Вы находитесь на странице: 1из 21

Echipa 1:Tudor Cristian Lefter Gabriel Mihai Adrian Constantin Silviu Chivu Marius Braitor Traian

Pagina 1

Cuprins:
Latinitate ....................................................... pg 3-5 Dacism ........................................................... pg 6-7 Elemente lingvistice .................................... pg 8-15
Elemente lingvistice de origine dac ..............................................................................pg 9-13 Elemente lingvistice de origine latin ............................................................................pg 14-15

Controverse ............................................... pg 16-20


Motivele susinerii latinitii ..........................................................................................pg 16-17 Latinii-urmaii tracilor ....................................................................................................pg 18-19 Romanii s-au tras din traci (i din perspectiva mitologica) ................................................. pg 20

Bibliografie ..................................................... pg 21

Pagina 2

Latinitate
LATINITTE s. f. Faptul de a avea origine latin sau caracter latin. Nume dat culturii i civilizaiei latine. Din fr. latinit, lat. latinitas, -atis. Etnogeneza romnilor reprezinta un eveniment istoric fundamental n istoria noastra nationala, ntruct arata cum s-a format civilizatia noastra. Ea a fost un proces complex, ndelungat la care au contribuit statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populatiei daco-romane n conditiile convietuirii cu populatiile migratoare, raspndirea crestinismului, ducnd n final la crearea unei etnii distincte n spatiul central-sud-est european . n Dacia locuia populatia unitara si omogena sub raport etnic si lingvistic: tracii si geto-dacii. Ei au fost integrati n formatiile provinciale, ocrotiti si supusi procesului de romanizare. Romanizarea a prins radacini durabile la populatia bastinasa, prin nlocuirea limbii si culturii, a numelor proprii si a credintelor, a organizarii social-economice constituind un fenomen de masa cu valori formative esentiale n etnogeneza poporului romn. Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea si ocupatia romana a nsemnat o cotitura a destinului istoric al vechiului popor de plugari, pastori si mestesugari rurali. Ca provincie romana, Tracia cunoaste o perioada de glorie n timpul lui Traian. Noile forme de viata romana stabilite pe vechile temelii ale asezarilor geto-dacice au cunoscut o intensitate exceptionala de ale carei dimensiuni ne putem da seama din marele numar de orase si sate, castre si asezari marunte, de drumuri si cladiri publice, cariere, mine si variate alte nteprinderi si exploatari, produse ale unui urias proces de munca sustinut cu drzenie, ntr-un efort colectiv nnoitor de tara. Toponomia indigena a teritoriilor trace a fost preluata aproape integral de ocupantii romani, conservata cu amplificari si adaosuri, n mare parte romanizata. Odata cu integrarea Daciei n imperiu, se poate vorbi si despre o integrare a majoritatii traco-dacilor n lumea romana, cu exceptia unui numar restrns de daci, ramasi n afara frontierelor provinciei create de Traian. Cu timpul nsa, datorita legaturilor economice cu imperiul si atrasi de civilizatia romana, ei s-au romanizat treptat. n urma patrunderii influentei cultural-economice si politice romane, dar mai ales n urma ocuparii unei considerabile portiuni din vastul teritoriu traco-dac de catre romani, populatia autohtona ce vorbea limba indo-europeana tracica a trecut prin transformari culturale, politice si chiar social-etnice profunde, supusa unui larg proces deznationalizator n general lent si ndelungat, pe alocuri nsa mai accelerat, violent, avnd ca prima urmare nlocuirea treptata a limbii proprii indigene si adoptarea limbii latine (romanice) n care s-au strecurat si cteva elemente lexicale trace. Dovada optima a unei intense desfasurari a vietii social-economice si a romanismului provincial ntre limitele Daciei carpatice o constituie bogatia exuberanta a produselor si a diverselor materiale cu caracter practic sau artistic. Putea populatia autohtona a Daciei sa ramna straina de formele romane si de limba oficiala care se auzea n toate ungherele provinciei, n viata publica, administrativa, militara, economica, sociala din toate centrele mai mari sau mai mici? Este foarte greu de presupus ca, cel putin dupa doua-trei generatii, bastinasii sa fi continuat a se tine mereu departe de contactul cu civilizatia si viata romana, sa fi pastrat nepotolita ura contra Romei.

