1 Adolescena

1.1 Caracterizarea general a vrstei adolescenei Adolescena este perioada cuprins intre 14-15 i 18-25 ani. Aceasta este o perioada de tranziie ce presupune modificri la nivel fizic, ct i modificri la nivel de comportament i personalitate. Este perioada de tranziie biologic, psihologic i social de la pubertate la maturitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine i de poziia sa n raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de coal). n acelai timp, copilul adolescent tinde s se ndeprteze de prini, n ncercarea de a fi independent i de a decide pentru el nsui. Transformarile din planul fizic imprim caracteristici stabile,astfel unele msurtori pun in eviden faptul c intre 14 i 20 de ani creierul atinge greutatea maxim i se apropie de finalizarea osificarea diferitelor pri ale craniului. La inceputul perioadei de adolescen se nregistreaz o dezvoltare intens la nivelul muchilor mari ca apoi ntregul proces s se extind i la nivelul muchilor mici,acest lucru influennd perfecionarea i coordonarea micrilor fine.Creterea n nlime si greutate se stabilizeaz pe la mijlocul acestei perioade,dar acest fenomen se coreleaz cu alimentaia si condiiile de via. Dezvoltarea biologic a ntregului organismn,n aceast perioad, tinde spre un anumit echilibru i stabilitate,n timp ce evoluia psihic se realizeaz prin tensiuni si conflicte,cu salturi calitative de la un proces la altul, de la o funcie la alta. n perioada adolescenei,avnd n vedere caracteristicile biopsihice, putem desprinde urmtoarele trei subcategorii; a) Subperioada preadolescenei (14-16 ani) n general se caracterizeaz prin stabilizarea maturizarii biologice,dezvoltarea contiinei i n special contiina de sine.Conform profesorului Verza Emil, dezvoltarea psihic este intens i ncrcat de conflicte interioare ca urmare a meninerii unor strii de agitaie si impulsivitate. b) Subperioada adolescenei propriu-zis (16-18 ani) se centralizeaz pe intelectualizare intens i pe mbogirea experienelor afective.Adolescentul afieaz o demnitate bazat pe valorile culturale i morale n care ncearc s demonstreze sim critic i originalitate. Din punct de vedere psihologic adolescentul este pregtit pentru a raspunde dificultilor ivite,n plan biologic se menine o oarecare fragilitate la boli TBC nevroze,psihoze i la conduite deviante pe un fond de condiionare tensional i de adaptare dificil. c)Subperioada adolescenei prelungite (18-20/25 ani) este ncadrat de muli autori in perioada adolescenei dei sunt unii ce o includ n perioada tinereii.Independena este dobndit in bun msur sau este pe cale de a fi dobndit ceea ce duce la dezvoltarea personalitaii i afirmarea tnrului prin stiluri personale n conduite.n acelai timp se nva

rolul sexual i au loc angajri matrimoniale,ceea ce constituie noi responsabiliti legate de intemeierea unei familii.Se triete intens sentimental,dei se manifest o anumit instabilitate in plan afectiv. 1.2 DEZVOLTAREA COGNITIV LA ADOLESCENT n aceasst perioad se pot evidenia o serie de caracteristici ce i dau o not de specificitate n raport cu celelalte etape ale vrstelor umane. Printre cele mai semnificative subliniem dezvoltarea contiinei i contiinei de sine n care sunt implicate identitatea egoului i plasarea subiectului n realitate. E. Verza precizeaz c apartenena la o anumit familie i la un anumit grup presupune adaptarea i desvrirea situaiilor infantile ,frustrante,de nesiguran i de dependen n dezvoltarea contiinei de sine imaginea corporal contribuie la organizarea identificrii caracteristicilor organice pe care adolescentul ncearc s le perceap n amnunit i cu un fel de admiraie,ceea ce da o not uoar de narcisism. W. James a subliniat dialectica dezvoltrii coniinei de sine i a deistanei ce se creeaz intre eu si sine. Eul este cel ce cunoate si este contient ,iar sinele reprezint latura cunoscut.Sinele poate fi material i se refer la tot ceea ce posed persoana social , sau spiritual ca expresie a activitii psihice n care se remarc sanctuarul emoiilor i dorinelor.n aceste trei ipostaze ,percepia de sine a adolescentului poate imbrca o form negativ sau pozitiv.n momentul apariiei unor eecuri n adaptarea colar sau profesional,tnrul se poate subestima,nu are ncredere n forele proprii, nu manifest iniiativ i perseveren n activitate .n urma unor succese sau a estimaiei de sine nalte, el manifest ncredere, putere de aciune , dorin de a nvinge dificultile,autocontiina onoarei i a datoriei,etc. Apariia conflictelor i a frustraiilor,n perioada adolescenei ,este relativ frecvent.Apar conflicte pubertare ,manifestate n relatia cutrii de sine i raportarea la modul de a fi i a se comporta a celor din jurul copilului ,conflicte din prima perioad a adolscenei aprute pe baza aspiraiilor formate i nivelul realizrii efective de sine,conflicte din perioada adolescenei propriuzise rezultate din ndeplinirea rolului i statutului,sau a relaiei dintre vocaiei i exercitarea unei anumite profesiuni. n literatura de specialitate se subliniaz ca dezvoltarea comportamentelor adolescentului se face i sub semnul evoluiei erotismului.Dei tnrul este matur i viril,conduita sexual este labil,neorganizat i anxioas,dar n adolescena prelungit se manifest o afeciune puternic i matur, n care conduita sexual devine complex i adaptat la realitate. 1.2.1 Dezvoltarea senzorial-perceptiv Conform profesorului J. Piaget,la vrsta adolescenei sunt pe deplin realizate condiiile organice ale realizrii acestora.n plan senzorial perceptiv se produc o serie de modificri relevante. Sensibilitatea vizual evolueaz n direcia dezvoltarii cmpului vizual

dezvoltrii pragurilor absolute i difereniale creterii capacitii de a verbaliza i simboliza expresiile vizuale Sensibiltate auditiv sufer modificri importante crete capacitatea de orientare la intonaiile vocale din diferite tipuri de comunicare crete capacitatea de intelegere a muzicii,se dezvolt o serie de preferinte in acest domeniu Deasemenea se dezvolt i sensibilitatea gustativ in strans legtur cu alimentaia dar i cu sensibilitatea olfactiv. 1.2.2 Percepiile

La aceast vrst,perceptiile se desfoar cu o mare operativitate chiar i cnd este vorba de stimuli noi datorit unor aspecte importante;creterea acuitii vizuale i stabilizarea schemelor perceptive n aceast perioad crete capacitatea de a cuprinde ,in asamblu, o situaie real ,figuri i reusesc sa extrag cu mare vitez informatia din figurile complexe. Crete si capacitatea de verbalizare care are atat o semnificaie general ct i una personal.De multe ori percepiile sunt nsoite de triri afective i capt un mai mare relief. Auzul fonematic este deplin dezvolltat pentru limba matern i adolescentul comunic fr probleme cu cei din jur.Se poate continua perfecionarea auzului fonematic i pentru alte limbi. Auzul fizic ,cel care permite recepionarea i localizarea corect a diferitelor sunete,se manifest pe deplin in raport cu stimulrile mediului.Se dezvolt i auzul muzical.n perioada adolescenei putem chiar vorbi de un vrf al acestuia. Percepiile tactile au un prag senzorial fin care se atinge acum i se pstreaz si n perioada tinereii.Ele pot progresa dac adolescentul are perocupri speciale pentru modelaj,mecanic fin,etc. Un aspect important n desfurarea observaiei,la adolescent,este c ei i pot stabili indicatori perceptivi pe care ii vor urmri,ci de evoluie perceptiv,iar n post-adolescense atinge un nivel asemntor cercettorilor.Adolescentii reusesc sa prelucreze independent datele observative. Exist patru tipuri de situaii privind relaiile dintre dezvoltarea perceptiv i experiena de cunoatere conceptual; situatia in care experiena perceptiv i conceptele se dezvolta intercorelat i relativ concomitent situatia n care formarea percepiilor precede pe cea a conceptelor corespunztoare situaia n care conceptul se dezvolt iar percepia corespunztoare se deterioreaz situaia n care conceptul este prefigurat n actul prceptiv

