Вы находитесь на странице: 1из 17

Despre lumina in fotografie

initiere pentru fotojurnalisti -

Introducere Cum se formeaza imaginea si care e principiul obiectivelor optice

Cele 2 sageti constitue subiectul nostru. Lumina reflectata de ele traverseaza diafragma (irisul la ochiul uman), trece prin centrul optic al obiectivului si se proiecteaza pe planul filmului sau senzorului optic la aparatele digitale (retina ochiului uman). Proiectia subiectului este in oglinda si rasturnata. Obiectivul aparatelor foto este format din mai multe lentile, dar toate pot fi echivalate teoretic cu o singura lentila, iar centrul optic al obiectivului este de fapt centrul lentilei echivalente. In principiu, o simpla lentila formeaza o imagine rasturnata a unui obiect. Daca obiectul se afla foarte departe, "la infinit", atunci imaginea se formeaza la o distanta de lentila denumita DISTANTA FOCALA, notata de obicei cu F. De exemplu, la un obiectiv de aparat foto clasic distanta focala a sa este de 50 mm, adica imaginea se formeaza la 50 milimetri de obiectiv (de fapt de centrul optic al obiectivului, caci acesta avand mai multe lentile, este gros de cativa centimetri el insusi). Dar imaginea generata de o simpla lentila sufera de multe erori, de aceea obiectivele se proiecteaza si se executa din mai multe lentile (chiar si 10 lentile uneori) de forme si pozitionari bine calculate, de asemenea si din materiale (sticle speciale, plastic special) cu compozitie bine determinata si foarte uniforma. Scopul este ca erorile date de diversele lentile sa se anuleze reciproc cat mai bine, astfel incat imaginea furnizata sa se apropie de ideal. Daca obiectivul este capabil de a regla marimea imaginii, el este un obiectiv cu zoom optic. Zoomul se obtine prin deplasarea unora din lentile sau grupuri de lentile, dupa legi mecanice de miscare bine calculate, astfel incat imaginea sa se formeze in acelasi loc (adica pe senzor, cazul aparatelor digitale, sau pelicula) si in plus erorile imaginii create sa nu se manifeste in nici una din pozitiile intermediare de zoom.

O distanta focala mica determina un unghi de cuprindere mare, un camp de profunzime mare si o magnificare mica. Obiectele apropiate se vad mari, cele indepartate se vad foarte mici; si obiectele apropiate si cele departate devin foarte disproportionate. Distanta focala normala este considerata cea de 50-55mm pentru filmul de 35mm deoarece este apropiata cu cea a ochiului uman. Aparatele foto dispun asadar de obiective optice care creeaza imagini pe senzorul electronic sau pe pelicula (filmul fotografic). Principiul captarii unei imagini este acumularea de catre senzor sau pelicula de lumina din imaginea formata de obiectiv.

la aparatele cu film fotografic, lumina determina unele schimbari chimice in materialele care formeaza stratul foto-sensibil depus pe filmul fotografic, iar aceste schimbari chimice sunt transformate in valori de transparenta si culoare prin procese chimice ulterioare, cu diverse solutii, proces denumit developare.. Cristalele microscopice ce formeaza substanta foto-sensibila de pe pelicula, acumuleaza lumina furnizata de obiectiv. Daca soseste putina lumina, schimbarile chimice sunt mici, daca se acumuleaza multa lumina, schimbarile sunt mari. la aparatele foto digitale, pelicula foto-sensibila chimica s-a inlocuit cu un senzor electronic format din mii sau milioane de mici "tranzistori" sensibili la lumina, ce au rol de pixeli de imagine. Imaginea se formeaza oarecum similar, prin acumularea de sarcini electrice in acel pixel, in functie de timpul de expunere la lumina, ca si de intensitatea. Mai departe acele sarcini electrice acumulate la fiecare pixel sunt "masurate" si amplificate de circuite electronice, si redate pe display, sau stocate pe memorii.

Intrucat in practica nivelele de iluminare variaza foarte mult (o zi insorita, zapada alba, are multa lumina comparativ cu o scena pe timp noros, sau pe inserat, sau in camera la lumina becurilor), apare necesitatea controlului TIMPULUI DE EXPUNERE, cat si a INTENSITATII LUMINII care trece catre senzor sau pelicula.

