You are on page 1of 22

MASTER

DREPTUL AFACERILOR

COMPETITIAFISCALA SI EVAZIUNEA FISCALA IN UNIUNEA EUROPEANA

CUPRINS Capitolul I - Competitia fiscala in Uniunea Europeana Capitolul II - Consecintele competitiei fiscale 2.1. Consecintele competitiei fiscale .. 2.2. O strategie alternativ.......................................................... 2.3. Competitia fiscala si investitiile straine . Capitolul III Evaziunea fiscala in Uniunea Europeana 3.1. Noiunea de evaziune fiscal 3.2. Noiunea de fraud fiscal ................................................. 3.3. Prevenirea evaziunii i fraudei fiscale... Capitolul IV Concluzii. Bibliografie pag. 3 pag. 5 pag. 6 pag. 9

pag.12 pag.13 pag.14

pag.20 pag.23

CAP. I . Competitia fiscala in Uniunea Europeana


,,Trei lucruri sunt sigure in viata: moartea, impozitele si eforturile neprecupetite ale oamenilor de a scapa de ambele. Asa afirma Keppler in anul 1989, luand in calcul adversiunea naturala a individului in particular si a organizatiilor in general, motto mai mult decat adevarat si in zilele noastre. Impozitarea poate contribui la dezvoltare i bunstare prin intermediul a trei surse:

Primul i cel mai elementar, sistemul de impozitare trebuie s atrag venituri suficiente pentru finanarea serviciilor publice i a transferurilor sociale la un nivel ridicat de calitate. n al doilea rnd, impozitarea influeneaz deciziile de ordin economic i ar trebui s ofere un stimulent pentru o mai mare ocupare a forei de munc i o utilizare eficient i durabil a resurselor naturale. n al treilea rnd, sistemul de impozitare redistribuie n mod inevitabil venitul, iar acest lucru trebuie fcut astfel nct s ntreasc cererea efectiv i echilibrul social prin acoperirea unor goluri mari din distribuia veniturilor. Comunicatele1 fcute de ctre Comisia Europeana se refer n mod explicit la primele dou obiective, neglijnd complet aspectul de distribuire al veniturilor din impozite. n acelai timp, sistemul de impozitare din statele membre UE a fost modificat complet n ceea ce privete acest aspect. Economiile moderne au nceput s accepte c o inegalitate ridicat are tendina de a mpiedica dezvoltarea. Acest efect poate fi reprodus cu uurin de modele, dac acestea includ doar cteva presupuneri realiste, cum ar fi concurena imperfect, indivizibilitatea bunurilor de consum. Msurile referitoare la impozitare, care cresc mult inegalitatea i sugrum cererea, vor contribui cu greu la realizarea unei regiuni economice cu cretere economic dinamic, menionat n Strategia de la Lisabona. ntrebarea este dac statele membre UE rectig teren pentru manevrele de aplicare a politicii fiscale, ceea ce contribuie la o coordonare n cadrul UE, sau accept sistemele fiscale care sunt din ce n ce mai deformate din cauza logicii intrinseci a competiiei fiscale. n cazul n care capitalul este mobil i nivelul de impunere difer de la ar la ar, companiile multinaionale pot folosi un set complet de strategii de optimizare fiscal. Dou metode folosite sunt transferul pentru deplasarea profiturilor n zonele cu un nivel redus de impunere i crearea unor departamente financiare n paradisuri fiscale pentru finanarea investiiilor de ctre linii de creditare din cadrul grupului. Asemenea strategii de neplat a impozitelor creeaz presiune asupra guvernelor, deoarece rile cu un nivel fiscal ridicat pierd venituri i prin urmare IMM-urile ezit, fiindc nu pot utiliza strategii similare, dar cu toate acestea particip la competiie pe aceiai pia. n cazul n care corporaiile multinaionale nu utilizeaz profiturile, ci investiiile productive pentru folosirea diferenelor fiscale din diferite ri, presiunea crete accentuat, n scopul reducerii n consecin a nivelului COM(2006) 728: Ctre o utilizare mai eficient a stimulentelor fiscale n beneficiul cercetrii i dezvoltrii si COM(2006) 825: Impozitarea de ieire i nevoia coordonrii politicilor fiscale ale statelor membre
1

de impozitare. Acest proces, cunoscut sub denumirea de competiie fiscal, nu apare n domeniul impozitrii la nivel de corporaii. Datorit faptului c bunstarea de ordin financiar este i mai mobil dect capitalul investit n mod productiv, aceeai logic se refer la impozitele pe venitul personal de capital sau pe ctigurile de capital. n general, fora de munc este mai puin mobil dect capitalul i o for de munc cu o calificare sczut este mai puin mobil dect o for de munc cu o calificare ridicat. O baz de impozitare foarte imobil este consumul, n mod deosebit consumul de bunuri de baz. n consecin, competiia fiscal conduce la o modificare esenial n structura de impozitare.