1.2.3 Reprezentrile Reprezentarea este procesul cognitiv senzorial de semnalizare n forma unei imagini dar schematice a nsusirilor concrete i caracteristice ale obiectelor i fenomenelor n absena aciuni directe a acestora asupra analizatorilor. Posibilitatea de a avea reprezentri permite omului ca n desfurarea aciunilor i activitilor sale s tin seama nu numai de informaiile oferite de percepie asupra obiectelor prezente ci i de ceea ce a fost perceput cndva i ce a fost prelucrat i conservat sub form de reprezentri. Fcnd parte din categoria proceselor cognitive senzoriale,reprezentrile reflect tot nsuiri concrete ale obiectelor i fenomenelor dar numai pe cele ce sunt comune i caracteristice pentru un obiect sau o clas de obiecte. De exemplu, percepia unui copac este foarte detaliat i red ntru totul forma general a coroanei, a frunzelor, a nuanelor de verde n diversele ei zone, iar trunchiul este reflectat cu toat rugozitatea scoarei, nodurile i nuanele de maro, negru etc. n reprezentare rmne numai schema general a formei coroanei i trunchiului care ne permit s spunem c ne-am reprezentat un copac sau altceva. Procesul psihic al reprezentrii este mai complex dect cel al percepiei. El presupune: informaii perceptive obinute n urma mai multor ntlniri cu unul i acela i obiect sau cu un grup de obiecte chiar un fel de activitate latent a analizatorilor n timpul desfurrii reprezentrii; implicarea obligatorie a mecanismelor verbale corticale care permit prelucrarea informaiilor perceptive; efectul orientativ rezultat din aciunea directcu acele obiecte despre care se referea reprezentarea; antrenarea unor zone corticale mai largi care asigur prelucrarea special a informaiilor respective.Prin urmare procesul reprezentrii presupune att mecanisme senzoriale ct i altele mai complexe aparinnd gndirii i ea face astfel legtura ntre cunoaterea senzorial i cea logic.De aceea ea apare mai trziu n viaa psihic a omului n comparaie cu percepia. Imaginea reprezentrii are cteva caracteristici speciale care o deosebete de cea rezultat din procesele senzaiei i percepiei.Cele mai importante sunt: este secundar adic ea apare n absena obiectelor i pe baza formrii anterioare a celei perceptive. este configurativ ca i percepia, adic reproduce aspectele de form i mrime ale obiectelor . este mai generalizat adic omite detaliile i red nsuirile comune i caracteristice. este mai schematic dar unitar, adic dac omite detaliile imaginea de ansamblu nu se va distruge este desprinsa de fondul, de contextul n care se afl n mod natural obiectul i este proiectat n cmp mintal,i deci poate fi cu uurin folosit n orice context vrem

 este nsoit de contiina cobiectele pe care ni le reprezentm nu sunt de fa. este panoramic adic red toat informaia de care dispune persoana fr ca aceasta s fie limitat de o poziie particular a ei fa de obiect. Cnd ne reprezentm o cas realizam mental toat suprafaa de locuit nempiedicndu-ne de opacitatea pereilor. Att particularitile procesului reprezentrii ct i ale imaginii ce se obine face ca acesta s aib roluri speciale n activitatea i viaa psihic a omului i anume: nlocuiete orice obiect absent i devine un fel de simbol mentalal acestuia; permite gndirii s-i extind activitatea i asupra a ceea ce a fost; contribuie la precizarea semnificaiei cuvintelor adic dac ntr-un dicionar un cuvnt este explicat verbal i totodat, nsoit de o imagine, el este mai bine neles; prin gradul de generalizare i prin reflectarea nsuirilor comune i caracteristice ajut s se formeze mai repede noiunile tiinifice la toate disciplinele colare, mai ales dac avem n vedere elevii mai mici; permite conturarea unui suport figurativ pentru rezolvarea unor probleme, pe aceste sprijinindu-se elaborarea raionamentelor; prin comparaia dintre reprezentri, se poate face un control iniial al corectitudinii unor judeci i raionamente. Verifici mai nti cteva cazuri reprezentate; este element de baz n procesul imaginaiei. Avnd n vedere toate aceste roluri nelegem de ce dezvoltarea reprezentrilor, bogia i varietatea lor, devin o condiie favorabil pentru desfurarea celorlalte procese cognitive.

1.3 DEZVOLTAREA PROCESELOR COGNITIVE COMPLEXE

1.3.1 Gandirea Intrarea n adolescen nseamn, dup J. Piaget, desvrirea operaiilor formale. Acelai autor mpreun cu numeroii si colaboratori, au susinut prin cercetri ample ideea c n adolescen, n jurul a 17-18 ani se atinge nivelul cel mai nalt al funcionrii structurilor operatorii mentale i a manifestrii inteligenei umane. Acest nou nivel se caracterizeaz prin: operaiile gndirii sunt pe deplin eliberate de coninuturile informaionale c rora li s-au aplicat iniial, se generalizeaz, se transfer i devin formale. J. Piaget spune c adolescenii pot s combine aceste operaii n moduri foarte variate i s

ajung la un fel de combinatoric mental prin care s verifice toate nsuirile obiectelor i fenomenelor i relaiile dintre ele, respectnd totodat legile logice. n acest fel este ntrit n mod considerabil mersul deductiv al gndirii; operaiile de gradul II (sinteze ale sintezelor, generalizri ale generalizrilor, abstractizri ale abstractizrilor etc.) sunt bine consolidate i pe deplin reversibile; n timpul nsuirilor cunotinelor la diferite discipline se formeaz scheme de gndire riguroase care pot fi aplicate cu uurin n diferite situaii i astfel gndirea se poate desf ura cu mare vitez perfecionarea i extinderea aplicrii schemelor de gndire(cum ar fi a echilibrrii balanei, a compunerii forelor, a compensrii etc.), permite rezolvarea unui numr mare i variat de probleme; un alt efect al formrii schemelor de gndire este i ceea ce J.Piaget a numit spiritul experimental spontan care consta n capacitatea adolescentului de a desprinde mental toi factorii care sunt implicai ntr-o situaie i de a proba apoi, pe rnd, n minte,influena pe care o au; raionamentul dominant e cel ipotetico-deductiv; adolescentul formuleaz ipoteze i apoi desf oar lanuri lungi de raionamente pentru a le confirma; face apel la sisteme abstracte de idei i la teorii. Acest aspect se amplific n postadolescen. Adolescenii nii sunt uimii de fora mini lor; gndirea prelucreaz un mare volum de informaii i folosete variate sisteme de simboluri (din matematic, fizic, chimie etc.); noiunile cu care opereaz gndirea formal au un grad mare de abstractizare i generalizare i formeaz sisteme riguroase, n cadrul fiecrei discipline; adolescenii ajung la o gndire cauzal complex totodat, ei pot s cuprind cu mintea, s se raporteze la spaiul i timpul infinite; sunt nclinai spre generalizri i spre construcii de teorii (mai ales n postadolescen). Caracteristicile prezentate mai sus,i altele care au fost relevate ulterior, exprim nivelul deosebit la care poate ajunge gndirea adolescenilor i postadolescenilor. Dar cercetrile mai noi au constatat c sunt diferene ntre adolesceni n ce privete nivelul pe care l poate atinge gndirea lor, datorit numeroilor factori interni, subiectivi i externi care pot aciona, de-a lungul anilor. Referindu-se la varietate formelor de nvare specifice adolescenilor Gagne le meioneaz pe urmtoarele; nvarea prin ghidaj emoional cnd educatorul aprob sau dezaprob,sancioneaz sau stimuleaz prin discursul verbal nvarea cu ajutorul stimulilor relevani n care predomin acumulrile informaionale utilizndu-se dintr-o limb strin cuvinte i propoziii care permit stabilirea relaiilor sociale nvarea cu algoritmi ce conin paradigmele domeniului nvarea de cunotine prin intermediul potenialului verbal evocator de experien nvarea sistemelor de rezolvare i a determinanelor incluse intr-o astfel de activitate.

