CZU 821.135.

09 Hadeu Maria Mihailova, lector superior Universitatea de Stat din Comrat

HASDEU GENIU PLURIVALENT CU ORIZONTURI ENCICLOPEDICE Spre deosebire de N. lorga, cu care se aseamana in excelna aptitudinilor, in uimitoarea productivitate, ca si in puterea de a nzui departe i sus, dincolo de limitele normalului, uneori ale posibilului, HASDEU s-a ilustrat nu numai in istorie, ci si in filologie, iar pe trmul creaiei propriu-zise n-a dat doar cri, ci si opere, in sensul major al cuvantului. E adevrat c s-a voit, in primul rnd, savant si de aceea a practicat literatura sporadic gimnastic a condeiului ori din nevoia de a da exemple. Dar intruziunile romnescului sunt foarte evidente in modul su de a face tiint. Scrupulele de exactitate si precauiile de metod nu i-au atrofiat nici subiectivitatea, nici pregnana expresiei, cu atat mai puin i-au redus la tcere fantezia. Sfidndu-i veacul, care nazuia s-i transforme pe oamenii de tiint din arhiteci in salahori si s culpabilizeze orice pretenie la filosofare ori stil, HASDEU cultiva rigoarea fr a-si interzice reactia personal, ii pune in scen erudiia si se interogheaz constant asupra primelor principii. Important e s observm la el o dubl vocaie: pe de o parte, cum arta Mircea Eliade in 1937, prohensiunea pentru "aspectele magice ale lumii si istoriei", pentru "intuneric, pentru ceea ce e "nsemantat, potential, inform"; pe de alta, exigena fa de autenticitatea izvoarelor, validitatea ipotezelor de lucru, acurateea metodei. l pasionau cercetrile de anvergur, cu vaste perspective sistematice, dar, in egal masur, contribuiile punctuale, strict circumscrise, opere de infinit rbdare. Deopotriv vizionar si pragmatic, deductiv si inductiv, tentat de cutezana sintezei si adept al detaliului exact, HASDEU pare un om al contrastelor, dintre cei care invedereaz neajunsurile clasificrilor curente. Desigur, mperechind aptitudini neobinuite si realiti fr msur, HASDEU e, n ultima instan, un romantic, dar un romantic insolit si aparte, unind spiritul luciferic cu pozitivismul, titanismul adolescentei furtunoase a veacului cu calculul si criticismul unui sfrsit de parcurs, despuiat de iluzii. In contextul epocii ocupa o pozitie singular, determinat att de orgoliul, la urma urmei legitim, de a ine vioara inti, cat si de ideologia sa liberal, care amesteca un democratism de pur esen pasoptist cu un nationalism cocardier, alunecnd facil n stridente de limbaj. Dei Maiorescu il irita prin vorb, germanofilie, probabil prin simul limitelor, si cu toat polemica acerb dus impotriva-i, HASDEU se intalnea in unele privine cu adversarul su, de pild in refuzul imposturii si cultul nestrmutat al adevarului. Patronul ,Junimii" ar fi putut subscrie fr s clipeasc la declaraii c acestea: "adevarul fr tiint poate s fie, dar stiinta fr adevr nu exist" sau "nu mai este iertat unui istoric romn, unui economist, unui filolog, de a clca sub picioare metoda stiintific riguroas, de a nesocoti legile constatate ale normei lucrurilor, de a inltura sau rasuci dup plac faptele pentru ubreda satisfactie a unui patriotism ru inteles". Nutrit, ca toti romanticii, direct sau prin izvoare intermediare, din istorismul lui Hegel , HASDEU isi explic prezentul prin trecut, considernd limba drept un instrument de descifrare a misterului etniilor, mijlocul cel mai sigur de a ptrunde pan la originile nvluite in cea. Socotind, ca si Humboldt, c ea are, n acelasi timp, nsuirea de a explicita Weltanschauung-ul specific unei comuniati nationale, HASDEU i acorda o predilecie evident in cercetare. El traverseaz toate compartimentele lingvisticii, multe constituite astzi n ramuri de sine stttoare, lasandu-i pretutindeni amprenta geniului: realizeaz o prim sintez teoretic a tiintei n domeniul limbii, d contribuii importante n gramatica comparat indo-european si paleografia slav, pune bazele textologiei moderne (alaturi de Cipariu) in Cuvinte den batrani -admirabila culegere de documente originale din secolul al XVI-lea si crti populare. Lucrarea fundamental in domeniul lingvisticii e Etymologicum Magnum Roma-niae (I-IV, 1886-1898), dictionar de tip lexica totius linguae, un thesaurus, care inregistreaz vocabularul, inclusiv arhaismele si