Pagina 3

Din examinarea ansamblului si a detaliilor materialului documentar din Dacia (epigrafic, arheologic etc) rezulta cu absoluta certitudine ca aici elementul conducator si "exploatator" al provinciei, armatei si municipalitatilor l formau nu indigenii supusi, n mare parte deposedati si exploatati, ci imigrantii, italici sau provinciali. Astfel, retinem dublul aspect al romanizarii ca proces oficial, organizat si sistematic: romanizarea lingvistica si romanizarea nonlingvistica. Romanizarea lingvistica, fundamentala si decisiva pentru aparitia limbii romne, a constat n nvatarea limbii latine de catre populatia autohtona; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres si de eliminare treptata a limbii materne, traco-daca. Aceasta substitutie de limbi s-a produs n cadrul unui proces ncet, ndelungat, pasnic si mai ales necesar; numai latina putea garanta populatiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentantii imperiului soldati, functionari publici, colonisti si comercianti. n astfel de conditii, limba latina era elementul de unitate si de coeziune, situat deasupra diversitatii sociale, politice, etnice si lingvistice. Durata romanizarii n Dacia nu coincide cu durata stapnirii romane, aproximativ 170 de ani, cuprinsi ntre 106 274 / 275. Aceasta perioada, ferm delimitata istoric, acopera numai faza de maxima forta si eficienta a romanizarii ca proces oficial si organizat, durata reala fiind sensibil mai mare. Procesul a continuat si dupa parasirea Daciei, cu aproximatie, pna n secolul al VII-lea: limba latina sau diverse forme de civilizatie materiala si spirituala n-au putut fi retrase o data cu armata sau cu functionarii publici. Deosebita este pozitia Dobrogei, care va ramne parte integranta a Imperiului pna n anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar consecintele acesteia au fost de natura etno-lingvistica. n cultura romneasca, meritul ntietatii n afirmarea ideii de latinitate a limbii materne i revine lui Grigore Ureche (1590-1647). Succinta lui demonstratie se cladeste pe semnalarea, nu lipsita de erori, a unor paralelisme lexicale latin-romne: "De la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si altele multe den limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amaruntul, toate cuvintele le-am ntelege" (Letopisetul arii Moldovei) Spre sfrsitul secolului al XVIII-lea, initial ca argument n disputa istorico-politica privind drepturile romnilor n Transilvania, carturarii ardeleni de formatie clasica vor avansa ipoteza, nentemeiata nsa, a originii pur latine a limbii romne (vezi Anexa1). Argumentata si formulata n variante intuitiv-empirice sau riguros stiintifice, "latinitatea limbii romne" este o idee fundamentala, cu o aparitie constanta n cultura romneasca medievala si moderna. Romanizarea nonlingvistica a constat n preluarea de catre populatia autohtona a unor elemente de civilizatie spirituala si materiala romana - rituri, credinte, forme de organizare administrativa, tipuri de edificii sau asezari umane, obiecte de uz curent. n ceea ce priveste religia, dacii mpartaseau obiceiuri si credinte pagne peste care s-au revarsat mentalitatile civilizate ale cuceritorilor latini. Crestinismul s-a ntins cu usurinta n ntregul Imperiu Roman prin convertirea unui numar mare de oameni. Dacia a beneficiat de numerosi propovaduitori laici, crestini, fie ei soldati, fie civili, care umpleau nchisorile imperiului si, pentru a nu fi sacrificati, au gasit usor scapare n trimiterea lor n noua colonie imperiala. Acesta este sensul golirii nchisorilor si colonizarii Daciei, cu crestini, nu cu tlhari, condamnati pentru cine stie ce delicte grave. Pagina 4

Printre cei trimisi n Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori si chiar fosti consuli, datorita, probabil, sotiilor lor, femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne. n anii 271-274 armatele romane parasesc spatiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apara n fata atacurilor populatiilor migratoare. nsa nu putea fi evacuata ntreaga populatie romana din Dacia, ipoteza confirmata arheologic si numismatic. Toate acestea dovedesc faptul ca la baza formarii poporului romn a stat un proces ndelungat si nentrerupt, nceput din perioada existentei regatului dac, continuat dupa 106 sub influenta romana, iar dupa 271 influentat de migratori. n concluzie romnii sunt unici, avnd un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce i nconjoara.

