5. CONCEPTUL DE RISC PROFESIONAL 5.1.

PREMIZE TEORETICE - DEFINITII SI CONCEPTE Problemele legate de strategia de evaluare a riscurilor profesionale si de punere in aplicare a diverselor metode sunt numeroase; prezentui capitol al lucrarii va aborda doar patru probleme esentiale: a) terminologia, care trebuie sa fie clara astfel ca tofi participantii la prevenire sS alba aceeasi intelegere a termenilor, precum: factori de rise, consecinfe, riscuri, prevenire, protectie, etc.; b) analiza riscurilor profesionale, care trebuie sS ia Tn considerare ansamblul tuturor problemelor ce condifioneaza sanatatea si securitatea si nu numai riscurile cele mai evidente sau cele care corespund competentelor disponibile; c) metodele de analizS si masurile de prevenire a riscurilor profesionale, care trebuie s3 poatS fi efectiv puse Tn evident^ nu numai fn marile Tntreprinderi unde persoanele competente sunt mai usor disponibile, dar si Tn cele mici si mijiocii; d) structurarea abordarii prevenirii astfel Tncat sS se profile de competentele disponibile si sfi se asigure complementaritatea Tntre diferiti intervievati. Procedurile de evaluare si de prevenire a riscurilor profesionale utilizeazS 10 concepte precis definite [15]: 5.1.1. Factoriide rise Factorii de rise sunt toti factorii sistemului de munca susceptibili sa interfereze cu sanatatea si integritatea lucratorilor si care pot produce daune. Este vorba despre ceea ce majoritatea persoanelor, Tn mod eronat Tn limbajul curent, denumesc riscurile: zgomotui, munca Tn aer liber, etc. In cele ce urmeaza se va vedea c6 un sens diferit trebuie rezervat cuvantului "rise". Totusi, ar fi dificilS Tndepartarea totaia de acest cuvant si termenul "factor de rise" sB fie preferabil termenilor "pericol" si "noxe" utilizati Tn numeroase analize, dar care nu corespund vocabularului obisnuit. Tn plus, multe cuvinte ar trebui utilizate, pentru a defini despre ce se vorbeste, tinand cont de acceptia lor generala: - zgomotui este adesea considerat drept noxa si nu pericol, - munca la Tnaltime este considerate pericol si nu noxa, - activitatea la calculator nu este considerate nici pericol, nici noxa. Definirea pericolului, data Tn general, pare de altfel ambigua: "proprietatea sau capacitatea intrinseca prin care un lucru (de exemplu: materie, material, metode si practici de munca) este susceptibil s5 cauzeze o dauna". In sprijinul afirmatiei de mai sus este de notat ca unii autori, de limbS engleza, fac o distinctie Tntre cuvintele "hazard" si "pericol", Tn timp ce altii se limiteazS la aspectele toxicologice, evita aceste cuvinte