formele dialectale, excluznd ins neologismele. Fiecare cuvant e tratat monografic, din punct de vedere etimologic, gramatical si semasiologic, cele mai fine nuane de ineles fiind ilustrate printr-o vast antologie de texte, att din marii autori, cat si din poezia popular (numai pentru cuvantul "ap" sunt citate 8 ghicitori, 61 de proverbe si locutiuni, 24 legende!). Conceput la o asemenea scar, ca o veritabil enciclopedie a traiului, credinelor, psihologiei poporului romn, dictionarul a rmas neincheiat, in pofida efortului titanic depus de HASDEU (oprit la cuvantul "brbat"). De notat c, intr-o ampl introducere teoretic a unuia dintre volume, HASDEU enuna celebra teorie a "circulaiei cuvintelor", demonstrnd c structura unei limbi depinde de repetiia statistic a diverselor componente lexicale, de frecvena utilizrii lor. De o mare insemntate este si activitatea desfurat de HASDEU in domeniul folcloristicii: el d o clasificare pertinent creatiei populare, elaboreaz teoria originii basmului si incearc o sistematizare tipologic a speciilor (reducand schema lui Hann de la 40 la 28 de prototipuri), intreprinde cercetri remarcabile de folclor comparat {Cucul si turturica, Frunz verde etc). Istoria critic a romnilor (1873) ar fi trebuit s cuprind, "sub toate aspectele sale, traiul naiunii romne in secolul al XlV-lea din toate punctele de vedere: teritorial, etnografic, dinastic, nobiliar, ostesc, religios, juridic, economic, literar si artistic". Ins din cele 7 cri prevzute n-a fost realizat decat o parte a celei dinti. Dar ea pune cu trie problema substratului, susinnd rolul elementului tracic in etnogeneza si in cultura romneasc.n creaia literar propriu-zis, HASDEU e mereu interesant, desi nu egal de inspirat. Lirica e important in primul rand fiindc reprezint cutarea de sine a unui mare spirit: descifrm in ea superbe elanuri, rostogoliri de curcubee, seisme interioare. Citite pentru ele insele, oferind - cum zice autorul - "aspr idee sub o forma dur", versurile deceptioneaz uneori din cauza frigiditii, a didacticismului, a senzaiei de artefact. n Complotul bubei ori Oda la ciocoi, pamflete de o mare energie a peroraiei, limbajul violent, sarcastic, explodnd , isi trage substana din smrcuri si noroaie; din pcate, imaginile sunt srace, ritmurile prea cutate, iar infraciunile la ortodoxia lexical ramn pe alocuri inaderente respiraiei poemului. In poeziile de caracter intim (Dorul, In aprilie, Luntrea) lirismul e tras pe tiparul inteniei, devenind alegoria unei idei. Baladele cu tema istoric (Ionacu Vod, Magda lui Arbor) au vioiciune si freamt, dar se afl in sfera de gravitaie a lui Bolintineanu, dupa cum un pastel ca Alb si negru e o simpl pasti a lui Alecsandri. Monografia Ioan Voda cel Cumplit (1865) e o oper istoric, documentat pan la extrema limit a investigrii, dar compus si scris cu o caldur comunicativ care amintete nu att de Balcescu, stilist ireprosabil cu gustul frazei strunjite pan la caligrafie, ct de Michelet, cu retorica lui ptimas, ritmul trepidant si gustul efectului dramatic. Mai interesant, pentru c pune in lumin imaginaia epica a scriitorului, e fragmentul de roman istoric Copilariile lui lancu Motoc (1864), reeditat sub titlul Ursita. Ideea care desfoar scenariul, plin de ntamplri spectaculoase si coincidene bizare, e c nimic nu se poate opune mainatiilor lui Mooc, geniu malefic si scelerat fara scrupule, ca si cum o sinistr fatalitate ar voi s demonstreze ct de fragil e puterea oamenilor de a controla evenimentele si a porunci istoriei. Spre deosebire de loan Voda cel Cumplit, unde lirismul se dezlanuie furtunos, aici HASDEU se strduie s fac opera obiectiv., in acest sens, mai mult decat tablourile de epoc, pline de culoare si pitoresc, oarecum fireti la un istoric de talia sa, surprinde perspectiva demitizant a evocrii lui Stefan cel Mare; apare aici romancierul realist, contient de complexitatea naturii omeneti, si nu poetul romantic, dispus oricnd s escaladeze treptele legendei. De un realism si mai pronunat, e nuvela Duduca Mamuca, reluat sub titlul Micuta (1864), care i-a adus autorului, cum tim, o serie de neajunsuri. Indignarea oficialitailor vremii ne pare azi ridicul, totusi trebuie admis, c prin subiect (seducerea unei fete de 16 ani uznd de stratageme abominabile), prin atitudinea nepstoare a naratorului, de rceala cinic, prin demascarea unor instituii si personaje importante in epoc, nuvela lui HASDEU punea