CAP II. Consecintele competitiei fiscale


2.1. Consecintele competitiei fiscale Guvernele sunt antajate cu privire la reducerea nivelului de impozitare pentru factorii cu o mobilitate ridicat i la creterea poverii fiscale pe surse mai puin mobile, n vederea protejrii veniturilor. n situaia unei concurene fiscale, impozitele se vor deplasa prin urmare de la veniturile corporatiste la cele personale, de la veniturile din capital la cele din fora de munc, de la venitul ridicat la cel sczut generat de fora de munc i n general de la impozitarea veniturilor i bunstrii la impozitarea consumului. Principalele rezultate ale evoluiei nivelului de impunere n cadrul UE de-a lungul ultimelor decenii confirm exact faptul c acest lucru s-a ntmplat. ntr-adevr, nivelul legal de impunere a venitului corporatist a sczut drastic. n statele UE-15 aceste nivele au descrescut de la o medie de 38,0 % n 1995 la 29,5 % n 2006. Procesul este departe de a se fi oprit deja. n prezent, Germania pregtete noua reform fiscal pentru corporaii, ducnd n jos rata sub un nivel de 30%. Danemarca intenioneaz reducerea acestui nivel de la 28 la 22%. Aceste iniiative vor contribui n mod cert la intensificarea presiunii asupra altor ri. Deoarece termenul de "locaia cu un nivel ridicat de impunere fiscal" este un termen relativ, nu este previzibil o curs pn la capt. Din ce n ce mai multe state membre UE ncep s introduc un sistem dublu de impozitare. n timp ce fora de munc este taxat n mod progresiv, asupra veniturilor din operaiunile de capital se aplic un impozit fix care este sub nivelul maxim al impozitelor pe veniturile din fora de munc. Deoarece venitul din operaiunile de capital este cu mult mai concentrat dect cel legat de fora de munc, trecerea la un sistem dublu de impozitare corespunde cu un ajutor substanial la impunerea fiscal, n favoarea celor mai bogai. Aa cum s-a artat, previziunile generale referitoare la consecinele competiiei fiscale sunt confirmate de dovada empiric. Principalul rezultat nu este att un declin al venitului total al impozitelor, ci o modificare structural a sistemului fiscal. Aceast

modificare privete n mod deosebit impactul distribuional al politicii fiscale. Toate modificrile luate n considerare i degreveaz pe cei cu venituri mari, n timp ce crete povara fiscal pe captul de jos al scrii de venituri. Acest lucru este adevrat n mod deosebit n ceea ce privete trecerea de la impozitarea direct la cea indirect, dar de asemenea n ceea ce privete reducerea nivelului impozitelor personale ridicate i tendina de introducere a unui impozit unic pe venitul din operaiunile de capital. n loc s se reduc diferenele sociale, sistemul fiscal lrgete i mai mult diferenele dintre bogai i sraci. Prin urmare, nu este justificat o distincie ntre competiia fiscal care duneaz i cea sntoas. Redistribuirea venitului de jos n sus este oricum duntoare. Aceasta submineaz echilibrul social, reduce cererea efectiv i conduce la capaciti nefolosite, afectnd IMM-urile, ducnd la o cretere economic sczut i la o rat crescut a omajului. Cu toate acestea, suveranitatea naional, din perspective problemelor fiscale, nu este subminat de ctre forele de pe pia. Tratatul UE, cu toate c nu acoper impozitarea direct, restricioneaz, prin prevederile sale, politicile fiscale ale statelor membre. Prin urmare, n ultimii ani, companiile au acionat n instan guvernele, pretinznd c legislaiile fiscale naionale contravin legislaiei europene. Deciziile Curii Europene de Justiie au creat o legislaie fiscal comun la nivel european, care a contribuit la scderea veniturilor din impozite pe plan naional, prin depirea, din ce n ce mai des, a prevederilor naionale.

2.2. O strategie alternativ Introducerea unui regim fiscal care s contribuie la dezvoltare, ocuparea forei de munc i echilibru social necesit o coordonare ntre statele ember ale UE. Mai exact, sunt de dorit urmtoarele msuri: O politic a Comisiei, de realizare a unui baze comune consolidate corporatiste este motivat doar ca un prim pas spre un nivel fiscal corporatist armonizat. n caz contrar, corporaiile care utilizeaz infrastructura european, serviciile publice i angajaii calificai pot ncepe, treptat, s evite contribuia la acestea. O armonizare a bazelor fiscale fr armonizarea nivelului nu va reduce, ci va ntei concurena pe plan fiscal. Ar trebui stopat tendina de introducere a unui sistem dublu de impozitare a veniturilor sau chiar impozitul unic general. Impozitele ar