Pagina 5

Dacism
DACSM s. n. 1. (Livr.) Caracter specific dacilor. 2. Element lexical din limba dacilor. Dac + suf. -ism. Cu totii am nvatat la scoala, ca poporul "romn" este rezultatul "contopirii dacilor cu romanii", iar limba "romna" este o limba care a derivat din latina vulgara (latina vulgaris) n urma cuceririi romane a Daciei. Devenite ca leit motiv al istoriei noastre predate n scoli si licee, aceste doua "nvataminte adnci" socheaza, la o analiza mai atenta, prin lipsa lor de realism istoric. Analiznd aceste aspecte, insistnd n special pe cel legat de limba "romna" se pot observa "neclaritatile". Dacia, din ntreg Imperiul Roman, a avut cea mai scurta perioada de stapnire romana. Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7 din teritoriul Daciei (14%) si pentru o perioada istorica, de exact 165 de ani (106 -271). In Britania romanii au stat 500 de ani, iar englezii nu sunt deloc latini. De asemenea, n Malta, stapnirea romana a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc o limba de origine latina. Iar lista de exemple poate continua la nesfrsit. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca italiana, deci chiar la ei acasa, este alaturi de franceza, limba "de origine latina" care se aseamna cel mai putin cu latina.Aparitia si existenta Ungariei s-a datorat convietuirii hunilor cu populatia primitoare geto-daca care i-a nvatat agricultura, pastoritul si care apoi a fost asuprita si sfrtecata n numele catolicismului. n plus accesul la functiile administrative era ngradit pentru cetatenii de etnie "romna", ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe unii sa renunte la limba, nume, obiceiuri si religie. Este adevarat ca multi aristocrati romni Transilvaneni, pentru a-si salva viata si avutul, s-au convertit la catolicism si s-au maghiarizat, nsa n-au uitat nici limba, nici traditiile. De ce astazi noi sa credem ca ce n-au putut face ungurii n o mie de ani au putut face romanii n aproximativ un secol si jumatate?... Cu alte cuvinte, cum putem crede ca acestia i-au determinat nu numai pe dacii ocupati, dar si pe cei 86% liberi sa nvete "latina" si n acelasi timp sa-si uite propria limba?... Iar aici ar fi de retinut faptul ca n timpul stapnirii romane, n toata Dacia ocupata, n-a fost creat macar un centru de cultura. De altfel romanii nu aveau nici un interes sa ridice nivelul cultural al acestui popor pe care l dusmaneau si-l invidiau att de mult. Toate acestea ne demonstreaza ca istoria mai trebuie studiata, iar paradigmele acceptate cndva n istoria noastra tumultoasa (oarecum explicabil n acele momente) trebuie ndepartate pentru instaurarea adevarului istoric pe baze pur stiintifice, si nu din dorinta de afirmare sau dominare asupra altor popoare. Privind Columna lui Traian, vedem obiceiuri care au ramas n traditia poporului nostru pna astazi: constructia caselor de la munte, portul nostru popular - care este acelasi astazi ca si cel daltuit n piatra, pe columna. O istorioara foarte interesanta este aceea a lui Badea Crtan, un cioban din Crtisoara. Dupa o lunga calatorie pe jos, din satul sau pna la Roma, ajunge sa-si vada visul - "Columna lui Traian" -, depune la baza ei o traista cu pamnt si un saculet cu grul Daciei, apoi se culca si doarme la umbra Columnei. A doua zi, (Martie 1896), ziarele din Roma publica uimite, la vederea romnului ardelean: "Un Dac a cobort de pe columna". Chipul si portul sau neobisnuit pentru ei, dar semannd aidoma cu Dacii de pe basoreliefuri i-au uimit peste masura pe cetatenii Romei.

Pagina 6

Este stiut ca ranii notri mai poarta si azi, n multe zone ale tarii, aceeasi mbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu flori pe poale si mneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care romanii nu le aveau) si ca femeile dace erau net superioare celor romane ca stil si arta n toalete. De asemenea, nsusi cuvntul mbracaminte este de origine dacica. Pna n prezent nu s-a gasit nici un monument n care sa fie reprezentat un dac n toga romana. n fapt, colonistii erau obligati sa adopte portul dac pentru a nu "crapa" iarna de frig, asa cum ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj) al lui Iulius Crescens mbracat ntr-un cojoc ca si cel de la Apulon. Ca element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, n afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai poarta nca taranii nostri, ca mostenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui "Mithras genitor luminis" reprezentat ca un tnar mbracat n costum traditional dac: camasa lunga, cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pna mai jos de genunchi si caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor sculptati pe columna lui Traian. Imaginea taurului este simbolul unei bogatii a dacilor stravechi: cresterea vitelor si agricultura. Aceeasi reprezentare o ntlnim, ca element de traditie, la Corbea din colectia Teodorescu. Asemanarea dintre mbracamintea dacilor si portul popular romnesc a fost recunoscuta pana si de catre Scoala Ardeleana. Un pasaj relevant ar fi: "n ctu-i despre solii dachilor cei la Roma trimisi si n senat intrasi, nseamna ca senatul de-atunci ndata au poruncit de li s-au cioplit chipurile din marmure tocmai cum erau facuti la statura, la fisognomie si la haine, adeca: obrazul, grumazii, peptul si picioarele cu cioarecii, din marmure alba; iara cugima, parul si sundra (sugmanul) din marmure neagra; gluga, iarasi din marmure alba, tocmai cum iaste portul romnilor celor ce lacuiesc pre lnga Sibiu". Asemanarea la port a dacilor cu romnii nseamna, de fapt, o recunoastere implicita a continuitatii daco-getilor n Dacia si dupa cucerirea si colonizarea romana.

