TIPURI DE RESPIRAIE

TIPURI DE RESPIRAIE 1. Respiraia nalt sau clavicular Se realizeaz prin ridicarea uoar a umerilor i contrarea abdomenului. n cadrul acestui tip de respiraie se ntrebuineaz numai partea superioar a plmnilor i n consecin, aerul ptrunde ntr-o cantitate foarte limitat. Respiraia clavicular este considerat forma cea mai ineficient de respiraie, deoarece solicit un consum foarte mare de energie, cu un profit minimal. 2. Respiraia mijlocie sau costal Este o respiraie ceva mai puin defectuoas dect cea descris anterior, ea fiind ns net inferioar respiraiei abdominale i celei complete. n cadrul acestui tip de respiraie, aerul e dirijat n special spre zonele mijlocii ale plmnilor. n cadrul respiraiei mijlocii, diafragma se ridic, abdomenul se contract, coastele se deprteaz uor, dilatnd cutia toracic. Acest tip de respiraie se ntlnete la numeroi sportivi. 3. Respiraia abdominal sau diafragmatic Acest tip de respiraie este mai eficient dect cele descrise anterior. Se realizeaz prin coborrea diafragmei i umflarea abdomenului. n felul acesta, aerul ptrunde n zonele inferioare ale plmnilor. Se expir lent, contractnd uor abdomenul. Apoi se inspir lent pe nas, cobornd diafragma i mpingnd abdomenul n afar. La expiraie, abdomenul se retrage i diafragma urc. Toracele rmne nemicat. Respiraia abdominal permite absorbia unei mai mari cantiti de aer, nici n acest caz plmnii nu se umplu integral cu aer, aa cum se ntmpl n respiraia complet. 4.Respiraia complet Este cel mai eficient tip de respiraie, asigurnd organismului o cantitate sporit de oxigen. n tipul acesta, aerul ptrunde n toate zonele plmnilor. Respiraia complet mbin cele trei tipuri de respiraie, solicitnd ntregul aparat respirator i musculatura respiratorie n totalitate; cu o cheltuial minim de energie, se produce un efect considerabil asupra organismului. Respiraia complet se realizeaz prin coborrea diafragmei concomitent cu mpingerea abdomenului spre nainte, deprtarea coastelor i ridicare umerilor. Respiraia complet contribuie la o mai bun funcionare a sistemului nervos i implicit a proceselor psihic n cazul unei respiraii complete expiraia se nfptuiete datorit: forelor elastice care se nasc cu ocazia dilatrii plmnilor i alungirii cilor respiratorii inferioare; forelor elastice care apar cu ocazia rsucirii coastelor; contractrii muchilor expiratori, care trag coastele n jos contractrii muchilor peretelui abdominal, care mping n sus organele interne i diafragma.

n afara respiraiei complete se observ deseori o respiraie costal (predomin micrile coastelor) i respiraia abdominal (micarea diafragmei). Micrile respiratorii sunt fore complexe, variate i depind de poziia i micrile corpului. Distingem muchii inspiratori, care mresc volumul cavitii toracice, i muchii expiratori, care micoreaz acest volum. Att printre cei dinti ct i printre cei din urm exist muchi de baz i muchi auxiliari. Dintre muchii inspiratori fac parte: 1) diafragmul, 2) muchii intercostali, 3) muchii elevatori ai coastelor i 4) muchii dinai posteriori (superiori i inferiori). Cnd se contract partea muscular a diafragmei, cupola ei, mpreun cu centrul tendinos, se las n jos mrind dimensiunea vertical a cutii toracice. Dac este exercitat fora maximal n timp ce inspirm, expirm sau facem un efort de expirare cu glota (deschiderea dintre corzile vocale) nchis (manevra Valsalva), cantitatea de for dezvoltat crete ntre inspiraie , expiraie i manevra Valsalva. Mecanismul acestui fenomen este reflexul pneumomuscular n care presiunea intrapulmonar crescut servete drept stimul pentru potenarea excitabiliti musculare. Mecanismele reale ale excitabilitii musculare mbuntite necesit studii mai aprofundate. Astfel, dei manevra Valsalva poate fi considerat o tehnic util de respiraie pentru protecia for, aceasta conduce i la un rspuns cardio-vascular considerat duntor de numeroi doctori, mai ales n cazul persoanelor cu probleme cardiace. Deoarece aerul nu poate iei, presiunea intratoracic crete brusc (pn la 40-100mmHg sau chiar mai mult; n mod normal, aceasta este cu 2-15mmHg mai sczut dect presiunea atmosferic). Din cauza presiuni intratoratice crescute asociat cu compresia venei care ntoarce sngele la inim, trasferul venos ctre inim scade. n consecin, att volumul de bti, ct i producia cardiac scade. Ca rezultat al transferului venos redus i al presiuni intratoracice ridicate, dimensiunile inimi, n special ale ventriculelor se micoreaz (efectul Valsalva ). Volumul cardiac sczut este compensat de frecvena cardiac ridicat, uneori de peste 170 de bti / min. n plus, presiunea arterial crete substanial.