trebui s contribuie la crearea unui echilibru social prin impozitarea progresiv a venitului personal, indiferent de surs. Acordul din 2003 cu privire la asistena reciproc cu privire la veniturile din economii a reprezentat un pas spre direcia corect. Mai mult, a reuit s acopere nu doar veniturile din dobnzi ale persoanelor fizice, ci i veniturile din dividende sau din ctigurile de pe piaa de capital. Aceste neajunsuri ofer motive pentru evaziunea fiscal i destabilizeaz efectul dorit. n UE-15, aproximativ 9% din populaie posed 60% din bogia privat. Deoarece acumularea unei bunstri financiare nu susine ocuparea forei de munc i dezvoltarea, curbarea acesteia prin mijloace fiscale contribuie la revenirea veniturilor publice i echilibrarea bugetelor fr diminuarea cererii reale. Prin urmare, tendina de reducere sau de anulare a impozitelor pe bunstare trebuie inversat. Atta timp ct bunstarea, ctigurile din operaiunile de capital sau din moteniri sunt impozitate n mod inegal, aa cum este situaia n prezent la nivelul UE, impozitele pe rezultate ar trebui acceptate ca fiind o msur legitim de protejare a prevederilor fiscale naionale. Nivelurile ridicate ale TVA-ului, precum i ale altor impozite pe bunurile de consum au un efect puternic de regresie i de nbuire a cererii. O alternativ rezid ntr-o mai mare impozitare a bunurilor de lux, deoarece cererea pentru aceste bunuri este cu mult mai puin elastic din punctul de vedere al preurilor i impozitele pe produsele de lux nu sunt regresive. Mai mult dect att, ar trebui taxat mai mult cifra de afaceri pe pieele financiare, de exemplu prin introducerea/creterea taxelor pe tranzaciile de titluri de valoare. Dat fiind faptul c cifra de afaceri pe piaa bursier european se ridic la cteva miliarde de pe an, chiar i un nivel redus de impozitare ar putea genera venituri consistente, fr a descuraja cererea de consum sau de investiii. n plus, UE ar trebui s ia n considerare implementarea unui impozit pe tranzaciile n valut CTT (currency transactions) care ar avea un efect stabilizator asupra pieelor financiare i n acelai timp ar crete veniturile cu o cifr ntre 16 i 18 miliarde de la un nivel foarte redus al impozitrii (0,01). Pentru a accelera coordonarea politicilor fiscale i aa foarte lente datorit votului unanim al statelor member, UE ncearc folosirea unor mecanisme care s nlture barierele existente n circulaia pe piaa unic a produselor i serviciilor, a forei de munc i a capitalului. Aceste mecanisme, dei nu au caracter de lege, ar putea ajuta UE s-i ating obiectivele generale i ar viza:

presiunea exercitat de statele care au adoptat reforme fiscale; extinderea indicaiilor date de Comisia European; folosirea mecanismului de cooperare extins (introducerea de sanciuni rilor membre ale UE care nu coopereaz). Folosirea acestor mecanisme care nu au fora legii nu diminueaz efortul UE pentru armonizarea politicilor fiscale prin reglementri obligatorii cel puin n anumite probleme de impozite, mai prcis acolo unde eficiena i funcionalitatea pieei unice sunt afectate.

2.3. Competitia fiscala si investitiile straine Datorita facptului ca investitiile straine stimuleaza cresterea economica, a gradului de ocupare a fortei de munca, transferul de tehnologie si know-how, cresterea competitivitatii, precum si sporirea veniturilor din taxe si impozite, tarile depun eforturi consecvente de atragere a acestora. Ultima decada se caracterizeaza printr-o concurenta sporita pentru atragerea investitorilor, tendinta manifestata in special printre tarile din Europa Centrala si de Est care au aderat la Uniunea Europeana. Competitia a luat mai multe forme, de la reducerea cotei de impozit pe profit si introducerea cotei unice, facilitati fiscale (scutiri de la plata impozitelor sau reduceri) si subventii, pana la imbunatatirea infrastructurii sau infiintarea de organisme al caror scop este promovarea investitiilor straine directe. Gasirea unor solutii care sa confere un avantaj competitiv se inscrie insa in perimetrul delimitat de necesitatea armonizarii cu legislatia Uniunii Europene privind ajutoarele de stat si conformarii cu jurisprudenta Curtii Europene de Justitie Este insa de retinut ca decizia de investitie nu se bazeaza doar pe analizarea facilitatilor fiscale oferite, ci este influentata de numerosi alti factori, cum ar fi existenta resurselor naturale si a fortei de munca specializata, piata de desfacere, un mediu politic si fiscal stabil, reglementari favorabile privind legislatia antitrust, proprietatea intelectuala sau protectia mediului. Mai mult, in final totul se rezuma la atragerea acelor investitii care pe termen lung vor contribui la cresterea sustenabila a tarii beneficiare. Cele mai mari economii din Europa se intrec in reduceri ale impozitelor impuse firmelor pentru a atrage cat mai multe investitii straine, continuand un trend care a dus la scaderea impozitelor firmelor sub cele din alte regiuni. Impozitele nominale pe profitul corporatiei sunt in medie de 26% in Uniunea Europeana in comparatie cu 30% in regiunea Asia-Pacific si de aproape 40% in Statele Unite. Cele mai noi masuri adoptate de guvernele tarilor din UE sugereaza ca reducerile se vor accentua in

