Egiptul antic Meteugarii egipteni erau renumii nu numai n modul de mblsmare a morilor, ci i n extragerea metalelor din minereuri, obinerea

de aliaje precum bronzul, fabricarea sticlei, n realizarea diverselor combinaii chimice i pigmeni pentru cosmetice i picturi, fermentarea berii i a vinului i leacuri pentru diverse boli.

Istoria chimiei ncepe nc din antichitate, cnd omul primitiv ncepe s transforme mediul nconjurtor pentru mbuntirea condiiilor de via i continu i n zilele noastre, cnd sunt descoperite o multitudine de noi materiale, necesare n toate domeniile de activitate.

Grecia antic Teofrast a descris aciunea oetului asupra metalelor, producnd pigmeni utili n art, incluznd plumbul alb (carbonat de plumb sau ceruzit) i verdele de Grecia. Filozofii materialiti din Grecia antic ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unitii materiei, ipoteza diversitii materiei i concepia atomist.

Calciul este elementul chimic cu numrul 20 n tabelul periodic al elementelor. Din punct de vedere chimic calciul este reactiv i moale (dei este mai dur dect plumbul) pentru un metal. Este un element metalic argintiu care trebuie extras prin electroliz din clorur de calciu (CaCl2). Calciul are un rol foarte important n corpul omenesc el fiind al cincilea element din organism. Rolul lui principal este acela de a da rezisten oaselor, alt rol fiind folosirea ionului Ca2+ n funciile citoplasmatice. Insa se cunoaste ca produsele lactate in exces scot calciul din oase. Laptele, branza si cascavalul sunt recunoscute ca surse de calciu, insa atunci cand sunt consumate in exces, ne scot calciul din oase, atentioneaza medicii. Laptele si branza, avand multe proteine si fiind acide, scad pH-ul sangelui si il acidifica. In aceasta situatie, organismul se apara si, obligatoriu, scoate calciul din oase, ca sa echilibreze pH-ul sangelui si sa poata sa ramana normal. Astfel, aceste alimente consumate in cantitati mari ajung sa ne fure calciul din oase si devin niste hoti de calciu. Laptele cu cacao

blocheaza asimilarea calciului. Este adevarat ca laptele are mult calciu, dar in acelasi timp, laptele este acid, pentru ca are aminoacizi, si va face si ca sangele sa fie acid. Pentru a se apara, organismul absoarbe calciul din oase, ajungand in situatia in care calciul din lapte sa nu se absoarba. In categoria alimentelor care ne fura calciul din oase mai sunt si carnea consumata in cantitati mari, cafeaua, alcoolul, bauturile acidulate, tutunul. Sa nu uitam ca multa lume obisnuieste sa-si inceapa ziua cu o cafea si, apoi, mai beau cateva cesti pe durata intregii zile. In plus, cafeaua este un excitant care fura energia pe care organismul o are de rezerva, si nu o bautura care ne da energie. Pe moment, poate te simti mai energic, dar dupa cateva ore te simti mai molesit decat inainte. Totusi, medicii nu neaga importanta produselor lactate pentru organism, dar spun ca totul trebuie consumat cu masura.

Doza zilnica necesara de calciu este de 500-1.000 mg in cazul adultilor si de pana la 500 de mg, pentru copii. Cantitate de calciu difera insa la produsele lactate si de aceea trebuie sa citim eticheta. Calciul este mineralul prezent in cantitatea cea mai mare in corpul omenesc (un kilogram - un kilogram si jumatate ). Aproape intreaga cantitate de calciu din corp este fixata in oase si dinti iar restul este distribuit in tesuturi si in lichide biologice. Astfel raportat la 100 g de tesut in muschi se gasesc 70 g de calciu, in nervi 15 g, in lichidul cefalorahidian 4,5 g, iar in plasma intre 9 si 10 mg calciu. Concentratia calciului in sange este mentinuta intre 9-11 mg%. Valorile sunt in general mai crescute la barbati decat la femei si cu tendinta usoara de a scadea o data cu varsta.

Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din limba latin: ferrum), ce are numrul atomic 26 i masa atomic 56. Fierul este atit un material folosit in industria grea, cit si se poate gasi in alimentatia de zi cu zi. Este ultimul element care poate fi produs prin fuziune nucleara in nucleele stelelor (dar doar in cele cu masa mai mare de 5 mase solare), si deci cel mai greu element a carui formare nu necesita un eveniment cataclismic de tipul unei supernove. Primul tip de fier cunoscut si utilizat de oameni provenea din meteoriti. In Egipt si Mesopotamia s-au descoperit varfuri de sulita si obiecte decorative cu aceasta origine, datand din jurul anului 4000 i.Hr. [3] 2000 de ani mai tarziu a aparut si fierul prelucrat din minereu (la inceput cel numit fier de mlastina - in engleza bog iron, sau limonit), folosit insa doar pentru obiecte de cult si considerat mai valoros decat aurul. Intre 1600 i.Hr. si 1200 i.Hr. a inceput obtinerea fierului in topitorii primitive, in Imperiul Hitit (Anatolia si Caucaz). Disparitia acestui imperiu a permis raspandirea cunostintelor despre prelucrarea fierului in toata regiunea, facilitand trecerea de la Epoca Bronzului la Epoca Fierului. De asemenea este un element nutritiv esenial pentru organismele vii, necesar pentru producerea hemoglobinei (substana care confer culoarea roie a sngelui), a mioglobinei (pigmentul rou din muchi), precum i a unor enzime. Doar opt procente din cantitatea total de fier ingerat sunt absorbite, ajungnd n circuitul sangvin. n organismul unui adult cu greutatea de 75 kg se gsesc n medie 4 g de fier. Hemoglobina, care solicit cea mai mare cantitate de fier, este reciclat i reutilizat n procesul de nnoire a celulelor sangvine, proces ce are loc la fiecare 120 de zile. Fierul legat de proteine (sub form de feritin) este stocat n organism, ca i fierul tisular (prezent n mioglobin) n cantiti foarte mici. Fierul este indispensabil pentru metabolizarea vitaminelor B.

Ajut n procesul de cretere. Mrete rezistena la mbolnvire. Prentmpin oboseala. Vindec i previne anemiile cauzate de carenele de fier. Asigur culoarea sntoas a pielii. Cea mai uor asimilabil form de prezentare a fierului este chelatul proteinhidrolizat, cu alte cuvinte fier inclus ntr-un compus organic prelucrat n vederea unei rapide asimilri. Produsul este uor suportat i de organismele sensibile i nu comport risc de constipaie. Sulfatul feros, forma anorganic de prezentare a fierului, este inclus n multe suplimente de vitamine i minerale, dar poate determina distrugerea vitaminei Ei (trebuie luate la cel puin opt ore diferen unul de cellalt). Verificai totdeauna pe etichet; multe preparate farmaceutice conin sulfat feros. Suplimentele cu fier organic gluconat, fumarat, citrat sau peptonat de fier nu neutralizeaz vitamina E i sunt disponibile ntr-o gam larg de doze, pn la 320 mg. Toxicitatea fierului Rare efecte toxice la persoanele sntoase. Dozele excesive ns1 pot fi duntoare pentru copii. De exemplu, o cantitate de 3 g este letal* pentru un copil de doi ani (vezi seciunea 290). Persoanele cu* hemocromatoze idiopatice sunt predispuse n mod genetic riscurilor^ determinate de supradozele de fier. Inamici ai fierului Fosfoproteinele i srurile acidului fitic din cerealele integrale reduc" gradul de asimilare a fierului n organism.

Sodiul (sau Natriu) este un element din tabelul periodic avnd simbolul Na i numrul atomic 11. Este un metal alcalin, argintiu, cu o reactivitate ridicat. Din aceast cauz, sodiul nu exist liber n natur, ci doar sub form de combinaii chimice deosebit de stabile. n stare liber, reacioneaz violent cu apa i ia foc n aer la temperaturi de peste 115C. La temperatur obinuit lsat n aer fumeg. Datorit liniilor sale spectrale din domeniul culorii galben, confer unei flcri culoarea galben.
Aceasta substanta chimica joaca un rol important in starea de hidratare a organismului. Sodiul (Na) este foarte abundent in lichidele extracelulare ale organismului ca plasma sangvina, dar putin abundent in celule. Rinichiul, mai ales datorita unui mecanism hormonal care face sa intervina, intre altele, aldosteronul, regleaza eliminarea sodiului in urina in functie de cantitatile prezente in organism si de aporturi.

Necesitatile zilnice de sodiu, de aproximativ 1-3 grame, sunt din plin acoperite prin alimentatie: sarea de masa si de gatit (clorura de sodiu), sodiul continut in mod natural in alimente.

Natremia (nivelul sodiului in plasma) reflecta starea de hidratare a celulelor.

