Sediul materiei

Legea 18/1991, art.4 si 5. Legea Administratiei publice locale 215/2001, art. 119 si 120. Legea Apelor 107/1996, art. 1 si 3. Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic a acesteia. Def. Prin drept de proprietate publica se intelege acel drept care apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra bunurilor care prin natura lor sau prin declaratia legii sunt bunuri de interes public sau de uz public cu conditia ca dreptul sa fie dobandit prin modurile prevazute de lege. (Art 858 Noul Cod Civil) Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica Art 136 din Constitutia Romaniei, art 861 din Codul Civil, art5 alin2 din Legea 18/1991, putem distinge 3 caractere juridice: - Inalienabilitatea- bunurile care fac obiectul acestui drept nu pot sa fie instrainate catre alte persoane prin intermediul actelor juridice si nici nu pot sa fie expropriate. Se mai intelege si faptul ca atributele dreptului de proprietate publica nu pot sa fie desprinse de acest drept, prin urmare dreptul de proprietate publica nu are dezmembraminte.(Bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publica nu pot sa fie date in uzufruct, in uz, in abitatie etc.) Daca dreptul de proprietate publica nu are dezmembraminte, in conformitate cu dispozitiile art. 866-875 din Codul Civil asupra dreptului de proprietate publica, se pot constitui urmatoarele drepturi reale principale: dreptul de administrare, de concesiune, dreptul de inchiriere si dreptul de dare in folosinta gratuita pe termen. Aceste drepturi nu presupun acte de instrainare a bunurilor ci permit titularilor sa exercite atributele dreptului de proprietate publica prin intermediul altor persoane. Imprescriptibilitatea- dreptul de proprietate publica este imprescriptibil achizitiv, adica bunurile care fac obiectul proprietatii publice nu pot sa fie dobandite prin prescriptie achizitiva(uzucapiune), in cazul bunurilor imobile, iar in cazul bunurilor mobile nu pot sa fie dobandite prin exercitarea unor acte de posesie asupra acestor bunuri chiar daca posesorul este de buna-credinta.(Chiar daca posesorul nu cunoaste ca bunurile mobile pe care le detine fac parte din domeniul public.) Se intelege faptul ca bunurile din domeniul public pot sa fie revendicate oricand. Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil din punct de vedere extinctiv. Actiunea in revendicarea bunurilor mobile/imobile din domeniul public se poate face oricand, este imprescriptibila.

Insesizabilitatea- se intelege faptul ca bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publica nu pot sa fie urmarite silit sub nici o forma. Se mai intelege faptul ca asupra bunurilor din domeniul public nu se pot constitui garantii reale de genul dreptului de ipoteca sau de gaj.

Titularii dreptului de proprietate publica Art 136 alin 2 din Constitutia Romaniei si art 859 alin2 din Codul Civil, indica doar 2 titulari: 1. Statul roman asupra bunurilor care fac parte din domeniul public de interes national. 2. Unitatile administrativ-teritoriale(judetul, municipiul, orasul, comuna). Criterile de identificare a titularilor drepturilor de proprietate Legea 213/1998 art 3, alin 1, precum si Art 859 din Codul Civil, domeniul public este alcatuit din bunurile enumerate in art. 136 din Constitutia Romaniei. Din bunurile care sunt indicate in anexa la Legea 213/1998 precum si din bunurile care sunt indicate in cuprinsul legilor speciale. Pentru a identifica bunurile din domeniul public legiuitorul foloseste 3 criterii: - Bunurile din Constitutia Romaniei; - Bunurile din Anexa Legii 213/1998; - Bunurile din alte legi speciale. Legiuitorul foloseste 2 termeni: bunuri de uz public- se inteleg acele bunuri care prin natura lor sunt destinate a fi folosite in interes general.(trotuarele, pietele) bunuri de interes public- se inteleg bunurile care sunt destinate a fi folosite pentru desfasurarea unor activitati sau servicii publice.(scoliile, spitalele, etc)