Bazat pe evolutia intelectuala,Jean Rousselet releva trei forme de conduite mai importante ce se produc prin prisma adolscentului de a se afirma.Prima este conduita revoltei prin care adolscentul refuz otentativ ceea ce a nvat sau i s-a impus s nvee,adopt atutidini negativiste,contrazice pe alii fr temei,utilizeaz un limbaj ieit din comun cu atitudini pline de ironie.A doua este conduita nchiderii n sine din care transpare o autoanaliz i cenzur sever a sentimentelor,a atitudinilor i aciunilor ,a disecarea comportamentelor i lansarea ntro reverie care poate duce la ndepartarea de realitate i nchiderea n sine. A treia form este conduita exaltrii si afirmrii prin care se cauta confruntarea cu alii pentru a-i verifica propriile capaciti fizice,intelectuale i afectiv motivaionale,adoptnd adeseori atitutni extreme fa de tot ceea ce dispreuite sau care nu se ncadreaz n vederile sale.Asemenea caracteristici ale conduitelor se manifest prin toate formele activitii psihice,dar unele din acestea sunt intr-o stare mai activ fa de altele. Pe lang conduitele normale care denot dimensionarea echilibrului i adaptrii adolescentului pot s apar conduite anormale ce se caracterizeaz prin exprimarea ostilitii , negativismului , nonconformismului bazat pe ignoran ,pe ncalcarea unor reguli din necunoaterea lor sau din nerealizarea implicaiilor cu care se pot solda asemenea atitudini i in fine conduite imorale cnd ncalcarea normelor i regulilor sociale se face n cunotita de cauz sau deliberat.Ca urmare a desfaurrii unor astfel de conduite,se constituie acceptori morali care pot duce la conflict si frustraie ce se evideniaz n roluri si statute sociale. Cnd conflictul i frustraia mbrac forme acute si cand se prelungesc n timp nct tnrul trieste anxios i dramatic relaiile sale cu cei din jur, intervin o serie de manifestri ce cad sub incidena unor componente structurale dup urmatoarele tipuri de personalitate; a imaturitii psihice cnd adaptare este dificil,greoaie ,lipsit paial e realism si cu actiuni infantile a dezvoltrii dizarmonice dominate de aciuni instabile,labilitate afectiv,impulsivitate,brutalitate,negativism,atitudini nonconformiste,egoism,nesociabilitate,ostilitate fa de cei din jur a evoluiei astenice ce poate fi de natur cerebral,somatogen sau psihogen n care domin forme de handicap cu caracter reactiv prin vulnerabilitatea persoanei la diferite situaii. Aceste structuri ale personalitii pot genera tulburri de comportament la adolesceni ce sunt mprii dup natura i simptomatologia lor n urmtoarele categorii; tulburri de comportament produse pe baza existenei unei deficiente fizice tulburri de comportament ce au la baz o deficien de intelect tulburri de comportament pe baz de deprivare social i profesional tulburri de comportament pe baz de deprivare psihic tulburri de comportament pe baz de educaie i influente sociale nefavorabile Din fericire,majoritatea adolescenilor gasesc resursele psihice pentru a depasii conflictele i tensiunile care pot genera asemenea comportamente n literatura de specialitate,E.Verza precizeaz c se evideniaz gndirea discursiv i se constituie conceptia despre lume si via ce mbrac forma unei betii orgolioase.Progresele din

planul gandirii apar pregnant n expunerile originale si autocontrolate.Memoria logic atinge si ea o dezvoltare complexa.Se organizeaza mecanismele mnezice i se adopt un stil propriu n nvare i memorare.Inteligenta se maturizeaza astfel incat la 16-18 ani ea atinge un nivel maxim de operativitate. Bazat pe evolutia intelectuala,Jean Rousselet releva trei forme de conduite mai importante ce se produc prin prisma adolscentului de a se afirma.Prima este conduita revoltei prin care adolscentul refuz otentativ ceea ce a nvat sau i s-a impus s nvee,adopt atutidini negativiste,contrazice pe alii fr temei,utilizeaz un limbaj ieit din comun cu atitudini pline de ironie.A doua este conduita ncchiderii n sine din care transpare o autoanaliz i cenzur sever a sentimentelor,a atitudinilor i aciunilor ,a disecarea comportamentelor i lansarea ntro reverie care poate duce la ndepartarea de realitate i nchiderea n sine. A treia form este conduita exaltrii si afirmrii prin care se cauta confruntarea cu alii pentru a-i verifica propriile capaciti fizice,intelectuale i afectiv motivaionale,adoptnd adeseori atitutni extreme fa de tot ceea ce dispreuite sau care nu se ncadreaz n vederile sale.Asemenea caracteristici ale conduitelor se manifest prin toate formele activitii psihice,dar unele din acestea sunt intr-o stare mai activ fa de altele. Contientizarea ignoranei se realizeaz cu dificultate,iar atunci cnd se produce acest fenomen se adopt o atitudine pozitiv fa de instruire i o tendin de a acumula cat mai multe informaii.Evoluia conceptului de ignoranta este n funcie de o serie de factori cum ar fi;dezvoltarea mental,vrsta cronologic,motivaie ,trsturi de personalitate,etc. Adolescentul contientizeaz i alte situaii,care sunt mai putin placute, conflictuale si tensionale,de exemplu pierderea unei persoane apropiate determin stri anxioase din care contientizeaz ireversibilul i i provoac o depresiune in plan interior.Din fericire adolescentul depete relativ uor aceste stri i nvinge obstacole prin antrenarea n activitii ce ii aduc momente de fericire. Integrarea n grup constitue o latura a satisfacerii dorinei de comunicaarede relaionare si de adaptare la formele de activitate specifice pentru aceast perioad.n acest context, se formeaz caliti de demnitate si responsabilitate,de erodare a mentalitilor infantile cu privire la aportul social i profesional n care l implic cerinele vieii. Comportamentele de nvare capt i ele un anumit specific pentru aceast perioad dat fiind faptul c sunt numeroase forme ale inteligenei , ale afectivitii i ale motivatiei ce impriim ntregii activiti un caracter selectiv i o ncrctur de investitii psihice complexe. Din punct de vedere psihologic adolescentii traverseaz urmatoarele etape principale ale identificarii personalitii i comportamentului; cristalizarea vieii interioare i a contiiei propriei identitati prin tendine de interiorizare i introspecie ,de analiz i autoanaliz a strilor trite instalarea contiinei maturizrii i a aspiraiilor de a fi adult printr-o raportare pertinent a nsuirilor proprii la conduitele celor din jur meninerea i chiar accentuarea conduitelor de opoziie ,de team ,de conflict i frustraie prin zbaterea spre ctigarea independenei i autonomiei personale

creterea simtului de responsabilitate ,de datorie i proiecia personalitii in devenire i afirmarea social, cultural i profesional maturizarea personalitii i elaborarea de comportamente integrative bazate pe creterea forei intelectuale dezvolatarea capacitii de autocontrol i stpnire de sine prin exercitarea unor conduite de sacrificiu 1.3.2 Memoria

n adolescen se atinge un vrf al memoriei care este o conditie esential pentru formarea culturii generale i nceputul culturii profesionale.n prima parte a stadiului se acumuleaz cat mai multe feluri de cunotinte colare i extracolare ns acestea sunt insuficient legate,organizate.n a doua parte a stadiului,adolescenii devin mai selectivi. Volumul memoriei atinge un nivel foarte ridicat n adolescen.Acum se acumuleaz foarte multe cunotine,modaliti de lucru,experien de via,etc. O a doua caracteristic a memoriei n adollescen este aceea a pedominrii memoriei logice.Ei au o atitudine tranant fata de memoria mecanic care se concretizeaz prin respingerea tocelii i a tocilarilor. Creterea caracterului activ al memoriei este o alt important caracteristic a adolescenilor.Aceast calitate se concretizeaz astfel; se folosesc i se adapteaz procedee mnezice deja formate se nsuesc procedee mnezice noi n legtur cu specificul disciplinei se folosesc contient scheme de organizare a cunotinelor folosesc cu uurin coduri,formule

Pstrarea este mai bun dect n stadiul anterior i este susinut de motivaie.Adolescenii i dau seama ca pot pierde o serie de informaii i atunci intervin repetrile contiente i organizate. Reproducerea este accentuat activ i adolescenii reuesc s actualizeze numai acele informaii utile momentului respectiv.Adolescentul tinde s reorganizeze materialul intr-o manier personal,refuznd reactualizarea cuvnt cu cuvnt a celor nvate. Adolescenii reusesc s subordoneze reactualizarea sarcinii primite reuind s fac seleciiile i organizrile corespunztoare. n general reactualizarea informaiilor este prompt,iar n cazul n care apar dificulti n reproducere adolescentul face efforturi sustinute pentru reamintire. Nivelul pe care l atinge memoria n acest stadiu coreleaz cu performanele gndirii i justific nc odat aprecierea c n adolescen se inregistreaz un vrf al dezvoltrii cognitive umane.

