Tensiuni si deformatii

= ,

Deformatii liniare specifice: x= y=

Deformatii unghiulare specifice (lunecare specifica): xy

Legatura tensiune- deformatie:

Limite ale materialului: c , r Limitare conventionala a solicitarii: a

Starea de tensiune intr-un punct

Tensiuni principale:

Caz particular:

=0 stare plana de tensiune.

Criterii de echivalenta (teorii de rezistenta): Criteriul Tresca:

Criteriul von Mises:

Clasificarea solicitarilor dupa dependenta de timp

Solicitari statice

Solicitari dinamice

()

a( a)

cu forte de inertie

solicitari prin soc

solicitari variabile

a=c lim lim= r, c, f etc.

nedeterministe deterministe

periodice

neperiodice

Incercari pentru determinarea proprietatilor de rezistenta ale materialelor

Majoritatea incercarilor se executa in conditii standardizate Normele impun: utilizarea unor masini si dispozitive specializate; forma si dimensiunile epruvetelor; marimile care se determina; conditiile de desfasurare a incercarii. A. Incercari pentru analiza comportarii la solicitari statice. scopul incercarilor: evaluarea elasticitatii, rezistentei si deformabilitatii in vederea alegerii celor mai potrivite materiale pentru diferite componente ; incercarea la tractiune a materialelor metalice standard SR 10002 1; utilaj necesar: masina de incercat la tractiune (permite aplicarea unei forte axiale cunoscute F, aplicata cu o viteza controlata) si un extensometru (permite masurarea deformatiilor unei portiuni din lungimea epruvetei); viteza de crestere a fortei F este de max. 10 Mpa/min; rezultatele sunt valabile pentru temperaturi in jurul celei la care s-a efectuat incercarea;

 epruvete de froma prismatica (sectiune recomandata: circulara);

se traseaza curba caracteristica:

Incercarea la compresiune/ rasucire: se determina aceleasi marimi ca la incercarea de tractiune Nota: In functie de deformatia permanenta la rupere, materialele se clasifica in fragile (r) sau ductile. B. Incercari la solicitari variabile. Epruvete: normalizate privitor la:

 forma dimensiuni calitatea suprafetei Masina de incercat permite aplicarea unor sarcini ciclice cunoscute si memorarea numarului de cicluri.

o Exemplu:

o Alte tipuri:

Clasificarea metalelor de incercare

a. Incercari pentru trasarea curbei de oboseala; b. Incercari pentru determinarea durabilitatii in zona tensiunilor mari; c. Incercari rapide; d. Incercari pentru studiul acumularii deteriorarilor; e. Incercari cu realizarea unor secvente de incarcare asemanatoare celor din exploatare;

Incercarea pentru trasarea curbei de oboseala (Whler) Se efectueaza cu un numar de minim 8 epruvete Se aplica tensiuni critice incepand cu max= (0,40,6)r si se noteaza numarul de cicluri la care se produce ruperea. Se reprezinta grafic:

Rezistenta la oboseala = valoarea tensiunii maxime care poate fi suportata la un numar infinit de cicluri. Factorii de care depinde rezistenta la oboseala a unui material: felul solicitarii (axiala, incovoiere, rasucire, compusa); coeficinetul de asimetrie al ciclului;

 Temperatura; Notatie: RS, unde R=min/max, S= felul solicitarii.

Diagrame ale rezistentelor la oboseala

Un material are o infinitate de rezistente la oboseala care se determina experimental pe epruvete normalizate; De retinut ca rezistenta la oboseala este tensiunea maxima a ciclului limita cu un anumit coeficient de asimetrie (ciclul limita, max1); Reprezentari grafice ale rezistentelor la oboseala:

Obtinerea acestor diagrame necesita un numar mare de determinari experimentale; Diagramele cu portiuni curbe sunt incomode pentru calculul analytic;

Diagrame schematizate ale rezistentelor la oboseala.

Relatii empirice pentru calculul lui -1 la oteluri.