perioada urmatoare2. In ciuda micsorarilor, companiile nu remarca reducerea impozitelor la fel de mult precum ar sugera ratele acestora. Guvernele au recuperat diferentele de fonduri cauzate de reduceri prin scaderea numarului companiilor care nu platesc impozite. Spre exemplu, Germania va recupera diferenta prin reducerea valorii costurilor de imprumuturi care poate fi dedusa din profitul impozabil. Per ansamblu, oficialii companiilor sunt incantati de reducerile taxelor, declarand ca reducerea ponderii impozitelor va fi benefica atat pentru companii, cat si pentru guverne prin promovarea investitiilor. Din aceasta situatie castiga atat guvernul tarii respective, cat si companiile. In ultimii ani multe dintre statele mai mici ale Europei, printre care Irlanda si fostele tari comuniste din Europa de Est, au redus nivelul taxelor impuse corporatiilor pana aproape de zero, atragand cu succes mai multe investitii ale corporatiilor multinationale ca parte a strategiei de crestere economica. Succesul lor cu aceasta politica fiscala a exercitat mai multa presiune asupra celor mai mari dintre economiile Europei. Pana de curand, Germania a condamnat competitia de reducere a impozitelor din partea Poloniei si a altor tari care au adoptat aceeasi strategie. Dar dupa ce nu a reusit sa obtina suport din partea Uniunii Europene de a opri competitia, Germania s-a alaturat: coalitia de guvernamant condusa de cancelarul Angela Merkel a luat decizia de a reduce taxele companiilor la mai putin de 30% in anul 2008, de la 39% in anul 2007. In timp ce Germania a cedat presiunilor din partea tarilor vecine, atunci cand vine vorba de reducerea taxelor, alte tari din Uniunea Europeana au reactionat la masurile adoptate de Germania, cea mai mare economie din Europa. In martie 2007, ministrul de finante al Marii Britanii, Gordon Brown, a anuntat o reducere a taxelor pentru companii la 28% de la 30%, ce fusese precedata o serie de plangeri din partea companiilor cu sediul central in Marea Britanie pe masura ce tara isi pierde statutul de tara cu taxe scazute. Alte tari au apelat la reduceri de taxe si mai semnificative. Nicolas Sarkozy, principalul candidat la functia de presedinte al Frantei, doreste sa reduca impozitele la mai putin de 28%, de la 34%, dar cu o serie de masuri fiscale ce vor fi aplicate in paralel. Printre alte tari europene care urmeaza sa reduca taxele se regaseste si Spania, care va micsora impozitul pe profitul companiilor la 30% de la 35% in mai multe etape. "Brown a favorizat companiile care se pot muta din Marea Britanie in alte tari care implica costuri mai scazute", a declarat Mark Schofield, partener international al PricewaterhouseCoopers.
2

The Wall Street Journal.

"Si in Germania reducerea taxelor ar putea sa nu convinga companiile americane care nu investesc inca in aceasta tara de a se duce acolo", a declarat Irwin. "Dar companiile care se gandesc sa-si mute facilitatile de productie s-ar putea razgandi si sa ramana in Germania", a adaugat el. Pentru majoritatea companiilor straine din Germania, sunt alti factori care sunt considerati mai importanti decat impozitele atunci cand adopta mai multe decizii de afaceri, potrivit mai multor oameni de afaceri. Piata Germaniei, impreuna cu infrastructura sa foarte eficienta, a atras investitori precum Citigroup, General Electric sau eBay. Costurile fortei de munca ridicate impreuna cu legile foarte stricte nu sunt atractive pentru toate companiile. "Dar, o rata a impozitului mai competitiva ar putea convinge diviziile companiilor multinationale sa ramana", a declarat Irwin. "Germania nu mai este tara cu cele mai mari impozite", a adaugat el. Trendul de reducere a impozitelor a creat o adevarata industrie a analistilor care studiaza daca aceasta masura este una benefica sau nu. "Exista dovezi conform carora impozitele afecteaza locul in care companiile isi concentreaza activitatile si unde isi repartizeaza profitul", a declarat Michael Devereux, profesor de fiscalitate la Universitatea Oxford.

CAP III. Evaziunea fiscala in Uniunea Europeana


3.1. Noiunea de evaziune fiscal Singurul vinovat de producerea evaziunii prin diferite metode i mijloace este doar legiuitorul meniona n lucrarea sa Evaziunea fiscal prof.dr. Dan Drosu aguna. Evaziunea fiscala se refer la minimizarea impozitrii prin utilizarea unor alternative acceptabile, reale, discutabile din punct de vedere al legalitii. Frauda fiscal sau evaziunea fiscal frauduloas, pe de alt parte, este determinat de contribuabilii preocupai n mod expres de a nu ine seama de legea fiscal n vigoare, reprezint nclcarea evident a legii. Alturi de evaziunea fiscal, care exploateaz lacunele i contradiciile reglementrilor fiscale, exist i o form de evaziune care se alimenteaz din omisiunile introduse n favoarea anumitor categorii de contribuabili prin exonerri sau derogri. n ansamblul statelor din Uniunea European, totalitatea acestor exonerri poart numele de cheltuieli fiscale pentru a nu da natere la discuii i interpretri, avnd n vedere c nu sunt diferite de subveniile pe care statul le acord direct celor ce beneficiaz de astfel de ajutoare.