1.3.3 Imaginaia

Imaginaia este procesul cognitiv complex de elaborare a unor imagini i proiecte noi pe baza combinrii i transformrii experienei anterioare. Prin urmare, transformrile care constituie aspectul central al procesului imaginativ vor inti noul, posibilul, probabilul.Ca i gndirea imaginaia este mijlocit de toate informaiile oferite de celelalte procese psihice: senzaiile agreabile ca i cele dezagreabile pot stimula combinaii imaginative neateptate i sunt totodat materialul ce se structureaz i reorganizeazntr-un mod nou; percepiile pot oferi informaii concrete mai bogate ce se vor combina i pot deasemenea stimula transformrile imaginative reprezentrile,bogtia ,varietatea lor constituie material transformativ principal i adesea dominant n procesul imaginativ. Dealtfel apariia imaginaiei este pregtit de manifestarea capacitilor de reprezentare; gndirea formeazun altfel de material transformativ pentru imaginaie i anume ideile i structurile conceptuale ale ei care pot totodat orienta ntr-o anumit msur combinrile imaginative memoria este un izvor foarte bogat de imagini i idei pe care le va prelucra imaginaia i totodat ea va pstra rezultatele finale ale acestui proces transformativ limbajul este sistemul de simbolizare mental a informaiilor oferite de procesele cognitive i totodat mijlocul principal al desfurrii procedeelor imaginative la care ne vom referi mai trziu. Dar combinarea tuturor acestor feluri de informaii se produce sub impulsul,i stimularea general dat de afectivitate i de motivaie.Transformrile imaginative sunt pilotate de tririle afective i de structurile motivaionale ale persoanei (P. Popescu Neveanu). Mai ales n domeniul artistic, imaginaia are o surs afectiv obligatorie.Creatorii nii mrturisesc faptul c n absena emoiilor sau n condiiile n care acestea sunt slabe, rezultatele obinute sunt mediocre i, deopotriv efervescena imaginativ se sprijin pe emoii i sentimente profunde. Imaginaia se mai distinge de celelalte procese cognitive i prin ansamblul de procedee transformative care i sunt proprii i care se aplic la informaiile iniiale ntr-o succesiune schimbat la fiecare prelucrare imaginativ, conducnd la rezultate neateptate. Dintre procedeele cele mai des folosite prezentm: aglutinarea ce const n desprinderea unor pri aparinnd diverselor obiecte sau fiine i reunirea mentala lor ntr-un nou ntreg n care ns sunt recunoscute componentele. Aplicarea aglutinrii a dus la crearea tuturor figurilor mitologice: centaurul,sirena etc;

amplificarea sau diminuarea permit ca schimbnd doar dimensiunile obiectelor s i obin efecte noi: Setil, Flmnzil,Psril sunt exemple de amplificare a unor trsturi umane.Minicalculatoarele sunt exemple de diminuare folosite n tehnic. multiplicarea sau omisiunea presupune modificarea numrului componentelor unui ntreg. Coloana infinitului este exemplu demultiplicare. Autovehiculele pe pern magnetic sunt exemple pentru omisiune; divizarea i rearanjarea ntr-un ntreg ce nu are corespondent n realitate, a condus la crearea braului electronic n tehnica roboilor; adoptarea i substituirea se refer la nfptuirea unui principiu n alt context material fa de cel n care a fost descoperit. De exemplu, principiul autoreglrii descoperit n funcionarea organismului a fost aplicat n tehnica roboilor. Substituirea demateriale a generat nlocuirea materialelor tradiionale cu cele plastice; empatia este transpunerea imaginativ n plan perceptiv,intelectual i afectiv ntr-o alt persoan sau chiar ntr-un obiect material, relevnd astfel proprieti i semnificaii noi ale acestora.Numrul procedeelor imaginative este nelimitat i succesiunea lor este schimbat de fiecare dat i de aceea ele genereaz permanent noul.

Au fost folosite foarte multe criterii pentru a clasifica formele imaginaiei dar dintre acestea dou au fost cele mai importante: a)implicarea activ a persoanei n procesul imaginativ; b) prezena sau absena inteniei de a realiza actele imaginative. Cele mai importante sunt cele voluntare i afective i le vom caracteriza pe scurt; imaginaia reproductiv const n construirea mintal a imaginilor unor obiecte sau fenomene existente n realitate dar pe care nu le putem percepe direct pentru c fie s-au petrecut cu foarte mult timp nainte, fie sunt la foarte mare distan de noi. Pentru a le obine combinm datele experienei proprii orientai fiind de indicatori concrei, schie i desene, descrieri. Produsul rezultat va fi cu attmai valoros cu ct se va apropia de caracteristicile acelui obiect;dac s-ar ntmpla s-l percepem direct s putem spune: este aa cum mi l-am nchipuit. Aceast form de imaginaie sprijin nsuirea multor cunotine colare cum ar fi cele de istorie,geografie,tiinele naturii, fizic etc. De asemenea, aceast form a imaginaiei susine interesul i atenia noastr atunci cnd citim cri de literatur imaginaia creatoare este forma cea mai complex i valoroas. Spre deosebire de cea reproductiv, imaginaia creatoare este orientat spre posibil, probabil, viitor, dispune de foarte multe procedee de transformare a datelor iniiale, este puternic stimulat i susinut de afectivitate i motivaie, valorific i combinaiile incontientului i poart amprenta personalitii fiecruia. Produsele sale se caracterizeaz prin evident noutate i nalt originalitate i ingeniozitate. Aceast formde imaginaie este componenta cea mai important a creativitii. visul de perspectiv este acea form a imaginaiei active i intenionate care const n proiectarea mental a drumului propriu de dezvoltare pornind de la posibilitile personale i

de la condiiile i cerinele social. Aceasta form a imaginaiei contribuie foarte mult la construirea idealului de via i prin acesta, la motivarea activitilor curente, a opiunilor privind viitorul, a eforturilor pentru autoformare.Prin urmare, imaginaia, prin toate formele ei contribuie la reglarea comportamentelor din perspectiva viitorului, particip la prefigurarea scopurilor i la elaborarea planului de desfurare a activitlor complexe, prin forma ei creatoare sporete forele creative ale omului, ajut la proiectarea propriei viei i mpreun cu gndirea permite minii umane s cuprind n cmpul ei trecutul, prezentul i viitorul. 1.3.4 Limbajul Nu se poate atinge o dezvoltare cognitiv corespunztoare fr ca limbajul s se dezvolte. Dezvoltarea limbajului i creterea debitului verbal denot un salt remarcabil ca urmare a organizrii sensurilor i semnificaiilor ce intervin n comunicare.Se manifest i o capacitate verbal creatoare ce pune n eiden complexitatea i operativitatea structurilor intelectuale.Adolescenii sunt preocupai de folosirea unui limbaj elevat, dar i de adoptarea unei forme noncomformiste care sa dea note personale exprimrii sale.Din acest ultim aspect amintim folosirea jargoanelor colare i curente ce se constituie prin mixtiuni ale vorbirii din vocabularul diferitelor discipline sau din limbajul pitoresc al tineretului, ce apeleaz la elemente de preiozitate sau la o valoare necultivat. La aceast vrst vocabularul pasiv ajunge la 20.000 de cuvinte.Pentru o mare parte din adolescenti i mai ales pentru cei care se afl n perioada de postadolescen i urmeaz cursurile de nvatamant superior nu mai exist mesaj ce nu mai poate fi decodificat. Limbajul activ are cateva mii de cuvinte iar este mai difereniat dup grupurile de adolesceni.Cei care au un nivel cultural mai inalt vor avea i un vocabular mai bogat. Debitul vorbirii crete pn la 200 de cuvinte pe minut,ca al adultilor.Ea este fluennt,cursiv i adaptat la situaii i interlocutori. Dialogul este adaptat interlocutorului.Adolescentul poate purta un dialog cu familia,cu colegii, cu profesorii,etc. Cnd intr n dialog cu persoane cu un statut mai ridicat,el tinde s respecte in dialog cerine cu privire la claritatea exprimrii. Mijloacele nonverbale se mbogesc foarte mult i capt apoi semnificaii mai ample.n grupul de prieteni se pot constitui adevarate sisteme de coduri.n relaiile de prietenie sau de dragoste capt o mare importanta urmatoarele aspecte; contactul vizual expresivitatea priviriii tcerile postura Deprinderile de citire- adolescentul folosete predominantcitirea n gnd.Din aceast cauz ,la citirea cu voce tarenntmpin o serie de dificulti care ns sunt repede inlaturate prin exercitiu. Limbajul scis- crete mult viteza de scriere ,14-20 de cuvinte pe minut.Se constat o consolidare a caracterului individual al scrisului.Adolescentul face eforturi pentru organizarea ideilor pe care

urmeaz s le transmit n scris,pentru a evita devierile i de respectare a regulilor gramaticale i de ortografie. Limbajul se nuaneaz i catig n melodicitate ,vocabularul contine concepte abstracte ce fac posibil o cuprindere a unui larg cmp de evenimente.Creterea capacitatii de verbalizare,a percepiilor i imaginilor,a evenimentelor i situaiilor,a emotiilor i cunotinelor determin o extindere a comunicrii i protectiei personalitii