Sodiul este un microelement avand proprietatea de a mentine constant echilibrul apei la exteriorul celulelor, spre deosebire de potasiu, care realizeaza acelasi lucru, dar pentru interiorul acestora. In organism, sodiul intervine si in mentinerea echilibrului acidobazic, favorizind astfel excitabilitatea musculara. De asemenea, previne insolatiile si contribuie la buna functionare a sistemului nervos si a musculaturii. Cantitatea de sodiu din organism este de 80-100 grame. Sodiul natural e alcanizant al mediului intercelular, inclusiv al celui din intestinul subtire.

Bicarbonatul de Sodiu vindeca acneea!

Carbonul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul C i numrul atomic 6. Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se numr una dintre cele mai moi (grafit) i una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebit de a forma legturi chimice cu ali atomi mici, incluznd atomii de carbon, iar mrimea sa l face capabil de a forma legturi multiple. Datorit acestor proprieti, carbonul poate forma aproape zece milioane de compui chimici diferii. Compuii de carbon reprezint baza vieii pe Pmnt i ciclul carbonazot produce o parte din energia radiat de Soare i de alte stele. n plus, carbonul are cele mai nalte puncte de topire/sublimare dintre toate elementele. La presiunea atmosferic nu are punct de topire deoarece punctul su triplu este la 10 MPa (100 bar), deci sublimeaz la peste 4000 K. Astfel, el rmne solid la temperaturi mai nalte dect cele mai mari puncte de topire ale metalelor, precum wolframul sau reniul, indiferent de forma sa alotropic.

Carbonul a fost descoperit n preistorie i era cunoscut anticilor, care l preparau prin arderea materialului organic n spaii fr mult oxigen (crend crbune). Diamantele au fost ntotdeauna considerate rare i frumoase. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului, fulerenul, a fost descoperit ca produs secundar n experimente din anii 1980.Carbonul este n general sigur. Inhalarea de funingine n cantiti mari poate fi periculoas. Carbonul poate lua foc la temperaturi nalte i poate arde puternic (ca n accidentul nuclear din Windscale, Marea Britanie, pe 10 octombrie 1957). Exist numeroi compui chimici pe baz de carbon; unii sunt letali (cianurile, CN-), iar alii sunt eseniali vieii (glucoz).

Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in organism in cantitate mica si contribuie la biocatalizarea si reglarea proceselor metabolice, prezenta lor fiind esentiala pentru existenta organismelor vegetale si animale. Vitaminele au in organism un rol functional important, de factori coenzimatici, deoarece un numar insemnat de vitamine (mai ales dintre cele hidrosolubile) sunt coenzime, iar altele indeplinesc rolul de activatori enzimatici. Vitaminele se gasesc n cantitati mici n alimentele naturale, fac parte din biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului. Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze, boli care n cazuri grave se pot solda cu moartea. Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine n cantitati mici (B1, B2, PP) si altele - n cantitati mai mari (B6, B12, K, biotina, acid lipoic, acid folic). Administrarea abuziva de antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoza K, grupul B s.a. Vitaminele sunt raspandite in forme direct asimilabile in: frunze, fructe, seminte (mai ales in stare de germinare), polen, drojdie de bere, oua, carne, lapte; alte vitamine se gasesc in compusi chimici cu structura premergatoare vitaminelor (provitamine) care actioneaza ca vitamine numai in urma unor transformari chimice. De exemplu, vitaminele A rezulta din provitaminele caroteni, vitamina D2 din provitamina ergosterol. Se cunosc si compusi naturali, care fara sa fie vitamine, manifesta actiune similara lor, si poarta numele de substante vitagene, cum ar fi: diferiti aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali, colina, betaina etc.).

Pe lnga hipo- si avitaminoze se evidentiaza forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine, care se caracterizeaza prin dereglari biochimice. Aceasta forma este raspndita n unele contingente ale populatiei sanatoase (copii, studenti, muncitori, vrstnici). Forma subnormala de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii n alimentatie cu precadere a produselor rafinate (pine alba, zahar), lipsite de vitamine, pierderii vitaminelor n procesul de prelucrare culinara si pastrarii ndelungate a produselor alimentare, n urma hipodinamiei cu scaderea poftei de mncare si, prin urmare, consumul redus de produse alimentare (sursa principala de vitamine). Asigurarea subnormala a organismului cu vitamine are drept consecinta scaderea rezistentei organismului fata de infectii, sporirea actiunii substantelor toxice, stres si alti factori nocivi. Din aceste considerente se recomanda vitaminizarea suplimentara a populatiei cu polivitamine Undevit, Hexavit etc.