Rapoarte ale rezistentelor la oboseala, la oteluri si fonte.

Calculul la durabilitate limitata Unele piese suporta solicitari variabile de un numar de ori inferior celui corespunzator rezistentei la oboseala (107 cicluri pentru otel, 109 cicluri pentru aliaje usoare) Dimensionarea cu asigurarea rezistentei la oboseala este in acest caz nerecomandata. Daca se cunoaste numarul de cicluri N, se efectueaza un calcul de durabilitate limitata Se disting doua zone: a. 103< N< 105 cicluri zona intermediara:

Reprezentarea din figura a curbei lui Whler este fac Pentru N cicluri prevazute piesa accepta o tensiune m ciclului limita L1 de pe aceeasi verticala. Aplicand ac siguranta c,

se obtine tensiunea maxima a ciclului cu durabilitate N= L/c. ruperea prin oboseala in acest caz se va petrece la L2 cicluri. b. N< 103 cicluri zona de scurta durata Tensiunile admise sunt mai mari decat in zona intermediara, dar se produc si deformatii plastice.

Ciclul de solicitare ; max= m+ a; min= m-a; ;

, coeficient de asimetrie

Denumirea ciclului Oscilant

Variatia tensiunii

R >0

Observatii

Pulsant

=0

min=0; m= a= ;

Alternant Simetric Solicitare statica

<0 -1 1 m=0; a= max; a=0; m= max= min;

Factorii care influenteaza rezistenta la oboseala a piesei Rezistenta la oboseala depinde nu numai de material si felul solicitarii ci si de alti factori legati de probabilitatea existentei microfisurilor initiale si propagarea lor in sectiune; Spre deosebire de comportamentul la solicitarea statica, rezistenta la oboseala este de fapt cea determinata in conditii standardizate pentru epruvete confectionate din acel material; Pentru piesele reale, rezistenta la oboseala este influentata de: a. Factori constructivi: Concentrator de tensiune= discontinuitate in variatia sectiunii

Exemple: crestaturi periferice, variatii de diametru, gauri transversale, filete, canale de pana, montaje presate, tensiuni de contact;

Pentru calcul se utilizeaza coeficientul de concentrare a tensiunilor determinat experimental: -1 -1,k al materialului (epruveta standard) epruveta cu concentrator

 Pentru un ciclu oarecare care se poate descompune in solicitare statica si solicitare simetrica, k se aplica doar partii variabile.

b. Factori dimensionali:

Rezistenta la oboseala scade cu cresterea diametrului epruvetei. Pentru calcule se utilizeaza factorul dimensional: - epruveta de diametru d; - epruveta standardizata;

1-Otel carbon fara concentratori 2-Otel aliat fara concentratori sau otel carbon cu concentratori moderati 3-Otel aliat cu concentrari moderate 4-Otel aliat cu concentrari puternice

c. Factori tehnologici - Rezistenta la oboseala a materialului se determina pe epruvete lepuite (rugozitate 0,05); - Piesele cu alta calitate de suprafata au rezistenta la oboseala scazuta: Rizurile din prelucrare constituie amorse de fisuri; Prin prelucrare grauntii cristalini de la suprafata sunt partial distrusi ; La incovoiere si rasucire tensiunile maxime se produc la exterior; - Pentru calcule se utilizeaza coeficientul de calitate a suprafetei; ; - piesa cu o calitate de suprafata oarecare; - epruveta standardizata;

1 lepuire 2 slefuire fina 3 strunjire bruta 4 suprafata laminate 5 piesa inmediu umed 6 piesa in mediu umed sarat

- Prin tratamente superficiale se poate obtine >1: Tratamente mecanice: prelucrare foarte fina a suprafetei, ecruisarea cu jet de alice, rularea cu role; Tratamente termice(calire superficiala, cu flacara sau curenti de inalta frecventa); Tratamente termochimice: cementare, nitrurare;

d. Frecventa ciclurilor Nu influenteaza rezistenta la oboseala. Are efect favorabil la frecvente de peste 10000 Hz. e. Temperatura ridicata scade rezistenta la oboseala. Determinarile se vor efectua la temperatura de lucru. f. Supersolicitarile de scurta durata scad rezistenta la oboseala daca depasesc un anumit nivel.