1.3.5 Evoluia afectivitii, motivaiei i voinei n adolescen i postadolescen Dezvoltarea afectiv tinde s se ridice n adolescen la cotele nalte pe care le atinge i cogniia. Acest nivel crescut se exprim astfel: entuziasm juvenil chiar exaltare afectiv (M. Debesse) ce exprim, cu precdere, intensitile nalte i expansiunea vieii afective. De aceea muli autori au spus c adolescena este o vrst a furtunii i stresului sau a vivacitii afective etc.; rezonana afectiv larg i profund la toate felurile de evenimente din familie (s ntatea i nelegerea dintre prini, dificultile,certurile, divorurile, moartea bunicilor, nereuitele financiare sau omajul etc.)din coal(reuita i nereuita, victorie n concursuri i olimpiade, impresia de nedreptire de ctre profesori, bucuria c acetia i acord atenie i l ajutetc.)i din societate (evenimente politice, sociale, culturale de importan local, naional sau internaional);nivel al dezvoltrii voinei n adolescen i postadolescen se exprim, mai ales, n urmtoarele planuri: voina este implicat n deciziile pentru viitoarea profesie i n procesul de pregtire pentru aceasta; este angajat n manifestarea autonomiei i independenei dorite puternic de adolesceni i extinse treptat n toate planurile vieii; activitile autoformative de durat pe care le desfoar, mai ales,adolescentul, antreneaz caliti ale voinei cum sunt perseverena i tenacitatea. 1.4 Criza de originalitate Criza de originalitate a adolescentului este totodat i o criz de dezvoltare a acestuia. n general, crizele pot fi ample, sociale, individualizate. Criza de originalitate este considera un fel de a doua natere si realizeaz convertirea, socializarea inteligenei, personalitii, creativitii.

n urma cu aproximativ 10 15 ani, criza de dezvoltare la adolescenti,era un fel de produs al unor deficiente educative sau desincronizari prea mari intre educaia din familie i cea din coala.n prezent, exist o ampla cuprindere de teme noi in programele colare,asistm la o babilonie a comunicrii i la o implicaie puternic in viata planetar. Informaiile colare sunt puternic depasite din punct de vedere creativ prin cunostine de circultie liber din societate. Este necesar ca nainte de a analiza ceea ce se ntelege prin expresia criza de originalitate a adolescenei s ne lamurim asupra ntelesului care se poate acorda termenului de criz. Cuvntul criz se folosete atunci cnd se atrage atentia asupra faptului a un sistem , un organism , un agregat , o situie social sau politic , o institutie sau o persoan se afl ntr-o stare nesatisfctoare faa de ceea ce ar trebui s fie , s posede sau s reprezinte .Un alt sens n care se foloseste cuvntul criz se refer la indicarea unor tendine contradictorii foarte puternice i tensionale prezente ntrun sistem , situaie ,tendinte ce arat c este iminent o schimbare radicala determinat de tensiunea respectiva .Criza de contii , criza de nervi . n aceste dou situatii legate de domeniile psihologiei , expresiile pun n eviden existena unor violente lupte interioare tensionale si grele . Aceste dou exemple au fost alese pentru a atrage atentia asupra luptei interioare a contiintei i psihicului uman , ca o posibil stare. Se dezvaluie astfel unul din mecanismele importante ale poziiei existentiale si de dezvoltare a personalitii . Situaia de lupt intera sau de contradicie interneste evocat adesea n ceea ce priveste domeniul activitaii psihice. 1.4.1 Trsturi specifice crizei de originalitate atunci cnd apare se manifest prin episoade lente i spectaculoase; este generat se pare chiar de ambiguitatea statusului adolescentin: adolescentului i se neag indentitatea de copil, dar nu i se recunoaste, inc capacitatea de a indeplini rolurile adultului; sentimente de solitudine; tandree egocentrist; o anumit oscilaie a personalitii adolescentin ntre normal si patologic La baza condiiilor morale ale adolescenilor se afl multiple conditionari si determinri valorice influenate de succesul sau eecul procesului de socializare. Dificulti: o prim dificultate rezult din modul cum este conceput i realizat socializarea moral a adolescentului la nivelul familiei, al colii, al grupului de mun,al altor factori educativi; Transformrile psihice intense care au loc in perioada adolescenei nu se pot desfura,totui in afara rezolvri unor contradicii si tensiuni tipice, circumscrise de ceea ce unii autori au denumit-o criza adolescenei i care n conditiile existenei unor carente educative ale factorilor responsabili, se pot amplifica, orientnd conduita adolescentului pe ci greite Cele mai negative efecte ale unui stil deficitar de educaie se resimt la nivelul contiinei morale a adolescentului i implicit, al integrrii sale armonioase in viaa adult.Adolescena este varsta cea mai ingrat, iar manifestrile ei deviante de la calea normal de dezvoltare, dincolo de tulburarile inerente vrstei ca atare, pot constitui un simptom indicativ pentru identificarea unor carene de educaie in domeniul moral (dincolo de tulburrile inerente varstei ca atare). Majoritatea anomaliilor

psihice, afective sau caracteriale ale adolescentilor provin de pild, din absena realizrii adecvate a funciilor familiei si a responsabilitaii parinilor, familia reprezentand din acest punct de vedere un gen depersonalitate colectiv a crei armonie sau dizarmonie au o deosebit rezonanta in structurarea personalitii morale a adolescentului, in sntatea i echilibrul su psihic.nsotit de modificarea inteligenei, a afectivitatii i personalitatii si de adoptarea unor noi roluri sociale, criza este o veritabil perioad de moratoriu psiho-social in cursul careia se formeaza adevrata constiin moral i cnd are loc ndepartarea fa de parini, revolta contra interdictiilor colare, formarea unor noi imagini despre sine, dezvoltarea unor prietenii idealizate cu parteneri de aceeai vrst, precum i apariia unor noi conflicte interne si externe. De obicei, tinerii nchii ntr-un climat familial sufocant i ostil oricrei infulene din afara trec prin aceste crize trziu, pe la 16 sau 18 ani.ntarzierea nu implic neaparat si o deficien mintal. La varsta aceasta, mai avansat, crizele sunt foarte violente, greu suportate i las urme mai sensibile asupra caracterului. 1.4.2 Etapele crizei de originalitate

Perioada revoltei: prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i-l provoac ideea ca i se ordon ceva; adolescentul nu mai este serviabil si se infurie mpotriva micilor ajutoare pe care trebuie s le dea in casa; revolta mpotriva prinilor i a familiei este cea mai frecvent i mai evident; n timp ce inainte prerile priilor erau adesea pomenite in discuiile dintre colegi,acum ele nu mai sunt citate dect pentru a exemplifica aspectul retrograd al generaiilor vrstnice; fuga de acas constituie forma extrem a acestei revolte mpotriva familiei; aceasta revolt este mai curand dovada conflictului dintre generaii decat a unei adevarate lipse de afeciune din partea copilului sau a unei asprimi excesive din partea prinilor; revolta impotriva scolii, in ochii elevilor de 14 ani, profesorii lor se transforma in niste ignorati plini de pretentii sau niste tirani, elevii gandesc cu perseverenta o greseala cat de mica a profesorilor care sa serveasca drept justificare a acestei revolte; din clipa in care se crede definitiv eliberat din lanturile copilariei, adolescentul cauta sa-si afirme noua sa independenta prin numeroase excentritati; fanteziile sentimentale, rasetele stridente, sunt mijloace pentru a se face remarcat; Un mijloc curent de afirmare il constituie aspectul exterior, adolescentii cautand sa se evidentieze prin fizicul bine conformat, prin imbracamintea croita cu gust, prin maniere, prin eleganta miscarilor; nu rareori, unii adolescenti mai influentabili, din dorinta de a se face remarcati se lasa tarati in manifestari mai grve: alcoolism, infractiuni.

