Evolutia dragostei pasionale Din pacate, atractia erotica dintre indragostiti la inceput imperativa, puternica si exclusivista devine cu timpul

ul mai putin intensa. E normal deci sa ne punem intrebarea care este evolutia dragostei pasionale. Putem prevede durata unei relatii de dagoste? Este clar ca unele tipuri de dragoste, sunt mai fragile decat altele. Dragostea posesiva restrange libertatea si duce la sufocare, deci nu prea are sanse de izbanda pe termen lung. La fel si dragostea ludica, in care jocul este folosit mai ales ca metoda de seductie si nu pentru a iubi. Cu dragostea pasionala lucrurile stau putin diferit. Pasiunea in sine nu este o stare durabila. Ea scade in timp in intensitate, poate sa dispara la un moment dat sau se poate reaprinde periodic, in functie de o multitudine de factori, care tin de cei doi parteneri si de mediul in care acestia traiesc. Psihologia iubirii si studiile pe aceasta tema arata ca dragostea pasionala poate evolua pe una din urmatoarele directii: Focul de paie evolutia cea mai probabila. Daca atractia fizica si psihologica nu este reciproca, iubirea nu poate fi consumata si ea este o permanenta sursa de frustrare pentru cel care iubeste. Starea de exaltare initiala se transforma in suferinta. Daca atractia este reciproca si satisfactia este obtinuta prea repede, apare o confruntare intre vise si realitate. Persoana iubita apare la inceput idealizata de imaginatia inflacarata a indragostitului. In final, ea ajunge sa dezamageasca, cu atat mai mult cu cat este mai diferita de fiinta ideala imaginata. In acest caz, vorbim de dragostea fara viitor. Dragoste si ura este situatia cea mai frustranta. O astfel de evolutie corespunde cazurilor in care legatura dintre cei doi a avut o oarecare durata, dar interesul initial a scazut in intensitate. Obiectul iubirii, la inceput idealizat, se tansforma in obiect rau. Tot ce inainte era frumos acum pare urat. Conflictele devin permanente, se instaleaza indiferenta, sau mai rau, ura. Pot sa apara sentimente pentru alta persoana, ceea ce face situatia si mai acuta. Traiul in comun devine o sursa de dezamagire si permanenta frustrare, daca legatura nu poate fi rupta datorita constrangerilor sociale sau economice. Relatia cunoaste o evolutie intr-o directie sado-masochista. Transformarea in prietenie este cazul cel mai fericit. Chiar daca pasiunea initiala scade in intensitate, sentimentele celor doi lasa loc unei prietenii afectuoase si privilegiate. Prin prietenie reciproca se creeaza o baza stabila pentru o relatie de durata, care supravietuieste confruntarilor dintre imaginea idealizata si felul real de a fi al celor doi parteneri. Crezi ca psihologia iubirii ne poate ajuta sa intelegem relatiile de dragoste din viata noastra? Sau ti se pare ca iubirea e un sentiment mult prea complex pentru a putea fi analizat din perspectiva rationala? Este necesara si utila o astfel de analiza, chiar daca ea nu ofera raspunsuri la toate intrebarile? Posteaza mai jos comentariul tau.

Despre Psihologia sociala a dragostei

Dragostea a fost un domeniu mai putin studiat in trecut, in principal dincauza faptului ca era oarecum dificil de standardizat rezultatele, de aplicat teste cu privire la un fenomen greu masurabil ca dragostea. Prin urmare psihologia dragostei este studiata de putin timp, comparativ cucelelalte fenomene. In ultimul timp s-au facut o serie de experimente, si s-au elaborat cateva teorii cu privire la psihologia sociala a dragostei

