd si fara inceput. A Nascatoarei de Dumnezeu Pre tine, Nascatoare de prunc si Fecioar’, toate neamurile te fericim, ca ceice am sc&pat prin tine din blestem; cd ai nascut pre Domnul, bucuria noastra. Alt Irmos, ‘al Canonului cel mare. Nasterea zamislirii cei fari de »simanta este netalcuitd, rodul »Maicii cei fara de barbat este ' ,nestricat; c&é nasterea Jui Dum- »ceasta pre tine toate neamurile, yca pre o Maic& mireasd a lui »Dumnezeu, cu dreapta credinf’ | nte slavim. Minteas’ardnit, trupuls’a tran- davit, duhul boleste; cuvantul a | slabit, vieafa s’a omorat, sfarsi- | | »nezeu fnoeste firile. Pentru a- | | | Jor tictlosul meu suflete, ce vei face cand va veni Judeca&torul sa cerce | ale tale? A dusu-ti-am aminte suflete de la Moisi facerea lumii, si toat& Scriptura cea agezata de acela; carea iti povesteste tie de cei drepti si de cei nedrepti; din cari celor de al doilea, adica celor nedrepti ai urmat, o suflete! gre- sind lui Dumnezeu, iar& nu celor dintai. Legea a slabit, nu lucreaza _ Evanghelia, si toat’ Scriptura intru tine nu este bagatd in seama; profetii au slabit si tot cuvantul celui drept. Si ranele tale, 0 su- flete! s’au immulfit, nefiind doc- tor si te vindece. Pildele Scripturii cei noua ifi propun, ca si te aduca pre tine | suflete spre umilinti; ravnegste dar dreptilor, iar de pacatoji te leapida si imblazegte pre Hristos cu rugaciunile, cu postul, cu cu- rafia si cu smerenia. Hristos s’a facut om, chemand la pocdinta pre talhari si pre des- franate. Suflete, pocdeste-te, cd s’a deschis usa imp&ratiei acum si o apucd mai ’nainte fariseii si vamesii si preacurvarii, po- cdindu-se. Hristos s’a facut om, impreu- nandu-se cu mine prin trup gi | toate cate sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afar’ de pacat; ara- tandu-ti tie, o suflete, pilda gi | tul este langa usi. Pentru aceasta, | inchipuirea smereniei Sale.A CINCEA SAPTAMANA DIN POST Iristos pre vrajitori i-a man- tuit, pre pdstori i-a chemat, mul- timea pruncilor oa facut martiri, pre batranul l-a slavit si pre va- duva cea batrana. Carora n’ai ravnit, suflete, nici lucrurilor, nici viefii ; ci vai tie cand te vei ju- deca! P ostindu-se Domnul patruzeci de zile in pustie, mai pre urma a fldmaazit, ar&tand firea cea o- meneasca. Suflete, nu te lenevi; de va navali asupra ta vrajmasul, cu postu! departe il goneste dela picioarele tale. Hristos s’a ispitit, diavolul Il ispitia, ardtandu-I pietrile ca sa le fac&d paini. In munte L-a suit si vada toate imparatiile lumii intr’o clipeala. Teme-te, o suflete, de inselaciune, trezeste-te, roa- ga-te in tot ceasu! lui Dumnezeu. Turtureaua cea iubitoare de --pustie, sfegnicul lui Hristos, gla- sul celuice strigd a glisuit pre- dicand pociinta; Irod a facut ta- radelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, s4 nu te prinzi in cursele celor faradelege, ci cu- prinde pocdinfa. In pustie a locuit Mergatorul _inainte al darutui, si ludeea toata si Samaria auzind au alergat, si sixau marturisit pacatele lor, bo- tezandu-se voiosi; cdrora tu su- flete n’ai urmat. Nunta cinstita