Cele trei caracteristici ale luminii

Intensitatea Lumina poate varia in intensitate de pana la 1000 de ori. Ochiul nostru controleaza automat aceasta intensitate prin deschiderea si inchiderea irisului. Putem vedea acest efect intrand intr-o incapere intunecata venind de afara, sau sa iesim afara intr-o zi cu un soare stralucitor venind din interior: pana ce ochiul nostru se acomodeaza, obiectele sunt fie prea intunecate (subexpuse), fie prea difuze(spalacite) (supraexpuse). Un aparat foto foloseste trei reglaje pentru a controla intensitatea luminii dintr-o fotografie: A. Diafragma( se noteaza de obicei cu D). Mecanismul este asemanator irisului ochiului, si este format din niste lamele metalice care prin rotire si deplasare, variaza dimensiunea deschiderii. Intensitatea luminii se regleaza variind diametrul "orificiului" prin care patrunde lumina prin obiectiv catre pelicula/senzor. Pentru masuratori, s-a stabilit un sistem de masura numeric in care diafragma este cu atat mai deschisa (orificiul mai mare) cu atat numarul alocat este mai mic. Valorile standardizate ale diafragmei sunt 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22 s.a.m.d. S-au ales aceste valori, pentru ca, de la o valoare la alta, cantitatea de lumina se injumatateste si este mai usor de lucrat practic. Deci diafragma 2 este cea mai mare, obiectivul este complet deschis, trece cea mai mare cantitate de lumina. Diafragma reglata la 2,8 lasa sa treaca jumatate din lumina de la diafragma 2. Diafragma 4 lasa sa treaca jumatate din lumina de la diafragma 2,8, deci doar un sfert fata de diafragma 2..s.a.m.d. De fapt acel numar de diagragma reprezinta un raport matematic dintre distanta focala a obiectivului(F), si diametrul orificiului corespunzator acelui reglaj de numar de diafragma (dof). D = F / dof (unde dof este diametrul orificiului prin care trece lumina) Adica daca la obiectivul discutat anterior cu distanta focala F = 50 mm se regleaza diafragma 4, inseamna ca diametrul efectiv al orificiului prin care trece lumina va fi de 12,5 mm. Asadar, sistemul de diafragma, permite reglarea intensitatii luminii care trece prin obiectiv. Acest lucru se poate face manual la vointa fotografului, sau automat de catre aparatele moderne.

Formarea imaginii si campul de profunzime la diafragma deschisa Diafragma determina si campul de profunzime, la fel ca distanta focala. Fiecare punct al subiectului este proiectat pe planul de focalizare printr-un con de lumina. Acest con de lumina traverseaza diafragma si converge intr-un singur punct pe planul de focalizare in cazul in care subiectul este perfect focalizat. In imaginea de mai sus sunt exemplificate 2 conuri de lumina ale extremitatilor. In cazul in care presupunem ca imaginea nu este perfect focalizata, (vezi liniile punctate din fata si spatele planului de focalizare) proiectia punctului de la subiect nu mai este un punct, si un cerc neclar, denumit cerc de difuzie. Acest lucru se observa mai ales la lumini punctiforme. La o scoatere din planul de focalizare, lumina punctiforma devine un cerc neclar.

Formarea imaginii si campul de profunzime la diafragma inchisa Daca inchidem din diafragma, avem cazul de mai sus, in care se observa ca la o scoatere din planul de focalizare, cercurile de difuzie sunt diminuate. Aceasta consecinta face ca profunzimea de focalizare sa fie mai mare. IMPORTANT! Calitatea imaginii proiectate este mai buna la o valoare medie a diafragmei. Spre exemplu, daca aveti un obiectiv cu diafragma maxima 2 si minima 22, valorile optime sunt 5.6, 8, 11. Calitatea cea mai mica se regaseste la valoarea maxima si minima a diafragmei. Acestea ar trebui folosite numai in conditii extreme (lumina prea slaba, respectiv prea puternica).