Pagina 7

Elemente lingvistice
Structura etimologic a vocabularului romnesc ntr-o lucrare de referin echipa lui Marius Sala construiete vocabularul reprezentativ al limbii romne, cuprinznd 2581 de cuvinte. Structura etimologic a acestuia se prezint astfel: Elemente romanice 71,66%, din care o 30,33 % latineti motenite o 22,12 % franceze o 15,26 % latineti savante o 3,95 % italiene formaii interne 3,91 % (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine) slave total 14,17 %, din care o 9,18 % slava veche o 2,6 % bulgreti o 1,12 % ruseti o 0,85 % srbo-croate o 0,23 % ucrainene o 0,19 % poloneze germane 2,47 % neogreceti 1,7 % traco-dace de substrat 0,96 % maghiare 1,43 % turceti 0,73 % englezeti 0,07 % (n cretere) onomatopee 0,19 % origine incert 2,71 %

Pagina 8

Elemente lingvistice de origine dac


Cuvnt abe Abrud abur aca ademan (dar, mit) ademeni adiia aghiu aidoma alac al aldea amei amurg anina aprig argea Arge arunca azug baci baier balig balt bar Barba-cot barz basc batal blaur / balaur bga biat blan beregat br Brsei / Brsei (i numele Brsan) boare Sursa Hadeu, Vraciu Hadeu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Russu Vraciu; Hadeu Russu Hadeu Hadeu Hadeu Hadeu Hadeu Russu Russu Russu Russu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Hadeu, Brncu Russu Hadeu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Russu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez), Brncu Hadeu Hadeu Hadeu, Russu, Vraciu, Brncu Hadeu, Russu (albanez), Brncu Hadeu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Russu Russu Hadeu Russu Vraciu Brncu Etimologie conform DEX

etimon alternativ: magh. adomny Cf. magh. adomny. A + sl. vidom vizibil. Cf. magh. alakor. Probabil lat. *ammattire (< mattus beat).

Lat. eruncare (a arunca/a nltura), cf. it arroncare, sp. arrancar

Din fr. barre.

fr. basque.

Russu

Lat. boreas. (cf. Boreu, zeul al vnturilor nordice la greci) Pagina 9

bordei bort brad brndu brnz bru brusture Bucegi bucura buiestru bunget burghiu burlan burt burtuc burtu butuc butur buz caier ca cciul cpu cput ctun cioar cioban cioc ciocrlie ciomag crlan crlig codru copac copil cre crua cujb culbec curma curpn curs custur darari da drma deh deretica desca descurca desghina dezbra dezgauc doin

Hadeu, Russu Hadeu Hadeu, Russu (albanez) Russu Hadeu, Russu, Vraciu Russu (albanez) Russu (albanez) Brncu Russu (albanez), Brncu Russu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu Hadeu Russu Russu Hadeu Hadeu Russu Russu Russu (albanez) Russu Russu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez) Russu (albanez) Russu (albanez), Brncu Hasdeu, Vraciu Hadeu Hadeu, Vraciu Hadeu Hadeu Russu Russu Hadeu, Vraciu Russu (albanez), Brncu Russu, Brncu Russu Russu (albanez) Hadeu Hadeu Russu (albanez) Russu (albanez) Russu (albanez) Russu Russu Russu (albanez) Russu (albanez) Hadeu Russu Russu Russu Russu Russu Hadeu Hadeu, Vraciu

Din tc. burgu, bg., scr. burgija.

Din tc. oban Onomatopee Din "cioc"

Lat. *deramare. (cf. it. diramare, sp./pt. derramar) Lat. de-radicare. Probabil lat. *incolicare (< colus caier, fir). Din lat. disglut[i]nare (refcut dup mbina).

Pagina 10

don dop droaie dulu frm fluier gard gata glbeaz genune ghear ghes ghimpe ghiob ghionoaie ghiont ghiuj gde gdel gordin gorun grap gresie groap grui grumaz grunz gudura gu horinca hojma iazm iele ncurca nghina ngurzi nseila ntrema jil / jiel (pru) jumtate leagn lepda lespede leina mal maldac mare mazre mce mdri mgar

Hadeu Russu Russu Hadeu, Vraciu Russu (albanez) Brncu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez) Hadeu, Russu Russu Russu Russu (albanez), Brncu Hadeu Russu (albanez), Brncu Russu Hasdeu, Vraciu, Brncu Hadeu Hadeu Hadeu Russu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez), Brncu Russu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez) Russu Russu (albanez), Brncu hutanu Hadeu, Vraciu Hadeu Hadeu Russu Russu Russu Russu Russu Hadeu, Vraciu Brncu Russu Russu Russu Russu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Hadeu Brncu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Russu Russu Brncu

Lat. geusiae. Din ucr. horilka

Probabil lat. *incolicare (< colus caier, fir). Probabil lat. *imbinare.