Dac sustragerea de la ndeplinirea obligaiilor bugetare se nfptuiete prin interpretarea legilor fiscale n favoarea contribuabilului, atunci ne aflm n aria evaziunii fiscale legale (licite), care nu constituie infraciune. Aceasta se realizeaz, de exemplu, atunci cnd o anumit parte din veniturile unor persoane sau categorii sociale sunt sustrase de la impozitare, datorit modului n care legislaia fiscal dispune stabilirea obiectului impozabil: este o situaie de evaziune fiscal legal, deoarece venitul este stabilit n funcie de unele criterii sau norme, rezultatul fiind un venit impozabil inferior celui real. Evazionistul va exploata n favoarea sa lacunele i prevederile contradictorii ale legislatiei fiscale, profitnd de ceea ce, cu intenie sau fr, legea permite contribuabililor sau numai unor anumite categorii. 3.2. Noiunea de fraud fiscal Frauda fiscal reprezinta totalitatea practicilor ilegale care permit s fie eludat, n parte sau total, impozitul obligatoriu. Aceste practici sunt sancionate prin pedepse administrative (n cazul fraudei simple), iar n cazurile mai grave, ale fraudei profesioniste, chiar penale. n cele mai frecvente cazuri, frauda fiscal desemneaz o infraciune la lege i se deosebete de evaziunea fiscal, care reprezint o utilizare abil a posibilitailor oferite de lege, situndu-se, de cele mai multe ori, la marginea legalitii. ntre legal (evaziune) i ilegal (fraud), nu exist o ntrerupere, acestea fiind n legatur i continuitate, aa cum i ntre comportamentele evident legale i comportamentele care sunt fr ambiguiti, ilegale, exist o zon gri, de trecere, uneori greu de definit, de inclus ntr-o categorie sau alta. n afara aspectului juridic i, implicit, al unor modaliti diferite de prevenire i combatere (frauda- prin sanciuni, evaziunea prin corectarea i completarea legislaiei n cauz) ntre cele dou fenomene nu exist motive de distincie. Efectul asupra veniturilor statului fiind acelai, cele dou fenomene conduc la reducerea ncasrilor fiscale i la inegaliti ntre contribuabili. Consecinele sunt cunoscute: reducerea veniturilor bugetare, cu implicaii majore asupra economiei i a societii n general i inegalitatea n faa legii - unii pltesc impozit, alii nu conduce la concurena neloial, un mediu de afaceri nesntos. Restrngerea libertii de decizie a statului prin ngrdirea politicii bugetare, urmare a veniturilor insuficiente, are efecte negative att pe plan economic (statul este singurul care poate interveni n corectarea unor dezechilibre macroeconomice), ct i n domeniul social: protecie social, sntate, educaie. Desigur, opinia public este mai puin sever fa de evaziune, comparativ cu atitudinea fa de fraud i respingerea oricror practici

ilegale. n funcie de ar i epoc, tolerana social fa de fraud variaz i, cu ea, frecvena i severitatea controalelor. Daca frauda fiscal este dezaprobat, evaziunea este perceput la nivelul populaiei ca o activitate acceptat: un fel de al doilea sport naional, dupa fotbal, n ri precum Frana sau Belgia. n rile occidentale, sunt mai frecvente evaziunea i, n mai mic msur, frauda, ca fenomene subterane. n rile mai puin dezvoltate apar preponderent munca neagr (care este, n ultim instan, tot o form de fraud) i activitile legate de coruptie, prostituie, droguri, trafic ilegal. Legea romn definete conceptul de evaziune fiscal n Codul de Procedur Fiscal ca: Evaziunea fiscal se refer la determinarea eronat a bazei impozabile i a sumei reprezentnd taxe i impozite de plat, prin ascunderea datelor i a circumstanelor relevante pentru impozitare i prin comportamentul contient de declarare incorect a datelor cu scopul de a reduce povara fiscal. Dubla facturare, ca i utilizarea metodei transferului prin preuri, intind reducerea impozitelor i a taxelor, n contradicie cu regulile care stabilesc modalitile de determinare a bazei impozabile i a impozitelor vor fi considerate evaziune fiscal. n legea penal, evaziunea fiscal nu este menionat ca o fapt condamnabil, cu toate ca frauda financiar, ca i concept, este descris n linii mari. Conceptul de fraud financiar nu include numai activitile care aduc atingere Trezoriei, ci mentioneaza si acele fapte care fraudeaza att instituiile publice i civile ct i persoanele juridice i fizice. Astfel, evaziunea fiscal nu este altceva dect o specie a clasei frauda financiar. 3.3. Prevenirea evaziunii i fraudei fiscale Avnd n vedere ca eliminarea total i definitiv a evaziunii si fraudei fiscale nu este, practic, posibil, prevenirea i reducerea acestor fenomene rmne obiectivul permanent pe care administraia fiscal trebuie s l aib n vedere in elaborarea politicii sale de colectare a veniturilor bugetare. Din aceast perspectiv, cele dou domenii care constituie punct de plecare in atingerea elurilor propuse sunt administrarea impozitului (cu rol in prevenirea fenomenului de eludare a impozitelor) i controlul fiscal (care are dublu rol, de reprimare, dar si de prevenire prin creterea disciplinei fiscale). Administrarea impozitului implica, pe langa procedurile de stabilire si percepere a impozitului (stabilire, lichidare, colectare) si procedurile specifice de control si colectare, care sunt complementare masurilor de crestere a civismului fiscal. Daca sporirea civismului fiscal are un rol important in prevenirea evaziunii si fraudei fiscale, controlul fiscal are un rol determinant in reprimarea acestor fenomene in primul rand, avand ca o consecinta