(Au fost msurate valori de pn la 320/250mmHg n timpul genuflexiunilor cu haltera). Aceast cretere este explicat, n principal de presiunea intramuscular ridicat, care conduce la o cretere a rezistenei periferice totale i a presiuni arteriale. Producia cardiac poate conduce mai departe la anemie cerebral i la pierderea cunotinei. Imediat dup efectuarea acestui tip de ridicare , presiunea intratoracic scade brusc i o cantitate ridicat de snge inund inima. Apoi, att volumul, ct i producia cardiac crete, presiunea arterial scade, iar, dup o perioad de timp, valorile revin la normal. (Vladimir M. Zaiorski, pag 191, 192) Miscarile respiratorii asigura inspiraia (ptrunderea aerului in plmni) si expiratia (eliminarea aerului din plamani). La inspiratie peretii custii toracice se indeparteaza, volumul ei creste si plamanii se maresc. Cand peretii custii toracice se indeparteaza, o data cu ei se indeparteaza de plamani si pleura parietala. Prin dilatarea cavitatii pleurale, presiunea din interiorul scade - cu 6-9 mm coloana de mercur - sub presiunea atmosferica (760 mm). Asupra peretelui pulmonar se exercita, dinspre cavitatea pleurala, o presiune negativa dinspre plamani prin conductele aerului - presiunea atmosferica. Datorita diferentei dintre aceste presiuni, aerul din mediul extern patrunde in plamani si-i largeste. In cazul unei inspiratii linistite, presiunea negativa in plamani este totdeauna de 1-2 mm. Dar ca urmare a elasticitatii tesutului, plamanii nu pot atinge, in cazul unei inspiratii profunde, peretii

custii toracice. De aceea presiunea negativa in cavitatea pleurala atinge maximumul spre sfarsitul inspiratiei, in timp ce in plamani presiunea este deja egala cu cea atmosferica. De la inceputul expiratiei, ca urmare a presiunii custii toracice si in virtutea elasticitatii tesutului pulmonar, aerul din plamani este comprimat, presiunea lui creste cu 2-3 mm peste cea atmosferica si el este impins afara prin caile respiratorii. La sfarsit, chiar in cazul celei mai profunde expiratii, plamanii tot mai tind sa se comprime, adica raman intrucatva intinsi. De aceea in cavitatea pleurala se mentine o presiune negativa pana la 2-3 mm. In cazul unei respiratii depline, in timpul inspiratiei profunde cusca toracica devine mai scurta, mai lata si mai groasa (in plan antero-posterior). Muschii inspiratori, ridicand coastele reunite cu sternul, rasucesc cartilajele costale si, in parte, chiar coastele. Rasucirea coastelor si a cartilajelor acestora se produce in jurul axei lor longitudinale, marginile inferioare intorcandu-se in afara. Cu cat este mai profunda inspiratia, cu atat mai mult se ridica si se rasucesc coastele. Forta muschilor inspiratori invinge fortele elastice ale coastelor si cartilajelor acestora, forte care cresc in cursul rasucirii. In cursul unei respiratii depline, expiratia se infaptuieste datorita : 1) fortele elastice care se nasc cu ocazia dilatarii plamanilor si alungirii cailor respiratoriii inferioare ; 2) fortelor elastice care apar cu ocazia rasucirii coastelor ; 3) contractarii muschilor expiratori, care trag coastele in jos si 4) contractarii muschilor peretelui abdominal, care imping in sus organele interne si diafragma. In afara respiratiei depline se observa deseori o respiratie costala (predomina miscarile coastelor) si respiratia abdominala (miscarea diafragmei). Muschii intercostali externi, avand o sectiune fiziologica aproape de doua ori mai mare decat cea a intercostalilor interni, au in timpul inspiratiei - un moment de forta mai mare. Muschii intercostali interni actioneaza mai eficace in timpul expiratiei. Dintre muschii inspiratori auxiliari fac parte muschii care au un reazam fix periferic : la cap muschii sterno-cleido-mastoidieni (trag in sus sternul si prin intermediul claviculei) ; la gat muschii scaleni (trag in sus primele doua coaste creand un reazam pentru muschii intercostali) la omoplat muschii dintati anteriori ( partea lor inferioara ridica in sus coastele 