Probabil lat. *liginare (< ligare a lega).

Probabil lat. mas, maris.

Pagina 11

mgur mlai mmlig mrcat mrar mtur Mehadia melc mieru mire mistre mica mnz morman mosoc mo mo mugure munun murg muat nprc nsrmb niel noian ortoman pstaie pstra pnz pru prunc pupz pururea ra ravac rbda reazem ridica rmf rnz sarbd Sarmizegetusa scpra scrum scula scurma smbure smvea spnz stpn strnut stejar steregie

Russu (albanez), Brncu Hadeu Hadeu Russu Brncu Russu (albanez) Hadeu Hadeu, Russu, Vraciu Russu Hadeu, Russu, Vraciu Russu Russu Russu (albanez), Brncu Russu Hadeu Russu (albanez), Brncu Hadeu Russu (albanez), Brncu Russu Russu (albanez), Brncu Russu Russu (albanez), Brncu Hadeu Russu Russu, Brncu Hadeu Russu (albanez) Russu Russu Russu (albanez), Brncu Russu Brncu Russu (albanez) Hadeu, Vraciu, Brncu Hadeu Russu Russu Russu Hadeu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Russu (albanez), Brncu Hadeu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez) Russu Russu (albanez), Brncu Hadeu Russu (albanez) Hadeu, Vraciu Russu Hadeu, Vraciu Russu

Lat. eradicare a dezrdcina

Probabil lat. *excubulare. Probabil lat. excorrimare.

Pagina 12

sterp stn strghiat strepede strugure strung sugruma sugua ale ir oprl oric ut tare traist tulei ap arc arin ru undr urc uita undrea urca urcior urd urdina urdoare vatr vtma vtui viezure viscol zar zr zburda zestre zgard zgria zgrma zimbru zrn

Russu (albanez) Hadeu, Vraciu Russu Russu (albanez) Russu, Brncu Russu (albanez), Brncu Russu Russu Russu (albanez) Hadeu, Russu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Russu Russu (albanez) Russu Hadeu Hadeu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez) Russu Russu Hadeu Hadeu Russu Russu Russu Russu Hadeu, Russu, Vraciu Russu Russu Hadeu, Russu (albanez), Vraciu, Brncu Russu Russu (albanez) Russu (albanez), Brncu Russu Russu, Brncu Russu Russu Russu Russu (albanez), Brncu Russu (albanez?) Russu Hadeu, Vraciu Hadeu

Lat. * oblitare (< oblitus). Probabil lat. *oricare (= oriri).

Lat. victimare.

Lat. *scaberare (< scaber).

Surse
Hadeu: B. P. Hadeu, Etymologicum Magnum Romaniae; Russu: Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor; ,,Vraciu: A. Vraciu, Limba daco-geilor. Brncu: Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne.
Pagina 13

Elemente lingvistice de origine latina


Nume n limba latin Aegyssos Alburnus Maior Apullum sau Albae Iuliensis Aradinum sau Aradia Areopolis sau Udvarhelyium Bucarestum Bystricia Callatis Cibinium Corona sau Brassovia Dierna Drobeta Egidiopolis Galatiensis Georgiopolis Germisana Hunnopolis sau Hunyadopolis Iassium Mousaios Napoca sau Claudiopolis Nosa Novum Forum Siculorum Oppidum Mercuriumsau Sicolsburgum Pelendava Piroboridava Porolissum Potaissa Regna Rivulus Dominarum sau Rivuli Puellarum Salinae (Transsilvania) Sargetia Satmarinum Saxopolis Sucidava Timisvaraia Timisvaraia Tomis sau Tomis Constantiana Varadinum Nume n limba romn Tulcea Abrud Alba Iulia Arad Odorheiu Secuiesc Bucureti Bistria Mangalia Sibiu Braov Orova Drobeta Turnu-Severin Aiud Galai Sfntu Gheorghe Geoagiu Hunedoara Iai Buzu Cluj Napoca Nsud Trgu Mure Miercurea-Ciuc Craiova Piatra Neam Zalu Turda Reghin Baia-Mare Ocna Mure Deva Satu Mare Ortie Corabia Timioara Timioara Constana Oradea

Pagina 14

Cuvnt n limba romn


a ara a semana argint aur biserica botez cal canepa crestin cruce Dumnezeu grau in inger legume orz