este sipatul ne- | intinat, cé Hristos amandoua le-a binecuvantat mai ‘nainte, ospa- 433 ‘tandu-se trupeste, si in Cana Ga- lileei la nunta apa in vin prefa- cand; aratand intaia minune, ca_ tu sa te prefaci, o suflete. Hyistos a intarit pre paraliti- cul celce gi-a ridicat patul gi pre | tanarul cel mort l-a inviat; pre fiul viduvei si pre al sutasului, si Samarinencei aratandu-se, ain- chipuit mai ’nainte fie, suflete, in- chinarea cea intru Duhul. Pre ceeace-i curgea singe o a tamaduit Domnul cu atingerea de poala Lui; pre cei leprosi i-a cu- ratit, pre orbi i-a luminat gi pre cei schiopi i-aindreptat; pre surzi, pre mufi si pre cea garbovita pana la pdmant, i-a tamaduit cu cuvantul; ca tu sa te mantuesti, tictloase suflete. Boalele tamaduind, saracilor bine a vestit Hristos cuvantul. Pre schiopi i-a vindecat,impreuna cu vamegii a mancat, cu pacatosii | s’a amestecat; sufletul fetei lui | Jair, cei moarte mai dinainte, l-a intors cu atingerea mainii. Vamesul s’a mantuit si pict- toasa s’a inteleptit, iard fariseul laudandu-se, s'a osandit. Ca va- mesul striga: milostiveste-Te, si pacatoasa: miluegte-ma. Iara fa. riseul se trufia strigand: Dumne- zeule, multumescu-Ti, si celelalte graiuri ale nebuniei lui. Zacheu vames a fost, dard s’a mantuit; si fariseul Simon s’a smintit si pac&toasa gi-a luat des- legare de iertare, dela celce are434 putere a ierta pacatele; carcia sar- | gueste de urmeaza, suflete. Nai ravnit pic&toasei, 0 ticd- losul meu suflete, carealuand ala- vastrul cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului gi cu parul le-a sters. Caci ia rupt inscrisul pacatelor ei celor de demult. | Cetatile carora le-a dat Hri- stos bunavestire, stii, suflete al meu, cum s’au blestemat; teme-te de pilda, si nu te faci ca acelea; care asemanandu-le Stapanul cu Sodoma, pana la iad le-a osandit. Sa nute arati, o suflete al meu, mai rau pentru desnddajduirea, auzind credinta Hananeencei, pentru careacucuvantullui Dum- nezeu s’a tamaduit fica ei. Strigt din adancul inimii, ca gi aceea lui Hristos: Fiul lui David, mantu- este-ma si pre mine. Milostiveste-Te, mantueste- ma, Fiul lui David, miluegte-ma, Celce aitamaduitcu cuvantul Tau pre cei indraciti, si glasul cel mi- lostiv, ca gi talharului graeste-mi: amin zic tie, cu Mine vei fiin rai, cand voiu veni intru slava Mea. Talharul Te-a hulit, talharul ca Dumnezeu Te-a cunoscut! Ca amandoi impreund pre cruce erau spanzurati. Dar’, 0 mult Indu- rate! Ca si talharului celui cre- dincios, carele Te-a cunoscat pre Tine Dumnezeu, deschide-mi si mie usa slavitei Tale imparatii. Faptura s'a mahnit vizdndu- _ Te rastignit; muntii gi pietrile sot | de fricd s’au despicat, pAmantul | s'a cutremurat si iadul s’a golit; | si s’a intunecat lumina zile va- zandu-Te pre Tine, lisuse, cu tru- pul pre cruce pironit. Roduri vrednice de pocdingt si nu ceri dela mine; cd taria mea intru mine a lipsit. Darueste-mi inima pururea umilita si sdricie duhovniceasc4; ca sa-Ti aduc a- cestea ca 0 jertfa primita’, unule Mantuitorule. Judec&torul meu si cunosca- torule, Celace vei si vii