vorbind de agenti, aratand cS ei consider^ "lucrul" si nu proprietatea sa de a cauza o dauna. Sintagma "factor de rise" ar parea, deci, mai logica. Acesti factori de rise pot fi relativi la: - securitate: munca la Tnaltime, o pardoseaia cu denivelarii, utilizarea unui cutit, electricitate, etc.; - sanatatea fiziologica: zgomotui, solvent!!, manipulare manuals de sarcini, etc.; - stare de confort fizic, psihic si socioprofesional, confortui si dezvoltarea personala: munca prestata, autonomia, relatiile interumane Tn cadrul echipei, stresul [15]. In acest sens norma european^ EN 292-1 defineste pericolul, situatiile periculoase sau evenimentele periculoase asociate procesului de munca (factori de rise) ca fiind o "cauzS capabila sa provoace o leziune sau un atac la sanatate". Aceasta definitie constituie o apreciere calitativS a riscului uzitatS Tn identificarea acestuia [37]. 5.1.2. Consecinta Al doilea concept este eel de consecinta (efect, dauna) care poate rezulta din acesti factori de rise. Tn cele trei categorii de factori de rise definiti mai sus, poate fi vorba despre: - fracturi, entorse, taieturi, electrocutari, deces, etc.; - asurzire, intoxicatii, dureri lombare, etc.; - tulburari de concentrare, oboseala, anxietate, lipsS de informatii, etc. [15]. Nu trebuie uitat ca Tn conceptui de consecintS trebuie incluse si efectele asupra mijioacelor de productie ce se pot produce Tn cazul accidentelor de munca precum si Tn cazul incidentelor tehnice. 5.1.3. Gravitatea Al treilea concept este gravitatea consecintelor asupra integritatii fiziologice si psihologice ale lucratorilor Tn cazul manifestarii factorilor de rise. Se apreciaza, conform standardului MIL-STD-882 C, prin evaluarea consecintelor celui mai grav accident care ar putea fi provocat de factorul de rise respectiv. Gravitatea consecintei (severitatea daunei cea mai posibila) poate fi estimata luand Tn considerare urmatoarele: - natura obiectivului protejat (persoane, bunuri, mediu Tnconjurator); - gravitatea leziunilor sau a afectarii sanatatii (usoarS - Tn mod normal reversibila, gravS Tn mod normal ireversibila, deces); - amploarea de manifestare a consecintei (o persoana, mai multe persoane). Categoriile de gravitate a consecintelor permit atribuirea unei dimensiuni calitative accidentelor potentiate datorate erorii umane, a conditiilor de mediu, neconformitatii proiectului, deficientelor procedurale sau avarierii si disfunctiei produsului, subansamblurilor sau componentelor acestuia. Managerul de produs, managerul programului de asigurare a calitatii de securitate a produsului si eel care realizeazS produsul

39 trebuie sa stabileasca exact ce se Tnfelege prin distrugerea produsului, prin consecinte majore/minore aduse produsului/mediului si prin boala profesionala sau vatamare grava/minora. Pornind de la aceasta modalitate de definire a gravita(ii consecintelor aceasta se poate aprecia cu ajutorul unei scale calitative. In literatura de specialitate s-au propus mai multe scale, adesea specifice numai unei categorii de factori de rise (securitate, agenfi chimici, etc.). Majoritatea acestora sunt scale cantitative, interesante Tn cazul studiilor epidemiologice, dar a caror oportunitate Tn contextui prevenirii nu Tsi gasesc aplicatie. Astfel gravitate poate fi definita pe baza consecintelor manifestate asupra personalului expus: - incapacitatea de munca temporara (I.T.M.), incapacitatea de munca permanenta (invaliditate), deces; - efecte asupra sanatatii, reversibile sau nu, pentru factorii de rise susceptibili sa aiba efecte psihologice; - interferenta cu starea de confort, satisfactia, motivatia lucratorului pentru factorii de rise sociali si organizatorici. 5.1.4. Expunerea Expunerea la factorii de rise, reprezinta durata Tn timp sau frecvenfa Tn timp la care executantui este expus unui factor de rise si nivelul la care este expus. Aprecierea expunerii poate fi realizata, Tn anumite cazuri, Tn termeni cantitativi prin masuratori. Functie de necesitatile analizei se pot alege diverse grile de apreciere a expunerii. [3]. Expunerea este adesea integrata Tn notiunea de probabilitate, evaluarea propriu-zisa a riscului tinand cont de durata sau de frecventa expunerii. Considerarea expunerii, Tntr-un mod separat de probabilitate, este subtila si se impune o abordare complexa de evaluare a riscurilor profesionale. Aspectele care trebuie avute Tn vedere la estimarea expunerii Tn cadrul evaluarii riscului sunt legate de: - Persoanele expuse. Estimarea riscului trebuie sa ia Tn considerare toate persoanele expuse pericolelor. Persoanele expuse pot fi reprezentate de personalul de executie, de personalul de Tntretinere, de personalul de laborator, de personalul de supraveghere si conducere precum si alte categorii de personal pentru care este previzibil, Tn mod rezonabil, ca pot fi afectate de sistemul analizat. - Tip, frecventa si durata expunerii. Estimarea expunerii la pericolul considerat necesita analizarea si luarea Tn considerare a tuturor modurilor de functionare ale echipamentelor tehnice