Cuvnt n limba latin


arare seminare argentum aurum basilica baptism caballus canepa christianus crucem Domine Deus granum linum angelus legumen hordeum pecatum poma presbiterius rogationem salem fossatum secale vaca vinea vitea

pacat
poama preot rugaciune sare sat secara vaca vie vita

Pagina 15

Controverse
Motivele sustinerii latinitatii:
Teoria formarii poporului romn se bazeaza pe celebra afirmatie a lui Grigore Ureche, care, nu se stie de ce, a scris ca "toti romnii de la Rm (Roma, adica) se trag". Apoi diferiti carturari, scriitori, istorici, au dezvoltat teoria incredibila a formarii poporului romn, pe care marea majoritate a romnilor o accepta automat astazi, n ciuda incoerentei sale. Xenofilia intelectualilor romni si-a spus cuvntul, considernd civilizatia romana mult superioara traditiei dacice, cnd realitatea este exact pe dos. Minciuna latinizarii/romanizarii dacilor a fost creata n secolul XIX, odata cu scoala Ardeleana si continua ntr-un mod ciudat pna n zilele noastre. Desi exista dovezi coplesitoare care ne fac sa punem la ndoiala originea latina a acestui popor se continua si n zilele noastre sustinerea unei teze care pare din ce n ce mai nestiintifica. Cei care au pus n circulatie aceasta idee ( originea latina a poporului nostru ) au fost intelectualii din scoala Ardeleana, care, aveau o intentie laudabila n fond, prin sustinerea latinitatii acestui popor. Un motiv politic pur. O minciuna nobila pentru un scop nobil. Au recunoscut-o Iorga, Titulescu etc. Stapnirea maghiara din acele timpuri, sustinea ca ea este promotarea civilizatiei vestice ( de origine latina ), civilizatie superioara, iar ei sunt datori sa scoata popoarele pe care le stapneau la "lumina" civilizatiei. Sub acest pretext, ungurii au subjugat si exploatat popoarele din centrul Europei. Intelectualii romni au cautat sa combata aceasta teorie. Ei s-au folosit de cucerirea Daciei de catre romani pentru a ncerca provocarea unei dispute ideologice pe aceasta tema. Acestia au exagerat n mod evident si deliberat contributia romanilor la formarea poporului romn, mergnd pna acolo nct au pretins ca noi suntem un popor latin. Cei mai categorici n respingerea oricarui amestec al romanilor cu dacii sunt Samuil Micu si Petru Maior, care si fac din exterminarea dacilor si din faptul ca printre colonistii adusi de la Roma se aflau si familii aristocratice garantia puritatii latine a poporului romn ca si a "nobletei" sale: "... [Traian] foarte multi lacuitori au adus n Dachia din toata lumea romanilor, dara mai ales din Roma si din Italia, precum adevereaza inscriptiile, care pna-n zioa de astazi custa [exista], mai cu sama n Ardeal; din care inscrptii aceaia nca se dovedeste, ca nu numai gloate misele [din oameni de rnd], ci si familii de frunte au fost duse sau stramutate n Dachia." Nu putem trece, desigur, nici peste erorile nvatatorilor scolii Ardelene, cu privire la puritatea latina a originii limbii si poporului romn, ca si peste alte neajunsuri derivnd din aceasta conceptie gresita. Am vazut, pna acum, ca tot sustin - mai mult sau mai putin consecvent - originea romana a poporului si limbii romne. Pe aceasta linie, pentru ei, romnii nu erau dect urmasii nealterati ai colonistilor romani adusi n Dacia de mparatul Traian, dupa cum limba romna era latina vorbita de acestia, dar corupta de-a lungul secolelor,
Pagina 16

datorita influentelor straine la care a fost supusa de urmasi. Ei sustin, n principiu, disparitia elementului autohton daco-getic si, ca atare, neaga aportul acestuia la formarea limbii si a poporului romn. Este binecunoscut faptul ca s-a ncercat o latinizare fortata a limbii, care a esuat, doar pentru a dovedi acest lucru. Se dorea sa comunice faptul ca poporul romn nu are nevoie sa fie civilizat de catre asa zisii reprezentanti ai civilizatiei latine n aceasta zona. Ideea ce o sustineau este ca acest popor este urmasul poporului roman n aceasta zona si nu este nevoie ca cineva sa ne civilizeze. Poporul romn s-a nascut civilizat, s-a nascut latin. Astfel puteau sa combata pe plan ideologic stapnirea magiara din aceste vremuri. Desi a disparut motivul pentru care s-a recurs la aceasta teorie, ideea a ramas si s-a perpetuat ntr-un mod ciudat si, astazi, o nvatam la orele de istorie. Consideram ca acest lucru trebuie remediat si istoria reala a acestui popor trebuie sa fie cunoscuta de fiecare romn. Elevul romn trebuie sa stie cine i sunt strabunii lui. Cei care cunosc istoria reala a acestui pamnt sunt priviti cu circumspectie de persoanele care nu stiu adevarul si cred ceea ce au nvatat. Tot un demers n acest sens, al latinizarii poporului nostru, a fost si adoptarea cuvntului romn/romnesc/Romnia asa cum l stim noi azi cnd a fost creat statul Romnia (fiind anume plagiata denumirea proprie Imperiului Bizantin pentru denumirea statului nou format), a fost introdus alfabetul latin, a nceput introducerea de latinisme si frantuzisme... anume atunci termenul mai vechi rumn/rumnesc/rumnie/rumneasca a fost inlocuit cu romn (cu din a) pentru a "latiniza" mai mult n mod artificial aceste denumiri. n lucrarea sa "Romnia, inima vechii Europe", Dr. Lucian Iosif Cuesdean sustine ca numele de "rumn" nu semnifica nicidecum "urmas al Romei" asa cum spunea Grigore Ureche n a sa lucrare, ci "om de pe ru": "RUMN este primul taran european. Firesc, numele lui este legat de ru. Nu exista agricultura fara apa. Rumnii sunt primul popor de agricultori din Europa. Istoria Europei ncepe cu romnii. Nu poate exista nici un fel de urbanism fara agricultura, fara o sursa constanta de hrana. Rumnii nu sunt urmasii Romei, ci oamenii de pe ruri." Cuesdean mai sustine ca mai inti au aparut "rumnii" si abia apoi au aparut "vedii" si "tracii" iar cuvntul "rumn" ar fi compus din "ru", o eufonie, o prescurtare pentru "ru", si "mn" o eufonie pentru "man" care nseamna "om" in limbile mai multor popare nrudite "rumnilor". Astfel se explica si obiceiul de a include numele rului n numele de grup ale "rumnilor" ex: somes-eni, mures-eni, olt-eni, arges-eni."