B. Timpul de expunere. Timpul de expunere la lumina se controleaza tot mecanic de obicei, prin intermediul asa-numitului obturator, un fel de obstacol mecanic opac, care lasa sa treaca lumina catre senzor sau pelicula pe perioade precise de timp, controlabile de fotograf sau de aparat in mod automat. Va puteti inchipui obturatorul ca pe o perdea netransparenta la fereastra, care se da la o parte doar pentru scurt timp, cat sa intre o cantitate dorita de lumina. Timpul de expunere urmeaza de asemenea niste valori standardizate pentru usurinta lucrului practic: 1/1000 secunde; 1/500 secunde; 1/250 secunde; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 secunda, 2 secunde etc Adica, timpul de expunere merge pe acelasi principiu: diferenta de la o treapta la alta fiind de dublare (sau injumatatire). Asadar, cantitatea de lumina ce ajunge efectiv la senzor / pelicula este data atat de cat de multa (puternica) lumina trece prin obiectiv (controlata de DIAFRAGMA), dar si de cat timp trece (controlata de OBTURATOR). Daca analizati cu atentie cele spuse, veti constata ca de exemplu urmatoarele reglaje: a) Diafragma = 2 Timp expunere =1/1000 secunde b) Diafragma = 2,8 Timp expunere= 1/500 secunde c) Diafragma = 11 Timp de expunere=1/30 secunde vor lasa sa treaca in total ACEEASI CANTITATE DE LUMINA catre senzor sau pelicula . Adica imaginea memorata este aceeasi. Diferente sunt totusi, si se refera la detalii: - timpii foarte mici de expunere (1/1000) secunde "ingheata" orice miscare, iar timpul de 1/30 secunde risca sa surprinda neclar obiectele in miscare - diafragmele mici (11) asigura o zona de claritate mare, fata de diafragmele mari (2), care necesita o focalizare precisa

Modul de functionare a unui obturator plan, cu perdele Initial, prima perdea (cu verde) obtureaza complet senzorul. La un timp de expunere lung, prima perdea lasa lumina sa treaca, dupa care a doua perdea obtureaza senzorul. La un timp de expunere scurt, prima perdea incepe sa descopere senzorul, dar este urmata imediat de a doua perdea, care acopera, astfel, doar cate o mica parte a senzorului ramane descoperita. Asadar diafragma controleaza cantitatea de lumina, iar obturatorul controleaza timpul in care aceasta cantitate de lumina patrunde pe materialul fotosensibil. Totul poate fi exemplificat printr-o vana cu apa. Daca turnam cu galeata (diafragma deschisa), umplem vana intr-un anumit scurt. Daca folosim un pahar sa umplem vana (diafragma inchisa), ne va lua mai mult timp.

IMPORTANT! Pentru ca o imagine sa nu iasa miscata atunci cand fotografiem din mana, este necesar un timp de expunere corespunzator in functie de distanta focala utilizata. Asadar la o focala de 50mm putem fotografia linistit pana la un timp de 1/50 secunde. La o focala de 200mm, putem fotografia la un timp de 1/200 secunde fara ca imaginea sa iasa miscata, etc. Pentru calitate maxima este recomandata folosirea trepiedului.

C. Sensibilitatea filmului/senzorului (numarul ISO). Sensibilitatea filmului sau a senzorului determina lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mareste timpul de expunere). Sensibilitatea se masoara in diferite unitati: ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400 DIN: 18, 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39 GOST: 45, 90, 180, 350, 700, 1400, 2800 Sensibilitatea, timpul de expunere si diafragma constitue de fapt parametrii de baza ai unei fotografii. Intre ei exista o stransa relatie. Valorile tabelului de mai jos NU sunt generale, ci grupate intamplator doar pentru exemplificare: Timp de expunere Diafragma Sensibilitate 1/15 1/30 1/60 1/125 1/250 1/500 1/1000 f/16 f/11 f/8 f/5.6 f/4 f/2.8 f/2 50 100 200 400 800 1600 3200

Asadar daca in conditiile noastre presupunem ca la diafragma f/5.6 exponometrul indica un timp de expunere corect de 1/125, insa noi vrem sa fotografiem cu o diafragma mai deschisa cu o treapta (f/4), inseamna ca va patrunde de 2 ori mai multa lumina, in consecinta, pentru a avea aceeasi expunere va trebui sa setam un timp mai scurt cu o treapta, adica 1/250. Daca suntem pe ISO 400, diafragma f/8 si exponometrul ne indica un timp de 1/250, insa noi vrem sa folosim ISO 100, putem fie sa folosim un timp de expunere cu 2 trepte mai lung, adica 1/60 (pentru ca sensibilitatea este mai mica cu 2 trepte, si trebuie sa compensam cu de 2 ori mai multa lumina), fie folosim o diafragma cu 2 trepte mai deschisa, adica f/4.
IMPORTANT! O valoare a sensibilitatii ridicata poate suna tentant pentru ca ne ofera un timp de expunere mai scurt, insa calitatea imaginii scade, deoarece senbilititate mare inseamna granulatie mare, in consecinta o rezolutie mai mica a imaginii rezultate.