si a metodelor de lucru. Particularizand aceasta se refera la necesitatea de acces Tn timpul reglarii sau corectarii procesului, curatarii depistarii defectelor si mentenanfei. Estimarea tipului de expunere trebuie sa ia Tn considerare si situatiile Tn care este necesar a se suspenda, partial sau total, functiile de securitate ale sistemului. - Relatia dintre expunere si efecte. In cazul evaluarii riscurilor se are Tn vedere relatia directa dintre expunerea la un pericol si efectele datorate acestuia. Se impune, de asemenea, a avea Tn vedere si efectele expunerii acumulate si efectele sinergetice. Tntr-o astfel de situatie, cand se ia Tn considerare si aceste categorii de efecte, evaluarea riscului trebuie sa se bazeze, pe cat posibil, pe date precise deja recunoscute. - Factorii umani. Factorii umani pot influenta manifestarea riscurilor si ca atare trebuie luati Tn considerare Tn evaluarea riscurilor profesionale. Formele de influenfare include de exemplu: - interactiunea persoanelor cu echipamentele tehnice; - interactiunea Tntre persoanele participante la procesul de munca; - aspecte psihologice; - aspecte ergonomice; - capacitatea persoanelor de a percepe riscurile Tn situatii date Tn functie de instruirea, experienta si aptitudinile lor. Estimarea aptitudinilor persoanelor expuse trebuie s3 tina seama de urmatoarele aspecte: - aplicarea principiilor ergonomice la proiectarea echipamentelor tehnice; - aptitudinea naturals sau dezvoltata Tn executarea sarcinii de munca; - constientizarea riscurilor; - nivelul de Tncredere Tn Tndeplinirea sarcinilor de munca fara abateri voluntare sau involuntare; - tentatia de a se abate de la metodele de lucru nepericuloase prescrise si necesare. 5.1.5. Probabilitatea Al cincilea concept este "probabilitatea" aparitiei daunei Tn timpul expunerii, dar fara a tine cont de durata sau de frecventa acestei expuneri. Aceasta etapa este adesea integrata celei ce urmeaza: evaluarea riscului propriu-zis tinand cont de durata sau de frecventa expunerii. Considerarea sa, Tntrun mod separat, este atat de subtila si nu se impune la o abordare sumara de depistare Tn care sunt cautate solutiile imediate de prevenire. AceastS probabilitate este functie de chiar conditiile de munca: fiabilitatea masinilor, inflamabilitatea materialelor, organizarea muncii, constrangeri temporale, etc. [15]. 0 scala calitativa, precum urmatoarea, poate fi utilizata pentru a evalua aceasta probabilitate:

- foarte frecvente - probabilitatea de producere a consecintelor foarte mare (P^^/luna); - frecvente - probabilitatea de producere a consecintelor mare 1 (1' /an<P<1"1/luna); - putin frecvente - probabilitatea de producere a consecintelor medie 1 (2' <P<1'1/an); - rar - probabilitatea de producere a consecintelor mica (5'1<P<2'1/an); 40 - foarte rar - probabilitatea de producere a consecintelor foarte mica (10-1 <P<51/an) - extrem de rar - probabilitatea de producere a consecintelor extrem de mica (P^CT'/an). Probabilitate este in mod egal funcfie de factorii individual! precum sexul, varsta, vechimea, experienfa profesionala, capacitatea fizica sau mentala, susceptibilitatea individuala, etc. Acesti factori sunt uneori desemnati prin termenul "factori de rise". Aceasta denumire pare putin fericita Tntrucat se Tndeparteaza total de accepfiunea comuna si este susceptibila de a fi sursa de confuzie decat de claritate. Sexul lucratorului nu este nici "pericol" nici "noxa". Este totusi susceptibil sa modifice probabilitatea unui anume efect cand lucratorul realizeaza o anumita sarcina. Astfel, probabilitatea aparitiei problemelor lombare este mai ridicata pentru o femeie decat pentru un barbat Tn cazul transportarii unei sarcini. Acesti factori individual! sunt deci factori agravanti iar denumirea "co-factori de rise" pare mai potrivita. Probabilitatea reprezinta conform standardului MIL-STD-882 C, frecvenfa de manifestare (aparitie de) a evenimentului si poate fi descrisa ca o aparitie potentiala Tn unitatea de timp sau raportat la populatie, element sau situafie. Probabilitatea este conditional de chiar condifiile procesului de munca: fiabilitatea echipamentelor tehnice, periculozitatea materialelor, organizarea muncii, constrangeri temporale, etc. Ca si Tn cazul gravitatii consecinfelor, pentru estimarea probabilitatii de aparifie a unei consecinte se pot utiliza mai multe grile de apreciere. Pentru o estimare cat mai corecta a probabilitatii de aparitie a unei consecinte se recomanda a fi luate tn considerare urmatoarele aspecte: a) frecventa si durata expunerii care sunt determinate de: - necesitatea de acces Tn zona periculoasa (Tn funcfionare normala, mentenanfa sau reparatii); - natura accesului (de exemplu pentru alimentarea manuala cu materiale); - timpul petrecut Tn zona periculoasa; - numarul persoanelor care acced;