Atunci cand legiuitorul defineste dreptul de proprietate publica pune o conditie: bunurile sa fi fost dobandite, adica sa fi intrat in proprietatea publica cu respectarea legii. Daca un bun care se pretinde a fi in proprietatea publica, in realitate nu a intrat in proprietatea publica cu respectarea legii, atunci acest bun poate fi oricand revendicat de adevaratul titular. Categoriile bunurilor care fac parte din domeniul public: 1. Bunurile enumerate in art. 136 alin.3 din Constitutia Romaniei. 2. Bunurile enumerate in Anexa la Legea 213/1998. a) bunuri care fac parte din domeniul public al statului b) bunuri care fac parte din domeniul public de interes judetean c) bunuri care fac parte din domeniul public de interes municipal, orasenesc sau comunal. Modurile de dobandire a dreptului de proprietate Art. 863 din Codul Civil: Bunurile se dobandesc prin: 1. Achizitii publice 2. Expropriere 3. Donatie sau legat(testament) daca bunul e de interes sau de uz public 4. Prin conventie cu titlu oneros daca bunul e de uz sau interes public 5. Prin transferul bunului din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale in domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale. Transferul se face prin hotarare de Guvern sau prin hotarari ale consiliilor judetene, municipale, orasenesti sau comunale. Aceste

transferuri sunt acte de drept administrativ, neputand fi atacate in justitie decat pe calea contenciosului administrativ. 6. Prin trecerea bunului din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale se face la cererea consiliilor judetene sau locale prin hotararea Guvernului Romaniei, iar invers se face la cererea Guvernului Romaniei prin hotarare a consiliilor judetene si locale. Exercitarea drepturilor de proprietate publica In conformitate cu dispozitiile art. 136 alin. 2 din Constitutia Romaniei, titularii dreptului de proprietate publica actioneaza atat in calitate de subiect de drept public cat si in calitate de subiect de drept privat. In calitate de subiect de drept public, titularii actioneaza ca si titulari de patrimoniu public, iar in calitate de subiect de drept privat actioneaza in calitate de titulari ai unor drepturi reale care au ca obiect bunuri determinate. Atunci cand titularii dreptului de proprietate publica actioneaza in calitate de titulari de patrimoniu, statul si unitatile administrativ teritoriale actioneaza in calitate de subiecti de drept public prin intermediul Guvernului Romaniei atunci cand bunurile fac parte din domeniul public al statului, cand bunurile fac parte din domeniul public de interes local prin consiliul local. Atunci cand titularii dreptului de proprietate actioneaza in calitate de subiecti de drept privat,deci ca titulari de drepturi reale, atunci exercitiul dreptului se face de catre Ministrul finantelor in numele statului, respectiv de catre consiliile judetene, municipale, orasenesti, comunale prin primar respectiv presedintele consiliului judetean atunci cand exercitarea dreptului se face in numele unitatii administrativ teritoriale. Titularii dreptului de proprietate publica, statul si unitatile administrativ teritoriale pot sa isi exercite atributele dreptului si in mod indirect, acestea fiind cazuri in care incredinteaza bunurile din domeniul public altor persoane. Prin incredintarea bunurilor altor persoane se nasc 4 drepturi reale corespunzatoare dreptului de proprietate publica: 1. Dreptul de administrare- Art. 136 alin.4 din Constitutia Romaniei, art. 867-870 din Codul Civil precum si in art. 213 alin.1 din Legea Administratiei publice locale 215/2001. Dreptul de administrare este un drept real corespunzator dreptului de proprietate publica fara a fi un dezmembramant al acestuia. Trasaturi: - este un drept real, deoarece titularul acestui drept de administrare isi exercita atributele in mod direct; - este un drept principal, deoarece are existenta de sine statatoare; - este un drept care deriva din dreptul de proprietate publica; - nu este un dezmembramant al dreptului de proprietate publica. Particularitati: - nu este opozabil titularului dreptului de proprietate publica, adica titularul care ia instituit acest drept de administrare poate oricand sa revoce actul de instituire daca titularul dreptului de administrare nu-si exercita atributele cu respectarea legii sau asa cum s-a convenit - impotriva hotararii de revocare a dreptului de administrare, titularul dreptului de administrare nu are deschise mijloace de aparare specifice dreptului civil ci doar

calea unei actiuni in contencios administrativ prin care nu pot fi puse in discutie decat 3 aspecte: o revocarea dreptului de administrare pentru motivul ca s-a incalcat legea; o revocarea dreptului de administrare pentru motivul ca s-au incalcat regulile privitoare la competenta la revocare; o nerespectarea regulilor de procedura atuncic and s-a hotarat revocarea. in cadrul raporturilor juridice pe care dreptul de administrare le incheie cu alte persoane fizice sau juridice de drept privat, titularul acesta are la dispozitie pentru apararea dreptului, calea actiunilor civile, putand sta singur in fata instantei de judecata, prin urmare titularul dreptului de administrare poate sa stea in instanta in nume propriu si in interes propriu si poate sa foloseasca actiunile civile pentru a-si apara dreptul de administrare in situatiile in care in raporturile juridice pe care le incheie titularul dreptului de administrare este pus in discutie insusi dreptul de proprietate publica, in astfel de cazuri acesta nu poate sta in justitie in nume si in interes propriu si trebuie sa indice si sa cheme in fata instantei titularul dreptului de proprietate publica. Caractere juridice: o inalienabil o insesizabil o imprescriptibil Titularii dreptului de administrare: regiile autonome, prefecturile, autoritatile publice centrale sau locale si institutiile publice de interes central sau local.