Chimia are numeroase aplicatii intr-o gospodarie, incepand cu folosirea diverselor produse pentru scoaterea petelor de pe tesaturi sau obiecte casnice si pana la efectuarea unor operatii care se pot executa acasa (prepararea unor solutii contra daunatorilor vegetali, colorarea metalelor, vopsirea tesaturilor, nichelarea si argintarea unor obiecte metalice, argintarea oglinzilor, prepararea sapunurilor, executarea unor fotografii pe diverse materiale etc.). Orice gospodar poate efectua zilnic operatii care apartin de fapt chimiei, fie pentru a realiza unele produse necesare gospodariei, fie pentru a-si infrumuseta locuinta. Efectuarea acestei operatii trebuie facuta cu respectarea stricta a unor conditii minime de siguranta. Prepararea amestecurilor chimice, precum si efectuarea diverselor operatii (incalzire, uscare) se face in camere bine aerisite, pentru a se putea indeparta rapid vaporii formati. Substantele chimice se pastreaza in flacoane de sticla inchise ermetic cu dopuri de sticla, de cauciuc sau de material plastic. Fiecare flacon va avea eticheta pe care scrie denumirea substantei si indicatia daca este toxica, inflamabila sau coroziva. Toate substantele chimice se tin intr-un dulap inchis cu cheie, pentru a nu fi la indemana copiilor. In gospodarie se folosesc, in principal, urmatoarele substante chimice: apa oxigenata, permanganat de potasiu, hiposulfit de sodiu, eter, acetona, benzina, alcool etilic, tetraclorura de carbon, amoniac, borax acizi (acid sulfuric diluat, acid acetic, acid oxalic, acid clorhidric, acid citric). De notat ca apa oxigenata, eterul s.a. se pastreaza in sticlute colorate, iar tetraclorura de carbon in sticlute de culoare bruna. O foarte mare atentie trebuie sa acordam modului de folosire al acizilor, deoarece unii dintre ei (ca de exemplu acidul sulfuric) in contact cu apa fac explozie. Din aceasta cauza,pentru a dilua acidul sulfuric, se toarna intai acidul in apa, putin cate putin si niciodata invers.

n secolul trecut, chimia a contribuit foarte mult la salvarea de viei omeneti n domeniul medicinei i sntii, fapt ce ne permite acum s trim mai mult, mai fericii i mai sntoi. De-a lungul istoriei omenirii, n mare parte, medicina i ngrijirea medical s-au realizat la un nivel primitiv. Dac oamenii se mbolnveau sau dac erau rnii, medicii nu puteau s fac altceva dect s le asigure confortul i s pstreze rana curat. Ultimii 100 ani au revoluionat modul n care medicii vindec pacienii prin tratarea bolilor, vindecarea rnilor i prin prevenirea problemelor de sntate chiar nainte ca ele s apar. Neobosii, chimitii i inginerii chimiti au contribuit la dezvoltarea medicinei moderne prin descoperirea de noi produse farmaceutice, crearea de noi echipamente medicale i mbuntirea tehnicilor de diagnosticare. Prin intermediul chimiei, milioane de viei omeneti au fost salvate i mbuntite datorit progresului din domeniul sntii i al medicinei.

Problemele de mediu precum modificrile climatice, poluarea apei i energie regenerabil au devenit importante subiecte de tiri, ctignd o importan tot mai mare n viaa noastr. Mult lume percepe chimia i industria chimic ca fiind nocive pentru mediul nconjurtor. i totui, o serie de progrese recente n cercetarea tiinific din domeniul chimiei faciliteaz conceperea unor materiale i aplicaii cu impact sczut asupra mediului, pstrnd n acelai timp calitatea i stilul de via dorit. De-a lungul anilor, industria de profil i opinia public au devenit contiente de efectele nocive ale unor practici din trecut i de nevoia de a proteja mediul nconjurtor. n trecut, puini au fost cei care au contientizat efectele negative pe care stilul nostru de via le-ar putea avea asupra mediului, alegnd s vad doar potenialul pozitiv al acestuia pentru crearea de materiale i produse noi i utile.