- frecventa accesului. b) probabilitatea de producere a evenimentului periculos determinate de: - fiabilitatea echipamentelor tehnice si alte date statistice; - date statistice legate de frecventa accidentelor si a Tmbolnavirilor profesionale; - compararea riscurilor prezentate de sistemul analizat cu riscuri deja acceptate din sisteme similare. c) posibilitatile de evitare sau de limitare a consecintei unui eveniment periculos Tn functie de: - executant (care poate fi o persoana calificata sau necalificata, care poate executa sarcina de munca supravegheat sau nu, etc.); - viteza de aparitie a evenimentului periculos estimat (brusc, rapid, lent); - orice formS de constientizare a riscului (prin informatii generale, prin observare directa, prin intermediul semnalelor de avertizare si a dispozitivelor indicatoare); - posibilitatile executantului de a evita sau limita consecinta (de exemplu prin reflexe, prin indemanare, posibilitatile de salvare care fac ca posibilitatile executantului de a evita sau limita consecinta sa fi posibile, posibile Tn anumite condifii, imposibil); - experienfa practica si cunostintele executantului (referitoare la procesul de munca analizat, referitoare la un proces de munca similar sau fara experienta). 5.1.6. Rise Al saselea concept este eel al "riscului" propriu-zis, adica probabilitatea aparitiei unui efect al unei anumite gravitati, tinand cont de expunerea la factorul de rise si de probabilitatea producerii unei consecinte Tn timpul acestei expuneri. Acest rise poate fi evaluat cantitativ, daca gravitatea, expunerea si probabilitatea au fost ele Tnsele cuantificate. Aceasta poate fi interesant pentru a compara diferite riscuri si pentru a defini prioritatile sau pentru a compara riscul Tnainte si dupa diverse modificari posibile. Totusi, interesul principal al procedurii analizate pana Tn prezent nu este cuantificarea riscului Tn sine, ci reflexia asupra daunelor si efectelor potentiate, observarea expunerii, studiul influentei factorilor favorizanti. Aceste etape, adesea considerate ca intermediare, sunt cele mai importante Tn demersul prevenirii si cuantificarea riscului [15]. In general este admis ca la nivelul actual al cunostintelor stiintifice, al dezvoltarii tehnologiilor si civilizatiei, activitatile umane (Tn special cele de tip industrial) se desfasoara Tn conditii de rise. Functie de natura lor, riscurile Tnglobate Tn activitatea umana, pot afecta atat personalul implicat direct Tn procesul de munca cat si persoane neparticipante sau Tnsusi mediul Tnconjurator (ca urmare a

