Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

Bipolaritatea i perioada post Razboi Rece

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

Cnd vine vorba despre relaiile internaionale, s-a obinuit s se foloseasc mai multe cliee: atunci cnd se vorbete despre sistemul internaional se ntrebuinez, chiar i dup terminarea rzboiului rece, termenii de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate. Totui, Rzboiul Rece a luat sfrit, iar clieele au rmas n memoria politicii externe a statelor care le-au folosit. Acestea tind s realizeze un transfer dintr-o categorie n alta, oscilnd ntre multilateralismul printre actorii mici ai sistemului internaional i unilateralismul dar care este instrumentul principal de aciune n favoarea atingerii scopurilor de politic extern a actorilor mari. Un clieu, care are valoare de adevr, chiar i n prezent, cnd au trecut aproape douzeci de ani de la destrmarea sistemului bipolar al relaiilor internaionale, adic de la destrmarea Uniunii Sovietice, unul dintre cei doi poli, care s-a meninut n via cu ajutorul armelor nucleare. Acesta ine de tendina de a caracteriza situaia geopolitic actual, dar i cea trecut, prin prisma relaiilor de politic extern ale Statelor Unite ale Americii i Federaiei Ruse. Nu exist stat sau actor internaional, care s nu in cont n stabilirea intereselor i prioritilor naionale de dispoziia politicienilor de la Casa Alb sau Kremlin. Analistii politicei i pun ntrebri cum ari fi: Ce sunt aceti doi actori internaionali: rivali sau parteneri? Pn la ce punct se extinde aceast rivalitate sau acest parteneriat? Poate s existe, totui un consens ntre cei doi, innd cont de faptul c la nivel declarativ, adic de discurs politic, tendinele de propagare a interesului naional sunt realizabile ntr-o manier

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

asemntoare i de o parte, i de cealalt? Pn unde poate ajunge tolerana reciproc, dac sistemul internaional a fost n secolul XX prea mic pentru cei doi actori internaionali? Cine va obine primatul asupra lumii: Federaia Rus prin aciuni, declarate multilateraliste sau Statele Unite ale Americii, prin deja consacratele metode unilateraliste? Este posibil s mai asistm la o astfel de duelare pe arena internaional sau Rzboiul Rece le-a epuizat deja resursele n faa noilor provocri? Cel de-al doilea razboi mondial a reuit s pun capt mai multor aspecte care nu-i mai gaseau locul n acea parte din istorie: Imperialismul, structura multipolar aflat ntr-o continu incertitudine chiar de la inceputul secolului a fost inlocuit de biporarismul SUAURSS, ri participante la rzboi, dar cu situaii complet diferite. SUA era o superputere militar i economic, mult mai puin afectat de cel de-al doilea razboi mondial dect statele europene i URSS pe de o parte care nu putea fi considerat o putere economic, dar totui din punct de vedere militar avea un cuvnt greu de spus. Axa est-vest s-a stabilizat prin intermediul armelor nucleare. Cauzele exacte ale confruntrii, numite Razboiul Rece, sunt complexe i incerte. Se poate spune totui ca variaia economic i interesele politice i vidul de putere creat prabuirea vechii ordini a creat sistemul bipolar, n care o mare atenie era acordat disputei dintre cele dou mari puteri. Americanii au ncercat s se opun expansiunii comuniste oriunde amenina. Doctrina "containment" a transformat politica extern a SUA de la forma de izolare n care se afla inainte de razboi la una de globalizare de dup razboi, opunndu-se URSS-ului (i mai tarziu Chinei comuniste) att diplomatic ct i militarl. SUA a sponsorizat diferite aliane regionale precum NATO n 1949. URSS-ul a raspuns in 1955 prin Trataul de la Varovia. Ambele pri au cautat sprijin n lumea a treia, unde atat SUA ct i URSS au investit armament i bani n diferite guverne sau grupuri de rebeli, n continua lupt comunism-capitalism. Oricare ar fi progresul ctre controlul armelor nucleare, sistemul mondial a fost pentru totdeauna tulburat de folosirea bombei atomice asupra oraului Hiroshima pe 6 august 1945. Armele atomice au schimbat relaiile de putere, prin introducerea posibilittii de autodistrugere total a oamenilor. Ei practic au imprit lumea pentru cteva decenii n dou clase de putere: cele dou mari superputeri, care deineau cea mai mare parte a armelor nucleare i ceilali. Probabil, rezultatul unui razboi nuclear este att de dezastruos ncat cea mai parte din sistemele politice prevd sfritul lumii. Un rezultat este acela ca superputerile nucleare au evitat un razboi direct ntre ele. Un alt rezultat este acela c discuiile pe baza