Calculul coeficientilor de siguranta la solicitari produse de sarcini variabile ciclice

- Informatii necesare:

 Ciclul de solicitare: max, min (calculate cu relatiile din Rezistenta materialelor) Caracteristicile materialului piesei: r, c, -1, 0; Cunoasterea factorilor care determina rezistenta la oboseala; - Uzual, prin calcul se determina coeficientul de siguranta la oboseala al piesei dimensionate in prealabil cu relatiile de la solicitarile statice; - Valori orientative ale coeficientilor de siguranta fata de rezistenta la oboseala;

Materialul Otel

Felul piesei Piese de masini obisnuite Piese de masini usoare Piese importante cu incercarea la oboseala facuta pe piesa

c 1,5.. .1,7 1,3.. .1,4 1,35 1,4.. .2 2...3 2...2 ,7 2...2 ,5

Otel turnat Fonta Aliaje de cupru Aliaje usoare

Observatie: la alegerea limitei pentru coeficientul de siguranta se tine seama si de gradul de certitudine al stabilirii starii de solicitare si a caracteristicilor materialului.

Calculul coeficientului de siguranta pentru solicitari simple simetrice

- Prin definitie, coeficientul de siguranta este raportul dintre tensiunea limita (rezistenta la rupere, curgere, oboseala) si tensiunea efectiva;

- Pentru solicitari simetrice, la care max= v : (pentru material);

(pentru piesa);

Calculul coeficientului de siguranta pentru solicitari simple nesimetrice

- Metoda de calcul depinde de raspunsul la aspectele: a) Cunoasterea raspunsului materialului la solicitari variabile (curba ciclurilor limita); b) Alegerea ciclului limita corespunzator ciclului efectiv; - Calculul coeficientului de siguranta prin metoda Soderberg : Se utilizeaza schematizarea Soderberg a curbei ciclurilor limita;

tg= M-ciclul efectiv - cicluri limita ,M acelasi R ,M acelasi ,M acelasi

Pentru criteriul de similitudine R=ct (ciclul limita coeficient de asimetrie cu ciclul efectiv): , pentru material;

are acelasi

, pentru piesa calculata; Pentru criteriul de similitudine a tensiunii): = ct (aceeasi amplitudine de variatie

, pentru material;

, pentru piesa calculata;

Pentru criteriul de similitudine

=ct (aceeasi tensiune medie):

, pentru material;

, pentru piesa calculata;

- Calculul coeficientului de siguranta prin metoda Serensen:

Adoptarea schematizarii Serensen permite acceptarea unor cicluri de solicitare care erau inlaturate in schematizarea Soderberg, dar necesita suplimentar cunoasterea rezistentei la oboseala ;

-cicluri acceptate dupa -ciclu neacceptat de

ambele schematizari; schematizarea Soderberg, acceptat de Serensen; inlaturat si Serensen; de dar

-ciclu acceptabil, dar schematizarea

-ciclu neacceptat;

Calculul coeficientului de siguranta, cu criteriul R=ct pentru cicluri in triunghiul AOC (R<0):

, pentru material;

, pentru piesa calculata;

; Calculul coeficientului de siguranta cu criteriul R=ct pentru cicluri in triunghiul BOC (R>0): , pentru material;

, pentru piesa calculata;

Calculul coeficientului de siguranta pentru solicitari variabile compuse

Aceeasi dificultate ca la solicitarile statice compuse: stabilirea criteriului si a diagramei starilor limita care duc la aparitia starii critice, de exemplu curgerea. Solicitari compuse in regim static