2. Perioada nchiderii n sine: aceste excentritati dureaza de la caz la caz, de la un an la trei ani, apoi se atenueaza,pentru a dispare intre 16 si 17 ani; gustul pentru scandal scade cand personalitatea a devenit destul de puternica incat sa nu mai aiba nevoie de a se afirma; dupa perioada exuberanta a dezordinii urmeaza epoca inchiderii in sine; adolescentul cauta sa-si cunoasca propriul sau personaj transformat pentru a dovedi celor din jur ca a iesit din copilarie si a devenit un om stapan pe faptele sale; curiozitatea il impinge si ea la asemenea investigatii si el porneste la descoperirea eului sau interior cu aceiasi ardoare cu care explora in visele lui de copilarie,misterioasele tinuturi din cartile de aventura; adolescentul se inchide in sine, isi diseca toate sentimentele si isi analizeaza fiecare miscare

3.Perioada de exaltare si afirmare: in urma acestui examen de constiinta, tanarul se simte gata sa infrunte pe cei de o seama cu el si pe cei mai varstnici; plin de incredere in el este gata cu asalt tot ceea ce e mai placut sau mai dificil de obtinut din lume; elanul este rodul unei indelungate maturizari a personalitatii si constituie o reactie importanta starilor lui visari de odinioara; in clipa in care incepe sa studieze obiectiv framantarile care i-au ravasit adolescenta, el acorda mai putina importanta nelinistilor actuale; invata sa se aprecieze nu in functie de ceea ce a fost si numai in functie de ceea ce ar dori sa fie; el numai este un adolescent si este gata sa duca o viata de adult atunci cand isi poate expune dorintele si preferintele sale si altora decat confidentilor lui intimi, cand suporta criticile si incepe sa se apere mai mult cu ratiunea decat cu inima; dorinta de afirmare a personalitatii, de independenta se exprima in atitudini diverse,astfel, adolescentul este in general preocupat de impresia pe care o face celor din jur si acorda un interes mult sporit unor aspecte ale tinutei: felul imbracamintii si gradul incare satisface cerintele modei, pieptanatura, fardul (la fete), tigara (ca element altinutei de om matur) etc. Criza de originalitate a adolescentei se poate considera ca o cautare febrila a modului de exprimare, prin constructii si modele comportamentale si atitudinale, prin adoptaera unui stil de a reactiona, stil ce vrea sa se afirme ca fiind al constiintei de sine. Criza de originalitate echivaleaza cu sondarea de catre tanar a resurselor, a rolurilor posibile de viata, un fel de debut si rezumat al formelor de existenta si viata posibile, intelese si visate (dorite).

1.4.3 Presiunea interogaiei cine sunt eu Ideea portretisticii variate a adolescentilor a fost conturata de numerosiautori, printre care ii mentionam pe Debesse, I. Tanner si St. Hall. Existanumeroase lucrari ce pun pe prim plan al dezvoltarii psihice a adolescentuluiacuzat ca fiind dificil faptul ca este impregnat de impulsul latent de a deveni adult, de a deveni altcineva si altfel si ca in jocul interior al psihicului sau se petrece angajarea intensa a creativitatii. Adolescenta debuteaza prin forme de interogatie legate de evenimente si conduite ale celor din jur, dar si ale propriei personae Cine sunt eu? Adolescentul parcurge de fapt mai multe crize de originalitate si numeroase interogatii. Prima criza de originalitate -isi are radacini in adolescenta datorita suprasolicitarii de conduite responsabile noi. A doua criza de originalitate -are loc datorita opticii noi, moderne si cultivate pe care o absoarbe si o duce cu sine fiecare generatie (apar diverse modificari la nivelul limbajului; apare vorbirea culta, dar apar si expresii maisecretoase, argouri). Toate acestea evidentiaza constituiri de comunicari legate de grupuri de apartenenta. A treia criza de originalitate -se datoreaza dezvoltarii impetuase de aptitudini, atitudini si interese ale adolescentilor ce se implica in diferite activitati cu discrete tente preferentiale. Adolescentul parcurge o iesire nelineara din viata de copil, tutelata de permisivitati alimentate de universul ludic ce-i este inca specific; apar insa responsabilitati, neasimilate inca, dar care se afla in mentalitatea sociala ce ii solicita mai multa munca de invatare, seriozitate,tatonare a lumii inconjuratoare, plina de atractii nenumarate pentru el. Apar astfel conflicte cu sine si in sine Conflictele interioare pot fi temporale sau permanente; ele stimuleaza competitiile (exemplu: domeniul sportului sau diverse domenii artistice).Conflictele si competitiile pot pregati lectii de loialitate, de aparare a adevaruluisi corectitudinii, fapt ce poate construi o aura deosebita a persoanei in cauza.Astfel, se prilejuieste aparitia unor momente de autocunoastere. Un factor central al schimbarilor specifice crizei de originalitate este adaptarea sociala, socializarea mai subtila, prin care adolescentul castiga forme noi de evaluare privind oamenii, valorile, regulile sociale. Astfel se contureaza oreala coerenta a adolescentului asupra lumii si asupra locului sau in lume. Dupa varsta de 14 ani, are loc resimtirea de catre adolescenti a cresterii propriilor forte. Anumite realizari, succese, creeaza orgolii si stimuleaza impulsuri de tatonare a gradelor de permisivitate a conduitelor nonconformiste,lucru necesar pentru a manifesta propria lor independenta. Aceasta este perioadain care adultii caracterizeaza adolescentii ca fiind dezordonati: lasa toate lucrurile imprastiate si doar nu mai e un copil. O urmatoare etapa ar fi aceea in care parintii (adultii) manifesta o anumita retinere de a provoca in vreun fel adolescentul, creand astfel o distanta psihica fata de acesta. Este o faza de noi

autoanalize; adolescentii incep sa vada excesele pe care le-au facut, fapt ce provoaca o oarecare depresie. Se apropie insa mai mult de prieteni, au primele aventuri sentimentale, dar si primele deceptii in prietenii. Urmeaza o apropiere de familie, dar in conditii de persoana marcata de esecul arogantelor excesive. Parintii stimuleaza adolescentul si creeaza noi relatii afective mai complexe, mai adulte, schimbare ce apare in jurul varstei de18-19 ani. Acest tablou al fazelor de interrelationare a adolescentilor cu universul extern, cu dimensiunile complexe ale acelei lumi usor neexplorate in anii anteriori, este conturat de interogatia nelinistita Cine sunt eu?. Cu toate acestea, alaiul de incertitudini, in frunte cu aceasta interogatie,capata o oarecare atenuare spre sfarsitul adolescentei prelungite, cand devine clara epopeea cautarii de sine si contururile Sinelui pe care adolescentul vrea sa il implice in viata lui civila si in dimensiunile ei sociale, culturale si profesionale 1.4.4 Apropierea fa de prini La inceput, raportul copil-parinte presupune intelegere, cautare reciproca,aprobare. Adolescentii se simt bine in compania adultilor, doresc sa le aratea fectiunea fata de ei. Totodata sunt plini de afectiune si fata de fratii sau surorile mai mici. Fata de parinti, apar confidentele despre flirturile lor, cerand parintilor la randul lor, in schimb parca, confidente despre trecutul lor sentimental.Adolescentul ajunge sa ceara sfaturi chiar, insa cand vine vorba de prima experienta sexuala, exista toate sansele sa o ascunda. De multe ori, aceasta prima experienta sexuala coincide cu o noua perioada de afirmare a Eului.Aceasta varsta contestatara este cunoscuta si sub numele de criza de originalitate juvenila. Adolescentul se vede adult si revendica drepturile unui adult, dar el inca nu poate fi considerat nici fizic si nici psihic un adult si prin urmare conflictele devin inevitabile. Varsta contestatiei. Adolescentul incepe sa conteste autoritatea parintelui,cautand sa formeze raporturi de egalitate cu adultii, nu de subordonare. La el pana si sfaturile primate spre binele lui reprezinta porunci mascate. Totodata insa, el este sensibil fata de judecata si manifestarile de respingere ale adultului. Adolescentul cauta intotdeauna sa iasa cu ceva in evidenta, doreste mai degraba sa isi impuna gustul decat sa-l exprime, iar aceasta abatere de laconformism o va exprima prin limbaj, prin vestimentatie, gusturi muzicale,etc. Nesigur pe sine insa, aceste extravagante si le va permite numai daca va avea sprijinul sau aprecierea covarstnicilor. Grupurile de tineri se consolideaza in jurul acelorasi gusturi. Parintii vor remarca mereu ca toti tinerii seamana intre ei. De remarcat este insa refuzul atat al copiilor cat si al parintilor de a avea intre ei un schimb de pareri asupra unor probleme esentiale. Deseori certurile asupra unor minuscule amanunte mascheaza adevarate neintelegeri. Pericolul real apare in usurinta cu care adolescentii tind sa dramatizeze (ajungandu-se pana la fuga de acasa sau suicid) acest gen de conflicte.