6-9), muschii pectorali mici (ridica in sus coastele 2-5) ; la brat muschii pectorali mari (partile lor inferioare ridica coastele 5-6) ; muschii dorsali mari (partile lor costale, ridica coastele inferioare ;la coastele bazinului partile lombare ale muschilor iliocostali si muschii patratii lombelor (trag in jos coastele inferioare si creeaza un reazam fix pentru partile costala si sternala a diafragmului), extensorul comun al trunchiului (prin extensiunea coloanei vertebrale, acesta mareste amplitudinea ridicarii coastelor). Dintre muschii respiratori de baza fac parte :1) muschiul transversal abdominal ; 2) muschiul transversal al toracelui ; 3) muschii subcostali si 4) muschii intercostali externi si interni. Respiratia in timpul exercitiilor fizice. Lucrul muscular pe care il efectueaza omul cu ocazia practicarii exercitiilor fizice impune respiratiei cerinte marite. Pentru efectuarea lucrului muscular este necesara o cantitate marita de oxigen. Daca in repaus omul consuma 200 300 cmc de oxigen intr-un minut, in cazul lucrului de o intensitate mijlocie el are nevoie de 1,5 2,5 si chiar mai multi litri de oxigen, pentru acelasi interval de timp. In cazul unei intensitati extreme a lucrului, consumul maxim de oxigen la oameni bine antrenati atinge 4-5 litri.

Pentru a consuma o asemenea cantitate de oxigen este necesar sa se treaca prin plamani o cantitate marita de aer. Volumul ventilatiei pulmonare la un om adult in repaus este de aproape 6-7 litri de aer pe minut, profunzimea respiratiei fiind de 500 cmc, iar frecventa de 12 14 respiratii. In timpul unui lucru incordat, ventilatia poate creste de la 40-60 pana la 100-150 litri. Pe masura cresterii ventilatiei, respiratia in primele stadii devine preponderent mai adanca : aerul respirat creste de la 0,5 l pana la 2 l, iar frecventa respiratiei pana la 25 -30 respiratii. Incepand de la o ventilatie cu un volum de 40-60 l, creste in masura mai insemnata frecventa respiratiei (pana la 40-80 pe minut), iar profunzimea respiratiei creste mai lent (pana la 2,5 l). La canotori si inotatori s-a observat de nenumarate ori, cu ocazia curselor, o frecventa a respiratiei de 35-45 respiratii pe minut. In cazul unei accelerari prea mari a respiratiei, profunzimea ei se micsoreaza. Astfel, in cazul a 30 de respiratii pe minut se utilizeaza aproape 2/3 din capacitatea respiratorie a plamanilor, iar in cazul a 60 de respiratii doar 1/3 din capacitatea respiratorie. Ritmul miscarilor respiratorii, ca relatie dintre durata inspiratiei si durata expiratiei, nu ramane nici el constant. In afara inspiratiei si expiratiei, o anumita insemnatate in ritmul respiratiei o au si pauzele dintre ele, mai ales dupa expiratie ( in repaus).Durata inspiratiei si expiratiei in stare de repaus este aproximativ aceeasi ; in cazul unui lucru moderat, expiratia este ceva mai lunga decat inspiratia. Relatia inspiratiei fata de expiratie, egala 5 :6, 4 :5 si chiar 3 :4, este caracteristica pentru un lucru de intensitate mijlocie. In schimb, in cazul unui lucru de mare intensitate, expiratia devine mai scurta decat inspiratia. Cresterea frecventei respiratiei este insotita de reducerea timpului fiecarui ciclu respirator. Expiratia mai rapida si mai brusca (relatia dintre inspiratie si expiratie fiind 3 :2) permite scurtarea timpului fiecarui ciclu. Dupa o expiratie brusca, in care se deformeaza coastele si se intind muschii inspiratori, inceperea inspiratiei este posibila datorita fortelor elastice ( asanumita inspiratie elastica). Pentru a invata o respiratie corecta in timpul unui lucru moderat, este mai bine sa se faca o expiratie ampla si lenta. Daca insa la frecventa respectiva a respiratiei aerul incepe sa nu ajunga, este util sa se intensifice in mod intentionat expiratia pentru ca, marind frecventa sa se mentina cat mai mult timp posibil profunzimea respiratiei. Caracterul si particularitatile miscarilor respiratorii sunt influentate de asemenea de pozitia corpului omenesc si de miscarile acestuia. Pozitiile corpului, in care muschii peretelui abdominal sunt incordati, ingreuiaza in primul rand respiratia abdominala. Daca incordarea acestor muschi este considerabila, atunci ei retin coastele inferioare, fapt care ingreuiaza si respiratia costala. In aceste cazuri se observa doar o respiratie