Fotografia de deasupra este un exemplu de lumina de mare intensitate. Plajele si zapada reflecta lumina soarelui.

Fotografia de deasupra este un exemplu de lumina de mica intensitate. Efectul de stea pe puncte luminoase poate fi obtinut prin folosirea unui filtru.

Calitatea
Lumina este perceputa ca dura sau blanda. Lumina dura(hard light) este puternic directionata, lasand sa cada umbre adanci si efecte de lumina stralucitoare. Lumina blanda(soft light) are tendinta de a fi nedirectionata, sau sa vina dintr-o sursa difuza, cum ar fi o fereastra, o lampa fluorescenta, sau o zi cetoasa. Cu cit sursa de lumina este mai mare, cu atit lumina este mai moale. Pentru a schimba calitatea luminii trebuie ca suprafata sursei sa se schimbe in marime, culoare, reflectanta ori o combinatie a doua dintre aceste elemente. In practica, si pentru peisaje fotografice, acest principiu devine relevant cind Soarele lumineaza direct subiectul, producind o lumina dura, contrasta. Spre deosebire, lumina Soarelui filtrata de nori ori data numai de reflectanta cerului albastru, va produce o lumina moale. O sursa de lumina mica cum este Soarele in raport cu Pamintul produce o lumina dura, cu umbre adinci si parti luminoase fara detalii. O sursa de lumina foarte mare, cum este cerul innorat produce in schimb o lumina difuza, moale, egala, cu umbre transparente si detalii suficiente in partile luminoase ale subiectului. Contrastul este cuvantul cheie cand vorbim despre duritatea luminii altfel spus, cat de abrupte sunt trecerile de la zonele de lumina la zonele de umbra. In lumina dura, ele sunt foarte abrupte (contrast mare), pe cand in lumina moale ele sunt usoare si fine (contrast mic), de multe ori scotand la iveala detalii ale subiectului.

Fotografia de deasupra este exemplul unei lumini patrunzatoare de la miezul zilei, intunecand orbita ochiului si zona de sub nas. Daca aceasta poate fi acceptata pentru instantanee, fotojurnalistii incearca sa evite lumina dura a soarelui prin folosirea flash-ului pentru umplerea/acoperirea umbrelor, sau prin fotografierea la o alta ora a zilei. Umbrele soarelui nemilos de la amiaza sunt atat de dure, incat aproape ca fac niste gauri negre in imagine ( a doua fotografie).

Fotografia de deasupra se bazeaza pe lumina blanda, a unei zile usor innourate, pentru a pune in valoare caracterul bland al copilului. Aceasta fotografie este considerata High Key, realizata in principal din tonuri luminoase. Dimpotriva, imaginile Low Key sunt realizate in principal din tonuri inchise.

Daca fata de mai sus ar fi fost fotografiata in lumina dura a unei amieze insorite, am fi vazut probabil sub nasul ei o umbra inestetica.

Testul calitatii(duritatii):

Testul duritatii luminii se face simplu. Te intorci catre sursa de lumina si iti pozitionezi mana si degetele ca in exemplul de mai sus. In imaginea A umbrele degetelor sunt pronuntate. Cand soarele s-a mutat

(Exemplul B), lumina directa nu mai pica pe mana, ci in fundal, pe iarba. In exemplul C soarele a ajuns spre asfintit si nu mai lumineaza nimic in mod direct. Imaginea D este facuta seara tarziu, cand mana a fost luminata cu blitz-ul.