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

armelor nucleare au devenit un proces continuu. Deceniile de convorbiri despre arme au avut un succes limitat. Un numr de acorduri au restrans arsenalele nucleare ale SUA si Rusia. Faptul ca ambele superputeri posedau arme nucleare, n mod firesc a dus la evitarea unor confruntri directe cu toate c au existat cteva. Cel mai serios dintre acestea a fost criza nuclear din Cuba, izbucnit n octombrie 1962 dup ce sovieticii incepuser s construiasc rachete nucleare de raza medie n Cuba. Doctrina american ce privea un control strict asupra evoluiei altor state a dus la implicarea SUA n Vietnam. Forele vietnameze conduse de ctre naional-comunistul Ho Chi Minh au nvins armatele franceze coloniale in 1954 i au capatat independena. Dar ara era mprit ntre forele de nord conduse de Ho i un guvernamant pro-vestic n sud. A nceput lupta pentru unificarea Vietnamului, politica american de control strict asupra evoluiei altor state a mpins SUA s intervin cu propria ei armat n1964 n sprijinul Vietnamului de Sud.

Vietnamul a cauzat un numr important de schimbri n atitudinea SUA i a implicrii acesteia n relatiile internaonale. Una dintre schimbri a fost o sporire a rezistenei fa de necesitatea razboiului rece de a combate comunismul pretutindeni. n al doilea rnd, SUA a realizat cu claritate c sistemul bipolar se prabuea. Cu toate c, mai ales din punct de vedere militar unele aspecte ale bipolarismului s-au pstrat, sistemul de aliane din jurul celor doi poli

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

a nceput sa se fragmenteze. China i URSS erau atat de contrare ncat erau pe punctul de a se gasi n razboi n 1969. ncepnd, aproximativ cu guvernarea liderului sovietic Leonid I. Brejhnev(1964-1982) i a preedintelui american Richard M. Nixon(1969-1974) relaiile estvest au nceput s renasc. Realiznd cu acuratee realitatea schimbrii balanei puterii, n special ascensiunea Chinei i declinul consensului n cea ce privete razboiul rece n SUA, Nixon s-a hotrt s mbunteasc relaiile cu URSS i China printr-o politic de detent. Bazndu-se pe propriile perspective internaionale i schimbri interne, URSS i China ajung la un real consens politic i au copiat tendina de moderare din politica american. Sfarsitul sistemului bipolar. In timpul anilor 70 si inceputul anilor 80 relatiile dintre est si vest au continuat sa se raceasca si sa se incalzeasca, dar in ansamblu s-au imbunatatit. Din 1985 ele au inceputa sa se schimbe mult mai repede. URSS a intrat in atentia puterilor. Michail S. Gorbaciov a devenit presedintele URSS in 1985 si a functionat drept catalizator in privinta schimbarilor aparute. El a incercat sa reformeze sistemul politic opresiv al URSS prin permiterea exprimarii unor oponenti si prin masuri democratice. Gorbaciov a cautat sa restructureze greoiul sistem economic si birocratic sovietic. Gorbaciov nu era nici democrat, nici capitalist in sensul european de vest al cuvintelor, scopul sau principal era sa reintinereasca URSS-ul. Gorbaciov a cauta sa aiba relatii mai bune cu vestul pe langa proclamata sa preferinta pentru armonie, existand doua motive. In primul rand, o relaxare a tensiunilor i-ar fi permis acestuia sa reduca partea alocata de catre bugetul URSS cheltuielilor militare si sa le redirectioneze in scopuri interne in vederea dezvoltarii tehnologice a URSS-ului. In al doilea rand, stabilirea de relatii pasnice cu vestul ar fi permis acestor state sa investeasca in anumite aspecte economice incluzand tehnologii sofisticate, conditii mai favorabile de schimburi, si accentuarea unor investitii private in URSS. Spre a-si indeplini telurile Gorbaciov a lansat o pace ofensiva ce consta intr-o combinatie intre o diplomatie publica abila si activitate intensa. El a retras fortele sovietice din Afganistan, a cooperat cu SUA spre a detensiona situatia din sudul Africii, America centrala si oriunde in alta parte; a anuntat faptul ca URSS-ul intentioneaza sa permita Europei de est sa-si urmeze propriile politici sociale interne. Aceste schimbari in politica URSS cuplate cu sistemul economic si politic sovietic slabit au oferit Europei de Est ocazia de a se dezlipi din orbita moscovita. Cele mai dramatice evenimente au avut loc in ceea ce atunci se numea Germania de Est. Atunci la mijlocul anului 1989, 500. 000 de locuitori ai Germaniei de Est au demonstrat impotriva guvernului lor comunist in fata ultimului simbol al razboiului rece, Zidul Berlinului. In cateva saptamani guvernul Germaniei de Est a incetat sa

