Secolul al XIX-lea a fost numit ''secolul revolutiilor'' pentru ca , prin
actiunea revolutiilor agrara, industriala, din transporturi si comunicatii, precum si a celor social-politice, Europa si lumea intreaga si-au innoit structura si aspectul. Progresele stiintei si ale tehincii au facut ca, in industie, ''era'' carbunelui si a fierului sa fie urmata de cea a petrolului si a otelului. Vechea ordine sociala intemeiata pe privilegii a fost treptat inlocuita prin alte categorii, ordonate dupa un nou criteriu: averea. Transformarile innoitoare produse de capitalism s-au extins in toate tarile Europei si, prin expansiunea coloniala a marilor state, au cuprins se celelalte continente. In cadrul pietei mondiale, contactele si relatiile mondiale, contactele si relatiile dintre popoare si civilizatii s- au largit si diversificat. Regimurile politice absolutiste au fost inlocuite treptat de regimuri liberale care au permis o mai mare participare a cetatenilor la viata publica locala si centrala, au dezvoltat spiritul civic si sentimentul responsabilitatii fata de comunitate.