Conflicte de autoritate. Evident, conflictele de autoritate se afla pe primul plan. Si parintii sunt nesiguri, ca si adolescentii in legatura cu autoritatea lor. SE vorbeste mult despre o criza de autoritate care depaseste cadrul familiei. Una dintre cauzele acestei stari o reprezinta prelungirea procesului de educatie si al scolaritatii. Aceasta prelungire presupune prelungirea starii de dependenta materiala si morala a cuiva care a atins maturitatea fiziologica. Se ajunge la fenomenul teen-age-ilor adulti sexual, dar priviti inca precum copiii responsabili. La acesta se mai adauga si idolatrizarea tineretii, atat de raspandita prin publicitate, si incapatanarea atat de ridicola a unor adulti de a rivaliza cu tinerii in ceea ce priveste moda, sportul si viata erotica. In ceea ce priveste limitele, adolescentii in mod normal vor incerca sa le depaseasca, iar parintii sa le mentina. Conflictul nu va fi niciodata grav daca aceasta limita ar fi de comun acord stabilita de ambii parinti. Dificultatea provine din incertitudinea parintilor asupra propriilor decizii, din invarianta limitelor de la o familie la alta, din influenta cinematografului si a literaturii. Pentru a iesi din astfel de incurcaturi, parintii deseori cauta solutia fie intr-o introducere excesiva a interdictiilor, fie intr-o ingaduinta totala; si una si alta nu fac decat sa agraveze situatia. Adolescentul de 17-18 ani are nevoie sa segaseasca in fata unui om adevarat: nici moliu, nici jandarm inzestrat cu judecata si vointa. Conflicte de idei. La 14 ani, adolescentul este capabil sa construiasca teorii si sa razgandeasca lumea in felul sau. El incepe sa puna sub semnul intrebarii toate ideile si valorile ce i-au fost inoculate pana atunci Deseori parintii privesc aceasta respingere ca pe o agresivitate orientata spre ei si spre sentimentele lor. Dar in realitate nu este asa. Contestarea reprezinta o etapa de maturizare psihologica, insa uneori acestei atitudini iilipsesc cu rigurozitate si puncte de reper. Conflictele afective. Noul echilibru afectiv este o problema delicata.Parintii de multe ori refuza sa vada realitatea. Sub pretextul ca-l protejeaza, ei ar dori sa mentina starea de dependenta a copilului fata de ei. In majoritatea cazurilor, parintele se identifica repede cu copilul de acelasi sex si este mandru de succesele lui. Rolul parintelui de sex opus este mai dificil;gelozia acestuia tradeaza o deceptie nemarturisita de ordin sexual.Mama il spioneaza pe fiu, ii ridiculizeaza eforturile de a se imbraca cochetcand iese in oras, desconsidera fata care il intereseaza. Tatii devin cu fiicele lor intransigenti si destul de severi.

1.5 DELICVENA N ADOLESCEN Toi copiii ar trebui educai i mai atent supravegheai, pentru ca, mai tarziu, n loc sa-i petreac timpul studiind sau distrndu-se cu prietenii, s nu treac grania frdelegii i s ajung obiectul muncii poliitilor, procurorilor i judectorilor. Dei familia i coala ar trebui sa fie locurile unde copiii s invete bunele maniere i spiritul civic, de multe ori acestea devin lagrele delincvenei juvenile. Dicionarul Limbii Romne explic conceptul de delicven ca fiind un fenomen social care const in savrirea de delicte. Svrirea delictelor ine de totalitatea actelor infractionale,la un moment dat, intr-un anumit mediu de ctre o persoan de o anumit vrst. Delicventul este persoana care a savrit un delict penal. La rindul su delictul penal este fapt nepermis de legea penal, infraciune care se sancioneaz cu amend sau privaiune de libertate. Adolescenta reprezinta cea mai complexa etapa de dezvoltare a tinarului in drumul sau spre maturitate. Aceasta etapa ridica mari dificultati in procesul educativ, datorita frecventelor perturbari fiziologice, dezechilibre afective, perturbari caracteriale si tulburari de conduita care insotesc adeseori maturizarea.Adolescenta si problemele acesteia sunt in vizorul parintilor,statului , a organizatiilor regionale si international , de aceea tema cu privire la delicventa juvenila este una actuala si pentru rezolvarea eficienta a problemelor aparute pe parcursul acestei perioade este nevoie de a studia aceasta tema. Dupa cum cunoastem comportamentul delicvent este oglinda unei structure mentale organizate pe o mentalitate nociva ce porneste din disocialitate(perturbarea legaturii sociale ce determina deformarea constiintei morale. Specifitatea si diversitatea delicventei juvenile, precum si miza mare pusa in joc, viitorul tinerilor autori de acte delictuale, impun o pluritate de raspunsuri ferme si rapide cu un puternic caracter educativ ,care sa aiba in vedere protejarea tinerilor si stabilirea pentru acestia a unor repere clare de conduita si integrare sociala. Astazi delicventa juvenila reprezinta fenomenul care evidentiaza gama de abateri sociale ale minorului ,care sunt clasate ca deviante in urma caruia se aplica o pedeapsa administrativa sau penala. Este o problema discutata inca din toate timpurile,o problema actuala in majoritatea tarilor lumii. . In conditiile cresterii ingrijoratoare a delicventei juvenile, lupta pentru combaterea acestiu fenomen contistituie o preocupare comuna pentru toate tarile. Orice stat indiferent de pozitia sa geografica, de nivelul de dezvoltare, de marimea teritoriala se confrunta cu infractionalitatea minorilor. Chiar si organizatiile international au in vizor aceasta problema incercind sa aduca mai multe posibilitati de ameliorare si de prevenire a delicventei juvenile, astfel o politica publica coerenta de combatere a delicventei juvenile trebuie sa dispuna de o veritabila retea de prevenire al carei rol sa se realizeze prin interventia simultana si reciproca a familiei, scolii, asociatatii, precum si insusi a statului. Principalii factori care contribuie la aparitia si dezvoltarea fenomenului delincventei juvenile sunt: lipsa de repere a minorilor, lipsa de comunicare, lipsa de respect pentru principiile etice si morale si de evidentiere a unor modele adecvate in cadrul familiei din care provin, din cauza absentei frecvente a parintilor, problemele psihopatologice asociate cu abuzul fizic si sexual din

partea unor persoane din anturaj, netransmiterea de catre sistemele educationale a valorilor etice si sociale, precum si saracia, somajul, excluderea sociala, si rasismul. Deasemenea, alti factori determinanti in adoptarea de catre minori a unei conduit necorespunzatoare cu normele legale si de convietuire sociala, sunt tendinta pronuntata spre mimetism pe care o au tinerii in procesul de formare a personalitatii lor, tulburarile de personalitate asociate cu consumul de alcool si droguri, si prezentarea de catre mijloacele de informare in masa si de paginile de internet a unor modele de violenta absurda, excesiva si nejustificata, care conduc la banalizarea violentei .Problema cauzalitatii delicventei juvenile poate fi privita ca o interactiune genetica a sistemelor de factori interni si a sistemelor de factori externi sau, cu alte cuvinte, ca o impletire a sistemelor de factori de personalitate a infractorilor minori cu sistemele de factori ce tin de mediul social determinant. Cauzele care-l determina pe minor sa adopte un comportament delincvent sunt greu de clasificat la modul absolut, deoarece evolutia personala, cea care-l conduce la tipuri de comportamente deviante si, in final, delincvente, se explica in fiecare caz printr-un context individual specific,care corespunde propriei experiente de viata si nucleelor de baza in jurul carora se dezvolta fiecare copil si adolescent, si anume: familia, scoala, anturajul propriu si, pe un plan mai general, mediul socioeconomic in care traieste minorul. Pentru realizarea acestui scop, autoritile naionale, societatea civila in ansamblul sau, si fiecare persoana in parte,trebuie sa se implice in conceperea unei strategii de combatere a delicventei juvenile, pe plansocial, familial, si educativ, care sa contribuie la transmiterea catre minori a valorilor sociale si civice necesare formarii acestora in spiritul respectarii legilor, a normelor de conduita si de convietuire sociala general acceptate.