Continutul dreptului de administrare: cel care este titularul dreptului de administrare poate exercita acte de stapanire materiala asupra bunului primit - are dreptul sa foloseasca bunul pe care l-a primit, insa numai potrivit scopului pentru care i s-a dat in administrare - titularul dreptului de administrare poate sa exercite acte de dispozitie materiala asupra bunului primit, dar nu poate sa faca acte de dispozitie juridica Stingerea dreptului de administrare: - art 870 Cod Civil, Dreptul de administrare se stinge prin: revocare, incetarea dreptului de proprietate publica in considerarea caruia s-a instituit dreptul de administrare. 2. Dreptul de concesiune- art. 136 alin.4 din Constitutia Romaniei, art 871-873 Cod Civil, art. 15 si 16 din Legea 213/1998 si in OUG 54/2006. Se naste doar in temeiul unui contract. Contractul de concesiune este un contract de drept administrativ, iar nu de drept civil, deoarece concedentul are posibilitatea de a controla concesionarul. Prin urmare partile nu sunt pe pozitie de egalitate juridica. Trasaturi caracteristice: - contractul de concesiune este un contract sinalagmatic, solemn, cu executare succesiva si in considerarea calitatii pe care o are concesionarea, contractul e cu titlu oneros, concesionarea se face cu schimbul unei redevente. Obiectul contractului il pot constitui bunurile din domeniul public. Partile contractului sunt: concedentul care poate fi statul prin intermediul ministerelor sau a organelor centrale de specialitate ale administratiei de stat, respectiv unitatile administrativ teritoriale prin intermediul consiliilor judetene si locale; concesionari pot sa fie orice fel de persoana fizica sau juridica romana sau straina. -

Durata contractului: contractul de concesiune se poate incheia doar pe durata determinata de 49 de ani, cu toate acestea contractul poate fi prelungit pe o durata de timp care nu poate sa fie mai mare de jumatate din durata initiala. Incheierea contractului: OUG 54/2006 ne spune ca se poate incheia in 2 modalitati: o prin citatie publica; o prin negociere directa. Acest contract de concesiune da nastere unui drept de concesiune. Dreptul de concesiune are urmatoarele caractere juridice: o este un drept real o se naste din dreptul de proprietate publica o exista doar pe o durata limitata de timp. Dreptul de concesiune, deoarece se naste din dreptul de proprietate publica este inalienabil, insesizabil si imprescriptibil. Apararea dreptului de concesiune: o deoarece contractul de concesiune este un contract de drept administrativ, concesionarul nu-si poate apara drepturile care izvorasc din contract in raport cu concedentul decat printr-o actiune in contencios administrativ o in raporturile pe care concesionarul le incheie cu terte persoane(mai putin titularul dreptului de proprietate publica), acesta poate sta in justitie in nume propriu si-si apara drepturile prin intermediul actiunilor de drept civil. o Daca se pune in discutie insasi existenta dreptului de proprietate publica, atunci concesionarul nu poate sta in justitie in nume propriu, ci trebuie sa il cheme in judecata pe titularul dreptului. 3. Dreptul de inchiriere- Art. 136 alin. 4 din Constitutia Romaniei, art 14 si 16 din Legea 213/1998. Trasaturi: - la fel ca si oricare drept real, dreptul de inchiriere se naste dintr-un contract de inchiriere care este un contract civil, iar acest contract este un contract sinalagmatic, oneros, cu executare succesiva si comutativ. Obiectul contractului: - pot face obiectul inchirierii bunurile din domeniul public al statului, cazuri in care contractul de inchiriere se aproba de Guvernul Romaniei sau prin hotarari ale consiliilor locale. Partile contractului: - titularii dreptului de proprietate publica: statul si unitatile administativ teritoriale Inchirierea nu se poate face decat prin licitatie publica. Dreptul de inchiriere poate fi aparat in instanta doar prin mijloace de drept civil. 4. Dreptul de dare in folosinta gratuita