poluarii sau a unor catastrofe industriale). Acest fapt conduce la necesitatea ca la toate nivelurile de participare a factorului uman (conceptie, proiectare, exploatare, Tntrefinere, etc.) sa se constientizeze faptui ca procesele de munca includ intrinsec factori de rise ce se pot transforma Tn evenimente ireversibile. Riscurile Tntalnite Tn practica sub forma unor pericole, noxe sau star! periculoase se pot transforma Tn accidente de munca, Tmbolnaviri profesionale sau catastrofe industriale ca urmare a unei perturbari instantanee a procesului de munca. Notiunea de rise profesional este caracterizata printr-un raport dintre probabilitatea de producere si gravitatea consecintelor aplicat unui "eveniment" periculos Tn contextui unui proces de munca. In consecinta, riscul este echivalent cu o Tncalcare a reglementarilor, susceptibila de a provoca, adesea foarte direct, un accident. Date Tnsa fiind limitele de cunoastere stiintifica precum si posibilitatile tehnice Tn unele situatii nu se 41 poate asigura eliminarea integrals a riscurilor de producere a accidentelor sau Tmbolnavirilor profesionale. Din aceasta cauza practica a impus introducerea a doua nofiuni si anume: riscuri acceptabile (asumate) si riscuri inacceptabile. La identificarea riscurilor dintr-un sistem de munca va trebui sa se fina cont si de o serie de elemente ale analizei "a posteriori", in speta de datele statistice de analiza a gravitafii consecintelor accidentelor precum si de analizele arborelui de cauze. Acestea ne pot transmite informatii cu privire la probabilitatea de producere a accidentelor, gravitatea consecintelor precum si la mecanismele de producere, dandu-ne astfel posibilitatea de a corecta unele elemente ale analizei "apriori". Riscul este definit, in conformitate cu norma europeana EN 292-1, ca fiind "combinatia dintre probabilitatea si gravitatea unei leziuni sau atac la sanatate, ce poate surveni Tntr-o situafie periculoasa". Aceasta definitie constituie o apreciere cantitativa a riscului ce se poate utiliza Tn ierarhizarea riscurilor. Altfel spus riscul reprezinta probabilitatea producerii unei daune de o anumita gravitate, Tn timpul unei expuneri la factorul de rise. In consecinta riscul profesional asociat unei situatii particulare sau unui procedeu tehnic particular rezulta din combinarea urmatoarelor elemente: gravitatea consecintei previzibile (severitatea consecintei cea mai probabila); probabilitatea producerii acestei consecinfe. Astfel definit riscul poate fi evaluat cantitativ, daca gravitatea si probabilitatea au fost

ele Tnsele cuantificate. Evaluarea cantitativa (cuantificarea) poate fi utilizata pentru a compara diferite riscuri Tn cadrul unui sistem si pentru a determina prioritatile de intecvenfie sau pentru a compara nivelul riscului Tnainte si dupa realizarea masurilor de prevenire a manifestarii lui. Aceste elemente sunt prezentate Tn figura 5.1.1. RISCUL referitor la factorul de rise consider at Esteo functie de:' GRAVITATE ?i A consecintei cele mai posibile care rezulta din manifestarea factorului de rise considerat PROBABILITATEA PRODUCERII acestei consecinte functie frecvenfa si durata expunerii probabilitatea de manifestare a factorului de rise probabilitatea de a evita producerea consecintei sau de a limita

Fig. 5.1.1. Elementele riscului. In consecinta riscul profesional este reprezentat de caracteristica intrinseca a materialelor, echipamentelor tehnice sau a unor acfiuni umane de a provoca leziuni ale integritatii corporale, vatamari ale starii de sanatate sau afectari ale confortului fizic sau psihic manifestate Tn procesul de munca. Riscurile profesionale se pot manifesta si ca distrugeri de bunuri materiale. Producerea accidentelor de munca se afla Tntotdeauna Tntr-un raport de dependenta cu eel putin unui din elementele procesului de munca, cea ce a permis sa se faca o clasificare a riscurilor profesionale Tn functie de acest criteriu; astfel vom avea: - riscuri dependente de factorul uman; - riscuri dependente de mijioacele de productie; - riscuri dependente de sarcina de munca; riscuri dependente de mediul de munca. Absenfa unui istoric al sistemului analizat, un numar mic de accidente sau Tmbolnaviri profesionale, gravitatea scazuta a consecintelor accidentelor nu trebuie considerata Tn mod automat ca prezumtie a unui rise scazut. 5.1.7. Notiunea de rise acceptabil Al saptelea concept este eel al caracterului "acceptabil" sau "inacceptabil" al riscului. Legislatia nu vorbeste deloc despre aceasta nofiune. Din contra, ea da valori limite de expunere peste care, implicit, riscul ar fi inacceptabil. Paradoxal totusi, acest rise nu este Tn general cunoscut: care este