Caracteristici referitoare la psihologia dragostei

Pusi sa raspunda la o ntrebare u privire la cel mai important lucru din viata lor, cei mai multi oameni vor mentiona o relatie cu cineva apropiat: parinte, frate, fiu, sot, sau sotie, iubit sau iubita. ncepnd cu anii `70 n psihologia sociala s-a dezvoltat domeniul relatiilor intim, n care sunt abordate relatiile apropiate dintre doi adulti, relatii ce implica atasament emotional si dependenta reciproca. n limbajul comun sunt folositi o multime de termeni pentru a desemna conceptul de dragoste, precum: iubire, pasiune, prietenie, atractie sexuala, dragoste platonica, etc. Deoarece dragostea in psihologia sociala a fost privita multa vreme ca ceva miraculos, ca un fenomen caruia nu ne putem sustrage, studiile n laborator au ntmpinat mari dificultati. n cele mai multe cercetari s-a folosit doar chestionarul si interviul. De exemplu, n anul 1970, Zick Rubin a ncercat sa demonstreze faptul ca dragostea este diferita de prietenie ori simpla atractie interpersonala. El le-a cerut subiectilor sa raspunda pe scale de la 1 a 10, avnd n minte un bun prieten sau partenerul lor ntr-o relatie de dragoste. Aceasta persoana este una din cele mai simpatice persoane din cte cunosc. Aceasta persoana este genul care mi-ar place mie nsumi sa fiu. Am mare ncredere n puterea e judecata a acestei persoane. Cred ca pot sa am ncredere n aceasta persoana cu privire la absolut orice. As face orice pentru aceasta persoana. Rezultatele au dus la concluzia ca avem tendinta de a descrie pe cei e care suntem ndragostiti n termenii itemilor 4-6. El a demonstrat ca pe primii trei itemi scorurile sunt mai mari cnd subiectii se gndesc la un prieten , iar pe ultimii trei itemi scorurile sunt mai mari cnd se evalueaza partenerul sau partenera.

Teoria triangulara a dragostei.

Robert Sternberg, cunoscut pentru studiile referitoare la inteligenta, a realizat si studii n domeniul dragostei, propunnd o teorie foarte influenta. (1986) Dupa Sternberg, dragostea are trei componente de baza, ea putnd fi vazuta ca un triunghi, ale carui vrfuri sunt tocmai aceste componente. Pasiunea reprezinta componenta motivationala, ce reflecta n principal atractia interpersonala. Intimitatea corespunde componentei emotionale si se reflecta n dorinta de a fi cu celalalt, de a-i mpartasi experientele fericite, ca si pe cele neplacute. Angajamentul reprezinta componenta cognitiva, incluznd aici decizia de a fi mpreuna cu celalalt, decizia de a continua relatia, reafirmata chiar si n momentele de criza Sternberg afirma ca relatiile de iubire din orice cuplu pot fi descrise combinnd cele trei ingrediente principale. De exemplu, dragostea pasionala nseamna pasiune si intimitate lipsite de angajament, iar dragostea prieteneasca are drept componente intimitatea si atasamentul, fara pasiune. Pasiunea singura, fara intimitate si angajament, este ceea ce numim dragoste nebuna, iar combinatia pasiune si angajament, dar fara intimitate, este numita de autor dragoste stupida, preciznd si ca un astfel de sentiment leaga unele vedete de la Hollywood. n final, toate cele trei componente se regasesc n ceea ce Sternberg numeste dragoste desavrsita

Despre Dragostea pasionala

Psihologii sociali nu s-au lasat impresionati de multitudinea de definitii date psihologiei sociale, definitii oferite de literatura sau cinematografie, si au cautat sa stabileasca tendintele si comportamentale si cognitive proprii starii de a fi ndragostit. S-a aratat astfel a ndragostitii se gndesc n mod constant la persoana iubita, doresc sa petreaca mai mult timp cu ea, si adesea i supraestimeaza calitatile. Dragostea nseamna dorinta de izolare cu persoana iubita si excluderea altor prieteni. Ea este perceputa ca o emotie intensa asupra caruia individul nu are control. Cercetarile au aratat ca dragostea este perceputa diferit n functie de cultura. Pentru a se ndragosti, individul trebuie sa fi fost educat ntr-o cultura care sa promoveze conceptul de dragoste. La fel ca n multe alte contexte, n situatia n care ne ndragostim, credintele noastre determina ceea ce se ntmpla. Pentru a ne ndragosti avem nevoie de conceptul de dragoste promovat de cultura din care facem parte. Alti autori au aratat ca focalizarea gndirii asupra dragostei face posibil ndragostirea. Sotii Walster au propus o teorie a dragostei care pleaca e la ideea de concept cultural. Potrivit acestei teorii, exista trei variabile raspunzatoare pentru exprimarea dragostei, si anume: conceptul cultural specific de dragoste, o persoana potrivita ca obiect al dragostei, (un individ de sex opus si de vrsta apropiata) si excitarea emotionala etichetata dragoste, care este resimtita cnd individul interactioneaza cu persoana iubita, sau chiar cnd numai se gndeste la ea.