1.6 CONSILIEREA I ORIENTAREA COLAR I PROFESIONAL Orientarea colar i profesional reprezint ansamblul aciunilor opionale i consultative realizate prin modaliti pedagogice, generale i speciale, subordonate, din punctul de vedere al coninutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educaiei, iar din perspectiva metodologic activitii de asisten psihopedagogic i social a cadrelor didactice, elevilor i prinilor, proiectat la nivelul sistemului de nvmnt, n vederea unor opiuni corecte colare i profesionale. Orientarea a fost termenul folosit pe scar larg n prima parte a secoluluiXX, ca desemnnd totalitatea activitatilor pe care un consilier colar le putea desfura. La mijlocul secolului, n unele ri precum: Frana, Anglia, Olanda termenul preferat pentru acest specialist era consilier de orientare. Pe lng rolurile generale ale unui consilier (consiliere individual, consiliere de grup, training,consultan i dezvoltare organizaional), consilierul colar mai este pregatit s desfoare activiti de evaluare, asisten n carier, plasament, prevenire a problemelor de dezvoltare.

1.6.1 Factorii consilierii i orientrii

Principalii factori implicai i cu responsabiliti n consiliere i orientare colar i profesionalsunt: coala, familia, unitile economice, mass-media, alte instituii specializate. coala joac un rol esenial att prin structurile sale, ciclurile i tipurile de programe, ct i prin diversitatea obiectelor de nvmnt, a ariilor curriculare, a aciunilor specifice de orientare colar i profesional (ore de dirigenie, activitatea consilierilor i psihopedagogilor). Familia exercit o influen puternic asupra opiunilor colare i profesionale att prin transferul unor modele ale prinilor ctre urmai, ct i prin proiecia unor ambiii, nempliniri ctre acetia. Unitile economice, prin parteneriatul cu instituiile de formare a forei de munc, devin un factor important n determinarea unor opiuni profesionale att prin propaganda pe care o fac produselor i productorilor, ct i prin ntlniri ale elevilor cu specialiti, sponsorizri, burse oferite celor mai buni elevi sau studeni. Mass-media, prin programele sale educative, prin prezentarea diverselor tipuri de coli i specializri etc., se nscrie n ansamblul factorilor implicai n orientarea colar i profesional. Instituiile specializate cuprind: cabinetele i laboratoarele de orientare colar i profesional, Institutul de tiine ale Educaiei, organizaiile de tineret prin programele Infotin, direcii ale muncii i solidaritii sociale, iar pe plan internaional Asociaia Internaional de Orientare colar iProfesional (Geneva).Cei doi ageni implicai direct n procesul de consiliere sunt cei doi factori umani: consilierul caspecialist, i, respectiv, clientul elevul, studentul, prini. 1.6.2 Obiective i funcii eseniale consilierii

Scopul fundamental al consilierii educaionale este asigurarea unei funcionri optime a individului sau grupului, scop care se poate atinge prin mplinirea obiectivelor consilierii: promovarea sntii i a strii de bine; dezvoltare personal; prevenie. Consilierea n vederea unei corecte orientri colare i profesionale are obiective i funcii specializate bine definite: - cunoatea i autocunoaterea personalitii elevilor, n vederea corelaiei ct mai eficiente ntre posibiliti-aspiraii i cerine socioprofesionale; stimularea elevilor capabili de performane superioare s opteze pentru domenii profesionale n concordan cu aptitudinile speciale de care dispun etc.;

- educarea elevilor n vederea unor opiuni colare i profesionale corecte i realiste; facilitarea perceperii categoriilor socioprofesionale i de apreciere a situaiilor reale de munc, de respect pentru fiecare domeniu de activitate; - ndrumarea i consilierea elevilor n scopul planificrii propriilor studii n raport de viitoarele proiecte profesionale i de carier; -sprijinirea elevilor n prefigurarea proiectiv a devenirii.

1.6.3 Metode i tehnici utilizate n consiliere n raport de funciile eseniale ale consilierii, metodele i tehnicile utilizate pot fi de mai multecategorii: Metode de cunoatere a personalitii celui consiliat prin teste i chestionare de interese profesionale. Ilustrativ n acest sens este testul Holland. Metode de autocunoatere a personalitii prin: - autocaracterizare structurat de ctre consilier i realizat cu sprijinul logistic i metodic al acesteia, mai cu seam n ceea ce privete utilizarea corect a unor instrumente precum testele, portofoliile, referinele etc; - autoevaluarea potrivit unor baremuri i criterii de performan cu ajutorul unor tehnici ct mai obiective. Metode de informare i documentare, de marketing personal asupra pieei forei de munc prin: - proiecte profesionale i/sau de carier, care definesc politica proprie n construcia devenizrii i realizrii socio-profesionale; rutele colare i profesionale, competenele i nivelurile de performan cerute de viitoarele profesii, oportuniti de carier etc.;

- trguri ale forei de munc prin care vin n contact cu ofertanii unor locuri posibile de munc, unde particip la interviuri etc.; - consultarea unor reviste de specialitate, a unor pliante de prezentare etc.; - vizionarea unor emisiuni TV, video-casete, prin care se prezint diverse domenii profesionale,medii de munc; - consultarea unor pagini web, site-uri cuprinznd informaii utile consilierii; - elaborarea unor scrisori de intenie care, mpreun cu CV-ul, prezint competenele solicitantului, interesele i motivaiile pentru respectivul lor de munc, inteniile privind dezvoltarea firmei; eventual proiecte manageriale.

Metode de consiliere propriu-zis (de sftuire) prin: - dezbateri pe probleme de orientare i consiliere, avnd drept obiectiv fie clarificarea opiunilor i atitudinilor participanilor, fie analiza avantajelor sau dezavantajelor n alegerea unei variante de rute socioprofesionale; - clarificarea unor ntrebri ale tinerilor, vizavi de evoluia n carier; - studiul de caz , metoda situaiei (case-study) a incidentului critic, ce determin analiza situaiei, stabilirea unor variante de decizie a factorilor favorizani sau defavorizani pentru fiecare variant, precum i msurile corespunztoare de aplicare a deciziei optime. 1.6.4 Etapele orientrii profesionale

Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutatasa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre rolul sau in societate, presupune testarea conceptiilor si transformarea lor in conformitate cu realitateainconjuratoare, astfel incat acea persoana sa obtina satisfactii si sa desfasoare o activitate benefica societatii. Preorientarea profesional (orientarea scolar), la vrsta de 14-15 ani presupune examenul psihologic al copilului si culegerea datelor despre situaia familial a elevului. Orientarea profesional : se face la vrsta de 16-18 ani Obiectivele orientrii profesionale: orientarea profesional urmreste realizarea a dou obiective fundamentale si anume: - gsirea pentru fiecare solicitant a profesiunii celei mai potrivite cu posibilitile sale fizice si psihice; - asigurarea procesului de pregtire profesional a persoanelor care prin caracteristicile lor fizice si psihice sunt apte s-si nsuseasc n condiii optime cunostinele necesare practicrii profesiunilor respective. Orientarea are trei directii de abordare : Orientarea colara privind optiunile colare si sprijinirea elevilor ; Orientarea profesionala privind optiunile si plasarea in rolurile ocupationale si locurile de munca; Orientarea/consilierea individuala .

Identitatea vocaional combin aspecte legate de cunoaterea propriilor interese, valori,abiliti i competene, pe de o parte, cu preferina pentru un anumit tip de activiti, stiluri de interaciune i medii de munc, pe de alt parte. Procesul de dezvoltare al identitii vocaionale ncepe cu o perioad a fanteziei n planul aspiraiilor vocaionale. Copilul ntre 3 i 10 ani se identific n planul

intereselor vocaionale cu diverse persoane semnificative din mediul familial sau colar i imit comportamentul acestora n cadrul jocurilor. Pentru dezvoltarea vocaional acest stadiu este foarte important, pentru c, astfel, profesia devine o component a imaginii de sine aflat n dezvoltare. La adolescen, identitatea vocaional are mai multe forme: - identitate forat - adolescentul nu a experimentat o criz identitar pentru c a preluat n mod necritic valorile i expectanele altora, - criza identitar - adolescentul simte o presiune de a realiza o alegere, dar alegerea este mereu amnat - difuzie identitar - adolescentul nu a fcut nc o alegere i nu este preocupat s fac un angajament pe o anumit direcie - identitate conturat ,adolescentul a fcut propriile alegeri, prin urmare a ndeprtat presiunea, este clar orientat i urmrete acum obiectivele ideologice i profesionale propuse ntr-o piat a forei de munc aflat n continu micare exist o presiune asupra valorilor salariailor i nu numai. n mediul competitiv al economiei de pia, managerii determin pe angajai s adere la valorile circumscrise carierei i in special la cele ale ntreprinztorilor. n economia de pia tot mai multe regului, roluri i valori ale salariailor sunt puse sub semnul ntrebrii de celelalte seturi de valori ( ale ntreprinztorului i celui ce dorete s fac o carier). ntrebarea care se pune este dac se pot schimba seturile de valori.