Hiperactivitatea la copiii de gradinita

Psihologie - 31 Octombrie 2012

Ma opresc in acest articol asupra unei teme foarte actuale care produce parintilor ingrijorare si de multe ori chiar confuzie. Gradinita este spatiul in care copiii petrec suficient timp pentru a se exprima si a se manifesta in conformitate cu ceea ce ii defineste si mai ales cu ceea ce traiesc in interiorul lor. Aleg aceasta tema si pentru ca ea se confunda cu multa usurinta (in detrimentul dezvoltarii si confortului copiilor) cu ADHD. Nu voi intra in detalii despre acest sindrom, despre care am scris in multe alte articole, insa voi relua doar observatia ca nu este suficient ca un copil sa fie energic sau agitat pentru a fi suspectat sau diagnosticat cu ADHD. Uneori, contribuie la confuzie chiar mediatizarea excesiva, desi intentia ei la inceput era una constructiva, de a facilita cunoasterea. Hiperactivitatea este un element foarte important in dezvoltarea copilului prescolar. Ea pune in evidenta un proces interior de cautare a limitelor si a reglajelor proprii in relatie cu mediul exterior si cu cerintele acestuia. Mai mult, ea permite copilului sa-si exprime curiozitatea si sa incerce sa-si satisfaca simultan mai multe dorinte sau nevoi. Este firesc sa spunem despre un copil, mai ales intre 3-5 ani, ca nu sta locului sau ca n-are stare. Acest lucru se intampla deoarece afectul este predominant si coplesitor pe alocuri, iar gandirea inca nu poate impune un anumit control sau anumite cenzuri, care vor aparea mai tarziu, si vor fi foarte necesare in scoala. Ma voi referi in randurile de mai jos la cateva semnificatii ale hiperactivitatii, la contextele in care ea apare, precum si la situatiile in care va pune copilul in dificultate. O modalitate de a construi relatii cu alti copii grupul de copii este un loc destul de angoasant si pe alocuri inspaimantator la inceput. Copilul se simte coplesit de tot ceea ce este nou si necunoscut, de varietatea de trairi contradictorii pe care le are fata de ceilalti copii si de dorintele diverse pe care le simte. Hiperactivitatea (tendinta de a face gesturi foarte rapide si diferite fata de ceilalti copii, de a alerga, de a nu reusi sa ramana foarte mult in relatie cu ei, de a se lua la tranta sau de a alerga la nesfarsit printre ei sau impreuna cu ei) este o modalitate de a-i cunoaste, de a observa cum sunt ei, ce se intampla cu ei, ce i se poate intampla lui, care sunt limitele si pericolele acestor relatii. Este foarte important ca educatoarea sa poata semnifica aceasta stare a copilului, sa ii poata gasi sensul si sa le poata vorbi copiilor despre ceea ce se intampla in interiorul lor, mai degraba decat de a pedepsi sau de a transmite copilului ca este rau sau obraznic si ca deranjeaza clasa. Daca aceasta stare se va prelungi si copilul va ajunge sa fie cel care deranjeaza clasa, va fi incet, incet exclus si se va identifica cu cel rau si obraznic, existand posibilitatea sa ramana pentru multa vreme in acest rol, care ii va aduce insa multa suferinta. Este nevoie ca parintii sa-si

aplece atentia asupra a ceea ce se intampla cu copilul si sa-l ajute si pe el sa inteleaga si sa poata iesi din aceasta stare. O modalitate de a construi experiente diferite ale activitatilor exterioare la varsta prescolara tendinta copilului este de a schimba rapid activitatile pentru a-si satsiface afectul pe care il simte. Nu este vorba de faptul ca el nu intelege ce i se cere sau ca nu stie sa faca, ci ca pur si simplu este mai important pentru el sa dea curs la ceea ce simte decat la ceea ce i se cere. Asa apar cerintele frecvente ale copiilor precum vreau apa, fac pipi, mam plictisit, vreau afara, vrea sa desenez, vreau sa ma joc acum. Asa apare nevoia de a se ridica de la masa, de a se misca, de a alerga, de a rupe foaia, de a varsa jucariile, de a-l impinge pe celalalt. Este nevoie ca educatoarea sa propuna activitati care sa tina cont de faptul ca, in functie de nivelul de varsta si dezvoltare, exista anumite intervale de timp in care copii pot ramane atenti si interesati si mai ales, sa inteleaga faptul ca este nevoie de acompanierea ei verbala. A vorbi cu copiii, in timp ce ei fac ceva sau se uita la ceva, a pune in cuvinte cate ceva din ceea ce vad ei sau din ceea ce se intampla cu ei, ii va ajuta sa poata ramane pana la finalul activitatii implicati. Un parinte caruia i se spune ca copilul lui nu este atent, nu sta locului in timpul activitatii nu poate face mare lucru pentru copil, deoarece el nu este acolo cand copilul face aceste activitati. De aceea, este important sa aflam motivul pentru care un copil are aceste manifestari. Doua dintre motive le regasim in randurile de mai jos. O modalitate de a face fata anxietatii si nelinistii nelinistea este foarte greu de suportat pentru copil si apare cu usurinta pornind de la anumite detalii pe care copiii le culeg din realitate, care celorlalti li se pot parea chiar nesemnificative (vocea mai autoritara a educatoarei, plansul unui copil, primirea unei observatii cum ca a gresit sau ca a facut urat, neintelegerea unei cerinte etc). Hiperactivitatea este una din reactiile cele mai frecvente fata de aceasta neliniste, pentr a o acoperi, pentru a-l ajuta pe copil sa uite de ea. Este foarte important ca o educatoare sa poata intelege starea copilului si motivul care a condus la ea. A intelege ne ajuta sa-l linistim pe copil si sa-l asiguram ca este in siguranta si ca nu i se intampla nimic si poate conduce la disparitia starii sale de agitatie. A-l certa cand el este deja intr-o stare de disconfort contribuie la cresterea spaimei sale si la aparitia neincrederii ca poate primi ajutor de la adultul in grija caruia este lasat. O modalitate de a face fata excitatiei la aceasta varsta copilul este expus unei multitudini de stimuli care il bombardeaza si produc in el trairi de o maxima intensitate. Vorbim in special de stimuli care actioneaza la nivel senzorial si care adesea obliga copilul la un raspuns corporal. Copiilor le place sa isi foloseasca corpul in cea mai mare parte din timp, mainile, picioarele, sa intre in contact cu alti copii sau chiar cu obiectele (sa se intinda pe covor, sa intre sub masa etc). Este o modalitate de a-si stabili anumite repere spatiale si de a stabili diferenta dintre el si ceea ce il inconjoara. Este de asteptat insa ca pe masura ce copilul creste, hiperactivitatea sa scada treptat si sa creasca capacitatea copilului de a folosi cuvintele in defavoarea actelor. Daca acest lucru nu se intampla, este foarte posibil ca el sa nu-si fi construit reperele interioare necesare, filtrul emotional de care are nevoie, un invelis psihic suficient de securizant si pentru o buna integrare in scoala va fi nevoie ca parintii sa solicite pentru copil un ajutor psihologic de natura terapeutica care sa-l ajute sa-si construiasca ceea ce ii lispeste. Imi puteti scrie intrebarile dvs pe aceasta tema la rubrica Sfatul Medicului Psihologul va raspunde. Cristina Calarasanu