Directia Judecam forma si textura lucrurilor in mediul nostru mai ales din felul in care lumina cade pe acele obiecte. Imaginile pot parea uni-dimensionale sau plate in functie de unghiul sub care cade lumina pe ele. In studio, fotografii pot controla cu precizie directia luminii pentru obtinerea efectului pe care si-l doresc. Studioul cu patru surse de lumina foloseste o lumina cu unghi de 45 grade din lateral si 45 de grade deasupra subiectului ca lumina principala. Umbrele sunt luminate sau deschise cu o lumina secundara, de obicei un pic deasupra aparatului foto, lumina de ambianta. Subiectul este conturat pe fundal prin luminarea backdrop, iar deobicei o a patra lumina se plaseaza in spatele capului, pentru a da si mai multa adancime si un contur cu efect luminos interesant. Lumina poate fi impartita in doua categorii:

lumina naturala lumina artificiala Lumina Naturala Este cea mai importanta lumina dar si cel mai usor de gasit si folosit, aceasta lumina naturala este data de: soare,stele, luna, eruptia unui vulcan, fulgere. Lumina Artificiala Incearca sa ajunga la nivelul luminei naturale sau sa o suplineasca , ea se imparte la randul ei in doua cateogorii: lumina rece lumina calda lumina rece lumina rece (este o lumina albastra la culoare) este data de lampile HMI sau Xenon si are o temperatura de culoare de 5600 K . lumina calda lumina calda(este o lumina galbena la culoare) este data de obicei de becuri cu incandescenta sau de unele neoane, aceast tip lumina are o temperatura de culoare de circa 3200 K. Tipuri de lumina Lumina Principala Lumina de Modelare Lumina de Contur Lumina de Fundal Lumina de Umplere Lumina de Efect Lumina Principala Ilumineaza personajele principale din decor,individual sau in grup. Lumina principala trebuie sa

asigure iluminarea intregului spatiu. Lumina principala este pusa de obicei de sus in jos formand un unghi aproximativ de 45. Lumina de Modelare Lumina de modelare este folosita pentru a atenua umbrele dure produse de lumina principala.Firesc este ca lumina de modelare sa fie mai mica sau in egala masura cu lumina principala. Fara a folosi lumina de modelare se poate crea iluminare clarobscur. Cand lumina de modelare este egala cu cea principala se ajunge alb in alb.Aceasta lumina se amplaseaza intotdeauna de cealalta parte a camerei fata de locul de unde a fost amplasta lumina principala. Lumina de Contur Lumina de contur creaza contrast ,stralucire si confera iamginii senzatia de finete. Fara lumina de contur imaginea este plata si lipsita de viata.Cu ajutorul luminii de contur se creaza senzatia de profunzime. Lumina de Fundal Fara aceasta lumina de decor , decorul ar fi inexistent, fie inexpresiv sau pur si simplu nu ar avea nici un rol in cadru. Lumina de Umplere Lumina de umplere este pusa de obicei pentru a acoperi golurile produse de lumina de modelare. Lumina de Efect Este pata de lumina ce deseneaza pe perete sau pe dusumea.

Urmareste seria de filmulete Studio lighting. Demonstratia este folositoare si cuprinzatoare.

Fotojurnalistii pot uneori sa faca poze uzuale de studio (tip pasaport/buletin/politie), dar de obicei ei nu au prea mult control asupra luminii. In lumea reala ei incearca sa lucreze cu ce au, si astfel trebuie sa evalueze cu grija lumina ambientala, adica lumina care ii inconjoara. Uneori vor adauga acestei lumini flash-uri suplimentare, rarerori reflectoare. Exemplul unei fotografii portret executata in studio

Fotografiile luminate cu blitz-ul incorporat tind sa fie plate/insipide/neinteresante, uni-dimensionale, parand a veni din pestera. In general acest mod de a fotografia este neatractiv, iar majoritatea fotojurnalistilor incearca sa il evite daca pot. Fotografia de deasupra este un bun exemplu in acest sens .

Lumina ferestrei mai atenueaza razele aspre, iar lumina cade dintr-un unghi interesant, de obicei dintr-o parte si de deasupra. Aceasta fotografie este un exemplu al unei lumini neobisnuit de puternice filtrate prin fereastra.

In mod normal, noi vedem obiectele luminate de deasupra. Lumina care vine din josul unei fete este nefireasca, chiar confuza, uneori dand o imagine fantomatica, care este denumita de fotografi lumina de vampir/cadaverica. Fotografia cu lumina de lumanare, de deasupra, foloseste o lumina mai blanda, culoarea flacarei de lumanare conferind imaginii o expresie portocalie puternica.

