Asistenta sociala-S4 Asistenta sociala in bolile psihice Evaluarea nivelului intelectual se face cu ajutorul testelor de inteligenta, care sunt

probe psihometrice standardizate si validate care solicita individului sa realizeze diferite operatii si actiuni cognitiv-intelectuale ca de exemplu memorari de cifre, rationamente aritmetice. Coeficientul de inteligenta este un indice de varsta care consta in raportul dintre 2 performante: performanta reala a subiectului (VM) si cea asteptata in functie de varsta sa: QI=VMX100/VC. VC este varsta mentala; VC este varsta cronologica. QI peste 140persoana extrem de inteligenta QI intre 120-140inteligenta superioara QI intre 110-119inteligenta peste nivel mediu QI intre 100-109inteligenta nivel mediu (buna) QI intre 90-99inteligenta nivel mediu (slaba) QI intre 80-89inteligenta sub medie QI intre 70-79inteligenta de limita QI intre 50-69deficienta mintala usoara (debilitate mintala) QI intre 20-49deficienta mintala medie (imbecilitate) QI intre 0-19deficienta mintala grava (idiotenie) Termenul de psihiatrie a fost creat la inceputul secolului trecut, respectiv anul 1803, cu sensul de vindecare a sufletului fara a-si mai pastra la ora actuala sensul initial decat intr-o mica masura. Se considera normalitate posibilitatea unei istorii echilibrate a subiectului, iar dimensiunile ei drept totalitatea proceselor de adaptare la mediu conform modelului general al speciei (posibilitati de raspuns al marii majoritati a colectivitatii). Normalitatea trebuie sa apara ca o suma de ritmuri biochimice, fiziologice, afective, relationale, motivationale, adaptate armonic solicitarilor din mediu si concordante cu raspunsurile majoritatii membrilor comunitatii conform modelului speciei. Limita normal patologica este extrem de complicata. Fundalul bolii este personalitatea, aparand un ansamblu de dezorganizari care proiecteaza fiinta dincolo de limitele normalitatii. Clasificarea patologiei psihiatrice: Patologia psihica secundara unui proces organic: tulburari psihice in traumatisme cranio-cerebrale, tulburari psihice din tumori (sifilis), din intoxicatii, senescenta (imbatranire), dementa. Psihogenii care reprezinta grup de afectiuni cu etiologie reprezentata mai ales de o trauma psihica (nevroza in special). Psihozele sau endogeniile: psihoza maniaco-depresiva, schizofrenia si paranoia. Ergoterapia in bolile psihice: orice bolnav psihic spitalizat sau aflat in conditii de spitalizare partiala trebuie antrenat in munca in modul util. In acest context, ergoterapia apare ca o arta si ca o stiinta utilizata pentru a ajuta omul handicapat sa-si foloseasca la maximum capacitatile fizice si mentale.

2 Pentru ca munca sa devina factor terapeutic trebuie aplicata in functie de posibilitatile bolnavului, de stadiul si evolutia bolii sale. Bolnavul trebuie sa-i inteleaga scopul. In ergoterapie este vorba de o actiune comuna de neutralizare a tendintelor morbide si de stimulare a functiilor normale conservate prin crearea unei ambiante speciale in care activitatea are o finalitate imediata si un scop mai indepartat. Ergoterapia constituie primul stadiu al organizarii recuperarii prin munca. Ca forme principale, ergoterapia cuprinde: Tehnici de readaptare care include activitati cotidiene si menajere. Tehnici de baza-tesatorie, tamplarie. Activitati artizanale si artistice care stimuleaza initiativa si creativitatea. Forme industriale cu caracter curativo-productiv.