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

functioneze, grabind astfel unificarea Germaniei. In octombrie 1990 Germania de Est practic s-a autodizolvat si s-a format in parti componente ale landurilor germane, apartinand astfel unei singure Germanii. Dominatia sovietica asupra altor tari din Europa de Est a disparut cu repeziciune, guvernele comuniste din zona au fost dizolvate sau fortate sa renunte la puterea politica. Cateva tari au cerut retragerea trupelor sovietice si in februarie 1991 membrii Pactului de la Varsovia au dizolvat alianta. Sunt unii care sustin ca lumea este sau ar trebui sa urmeze calea unui nou sistem ce presupune prabusirea sau slabirea sistemelor nationale si impunerea unei noi organizatii supranationale ce presupune un control mai amplu. La extrema acesta ar putea deveni un guvern unic mondial si sistemul ar fi in acest caz unipolar. Un alt tip de sistem unipolar este "imperiul universal, in care o superputere dobandeste hegemoia mondiala. Au existat unele speculatii cum ca SUA ar putea sau ar trebui sa incerce sa obtina aceasta hegemonie. In timpul crizei din Golf (1990-1991) presedintele Bush a vorbit despre stabilirea unei noi ordini mondiale bazate pe o cooperare americanosovietica si o mai mare incredere acordata legilor internationale si organizatiilor internationale. Cand americanii si trupele aliate au triumfat in razboiul din Golf 1991 si URSS-ul s-a prabusit, unii observatori, printre care si Charles Krauthammer au afirmat ca "traim intr-o lume unipolara, avand SUA ca putere hegemonica. Krauthammer a sustinut faptul ca SUA ar trebui sa se bazeze pe "putere si vointa: puterea de a recunoaste lumea unipolara si vointa de a o conduce. O alta structura posibila in cazul evolutiei globale este un sistem multipolar. Fostul presedinte al URSS , M. Gorbaciov dupa 46 de ani era foarte diferit: Sistemul bipolar si-a epuizat potentialul, a spus el celor adunati in cadrul colegiului Westminster . Cea mai mare majoritate a populatiei era de parere ca solutia va fii multipolaritatea. Daca Gorbaciov are dreptate si se dezvolta un traditional sistem multipolar statal, atunci tari ca SUA, China, Germania, Japonia, si Rusia sunt cele mai probabile sa joace aceste roluri de "poli. Si alte cateva state, dintre care cel mai probabil India s-ar putea alatura acestora de dinainte . Fostul presedinte Richard Nixon, spre exemplu, estima faptul ca una din tarile care ar putea deveni mare putere mondiala ar fi China in secolul XXI. Germania este si ea la randul ei o tara care a inceput sa demonstreze virtuti diplomatice . Economia si potentialul militar Japonez au iscat aprinse controverse in legatura cu viitorul orientarii internationale a statului japonez. Pactul de la Varsovia s-a dizolvat. Nu numai atat dar in