-k difera dupa criteriul adoptat (tensiune normala limita, deformatie limita, tensiune tangentiala limita, energie de deformatie); -solicitarea L produce curgere; -solicitarea este admisibila;

pentru solicitari compuse variabile simetric si in faza s-au trasat curbe experimentale ale rezistentelor la oboseala:

coeficientul de siguranta la oboseala se calculeaza cu relatia: , unde simple. Conventional, relatia se foloseste si pentru cicluri nesimetrice (rezultatele sunt acoperitoare, ciclul simetric fiind cel mai defavorabil). sunt coeficientii de siguranta ai solicitarilor

Exemple:

Solicitari variabile aleatoare

=variatia tensiunilor nu poate fi stabilita anticipat prin relatii univoce de timp. Exemple: structurile de rezistenta ale avioanelor, automobilelor, navelor. Definitii:
-

Media instantanee a tensiunilor

Fig. Schema inregistrarii realizarilor unei solicitari aleatoare

Functia de autocorelatie unde i este una dintre cele k inregistrari efectuate. Dupa cum si sunt sau nu invariante, solicitarile se clasifica in:

Stationare

 Nestationare Pentru solicitarile nestationare se defineste valoarea medie patratica a tensiunii: , in functie de careaceste solicitari se clasifica in: a. Solicitari cu medie variabila; b. Solicitari cu medie patratica variabila; c. Solicitari cu medie si medie patratica variabile;

Fig. Solicitari aleatoare nestationare

Inregistrarea solicitarilor Variatia in timp a solicitarilor poate fi stabilita experimental: Pe o piesa in functiune lucrand in conditii similare cu cea proiectata Pe un prototip al piesei

 Folosind date statistice in piese de felul celor analizate Metode pentru efectuarea inregistrarilor: Tensometrie electrica rezistiva (metoda bazata pe variatia rezistentei electrice a unui conductor odata cu deformarea sa); Termografie infrarosu (metoda de determinarea a campului de temperaturi care se produc in timpul evolutiei fisurii ca urmare a degajarii energiei produse de deformatiile plastice de la varful fisurii); Alte metode; Dificultati: Accesibilitatea locului de masura; Inregistrarea pentru o durata de timp cat mai mare (de exemplu, pentru automobil, minim 50km pe drum bun si minim 15km pe drum accidentat);

Numararea ciclurilor Se efectueaza cu programe specializate; Intervalul de variatie a tensiunii se imparte in nivele (clase); Metode de numarare: Numararea varfurilor; Numararea varfurilor intre doua treceri prin valoarea medie; Numararea amplitudinilor; Numararea de treceri prin diferite clase (intr-un singur sens);

Curba frecventelor

amplitudinea maxima H numarul de treceri

Diagrama distributiei frecventelor cumulate

-amplitudinea cu frecventa minima abcd-

Solicitare de tip Wohler (sinusoidal); Profiluri de cale ferata, macarale; Proces stationar gaussian (automobil pe sosea, n si e- La automobil cu viteze diferite pe drum acc

Diagrama este utila pentru stabilirea unui program de incercare.

Program de incercari pentru determinarea rezistentei in exploatare

Simularea in laborator a solicitarii aleatoare se poate face: - Reproducand solicitarea reala, pe baza unei inregistrari; - Aplicand solicitari sinusoidale de amplitudine diferita, conform diagramei frecventelor cumulate. Aceasta poate fi inlocuita cu o succesiune de colective de incercare, ca in figura ( ): Exista recomandari pentru stabilirea inaltimii (amplitudinii) si lungimii (numarul de cicluri) treptelor (blocurilor).

Blocurile unui colectiv pot fi aranjate in diferite succesiuni in timp. Cea mai scurta succesiune de blocuri care se repeta pana la rupere = program.

 Exemple de programe:

abcd-

Program cu 4 blocuri in secventa crescatoare; Program cu 5 blocuri descrescatoare; Program cu blocuri crescatoare-descrescatoare; si e- programe cu 8 blocuri, primul de durate mai lungi, al doilea de durate mai scurte;

incercarea dupa program se efectueaza pana la producerea ruperii, asemanator cu incercarile de tip Wohler;

Durabilitatea

a solicitarii aleatoare cu acelasi

este mult mai mare

decat la solicitarea de tip Wohler

dimensionarea pe baza rezistentei in

exploatare este mai economica decat cea pe baza rezistentei la oboseala.