"riscul", adica probabilitatea producerii consecinte cu o anume gravitate dupa 3 ani de expunere la o concentratie data a unui solvent, de exemplu. Ea precizeaza totusi faptui ca riscul trebuie sa fie redus la valoarea cea mai scazuta posibil, ceea ce Tnseamna ca: - reducerea expunerii la valoarea limita nu este suficienta, daca este "posibil" sa se faca mai bine; - trebuie facut totui pentru a reduce expunerea, chiar daca valorile limita raman depasite. 42 Caracterul acceptabil sau nu al riscului trebuie deci apreciat nu numai Tn funcfie de riscul Tnsusi, ci si de posibilitatile de reducere. In literatura de specialitate din farile comunitafii europene a fost propusa de ANPAT o scala calitativa i, usor modificata pentru a evita o terminologie ambigua, care se poate prezenta astfel: - rise nesemnificativ; - rise gestionat la un nivel acceptabil; - rise insuficient sau ineficace gestionat; - rise ridicat sau ineficace gestionat; - rise foarte ridicat sau ineficace gestionat [15]. Asa cum s-a mai precizat, Tn general, este admis ca la nivelul actual de dezvoltare al cunostintelor stiintifice, al tehnologiilor si civilizatiei activitatile umane (Tn special cele de tip industrial) se desfasoara Tn conditii de rise. Se admite ca notiunea de rise profesional este definita printr-o combinatie dintre probabilitatea de Tntamplare si gravitatea consecinfelor aplicate unui "eveniment" periculos Tn contextui unui proces de munca dat [4]. Tntr-adevar, daca admitem un anumit rise, putem sa-l reprezentam, Tn functie de gravitatea si probabilitatea de producere a consecintelor, prin suprafafa unui dreptunghi Fi, dezvoltat pe verticals; rezulta ca aceeasi suprafata poate fi exprimata si printr-un patrat Fz, sau printr-un alt dreptunghi, Fs, extins pe orizontala (fig. 5.1.2.1.). Tn toate cele trei cazuri, dreptunghiurile avand aceeasi suprafata, riscul este la fel de mare.

123456 Fig. 5.1.2.1. Reprezentarea grafica a echivalentei riscurilor caracterizate prin cupluri diferite de gravitate-probabilitate. In consecinta putem atribui unor cupluri gravitate-probabilitate diferite, acelasi nivel de rise. Daca unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie prin vSrfurile care nu sunt pe axele de coordonate, obtinem o curba cu alura de hiperbola, care descrie dintre cele doua variabile: gravitateprobabilitate. Date Tnsa fiind limitele de cunoastere stiintifica precum si posibilitatile tehnice Tn unele situatii nu se poate asigura eliminarea integrala a riscurilor de producere a accidentelor sau Tmbolnavirilor profesionale. Din aceasta cauza practica a impus introducerea a doua notiuni si anume: - riscuri acceptabile (asumate); - riscuri inacceptabile. Pentru reprezentarea riscului functie de gravitate si probabilitate, standardul CEN812/85 defineste o astfel de curba drept curba de acceptabilitate a riscului. Aceasta curba permite diferen(ierea Tntre riscul acceptabil si eel inacceptabil. Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecinte grave, dar cu frecventa foarte mica, situat sub curba de acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar riscul evenimentului B, cu consecinte mai pufin grave, dar cu o posibilitate mai mare de aparitie, ale carui coordonate se situeaza deasupra curbei, este considerat inacceptabil. De exemplu, Tn cazul unei centrale atomice se iau astfel de masuri meat riscul unui eveniment nuclear - fie el riscul evenimentului A - este caracterizat printr-o gravitate extrema a consecintelor, dar de o probabilitate de producere extrem de mica. Din cauza frecventei foarte reduse de aparitie, activitatea este considerata sigura si riscul acceptat