indirecta si prevenirea a noi fenomene negative, prin cresterea disciplinei fiscale. Corolarul natural al oricarui sistem declarativ se gaseste in dreptul conferit administratiei de a verifica declaratiile celor obligati de lege la plata unui impozit, asupra documentelor depuse si, in caz de erori constatate, de a rectifica sau a regulariza impozitele care au fost stabilite plecand de la informatiile initiale furnizate de contribuabili. In sistemul actual din Romnia, prin lege este prevazuta posibilitatea administratiei fiscale ca, in urma notificarii contribuabililor pentru nedepunerea declaratiilor fiscale, sa poata recurge la impunerea din oficiu a acestora. In mod esenial, incasarile fiscale provin din impozitele declarative. Stabilirea impozitului se efectueaza in principal plecand de la informatiile furnizate de catre contribuabili din declaratiile adresate administratiilor fiscale (respectiv, din impozitele declarate, care asigura in masura esentiala incasarile). In contrapartida cu puterea de control si de regularizare pe care legea o acorda agentilor fiscali, s-au luat masuri legislative si administrative pentru a garanta drepturile contribuabililor in caz de verificare si de rectificare a declaratiilor acestora. La nivelul U.E. au fost elaborate reglementari astfel incat autoritatile fiscale sa-si acorde reciproc asistenta administrativa si juridica pentru stabilirea si colectarea impozitelor. Schimbul de informatii este formalizat prin tratatele fiscale si cooperarea intre agentiile internationale de informatii financiare si autoritatile fiscale internationale. Informatiile schimbate trebuie sa fie legate de impozitele prevazute de conventie. Acesta reduce considerabil tentatia spre evaziune fiscala a persoanelor fizice si companiilor multinationale. Desi nu sunt disponibile statistici, schimbul de informatii intre autoritatile fiscale este in crestere. De exemplu, tratatul dintre Austria si Franta autorizeaza pe deplin schimbul de informatii intre cele doua tari, cu privire la colectarea impozitelor, cu exceptia celor care ar putea pune in pericol legea si ordinea in ambele tari. Evaziunea a fost incriminata in unele tari strict sub legislatia OECD. Legislatia comunitara defineste conditiile de comunicare intre statele membre privind fraudele si neregulile constatate, cu scopul de a proteja interesele financiare in toate domeniile de activitate comunitara. Statele membre au obligatia de a informa Comisia Europeana cu privire la neregulile constatate care implica o suma mai mare de 4000 euro (10.000 euro pentru resursele proprii traditionale), ca si etapele procedurii de colectare a sumelor implicate. Distinctia dintre nereguli si fraude este aceea ca fraudele sunt acte cu caracter penal, supuse unei proceduri judiciare. In acest cadru, atata timp cat procedura judiciara nu este finalizata, Comisia este

informata despre nereguli, din care unele sunt suspectate de a fi frauda. Este evidenta importanta calitatii informatiilor si in special diligenta de care fac dovada statele membre in notificarile lor, ca si precizia acestora din urma, dar si de faptul ca este vorba de un sistem de gestiune centralizat, toate acestea avand un impact puternic asupra imaginii statistice globale privind neregulile (adesea frauduloase) care pot sa apara in gestionarea fondurilor comunitare. De maniera generala, numarul de fraude si nereguli este in crestere: dupa o scadere in 2001, in 2002 s-a inregistrat o crestere de 13,1%3 in domeniul resurselor proprii traditionale, de 36% in domeniul agricol; in actiunile structurale, numarul de cazuri a crescut de patru ori. De asemenea, numarul cazurilor detectate in domeniul cheltuielilor directe a crescut cu 21%. Fata de 2001, cresterea numarului de cazuri a fost mai mare in Belgia (+63,5%), Danemarca (+40,3%), in Grecia (+136,4%), in Italia (+48,5%), si in Suedia (+88,9%). In Olanda si Regatul Unit s-au inregistrat scaderi respectiv cu 15,6% si 35,4%. Analiza evolutiei sumelor constatate conduce la concluzia ca pentru unele state membre, aceasta suma evolueaza independent de variatia numarului de cazuri. Astfel, fata de 2001, cresterea sumelor constatate este semnificativa in special in Belgia (+253,4%), in Germania (+324,5%) si in Olanda (+465,4%), in Irlanda (+79,4%). Dimpotriva, nivelul sumelor constatate a scazut in Finlanda (-75,1%), in Grecia (-97,5%), in Italia (56,7%), in Spania (-67,1%) si Regatul Unit (-52,3%). anul 2002 TARA CAZURI VALOARE Austria 119 19,6

Belgia Danemarca Finlanda Franta Germania

484 94 18 199 372

28,5 5,9 0,8 25,7 109,3

Rapport de la Commisision : Protection des interts financiers de la Communaute et lutte contre la fraude- Rapport annuel 2002.