Factorii care influenteaza durata de viata: - Toti factorii implicati in rezistenta la oboseala; - In plus, colectivul de solicitare: se remarca cresterea rezistentei in exploatare (durata de viata) cu scaderea suprafetei de sub curba frecventelor cumulate (a- Wohler, d- distributie gaussiana);

Masini de incercat

Incercari dupa programe deterministe; Incercari dupa programe aleatoare (solicitari sinusoidale in blocuri cu succesiune aleatoare); Incercari la solicitari aleatoare (seriilor solicitarii reale inregistrate); Incercarile se pot efectua: - Pe masini de incercat cu program, pentru o piesa sau un element de structura; - Pe instalatii de incercat pentru ansamble sau subansamble;

Incercari de oboseala la automobile:

Determinarea prin calcul a rezistentei in exploatare

Din cauza productiei de serie mare, in industria automobilelor este justificata economic existenta unui laborator pentru determinarea rezistentei in exploatare; In actiunile de reproiectare sau de creare a unor produse noi, este necesara estimarea duratei de viata fara incercari de laborator; Cumularea determinarilor: Deteriorare= raportul intre dimensiunea fisurii la un moment dat si lungimea critica la care piesa cedeaza;

Ipoteza: fiecare ciclu are o contributie egala la deteriorare: daca piesa cedeaza dupa N cicluri de amplitudine constanta, atunci fiecare ciclu produce o deteriorare , iar n cicluri produc o deteriorare ;

Care este efectul aplicarii unor cicluri cu amplitudini diferite? Cum se cumuleaza deteriorarile? Criterii de cumulare: Criteriul Palmgren- Miner

Un ciclu cu produce deteriorarea

produce cedare dupa

aplicatii; aplicat de doar

ori,

. Conform cumularii deteriorarilor dupa acest criteriu,

cedarea structurii se produce dupa aplicarea unor trenuri de cicluri astfel incat : =1 (r= numar total de trepte)

Durata de viata a piesei este deci

- Desi aparent plauzibil, criteriul nu se verifica experimental in masura satisfacatoare; - Pentru amendarea acestui criteriu au fost facute experimente care au aratat ca deteriorarea totala depinde de material, de geometria piesei, de spectrul de solicitare si de ordinea de succesiune a treptelor, valoarea ei putand fi mai mare sau mai mica decat 1; Concluzie: ipoteza cumularii liniare a deteriorarilor poate da indicatii utile pentru calcul, cu utilizarea valorilor lui din literatura, obtinute pentru piese si materiale similare celor care intereseaza.

Metode pentru calculul duratei de viata la solicitari aleatoare

Experienta arata ca rezistenta in exploatare (durabilitatea) depinde de: Rezistenta la oboseala cu toti factorii care o influenteaza;

Amplitudinile colectivului;

ale secventelor solicitarilor si gradul de plenitudine al

Succesiunea amplitudinilor

(mai ales in cazul unui numar mic de trepte);

Modificarea unor caracteristici fizico- mecanice ale materialului; Marimea tensiunii medii; Metoda Miner Considera deteriorarea totala, produsa de un program de incarcare cu j trepte aplicat de t ori pana la rupere, =1. Rezulta durata de viata:

Avantaj: este suficienta analiza treptelor unui singur program, luand valorile de pe curva Wohler;

- Dezavantaj: neglijeaza efectul solicitarilor sub limita de oboseala a materialului. Metoda Corten Dolan. Considera deteriorarile produse de toate treptele de solicitare prin inlocuirea dreptei AC din curba lui Wohler cu o dreapta AC, de panta a, determinata experimental. Se obtine:

 Metoda Naibach Varianta a metodei precedente.

Alte metode: Lehmann, Oxfort, Schutz, Serensen si altele.