iarag cu ingerii si judeci lumea toati; a- tunsea vazandu-ma cu ochiul Tau cel bland, si Te milostivesti si sa ma miluesti, lisuse, pre mine ca- rele am gresit mai mult de cat toata firea omeneasca. Cuvioasi Maicd Marie, roaga-te nezeu pentru noi lui Dam- loate cetele ingeresti gi adu- narile omenesti le-ai spdimantat. cu vieafa Ta cea minunata; ca cei fara de trup viefuind si firea co- varsind; pentru care ca, cum ai fi fost fara materie, te-ai suit cu Picioarele pe apa, Marie, gi Ior- danul ai trecut. Cuvioas& Maica Marie, roaga-te lui Dum- nezeu pentru noi! F 4 milostiv pre Ziditorul pen- tru noi, ceice te ldudam pre tine, | cuvioasd Maici, sa ne fereasc& de | | rdutafi si de necazurile care ne | impresoara. Ca mantuindu-ne, si | . | slivim neincetat pre Domnul, | Celce te-a slavit pre tine.i A CINCEA SAPTAMANK DIN Post Cuvioase parinte Andrei, roag’-te lui Dum- nezeu pentru noi Andrei cinstite si parinte de trei ori fericite, pastorul Critului, nuinceta rugandu-te pentru ceice te Jauda, ca sd ne ferim de toat& mania, necazul si stricdciunea si de greseli necuvioase, noi ceice cinstim pururea pomenirea ta cu credinta. Slava a Treimii Treime Sfanta, ceeace esti de o fiinta, Unime in trei ipostasuri, pre Tine Te ldudaim, pre Tatal | ldudand, pre Fiul slavind si Du- hului inchinandu-ne, unui Dum- nezeu intru’o fire cu adevarat; vietii si vietilor, imparafiei celei fara de inceput. Si acum, a Nascatoarei de Dumnezeu Cetatea ta pazeste-o, Preacu- rat’ N&sc&toare de Dumnezeu; c& intru tine aceasta cu credinta reste, si prin tine biruind, intran- ge toaté supararea, robeste pre vrajmagi gi indreptéazi pre su- pusii ei, : Si iartg Irmosul Nasterea zdmisliri... Luminanda glasului, de trei ori. LA STIHOAVNA. Stihira de doua ori, glasu! al S-lea. Cazand in caile cele talharesti, suflete al meu, rau te-ai ranit de | pacatele tale, dandu-te vrajmasi- lor celor neintelegatori; ci avand vreme acum strigd cu umilinfa: Nadejdea celor far% de nddejde, | imp&rdtind, intru tine sa si inta- | | 435 vieata celor desnadajduiti, Man- tuitorule, ridicd-ma si m4 man- tueste. Martirica. Cu platoga credintei imbracan- du-va bine, si cu chipul crucii intr’armandu-v4, ostasi viteji v’afi aratat; tiranilor barbateste afi statut impotriva gi ingelaciu- nea diavolului afi surpat; birui- | tori facdndu-va, cununilor v’ati invrednicit. R agati-va lui Hristos pentru noi ca s& mantueasca su- fletele noastre. : Slava, Si acum, a Nascatoarei de Dumnezeu. Primeste suspinurile robilor tai, Preacuraté Fecioara Nasca- toare de Dumnezeu, si te roagad neincetat, si se darueasc4 noua pace si deslegare de pacate. Si citim si Ceasul tntai, fara. Catisma. Dupa Sfinte Dumnezeale... zicem la toate Ceasurile Condacul Suflete al meu, suflete al meu... La Ceasul al treilea, Catisma a 9-a. La Ceasul al saselea, Catisma a 10-a. La ceasul al Saselea. Troparul profefiei, glasul al G-lea. ” Sobek rabdatorule, i atotputernice Doamne, trimite mila Ta preste poporul Tau. Slava, Si acum, tot acesta. Prochimen, glasul al 6-lea."’” Domnul a tmparatit, sa se bucure pa- mantal.