Despre Dragostea prieteneasca

Dragostea pasionala nu dureaza o vesnicie. Interesul sexual pentru partenerul marital poate sa dispara treptat. Ceea c continua sa tina legate multe cupluri cnd se ntmpla aceasta, este dragostea prieteneasca. Ea este mai putin intensa emotional, dar este mai stabila si de multe ori mai profunda. Apare ntre soti, dar exista n egala masura si ntre prieteni care se cunosc de multa vreme. Desigur, nu ntotdeauna dragostea pasionala se transforma n dragoste prieteneasca. Se poate ntmpla, la fel de bine, ca disparitia pasiunii sa duca la ruperea relatiei, mai ales n cazul celor ce gndesc ca atractia sexuala reciproca este esentiala pentru

casatorie. Dragostea prieteneasca are la baza respectul, admiratia, ncrederea. ncrederea ar putea fi cea mai importanta dintre ele. Dragostea prieteneasca propune doua tipuri de ncredere: ncrederea propriu-zisa (faptul de a crede ca celalalt va face ceea ce a promis), si ncrederea emotionala ( faptul de a crede ca celuilalt i pasa de ce ni se ntmpla si de sentimentele noastre, si ca el cva acsiona pentru binele nostru)
stiu mi-a placut misterul, psihologia, misticul, parapsihologia si am fost foarte deschisa cam la tot ce implica unul din domeniile mentionate mai sus si nu numai. De altfel, au fost dati in care am cerut parerea unor specialisti si din prima s-au bucurat de interesul meu si de totala mea atentie si disonibilitate. Cel mai mult mi-a captat energiile ideea de hipnoza si mai ales ideea ca psihicul uman poate fi programat exact ca o masina si cu mari influente asupra gandurilor si sentimentelor si personalitatii. Ma gandeam, .waaw ce bine ar fi daca as putea sa ma programez in asa fel incat nici o problema sa nu ma mai atinga si sa nu imi mai disturbe echilibrul si linistea. Pare o idee destul de seducatoare. Cred ca de aici a pornit ideea filmelor S.F. legate de programarea mintii si persoalitatii cu ajutorul chipurilor. Nu stiu cat de indelungat este efectul acelor programari facute prin hipnoza, dar eu una, m-am hotarat sa incerc.Setea de cunoastere ma impringe intr-un domeniu , poate, periculos. Nu mi se pare, mai ales pentru ca as face-o din punctul de vedere al unui viitor medic, care isi pune increderea intr-un medic specialist cu multa experienta si cu foarte multa deschidere spre noi mijloace de tratament si cercetare. Acelasi om, care ma va hipnotiza la momentul potrivit mi-a spus ca sentimentele sunt influentate de ganduri. Gandurile sunt si pot fi destul de usor influnetate, controlate, programate. Daca facem o legatura intre programare si sentimente, prin intermediul gandurilor imi ridic singura o intrebare destul de grea pot fi programate oare si sentimentele? Daca pun asa problema situatia nu pare foarte roz. Adica, unde ar ramane ideea de romantism si dragoste care da peste cap si cea mai inerta persoana din punct de vedere sentimental. Mi s-ar parea mult prea mecanica, rece, computerizata abordarea iubirii. Dar daca stau bine si ma gandesc, un dram de adevar e in ideea ca si sentimentele se pot influenta poate chiar programa, nu( mai ales daca ele sunt reale si profunde). Tocmai mi-am delectat privirile

