Octombre In parcul presarat cu statui De Nimfe, Fauni Si Silvani, De-a lungul celor trei alei De plopi, De tei, Si de castani,

Pe bancile vopsite-n verde Si pe nisipul galben sters, Multicolorele covoare de frunze vestede s-astern In ritmul vintului de toamna, Ca-n ritmul unui ultim vers Un vers cu care se sfirseste un cint Dintr-un Poem etern. Octombre -curtizana pala, cu obraji fardati Si buze supte Octombre -amanta celor care pornesc Sa nu se mai intoarca Octombre-a poposit in parcul cu-alei cotite Si-ntrerupte De visatoarele bazinuri, Pe-albastrul carora -o barcaO frunza vesteda si-asteapta intirziatele surori... O!...Nentrerupta disonanta de schingiuiri Ce-ti da fiori !... O!...Nesfirsitele regrete abia soptite !... Cine trece Prin parcul presarat cu statui, De-a lungul celor trei alei, Se-nduioseaza ca de plinsul idolatrelor femei !... Si-n parcul unde alta data veneau Boemii sa-si astepte Necredincioasele Boeme Acelasi parc ce-ti pare si astazi O fila rupta din romanul nemuritorului Murger Isi pleaca bratele uscate Precum prin albele spitale Isi pleaca bratele bolnavii ce pling Si nu stiu pentru ce... Si-n timp ce vintu-i smulge fardul Si-l spulbera in largi spirale, Octombre -curtizana palaCoboara ultimile trepte !...