datorita coastelor superioare. Pozitiile in care corpul se afla cu capul in jos, cu sprijin pe membrele superioare ( stand in maini, atarnat rasturnat), cand organele cavitatii abdominale apasa pe diafragm, impiedica de asemenea contractarea diafragmului si ingreuiaza in mod considerabil respiratia abdominala. Fixarea centurii scapulare stanjeneste de asemenea si respiratia costala superioara. Pozitiile corpului in care sunt fixate coloana vertebrala, capul, centura scapulara, bratele, adica locurile de origine a muschilor inspiratori auxiliari, creeaza conditii pentru o mai profunda respiratie costala, mai ales costala superioara, care fara ajutorul muschilor auxiliari ar fi neinsemnata. Miscarile care se executa cu contractarea muschilor care isi au sprijinul pe coloana vertebrala, pe cusca toracica, pe centura scapulara, necesita fixarea , necesita fixarea custii toracelui, incetarea pentru acest timp a miscarilor respiratorii. Are loc retinerea respiratiei,

insotita adeseori de sfortare. In timpul retinerii respiratiei, fara efort, se incordeaza concomitent muschii expiratori si muschii inspiratori, fixand peretii custii toracice. Aceasta se intampla numai in cazul unor slabe incordari a muschilor. La un sportiv antrenat miscarile respiratorii au o anumita legatura cu miscarile din timpul exercitiilor fizice. La oamenii putin antrenati, in timpul unui mare efort se observa deseori gafaiala, dispneea respiratia superficiala accelerata si neritmica; in acest timp cusca toracica este considerabil largita. Ne putem inchipui ca, in cazul necesitatii de oxigen a organismului, surplusul de oxid de carbon in sange exercita centrul respirator si nu permite muschilor inspiratori sase relaxeze suficient. In urma acestui fapt se ajunge la o expiratie foarte putin profunda. Iar la inspiratia urmatoare in plamani este loc putin pentru aer curat. Muschii inspiratori nu sunt in stare sa largeasca mai mult cusca toracica. Inspiratia nu satisface necesitatile organismului in ceea ce priveste scimbul gazos, iar expiratia este din nou franata de rezistenta muschilor inspiratori. ( D.D. Donskoi Pg. 162 173). Zazen Cel care respir corect triete mult, intens, n pace. Practicarea suflului corect permite neutralizarea ocurilor nervoase, stpnirea instinctelor i pasiunilor, controlarea activitii mentale. Circulaia cerebral este serios mbuntit. Cortexul se odihnete i fluxul contient al gndurilor este oprit, n timp ce sngele ptrunde n straturile profunde. mai bine irigate, ele se trezesc dintr-un fel de somnolen i activitatea lor confer o impresie de buntate, de senintate, de calm, asemntoare somnului profund, dar totui n plin veghe. Sistemul nervos este destins, creierul primitiv n plin activitate. Suntei receptivi, ateni n cel mai nalt grad cu fiecare dintre celulele corpului. Gndii cu corpul n mod incontient, toate dualitile, toate contradiciile sunt depite, fr a pierde energie. Respiraia este poate cel mai important element din Aikido. Nu trebuie s ne mulumim s nvm o respiraie pe jumtate, ci trebuie s lucrm serios, pn ce ne-o nsuim ca pe o metod fireasc de respiraie. Trebuie menionat c prin acest fel de respiraie intr n aciune toate prile aparatului respirator. n plus, nu numai n timpul concentrrii (Mokuso) trebuie urmrit acest tip de respiraie, ci pe tot parcursul antrenamentului. Respiraia, hiperventilaia i anxietatea Pe msur ce nvm s ne observm respiraia, muli dintre noi realizm c i atunci cnd stm nemicai respiraia noastr este mai rapid dect rata medie de 12-14 respiraii pe minut (o rat mai mare dect ar fi normal). De fapt, muli dintre noi hiperventilm, adic respirm superficial doar cu vrfurile plmnilor. Aceast modalitate de a respira reduce drastic nivelul de dioxid de carbon din snge. Acest nivel redus de dioxid de carbon face arterele, inclusiv artera carotid care alimenteaz creierul cu snge, s se ngusteze, reducndu-se astfel circulaia sngelui n corp. Cnd se4 ntmpl acest lucru, nu mai conteaz cantitatea de oxigen pe care o introducem n plmni, pentru c n corpul nostru va exista oricum o lips de oxigen. Lipsa oxigenului va activa sistemul nervos simpatic reflexul de fug i atac care ne face irascibili i nelinitii. O astfel de respiraie ne reduce capacitatea de a gndi clar i ne las prad gndurilor i imaginilor obsesive.