cu o reprezentatie de focuri de artificii si mi-au adus aminte de cele date de dragoste si mai ales de actul dragostei. Si nu ma refer la orgasmul in sine ci la armata de sentimente si senzatii pe care le simteam in momentul in care am facut pentru prima data dragoste cu adevarat (nu primul act sexual). Apoi ceata , fumul lasat de praful ce prea frumos explodeaza ce ma invaluie pentru minute in sir se aseamana foarte bine cu sentimentele si senzatia de bine pe care o aveam in bratele iubitului si sub mangaierile lui , cutereierata de hormonul fericirii si de sangele-mi fierbinte pus in miscare ( mai alerta decat lenea cu care imi strabate de obicei venele-mi sanatoase). Uitandu-ma la acele frumoase lumini efemere mi-am adus aminte de filmul The Matrix si cum mintea mea face repede analogii mi-a trecut prin minte ca poate acele lumini colorate sunt date de fapt de un program care ruleaza cu ocazii speciale si la fel si fiecare sentiment, gand, senzatie sa fie un program, o functie a unui program. Atunci , programul meu de filozofie si dizertatii aberante ar lua-o razna in momente astea. Imi mod normal sunt o persoana calda si sensibila, iar gandul ca de fapt totul ar putea fi tratat in termeni infotmatici.. cibernetici ma face sa ma vad mult prea pragmatica decat sunt si si poate la fel de rece ca un medic realist, materialist. Eu cred ca , de fapt in unele moment trebuie sa stim cum sa jonglam cu aceste calitati programbile ale trasaturilor umane, ca putem, de fapt, sa ne facem viata mult mai frumoasa daca in momentele oportune ne-am programa gandurile, sentimentele, personalitatea. Ma leg atat de mult de sentimente si as vrea uneori ca ele sa poate fi cu adevarat setate exact ca un program,pentru ca o foarte mare parte din viata am luptat si voi lupta cu propriile sentimentepacat ca viata ma pune mereu sa lupt cu cele frumoase.poate mi-ar fi mai usor sa lupt cu cele negative, dar din fericire pentru altii, ele dispar din interfata mea de la sine. Pana acum scriam despre dragoste cu foarte mare implicare, cred ca e pentru prima data cand scriu cu detasare si chiar raceala. Mi-am dat seama ca dragoste apare, se aprinde , arde, flacara se stinge, ramane acel jar fiebinte, mocneste molcomproblema e ce fac oamenii cu acel jar.arunca apa rece a gandurilor negative? sau sufla un vant prielnic cu speranta, gaduri pozitive si dorinta pura de a se bucura din nou de caldura dragostei. Unii ar zice ca sunt visatoare.. nu prea cred. Sunt mult prea analitica si ganditoare si mult prea curioasa in ceea ce priveste tainele omului si ale sufletului si mintii lui. Se pot scrie roamane si manuale intregi despre aceste subiecte, atat de multe incat se poate umple o bibiloteca maricica. Din pacate

nu sunt in masura sa emit teorii si sa dau sfaturi. In momentul in care voi putea sa afirm ca imi traiesc dragostea si ca am reala speranta si oarecum o certitudine ca ea va fi for a lifetime , doar atunci, ma voi hazarda sa mai scriu pentru cei ce vor veni dupa mine si pentru mine.. pentru a-mi aduce aminte de cele traite ( in momentele in care hardul mintii si sufletului meu va fi slabit). Pana atunci, voi invata mult in acest domeniu si voi trai cat de bine pot ceea ce imi rezerva viata si poate voi reusi sa ma programez pentru o functioanare in parametri cat mai aproape ce cei optimi.

Dragostea, chiar daca ne procura atata placere, este un sentiment deloc usor de "gestionat". Intra in ecuatie experientele noastre anterioare, esecurile, fricile, "razboiul" tacit dintre sexe. Cam care sa fie solutia? Ea simte ca ar muri fara el. Sau ca i-ar suporta mai simplu moartea decat despartirea sau faptul ca el ar putea-o insela. El se simte sufocat de amorul ei nebun, intens, placut si neplacut in acelasi timp. Sunt impreuna de jumatate de an si ea ar vrea sa stie ca vor avea un viitor impreuna, ca vor avea un copil, perspectiva care lui ii da ameteli. Cate cupluri nu au trecut prin aceste etape? Desi le anticipam, desi literatura scrie despre aceste vijelioase etape, le traim la fel de dureros, indiferent cat de pregatiti ni se pare ca am fi. Solutia? Dupa o experinta de cuplu esuata alegem adesea singuratatea precauta. Si asta se intampla in ciuda formulelor de gasire a perechii ideale, unele mai originale decat altele. Aceste dificultati folosite drept scuze pentru a nu fi impreuna cu cineva nu ascund ele temeri la fel de insidioase ca lipsa totala a dragostei?
O valoare suprema

Dragostea este la baza oricarei organizari sociale, pentru ca ea este cea care face si desface cuplurile si familiile. Are, in concluzie, intotdeauna importanta. In forul sau interior, fiecare sustine sus si tare ca dragostea lui/ei va trai si ii va determina destinul. "Trebuie sa intalnesc un barbat care sa ma iubeasca si pe care sa il iubesc, pentru a trai cu el si a deveni in sfarsit mama", spera O., in varsta de 35-40 de ani. "Daca nu il mai iubesc, voi divorta", spun cele care sunt deja maritate. Altfel spus, gradul de exigenta amoros a mai crescut. De-abia apare o imperfectiune, ca teama pierderii isi face aparitia. Puse in balanta compromisurile pe care le presupune o relatie, unii oameni se pot simti dezarmati. Asa cum afirma scriitoarea americana Laurie Colwin, "dragostea formeaza cupluri insolite si nu face absolut nimic apoi pentru a le veni in ajutor". Adolescentii insisi nu scapa acestei temeri. Cu siguranta, a descoperi dragostea la aceasta varsta frageda a insemnat mereu o amenintare: aceea de a nu fi iubit de celalalt. Dar astazi, teama lor s-a intensificat. Reprezentarile pe care le au ei despre dragoste sunt modelate de filmele pe care le vad. Iar industria de gen creste anual. Inclusiv cea pornografica.
Dorintele noastre contradictorii