Pagina 17

Latinii - urmaii tracilor:


Se pune totusi ntrebarea, de ce limba noastra "romna" se aseamana att de bine cu latina. De ce 70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale folosite si cunoscute de toti vorbitorii unei limbi) "provine" din latina? Unul din marii nostri istorici, Nicolae Densusianu, ne ofera un raspuns plauzibil, n lucrarea sa "Dacia preistorica": "latina vulgara" pomenita de istorici, era limba marelui neam al tracilor, iar latina era o "traca literara". De asemenea, el ne spune, ca "romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de talmaci". Un indiciu important in acest sens, il reprezinta doua bazoreliefuri de pe columna lui Traian. Una din aceste icoane ne nfatiseaza o deputatiune de tarani daci (comati), care, vazndu-se amenintati de legiunile puternicului Imperiu Roman, se prezinta naintea mparatului ca sa ceara pace. Cu gesturile agitate ale minilor lor si n atitudinea unor oameni, care si expun nevinovatia lor, ei se adreseaza direct mparatului, fara interpreti, si tot fara interpreti le raspunde si Traian. Un al doilea relief ne nfatiseaza momentul cel mai important din primul razboi. Trei regi ai dacilor, urmati de o imensa deputatiune se prezinta naintea mparatului spre a declara n forma solemna supunerea lor. Toti depun armele lor jos pe pamnt. Unii cad n genunchi, ntinznd minile catre tribunalul mparatului, rugndu-l pentru pace, altii stau n picioare, cu minile mpreunate nainte, ori la spate, n modul cum sunt reprezentati pe monumentele antice prizonierii de razboi. si de asta data, columna lui Traian ne nfatiseaza pe daci adresndu-se mparatului de-a dreptul, fara mijlocirea vreunui interpret oarecare. Deci ramane de retinut faptul ca dacii se ntelegeau cu cotropitorii nca de cand Dacia nu devenise parte integranta a Imperiului Roman. Deci, limba latina era deja cunoscuta de catre populatia autohtona, iar asimilarea acesteia nu a avut loc nicidecum n urma stabilirii coloniilor romane n teritoriu. Cele mai multe notite despre caracterul limbii barbare, ce se vorbea la Dunarea de jos, le aflam n poemele lui Ovidiu, scrise n exilul sau de la Tomi. n "Ponticele" si n "Tristele" sale, Ovidiu aminteste adeseori de modul de vorbire al getilor si al sarmatilor, o limba pe care dnsul o nvatase n timp de 6 ani asa de bine nct adeseori si atribuie chiar titlul de poet dac si sarmat. n alta elegie, Ovidiu scrie: "Mi se pare ca eu nsumi am uitat limba latina si am nvatat sa vorbesc ca getii si sarmatii". Dupa cum vedem, exista o mare asemanare ntre limba getilor si limba latina. Fondul ambelor limbi era comun. Limba getilor era, dupa Ovidiu, o limba barbara, nsa o limba barbara latina. Limba dacilor avea un caracter latin si dupa Horatiu, contemporanul lui Ovidiu.