Unii cercettori cred c hiperventilaia ne poate accentua problemele sau conflictele psihologice i c hiperventilaia cronic este indisolubil legat de temerile i anxietile noastre. Secretul ncetinirii respiraiei noastre nu este ncercarea de a o ncetini n mod voit ci de a nva cum s respirm profund, folosind n acest proces i muchiul diafragm, abdomenul i cuca toracic. Respiraia profund poate mbunti forma fizic ntr-un studiu publicat n 2 mai 1998, cercettorii de la Universitatea din Pavia, Italia, au stabilit o rat optim a respiraiei: 6 respiraii pe minut. Pacienii care au nvat s-i ncetineasc respiraia au ajuns n final s aib un nivel mai ridicat al oxigenului n snge i au obinut performane remarcabile la testri. Conform raportului, nivelul sczut al oxigenului n snge, tipic celor suferind de inim, poate afecta muchii scheletici i metabolismul i poate conduce la atrofie muscular. Autorii studiului au concluzionat artnd c aceste rezultate sunt n concordan cu alte studii care prezint efectele benefice ale antrenamentului muchilor care susin procesul respirator. Pentru a nelege harta de reprezentare, este suficient de a privi o fotografie, o fotografie de tip special unde apar expresia i culoarea feei, poziia ochilor, gesturile, postura, precum i tonusul, ritmul i volumul vocii, cldura i tonusul, chiar alegerea cuvintelor rostite sau figurate. Avem trei sisteme de reprezentare i deci trei portrete robot comportamentale. Tipul vizual: - postura rigid - gesturi dirijate spre stnga - o respiraie superficial i rapid - o voce ascuit, strident cu un ritm sacadat - folosete cuvinte vizuale Stilul auditiv: - o postur decontractat, poziia de ascultare telefonic - respiraie ampl - vocea bine timbrat cu un ritm potrivit - folosete motive melodice Genul kinestezic: - o postur foarte decontractat - gesturi care mimeaz cuvintele - respiraie profund i ampl - voce grav cu ritm lent - face referin la senzaii n alegerea cuvintelor Odat apreciat fotografia nu rmne dect s v sincronizai dialogul cu respectiva persoan. (Modifications posturales et segmentaires contemporaines du forage vocalhttp://perso.club-internet.fr/pmgagey/PhonoPos.html)

Reeducarea retroactiv respiratorie (reeducarea prin sistem de aservire) Reeducarea prin sistem de aservire este exploatat sub numele de bio-feedback, esenial n reeducarea aparatului locomotor. Reeducarea retroactiv respiratorie prin bucl mixt psihologic i electronic permite pacientului de a-i autocorecta diferiii parametri respiratori i astfel de a facilita nvarea unui model eficient. n acest cadru, putem utiliza un receptor sensibil la presiunea respiratorie bucal, la frecvena, la amplitudinea i/sau la contracii ale muchilor respiratori accesori. Readaptarea respiratorie Ameliorarea aptitudinii fizice, prin antrenament la efort i la asistena ventilatorie adus de oxigenoterapie i prin insuflatori ajut la readaptarea social, familial, psihologic i uneori profesional a pacienilor. n cursul antrenamentului muscular adaptat la bolnavii pulmonari cronici, se poate nota o ameliorare a aptitudinii fizice, dar ea rmne inferioar celei a subiecilor normali de aceeai vrst. Creterea capacitii maximale se datoreaz ameliorrii capacitii extraciei oxigenului de ctre musculatura periferic i a transportului oxigenului (respiraie circulaie). Ea se traduce printr-o diminuare a ventilaiei / minut a PaO2, a frecvenei cardiace i o ameliorare a VO2 max. (A. Midiziain, M. Plas-Bourey 1983)