"probleme" unui public inc puin pregtit, deprins cu o literatur cuminte, edifiant, cu indrzneli timide. Modern prin detaare si luciditate, Micuta e modern si prin ambiguitatea sensului. Ea poate fi interpretat ca o parodie, viznd reeducarea cititorului intoxicat de cliee romantice, sau ca o satir, in care trsturile negative sunt ingroate sistematic, sau ca o fars enorm, urmrind s socheze prin spiritele cuvioase. Oricum ar sta lucrurile, fapt e c HASDEU d un adevrat recital: intriga e esut cu o fantezie uimitoare, naraiunea curge intr-un galop care taie respiraia, stilul alert, de o cuceritoare spontaneitate, combin observaia realist cu grotescul caricatural, ironia si calamburul cu gluma mucalit si badineria trengareasc. Desi acaparante, nici activitatea literar, nici cea stiintific nu puteau satisface aspiratia lui HASDEU spre totalitate. Spiritul su btios si neastamprat resimea nevoia s se exercite pe terenul alunecos, adesea dezamgitor si, in orice caz, cronofag, al gazetriei. Maniera sa e direct, familiar, lipsit de orice pedantism, amestecnd, dup caz, gravitatea si soia. Fiind un impulsiv, prea sincer ca s-si impun abiliti tactice, si un pasionat, incapabil s pstreze msura, el e, n funcie de circumstane i starea de spirit, cnd patetic, cand pus pe glum, cnd erudit ori calm demonstrativ. Uneori publicistica pune in eviden darul inventivitii maliioase si al caricaturii (Hasdeu e unul dintre iniiatorii umorului politic la noi), alteori modul argumentativ si edifiant al jurnalisticii instructive, cateodata, in fine, vehemena pamfletar si irascibilitatea unui teribil cenzor de opinie. O meniune special merit articolele de critic si istorie literar, desi puin numeroase. ntre ele, pe primul plan, se detaseaz Micarea literelor in Esi (1863), cu observaii incisive si consideraii teoretice de mare interes (asupra esteticii poeziei, a valorii de "prototip" a creatiei folclorice, a necesitii de a nu mrgini inspiraia la "frunz verde"). Judecat in ansamblul personalitatea HASDEU nu inceteaz de a uimi si a incita. Orgolios, impulsiv, amestecnd fantezia si rigoarea in proporii indicibile, provocator prin vastitatea teritoriilor strbtute si superioritatea manifestat pretutindeni, concepnd enciclopic si ambiionnd s inale spiritul romnesc in universalitate, el ramne o prezent tulburatoare in cultura romn, mereu implicat intr-o larg sfer a actualitii. Geniu plurivalent, cu orizonturi enciclopedice, HASDEU reuneste in ecuaia personalitatii un romantic cu ambiii prometeene, un savant format la coala pozitivismului, un zeflemist dispus s ia totul in rspr si un vizionar capabil de fulguraii profetice. Opera sa, desi inegal, cuprinznd multe scrieri neincheiate, il situeaz, fr indoial, printre marile spirite ale culturii romne din toate timpurile.
Bibliografie: George Munteanu, B. P. Hasdeu, Bucureti, Editura pentru Literatur, 1963 Cicerone Poghirc, B. P. Hasdeu, lingvist i filolog, Bucureti, Editura tiinific, 1968 Grigore Brncu, B. P. Hasdeu, Bucureti, Editura Eminescu, 1972 Vasile Sandu, Publicistica lui Hasdeu, Bucureti, Editura Minerva, 1974 Vasile Sandu, Viaa lui B. P. Hasdeu, Bucureti, Editura Minerva, 1989 Ovidiu Pecican, B. P. Hasdeu, istoric, Cluj, Casa Crii de tiin, 2004 Ionel Oprian, B. P. Hasdeu i setea de absolut. Tumultul i misterul vieii, Bucureti, Editura Vestala, 2001 8. Ionel Oprian, Opera literar a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Bucureti, Editura Vestala, 2007 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.