Lumina puternica din spate poate pune in evidenta parul si chiar poate ajuta in a creea forma obiectelor din prim plan, dar poate fi si inselatoare in evitarea subexpunerii subiectului. In exemplul de deasupra, fata subiectului este inchisa. Poate fi luminata folosind lumini suplimentare sau, pana la un anumit punct, cu programe de editare a imaginii (Photoshop)

Fotografiile luminate din spate pot da un efect de contur luminoas, care separa centru de interes de fundal cu o stralucire dinamica. Problema esta iar cea de subexpunere a subiectului. Efectul de contre-jour din fotografia de deasupra adauga interes unei scene care altfel este tipica unui interior de cladire

Lumina puternica din lateral sau din spatele subiectului este uneori denumita lumina de textura, pentru ca ea pune accentul pe textura si umbre, ca in fotografia cu umbre pe zapada de deasupra. In general nu este o idee buna sa se sublinieze textura pe fete, chiar daca modelul este tanar si cu o piele perfecta, fara riduri.

Balansarea culorii Lumina alba are de fapt o structura colorata. Ochii nostri se adapteaza automat pentru aceasta. Filmul fotografic sau senzorii aparatelor digitale nu o fac. Culoarea exprimata poate fi masurata in grade Kelvin; cu cat e numarul mai mare cu atat lumina se apropie mai mult de capatul albastru al sprectrului. Din lumina fluorescent lipsete o parte a spectrului i astfel, n general, are o nuan verzuie rece. Lumina incandescenta are o temperatur de culoare sczut, aproximativ 3000 de grade K, asa ca arata portocalie. Lumina lumanarii este chiar mai portocalie (1500 de grade K), dup cum putei vedea n schema de mai jos.

Ponderea radiatiilor luminoase de diverse culori in trei surse

n general, trebuie sa corectam balansul de culoare pentru a obtine cea mai naturala imagine. In acest scop,

in aparatele foto digitale a fost inclus un subansamblu care masoara temperatura medie de culoare a scenei care se fotografiaza si elaboreaza un algoritm de prelucrare a imaginii brute (RAW), furnizata de captator, pentru a semana, pe cat posibil, cu ceea ce vedem (percepem) noi. Algoritmul functioneaza corect din punct de vedere stiintific, in majoritatea cazurilor (intre 3.000/4.000 si 7.000 grade Kelvin) si este implementat in toate camerele foto digitale sub numele AutoWhiteBalance, AWB, sau alte prescurtari similare. Pentru situatii particulare, practic toate camerele digitale au implementata si posibilitatea "sugerarii" din partea fotografului, a balansului corect de alb.