Grecia Irlanda Italia Luxemburg Olanda Portugalia Regatul Unit Spania Suedia total

26 36 306 0 173 15 122 121 34 2119

0,2 2,5 42,7 0 68,9 2 4,6 11,4 2,6 324,7

In anul 2002, Italia a raportat nivelul cel mai ridicat al fraudei, cca 80 milioane euro, urmata de Spania cu 59 milioane euro. Spania si Italia, impreuna, reprezinta peste 70% din totalul sumelor implicate de fraude si nereguli. Sumele comunicate de Germania, Franta, Irlanda si Regatul Unit sunt reduse. In Franta, contributia controalelor la incasarile fiscale reprezinta cca 5% din impozitul pe venit si 7,9% din impozitul pe societati.

600 500 400 300 200 100 0

Num decazuri de fraudasi nereg ar uli com unicatesi sum a ele ferente,inanul 2 0 , 02 intariledinUniuneaEurope ana (sum inm euro) ele il
num de cazuri ar valoare

Responsabilitatea Comisiei privind combaterea fraudei contra intereselor financiare ale Comunittii este o consecint a responsabilittii acesteia privind realizarea bugetului Comunittii. Din acest motiv, in anul 1999, Comisia a infiintat Oficiul European Anti Fraud (OLAF)4. Activitatile OLAF sunt legate de depistarea si controlul fraudei in domeniul vamal, insusirea ilegal a subventiilor si evaziunea fiscal, dar si de lupt contra coruptiei si a oricarei activitti ilegale ce ar putea afecta interesele financiare ale Comunittii. OLAF coordoneaz aciunile statelor membre n lupta lor mpotriva fraudei comunitare, asigur statelor membre sprijinul Comisiei pentru organizarea cooperrii intre autorittile nationale competente. Conform responsabilittii sale, OLAF intreprinde controale si inspectii ad hoc in cadrul statelor membre. Mult mai eficiente sunt ins actiunile de detectare a fraudei intreprinse impreun cu serviciile nationale de investigatii.
4

Pre-Accession Impact Studies, Romania. Study 12., 2003

CAP IV. CONCLUZII


Frauda fiscal este o practic, o mod ce ine de un interes material i/sau de o atitudine. Fenomenul nu este o noutate, nu este specific economiilor moderne si nici nu las sperana c va disprea vreodat. Ideal este ns ca, printr-un management corect, s fie inut n limite acceptabile. Definirea nivelului acceptabil este dificil, deoarece este rezultatul multor factori, eterogeni, greu de analizat mpreun, dependeni de o anumit conjunctur mai mult sau mai puin ciclic: cnd ciclul economic al economiei oficiale este pe panta descendenta i aceasta intr n recesiune, economia subteran nflorete, n special acele practici legate de fraud fiscal, munc la negru. n perioadele de avnt economic, economia subteran este n regres vizibil. In ciuda unor opinii care recomand un anumit grad de tolerare a practicilor subterane, cel puin n perioadele n care economia oficial este n recesiune, poziia autoritilor este, n toate rile cel puin n cele din Uniunea Europeana - de reprimare a fenomenului. Abordarea la nivel extra-naional a problemei combaterii este o dovad a importanei acordate. Dar, nu este simplu s previi i s combai un fenomen att de labil, care beneficiaz de adaptabilitate, de dinamism i inventivitate. In ce privete frauda fiscal, component preponderent a economiei subterane, fiscul, respectiv instituiile abilitate cu administrarea impozitelor, sunt n situaia fericit de a dispune n mare msur de instrumente de prevenire (creterea civismului fiscal, a disciplinei fiscale), de combatere (reprimarea prin controale fiscale bine intite, eficiente). Evaziunea fiscal, la rndul ei, poate fi redus prin modificarea legislaiei fiscale (renunarea la unele deduceri, exonerri de impozite etc.), prin creterea claritii prevederilor legale, pentru evitarea interpretrilor. De asemenea, frauda fiscal poate fi prevenit n mare msur prin gsirea punctului n care povara fiscal este pe ct posibil mai apropiat de optimum. Teoria lui Laffer, trop dimpt, tue limpt (too much tax, no tax!), dei contestat de unii, trebuie avut n vedere la elaborarea politicilor fiscale cel puin ca un reper, ca o ipotez. De altfel, curentul antiimpozit care a nceput n anii 80 si care continu pe plan mondial este un indiciu c politica fiscal este complex tocmai prin reaciile adverse pe care le poate genera. Complementar politicii fiscale, politica de colectare a veniturilor bugetare sprijin n mare msur politica fiscal, inclusiv unele neajunsuri ale acesteia, dar n anumite limite: controlul nu poate fi exagerat, deoarece reaciile neateptate pot fi semnificative. De