Pagina 18

Cum se poate explica altfel faptul ca dispunnd de mijloace reduse de comunicare, neexistnd un nvatamnt de masa, taranii acestor locuri (vechii daci) au reusit sa nvete limba latina att de bine, crend o limba unitara pe un teritoriu att de vast, limba pe care istoria nu a creat-o nici macar n Italia, unde si n zilele noastre dialectele din nord (Toscan si Lombard) si cele din sud (Calabrian si Sardinian) fac oamenii sa nu se nteleaga ntre ei. Mai mult, sutele de alte dialecte din Italia (se estimeaza ca ar exista circa 1500) dovedesc ca peninsula Italica nu a fost "romanizata" acasa la ea. Astfel cum se explica "romanizarea" noastra de catre cuceritorii Daciei? Acelasi fenomen l ntlnim si n Franta unde un provensal nu se ntelege cu un normand, vorbind limbi att de diferite. O multitudine de dialecte exista si n tara noastra, dar diferentele dintre acestea nu sunt o piedica n fata comunicarii dintre oameni, ele fiind foarte mici si neafectnd structura limbii. Un maramuresean si un oltean se nteleg fara probleme, iar exemplele ar putea continua la infinit, pentru ca situatia din "Romnia" este unica aproape n Europa, unde oamenii sunt capabili sa comunice ntre ei prin limba nsusita de mic copil acasa, si nu doar prin limba literara studiata n scoli, asa cum se ntampla n Franta, Italia, Anglia, etc. i atunci cum se poate sa credem ca, vechii tarani daci au nvatat att de bine limba latina de la soldatii din legiunile romane, recrutati din toate provinciile imperiului, si care - culmea! - nu stiau nici ei prea bine latina?

Pagina 19

Romanii s-au tras din traci (i din perspectiva mitologica)


Herodot: "Neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur crmuitor sau daca Tracii s-ar ntelege ntre ei, el ar fi de nenvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic dect toate neamurile." Tracii Troia Zona din sudul Dunarii, ntre Marea Neagra, Marea Marmara si Marea Egee a fost denumita si Tracia. Tradus n greceste, numele zonei a devenit Europa, atribuit cu timpul ntregului continent. [...] Cele peste o suta de triburi plamadite din pamntul acestui spatiu, ca rod firesc, au fost ntotdeauna adnc nradacinate si niciodata nu s-au lasat nstrainate. [...] Asa si neamul tracilor, prin triburile mai prolifice, a rodit si s-a raspndit, fie la marginea teritoriului sau de vietuire, fie deplasndu-se la mari distante, peste mari, cum au fost tracii din Asia Mica. [...] Asa au ajuns Dardanii sa ridice orasul-cetate Dardania-Troia. (Iosif Constantin Dragan - Noi, Tracii) Troia Roma O legenda despre ntemeierea Romei, care si are originea n Grecia Antica, povesteste modul n care personajul mitologic Aeneas din Troia a ntemeiat asezarea Lavinium si a inaugurat o dinastie n care aveau sa se nasca cu cteva secole mai trziu Romulus si Remus. n Iliada, un poem grecesc epic scris de Homer n secolul VIII .C., Aeneas a fost singurul erou troian important care a supravietuit n urma distrugerii Troiei de catre Grecia (vezi fig. 13, 14, 15, 16). Un pasaj din aceasta opera spune ca el si descendentii sai aveau sa conduca Troia, dar din cauza ca nu a existat nici o nsemnare cu privire la o asemenea dinastie n Troia, istoricii greci au propus ideea ca Aeneas si descendentii sai s-au mutat n alte locuri. n secolul cinci .C, ctiva istorici greci au presupus ca Aeneas s-a asezat la Roma, care la vremea respectiva era nca un mic oras-stat. n secolul patru .C., Roma a nceput sa se extinda n Peninsula Italica. Romanii, intrnd din ce n ce mai mult n contact cu grecii, au acceptat ideea ca Aeneas a avut un rol important n ntemeierea maretului lor oras. n secolul nti .C., poetul roman Virgiliu a creat mitul lui Aeneas n poemul sau epic Eneida, opera care povesteste despre calatoria lui Aeneas catre Roma. Augustus, primul mparat roman si mparatul din vremea lui Virgiliu, si Julius Caesar, unchiul-mare al acestuia si predecesorul sau ca si conducator al Romei, se spune ca sunt descendenti ai lui Aeneas. Concluzie: Din lucrurile prezentate mai sus, ajungem la concluzia ca Romanii se trag din Traci, deoarece Tracii au ntemeiat Troia, a carei locuitori au migrat n zona Romei atunci cnd Troia a fost distrusa de Greci, lucru pastrat n operele lui Homer (Iliada) si Virgiliu (Eneida).

Pagina 20

Bibliografie:
-http://www.scritube.com/istorie/Latinitate-i-dacism1221181820.php -http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83 http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_cuvinte_rom%C3%A2ne%C8 %99ti_mo%C8%99tenite_probabil_din_limba_dac%C4%83 -http://www.limbalatina.ro/biblioteca/originealimbiiromane.html

Pagina 21