Monet – poet al luminii

de Klara Lucia Losonczy | 26 Noiembrie 2008

Lâng rigoarea muzical a liniei lui Manet, lâng solaritatea crepuscular sau matinal a
nudurilor lui Renoir, între zborurile suspendate ale balerinelor lui Degas i ritmurile sau
arhitecturile maiestuos simple ale lui Cézanne, Monet introduce starea fundamental liric
a raportului om-natur . Este o atitudine existen ial i estetic pe care o ilustreaz
întreaga lui oper .

Poet al st rii luminii, al fluxului vie ii i al cosmosului floral, Monet este un mare
contemplativ, unul dintre cei mai puri pe care i-a dat vreodat sensibilitatea plastic
european . Virtu ile profunzimii operei sale au stârnit admira ia unor Degas, Renoir sau a
unui Cézanne care spunea: “Monet nu e decât ochi, dar ce ochi, Dumnezeule!” i într-
adev r, ce poate fi mai divin decât pâlpâirile “macilor” –acea apoteoz mirific a focului
vegetal- sau ale “gladiolelor”, decât pâlpâirile misterioase ale ”glicinelor” sau cele
discrete ale nuferilor aureola i de sublim din ”Nirvana galben ”, decât pâlpâirile
steagurilor din pânza cu conota ii patriotice i festive “La rue Montorgueil pavoisée”,
decât pâlpâirile conice din “C pi e de fân”, ce hr nesc subtil prezen a unor misterioase
focuri interioare, decât pâlpâirile cu reverbera ii mitice din “Catedala din Rouen”?

Dincolo de rigorile aspre ale criticii, opera lui Monet reprezint de fapt o sintez a
sufletului uman, poate cea mai aproape de adev r din câte s-au creat vreodat sau din câte
au primit acest pompos titlu. Întâlnim în peisajele sale impresionante i motivul focului
f r de sfâr it al crea iei (“C pi e de fân”, ”Nuferi. Apus de soare”), i pe cel al scurgerii
ireversibile i iremediabile a vie ii noastre p mânte ti (“Impresie, r s rit de soare”), i
cel al vegetalului primordial –idilic întoarcere în timp, în vremurile demult apuse ale
începuturilor-(“Ele teu cu nuferi”), dar i mitul suprem al unirii cu divinitatea (“Nirvana
galben ”). Ni se pare c întreaga mitologie a lumii se adun în pânzele lui Monet, sub
penelul s u aduc tor de lumin i senin tate, c în el s-au întrupat toate valorile spirituale
universale.

Kandinsky spunea despre opera lui Monet c “ceea ce se desprindea cu limpezime era
puterea de necrezut, necunoscut de mine, a unei palete ce întrecea orice închipuire” i
c “pictura mi-a ap rut ca fiind dotat cu o putere fabuloas ”. Admirând în t cere pânzele
ce eman o cald luminozitate eterat , înclin m s credem i noi, în cele din urm , c
nemuritorul Claude Monet a fost într-adev r apogeul impresionismului, i de ce nu, al
picturii moderne.