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

decembrie 1991 s-a intamplat imposimilul cand presedintele Boris Eltin a spus ca Rusia ar fi de acord sa intra in NATO. S-a terminat un razboi rece si au inceput altele doua, avertiza o analiza secreta facuta de guvernul chinez. Prima lupta a fost o continuare a tarilor capitaliste de a submina tarile comuniste ramase, inclusiv China. Al doilea razboi rece sugereaza documentul se baza pe cresterea tensiunilor din cadrul aliantei vestice. Preziceri ocazionale despre Germania sau Japonia masiv inarmate si agresive, sau o confruntare dintre SUA si oricare dintre aceste tari este in acest moment pura speculatie, dar este incorect sa gandim ca stransa colaborare din al doilea razboi mondial, bazata pe un inamic comun si o alianta dominata de SUA va continua in ordinea mondiala care evolueaza. Exista cateva lucruri capabile de a modifica structura multipolara traditionala bazata pe stat. Intradevar exista un acord general printre oamenii de stiinta cum ca sistemul nu va arata si nici nu va opera asemeni sistemului multipolar existent in perioda celui de-al doilea razboi mondial. O modificare ar fi aceea ca Natiunile Unite sau alte organizatii globale ar putea deveni mai independente si chiar mai puternice. O alta posibilitate ar fi eventuala dezvoltare a unor poli regionali. Europa, sub forma Comunitatii Europene sau a orcarei alte forme, ar putea deveni un pol. Germania si Franta, spre exemplu, au stabilit in 1992 armate unite care pot servi in mod neindoielnic ca un nucleu viitoarei armate europene. Exista de asemenea semne, care trebuiesc mentionate, ale opozitiei fata de politica unica europeana. Un pol nord american este posibil sa se dezvolte. O intelegere de liber comert exista deja intre SUA si Canada, si negocieri trilaterale in vederea captarii Mexicului in ceea ce este numit "Nord American Free Trade Association (NAFTA) s-au incheiat. Aceasta ar forma un bloc economic de 360 de milioane de consumatori si un castig de 6. 000 de miliarde de USD annual, cu o treime mai mare decat cea a Comunitatii Europene. Pe langa NAFTA exista eforturi vremelnice des etichetate drept "intrepinderi pentru initiativa americana, sub forma extinderii ideii de comert liber regional la intreaga emisfera vestica. Pana acum, faza este pur economica si nu politica de cooperare, dar este posibil ca America de Nord si chiar emisfera vestica ar putea deveni un alt pol regional (Hurrell, 1992). In mod similar, premierul malaiesian Mahathir Mohamad a propus in 1991 o grupare economica est-asiatica condusa de Japonia. Aceasta idee este mai putin dezvoltata decat cea a blocului est-emisferic nord-american, dar Asociatia Natiunilor din Asia de sud-est (care nu include Japonia) a semnat o intelegere de liberarizare a comertului in ianuarie 1992, si regionalismul a inceput sa-si piarda din putere in aceasta zona (Bello&Blantz, 1992).

Bipolaritatea i perioada postRazboi Rece T.R.I.

Ceea ce putem spune cu siguranta este ca bipolaritatea nu mai exista. Noul sistem international va avea probabil cateva caracteristici multipolare, dar nu se va concretiza in sistemul multipolar timpuriu.

Bibliografie:
1. Martin Griffiths, Relaii Internaionale, Editura Ziua, Bucureti, 2003; 2. Karl W. Deutsch, Analiza relaiilor internaionale, Editura Tehnica-Info, Chiinu, 2006.