de societate. Tn schimb, daca pentru riscul evenimentului B luam ca exemplu accidentui rutier din activitatea unui conducator auto, desi acest tip de eveniment provoaca consecinte mai putin grave decat un accident nuclear, probabilitatea de producere este atat de mare (frecventa foarte ridicata), meat locul de munca al conducatorului auto este considerat nesigur. Astfel, pornind de la aceste notiuni, printr-o analiza statistica se poate ajunge la Tntelegerea si mai profunda a notiunilor de riscuri acceptabile si riscuri inacceptabile. Tn concluzie asezand Tn abscisa x "probabilitatea" si Tn ordonata y "gravitatea consecintelor", se poate descrie curba din figura 4.1.2.2. Se aleg Tn mod arbitrar doua puncte A si B reprezentand evenimentele A si B . EvenimentuI A este un eveniment cu urmari foarte grave dar pufin probabil si Tn consecinfa, este judecat ca un rise acceptabil. EvenimentuI B este un eveniment cu consecinfe medii dar foarte probabil, corespunzand unui rise judecat ca inacceptabil. Aceasta curba reprezinta un punct de vedere pur teoretic, deoarece Tn realitate produsul dintre gravitate si probabilitate nu este constant el fiind influenfat si de alte elemente perturbatorii.

Riscul evenimentului B

Fig. 5.1.2.2. Reprezentarea grafica riscuri acceptabile/inacceptabile Diagrama prezinta avantajul de a delimita domeniul riscurilor "acceptabile" de domeniul riscurilor "inacceptabile". Aceasta reprezentare grafica a riscurilor ridica doua probleme: - cum evaluam probabilitatea de producere a unui eveniment; - care sunt criteriile de delimitare a acceptabilului de inacceptabil. Probabilitatea de producere a unui eveniment este Tn general evaluata Tn raport cu estimarile statistice Tn mod asemanator cu probabilitatea de defectare a unei piese simple.

Probabilitatea X a notiunii de

Exista si unele dificultati care intervin datorita faptului ca este vorba de evaluari de probabilitati foarte mid, altfel spus inaccesibile la exploatarea statistics dar, de o maniera generala, datele obtinute ne pot da informatii acceptabile. Delimitarea dintre domeniul riscurilor acceptabile si domeniul riscurilor inacceptabile este rezultatui unei decizii ce decurge din strategia politicii de securitate Tn munca. Cateva consideratii pot Tn acelasi timp sa aduca contributia lor la fixarea acestui prag si acestea ar fi urmatoarele: - evaluarea costurilor vietii umane (unde, de exemplu, se tine cont ca valoarea vietii umane individuale este legata de aportui individului la venitui national brut); - evaluarea prin comparare cu alte riscuri deja acceptate. Pentru a Ie rezolva, premisa de la care s-a pornit a fost relatia rise - factor de rise. Se stie ca existenta riscului Tntr-un sistem de munca este datorata prezenfei factorilor de rise. Prin urmare, elementele cu ajutorul carora poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele sale, sunt de fapt probabilitatea cu care actiunea unui factor de rise poate conduce la accident si gravitatea consecintei actiunii factorului de rise asupra victimei. 5.1.8. Prevenirea Modalitatile de prevenire sunt masurile tehnice sau organizatorice colective susceptibile sa elimine factorul de rise, sa reduca gravitatea consecinfelor, sa diminueze expunerea sau probabilitatea de producere a consecintei, adica Tn fapt, sa actioneze asupra unora sau tuturor elementelor definite mai sus, pentru reducerea "riscului". Exemplele par evidente pentru a ilustra faptui ca depistarea solutiilor depinde Tnca de elementele de studiu al riscului ca si de valoarea finala a riscului. 5.1.9. Protectia In lipsa masurilor de prevenire care suprima riscul, este necesar Tn anumite cazuri, de a se recurge la mijioace de protectie individuala. Este vorba despre mijioace de protectie purtate de muncitor Tn scopul reducerii probabilitatii producerii unei consecinte si constau, de obicei, Tn Tncaltaminte de protectie, antifoane, masti, ochelari de protectie, etc. 5.1.10. Supravegherea medicala Prin supraveghere medicala, Tntelegem aici examenele medicale specializate precum testele functionale respiratorii, examenele audiometrice, etc. realizate astfel meat sa asigure ca un muncitor expus la un rise si deci pentru care exista o anumita probabilitate de producere a unei consecinfe, nu a suportat aceasta consecinta. Supravegherea medicala nu este singurul rol al medicului de medicina muncii, el va

fi partenerul indispensabil pentru aiti factori de prevenire, pentru definirea, Tn particular dar nu Tn exclusivitate, a consecintelor potentiate, a gravitatii lor si a aprecierii caracterului acceptabil sau nu al riscului.