Setari semiautomate Practic, toate camerele foto digitale dispun de posibilitatea ca fotograful sa aleaga o estimare a temperaturii de culoare a luminii cu care este iluminat subiectul. Incandescent - este simbolizat sub forma unui bec si face fata situatiei in care subiectul este iluminat cu o lumina cu temperatura de circa 3.000 grade Kelvin. Aceste tipuri de iluminari apar cel mai frecvent in cazul fotografiilor de familie luate in interior, cand sursa principala de lumina este constituita de iluminatul casnic (petreceri, sali de restaurante, conferinte etc.). Fluorescent - este simbolizat ca un dreptunghi alungit ce radiaza si este ajustat pentru o temperatura de culoare de aproximativ 4.200 grade Kelvin. Unele modele de aparate permit diverse ajustari (fluorescent 1, fluorescent 2, etc) ale balansului de alb, in functie de tipul de iluminare. Se poate utiliza in situatiile in care se fotografiaza in birouri, sali de sport, etc., unde iluminatul este asigurat de becuri cu descarcari in gaze. Iluminarea fluorescenta ridica in fata fotografului doua probleme delicate: a) datorita principiului de functionare, lumina emisa de aceste surse nu se intinde pe tot spectrul vizibil, ci acopera doar unele benzi de radiatie. Descarcarile electrice in gazul care umple tubul determina ca atomii acestuia sa emita lumina in spectrul UV. Suprafata interna a tubului este acoperit cu o substanta care, excitata de lumina UV emite lumina in spectrul vizibil in anumite linii spectrale, fenomen cunoscut sub numele de fluorescenta. Utilizarea unui amestec de substante fluorescente extinde intrucatva liniile spectrale dar nu se ajunge la emisie continua, pe intregul spectru vizibil. b) Becurile cu fluorescenta sunt alimentate de la retea, deci in curent alternativ. Aceasta inseamna ca aceste becuri se "aprind" si se "sting" de 100 ori pe secunda. Fotograful, in dorinta de a "ingheta" miscarea, de exemplu a mingii care intra in poarta, va alege un timp foarte scurt de expunere, de exemplu 1/500 sec sau mai mic, dar are "sansa" de a rata perioada de maxima emisie luminosa iar expunerea va fi aleatorie. Lumina solara directa (Sunny) - reprezentat printr-un simbol ca un soare ce radiaza lumina, este etalonata la circa 5.200 grade Kelvin (desi temperatura de culoare a luminii solare este ceva mai mare). Este recomandat in fotografia de peisaj sau portrete in peisaj, in conditiile cerului senin. Lumina blitzului (Flash) - reprezentata sub forma unui fulger, este ajustata pentru 5.400 grade Kelvin (blitzurile noi emit lumina la 5.500 K, iar cele mai vechi la 5.400 K). Aceasta setare este recomandata, in mod evident, in fotografia cu blitz. Subiectul este iluminat cu blitzul si are culorile corect redate. In fotografia de interior apar doua situatii particulare, referitoare la iluminarea fundalului: a) fundalul este iluminat cu becuri cu incandescenta; culorile vor fi reproduse virate spre rosu, dar fara sa deranjeze; b) lumina generala este realizata de becuri cu descarcari in gaze; culorile vor fi reproduse, neplacut, virate spre albastru. Solutia: aplicarea unui filtru pe blitz, care sa scada temperatura de culoare emisa de acesta. In aceasta situatie, evident, balansul de alb va fi ajustat pentru lumina fluorescenta. Cer noros (Cloudy) - are simbolul unui nor si este etalonata pentru 6.000 grade Kelvin. Este recomandat in fotografiile efectuate in exterior, cand soarele este acoperit de un nor, iar iluminarea subiectului este realizata mai ales de cerul senin. Utilizarea setarii "cer noros" in conditiile luminii directe solare, reda culorile mai calde decat in realitate. Subiect in umbra (Shade) este simbolizat cu o casa care proiecteaza o umbra; ajustarea culorilor se face pentru temperatura de circa 7.000 grade Kelvin, deoarece iluminarea subiectului asezat in umbra este realizata predominent de cerul albastru. Aceasta setare este recomandata si in cazul fotografierii in exterior in contralumina, avind aceeasi justificare.

Temperatura de culoare in functie de sursa de lumina

Setarea manuala a balansului de alb. In conditii dificile, mai ales in situatia in care un subiect este luminat cu mai multe surse de lumina si care au temperaturi diferite de culoare, se poate ajusta manual balansul de culoare la marea majoritate a camerelor foto digitale. Procedura poate fi diferita, in functie de modelul de camera foto digitala, dar urmeaza in principiu, urmatorii pasi: 1. Apelarea functiei "Custom White Balance" din meniul camerei, functie simbolizata prin doua triunghiuri aflate in balanta; 2. Fotografierea unui obiect alb (un petec de zapada curata, un carton alb sau o coala de hartie). Zona alba trebuie sa ocupe o anumita suprafata din cadru sau chiar intreg cadrul. In cazul in care se foloseste un carton alb, este recomandat ca acesta sa fie asezat pe cat posibil paralel cu subiectul sau chiar in fata acestuia, pentru ca si cartonul sa fie iluminat cu acelasi amestec de lumini ca in cazul fotografiei finale. 3. La unele modele de camere, se poate trece la fotografiere; la alte modele, mai avansate, imaginea obtinuta poate fi salvata pe cardul de memorie, pentru a fi eventual refolosita. 4. Dupa incheierea sesiunii de fotografie, se trece din nou pe AWB, pentru a evita surprizele neplacute la urmatoarea sesiune de fotografiere. Camerele foto digitale avansate permit setarea blanasului de alb in grade Kelvin.

In stanga se vede avantajul luminii mai calde a dimineii sau a soarelui la apus. Lumina albastuie de prnz arat dura. La dreapta, un bec cu incandescen ofera o iradiere portocalie stralucitoare asupta subiectului fotografiat. Fotografiile n lumina fluorescenta, n general, au un aspect rece i uor verzui, i trebuie s fie echilibrate (foto dreapta mai jos).

Вам также может понравиться