Cercetrile din domeniile biologiei i chimiei au artat c procesele industriale chimice i petrochimice pot juca un rol n soluionarea unor probleme de mediu precum modificrile climatice, managementul deeurilor, reciclare, eficien energetic, ca s amintim doar cteva. Fr ajutorul chimitilor nu am fi reuit niciodat s nelegem aceste probleme. n vederea gsirii unor soluii alternative, au fost fcute i se fac n continuare schimbri profunde. Industria chimic a demarat o serie de iniiative precum programul Protecie responsabil, n scopul de ridica standardele de abordare a problemelor de sntate i mediu i de a concepe sisteme de transport sigure i durabile, potrivit reglementrilor n vigoare. n cadrul acestui program, industria de profil a publicat instruciuni privind distribuia i manipularea substanelor chimice ce necesit condiii speciale. Toate aceste eforturi, conjugate cu noua legislaie european n domeniul substanelor chimice (denumit REACH), garanteaz practicarea chimiei ntrun mod mai sigur i mai ecologic.

n paralel, chimitii i petrochimitii caut noi metode durabile i ecologice, meninnd ns ritmul de dezvoltare a economiei i industriei de profil. Iat cteva exemple: Biocombustibilii: combustibili pentru mijloacele de transport derivai din biomas. O gam variat de materiale precum trestia de zahr, rapia, porumbul, paiele, lemnul, reziduurile din agricultur i de origine animal poate fi folosite la obinerea combustibililor pentru mijloacele de transport. Bioplasticul: obinerea de materiale plastice din surse naturale precum plantele, care sunt biodegradabile. Turbinele eoliene i panourile solare: ambele se bazeaz pe materiale produse de industria chimic. Palele de metal ale turbinelor eoliene au fost nlocuite n cea mai mare parte cu unele din poliester armat cu fibr de sticl, capabile s reziste celor mai puternice intemperii.

Societatea tinde s considere orice produs chimic artificial ca fiind nociv, iar tot ce este natural, bun. Doar pentru ceva este natural nu nseamn c este i bun pentru sntate sau pentru mediu i viceversa, nu orice produs chimic este periculos. Ce pare mai natural dect lemnul care arde ntr-un spaiu deschis? De fapt, fumul produs de un foc n spaiu deschis poate produce aceleai daune sntii i mediului nconjurtor ca orice proces de combustie. De asemenea, atunci cnd evalum impactul unui produs, trebuie s lum n consideraie ntregul su ciclu de via (de la crearea sa la momentul cnd ne debarasm de el). tiai c impactul culturii de bumbac asupra mediului poate fi mai mare dect procesul de obinere al fibrelor sintetice? Explicaia acestui fapt rezid n faptul c procesul de cultivare a bumbacului necesit cantiti enorme de ap, ngrminte i pesticide. Meninerea echilibrului ntre un stil de via confortabil i un mediu nconjurtor sntos impune ntrirea domeniului chimiei prin intermediul cercetrii i dezvoltrii. Acest lucru ilustreaz cea mai mare provocare a tuturor disciplinelor tiinei moderne, cu precdere a celor legate de mediu, i anume integrarea tehnologiei, naturii i a oamenilor.

azot inseamn fara via? apa regal este unul din puinii reactivi care pot dizolva aurul i platina? clorul a fost primul gaz folosit ca arm de lupt, de ctre germani, n primul rzboi mondial? numele celui mai rar element de pe Pmnt este astatin (69 mg n toat scoara Pmntului)? clorul este primul halogen obinut n stare liber (1774)? cel mai vechi material plastic este celuloidul, fabricat n Statele Unite n 1870 pentru a nlocui fildeul bilelor de biliard? corpul unui om de 70 de kg cuprinde 6 kg de hidrogen, 44 kg de oxigen i 14 kg de carbon ? diamantul se formeaz cnd carbonul este supus unei presiuni i temperaturi deosebit de mari? din cele 109 elemente chimice cunoscute, 92 se afl n natur, iar restul s-au obinut pe cale artificial? n 1907 a fost descoperit plasticul de ctre Leo Baekeland? ntr-un punct minuscul desenat cu creionul sunt 30.000.000.000.000.000 de atomi? metanul a fost descoperit de A. Volta n anul 1778 n mlul blilor? numele hidrogenului nseamn "generator de ap"? petrolul sau iteiul, mpreun cu crbunii i gazele naturale fac parte din zcmintele de origine biogen care se gsesc n scoara pmntului? electronul graviteaz n jurul nucleului atomului cu o vitez de aproximativ 2000 km/s? Cu o astfel de vitez electronul ar putea nconjura Pmntul n 20 de secunde. un kilogram de uraniu are energie ct ase milioane de kilograme de crbune? unele varieti de iei devin fluorescente n prezena luminii ultraviolete?