Diversele contradictii ale acestui sentiment ne despart de elanul amoros trait cu inocenta poate numai la varsta adolescentei. Astfel ca, mai mereu, dupa cum spune psihologul Francois de Singly, visam sa fim si "liberi si legati", sau

"liberi fiecare in parte, dar impreuna". Atribuim cuplului si familiei valori supreme, ca surse de incarcare a bateriilor si de siguranta, ridicand in slavi autonomia individuala. Dorim sa traim o poveste de dragoste "top", continuand sa ne dezvoltam personal. Pe de alta parte administrarea vietii amoroase ca pe un plan de cariera condamna la neincrederea in abandon, in daruirea de sine si in alte miscari ale inimii care fac sarea si piperul in dragoste. Ne-ar placea sa ne abandonam betiei amoroase, fiind foarte ocupati, amandoi, sa ne realizam social, profesional, financiar. Cum sa plonjam in dragoste cand toate astea ne cer mai multa vigilenta, control, organizare? "Societatea actuala a dezvoltat o presiune ridicata a mediului concurential care afecteaza prioritatile adultului tanar", spune Roxana Niculescu, psiholog clinician. "Dragostea presupune un ideal fara alte nevoi si interese sociale, iar realitatea prezenta nu mai permite asezarea iubirii in primul plan al intereselor. Acest lucru implica o mai mare usurinta in alegerea si, in consecinta, in schimbarea partenerilor. De asemenea, varsta la care se intemeiaza familiile este mai inaintata, astfel ca apar din ce in ce mai des probleme de fertilitate feminina sau masculina", incheie psihologul. Razboiul sexelor Aceste dificultati contemporane nu au poate nimic din angoasa fundamentala care insoteste atractia dintre barbati si femei inca din cele mai vechi timpuri. Pentru psihanalista franceza Catherine Serrurier, aceasta teama se naste dintr-o rivalitate inconstienta. O rivalitate arhaica, terifianta, ascunsa in inima dragostei, a "tandretei vorace" a sexualitatii, si pe care paritatea sociala sau politica o poate masca, cu siguranta, dar nu o poate impiedica, mai ales in cuplurile de lunga durata. "Teama de celalalt a fost ea alungata definitiv sub straturile succesive ale civilizatiei?" se intreaba ea. Nu. Psihologul conjugal observa ca femeilor le e teama sa nu sufere din cauza dependentei fata de partener, a supunerii excesive in cuplu sau de culpabilizare la serviciu, daca pleaca mai devreme la o intalnire. Barbatii se simt depasiti sau in concurenta cu partenerele lor, unii dintre ei avand o atitudine pasiva fata de femeie, investita in inconstientul lor cu rolul de... mama. O explicatie exista: "De treizeci de ani", afirma Catherine Serrurier, "in societatea occidentala reactia masculina in fata fricii de femeie a devenit fuga, sau strategia fugii morale, a abandonului, acolo unde altadata barbatii mascau aceasta teama prin dispret sau agresivitate". In mediile urbane de la noi razboiul sexelor tinde sa reproduca acelasi model. Necunoasterea celuilalt sex produce frica? Cam da. La fel ca in... geopolitica, in dragoste si in cuplu necunoasterea celuilalt sex si a psihologiei specifice produce neliniste. Se adauga lipsa de constiinta de sine, nerecunoasterea propriilor dorinte profunde si contradictiile interioare. Atatea experiente care probeaza ca, uneori, teama inseamna mai ales ignoranta. Probabil ca aceasta este o veste buna, pentru ca ignoranta se poate combate. In ce priveste relatia de cuplu ar fi suficient sa incercam sa intelegem celalalt sex, pentru a trece de la o atitudine defensiva la dorinta de a invata. A invata ce? Sa ne cunoastem, sa-l cunoastem pe celalalt si sa construim astfel, pas cu pas, soclul pe care poate sa se mentina un cuplu: increderea. Suntem gata de un asemenea "santier"?