asemenea, sunt limite obiective i n ce privete creterea civismului fiscal. Un alt subiect de reflecie este msura n care trebuie preferat sancionarea penala a fraudei fiscale in detrimentul celei administrative, din dorinta de a induce o mai mare disciplin fiscal prin pedepse aspre. Consider c sanciunea administrativ este de preferat celei penale, pentru c prezinta cel putin dou avantaje: este mai operativa dect un proces penal, care implica parcurgerea unor proceduri obligatorii, de lunga durata; sanciunile administrative prezint avantajul ca au un impact favorabil asupra incasrilor bugetare. Prin urmare, pe lng efectul indirect pe care il induce cresterea disciplinei fiscale in ambele tipuri de sanctiuni penale si administrative, exista si efectul direct a acestora din urm din perspectiva sumelor atrase suplimentar la buget i a valorii prejudiciilor ncasate. Regulile jocului s-au schimbat incepand cu 1 iulie 2005, o data cu intrarea in vigoare a unei directive europene cu privire la economisire. Scopul acesteia este acela de a limita evaziunea fiscala si de a castiga transparenta. Statele membre, care nu vor accepta schimbul de informatii cu privire la economiile obtinute de persoane nerezidente in interiorul granitelor statului respectiv, vor fi obligate sa plateasca o taxa. "Aceasta taxa poate fi considerata pretul clandestinitatii", apreciaza Jean-Yves Mercier, avocat si asociat in cadrul biroului de avocatura CMS Bureau Francis Lefebvre. Austria, Belgia si Luxemburg vor achita aceasta taxa. Mai multe tari considerate un adevarat paradis fiscal au acceptat sa incheie acordul respectiv. Printre ele se numara, in mod evident, si Elvetia si Monaco. Insa, aceasta cooperare fiscala va incepe incetul cu incetul. In primii trei ani de la punerea in vigoare a legii, taxa catre tara sursa va fi de 15%. Ea va trece la 20% in 2008 si la 35% in 2011. "Taxa de 35% este abuziva si nu vrea decat sa oblige statele recalcitrante sa accepte transparenta". Dar oare va reusi acest prim pas spre o Europa fiscala sa mute muntii din loc? Fara indoiala ca nu va reusi, cel putin nu in prima perioada. "Reforma nu ar trebui sa antreneze deplasari masive de capital, cel putin atata timp cat taxa se va mentine la nivelul de 15% si rata dobanzii nu este foarte puternica", estimeaza Urs Roth, presedintele

comitetului executiv al Asociatiei Bancherilor din Elvetia. In schimb, in 2011, lucrurile vor sta cu totul altfel. "Exista pericolul ca atunci cea mai mare parte a capitalurilor sa se deplaseze spre Asia sau Canada", a adaugat Urs Roth. Acesta crede ca ar trebui sa se poarte negocieri cu Hongkongul si Singapore pentru a preveni acest fenomen. Siguranta pe termen scurt afisata de promulgatorii acestei taxe se explica si prin sfera de aplicare a noii reglementari. Veniturile detinatorilor de actiuni nu intra in sfera de aplicare si nici titlurile detinute de trusturi sau parteneriate. "Este un test pentru schimbul de informatii in cadrul Uniunii Europene in vederea unei mai bune combateri a evaziunii fiscale. Chiar in conditiile crizei Constitutiei Europene, nimic nu opreste statele membre sa accelereze procesul de armonizare fiscala a zonei euro, explica Jerome Barre, avocat in cadrul biroului Ernst & Young. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Botea, Ion

Metode i tehnici fiscale, Ed. Someul, 1999 Craiu, Nicolae Evaziunea fiscala intre da si nu, Ed. Economica, 2003 Galbraith, Kenneth Galbraith Stiinta economic i interesul public. Ed. Politic, 1982 Mack, Connie Growth and Prosperity. The Right Policy for the 21st Century, oct. 1999 Manuale, reviste, seminarii internationale, materiale diverse. Vocabular economic i financiar Bernard&Colli, Ed. Humanitas 1994 Review of Income and Wealth: Isachsen, A.J. Klovland, J.T. and Strom, S. The hidden economy in Norway OECD Framework for the measurement of unrecorded economic activities in transition economies, no.93 Paris 1997 DOCUMENT DE LUCRU Raportor: Sahra Wagenknecht Traducere extern, 14.02.2007 privind contribuia politicii fiscale la Strategia de la Lisabona Comisia pentru afaceri economice i monetare Uniunea European Pre-accession Impact Studies, Romnia. Study 12: The requirements

for transposing EU legislation regarding the fight against economic and financial crime to Romania.