Autismul reprezinta una dintre acele boli, rare, ce-i drept, ale copilariei, de care parintii se tem foarte

mult. Cu atat mai mult cu cat aceasta boala nu are cauze cunoscute, nu are tratamente care sa duca la o vindecare sigura si, mai mult, boala poate persista intreaga viata. Autismul reprezinta, in termeni medicali, o tulburare neurologica grava, asociata uneori cu retard mintal. Despre copiii autisti se poate spune ca li se ia mult pe o parte si li se da si mai mult pe alta parte. In sensul ca un copil autist va avea probleme de afectivitate, de adaptare, de invatare sau comunicare, insa pot dispune de capacitati extrem de dezvoltate in domenii cum ar fi matematica, desen, muzica sau pot avea o memorie foarte buna. Cum imi dau seama daca am un copil autist? Exista cateva simptome dupa care un parinte isi poate da seama daca autismul este sau nu prezent la copilul lui. - copilul nu reactioneaza si nu raspunde la stimulii exteriori, pare ca nu aude cand este strigat pe nume sau ca nu simte o atingere - nu relationeaza cu ceilalti, sta mereu izolat si pare absent - este mai mult decat interiorizat, are gesturi stereotipe, nu se joaca si nu se imprieteneste cu ceilalti copii - are dificultati de vorbire si de invatare a limbajului - vorbeste incoerent, nu are logica in ceea ce spune, nu poate duce la bun sfarsit o idee - se poate atasa excesiv de anumite obiecte si poate reactiona violent in momentul in care obiectul atentiei lui ii este luat - copilul isi poate face singur rau, prin actiuni de automutilare, fara sa simta durerea la intensitatea la care simte un om obisnuit - poate fi hiperactiv sau, dimpotriva, hipoactiv, situatie care duce la un control dificil al copilului. Mai mult, copilul va avea nevoie permanent de insotitor, in functie de stadiul bolii. Care sunt cauzele autismului? Asa cum spuneam, autismul nu are cauze clare si bine cunoscute. Totusi, ipotezele care se cunosc in cazul acestei boli, cauzele pot fi: - un virus, numit citomegalovirus - o leziune cerebrala - un nivel anormal de neurotransmitatori (serotonina si dopamina) la nivelul creierului - o stare de stres exagerata a mamei in perioada sarcinii - fumatul in perioada sarcinii Copilul meu va fi autist toata viata? Situatia difera de la caz la caz. Depinde foarte mult de stadiul si de gravitatea bolii. Astfel, daca simptomele sunt mai greu de corectat, automat viitorul adult se va confunta cu ele si mai tarziu. Mai mult, depinde foarte mult de implicarea celor din jur pentru ameliorarea bolii copilului afectat. Integrarea in mediul social se poate face, treptat si cu multa rabdare. Copilul nu trebuie in nici un caz izolat, ci trebuie ajutat sa aiba diverse preocupari, ca orice alt copil de varsta lui. Cum imi pot trata copilul autist?

Trebuie specificat de la bun inceput ca nu exista un tratament medicamentos care sa vindece sau care sa reduca simptomele autismului. De aceea, vindecarea unui copil autist se face prin terapii comportamentale si prin asistenta permanenta. Astfel, parintii copilului trebuie sa ii acorde copilului autist mai multa ingrijire si mai mult timp decat unui copil obisnuit. Copilului i se vor dezvolta abilitatile (va fi incurajat sa deseneze daca are o pasiune pentru asa ceva) si i se vor diminua simptomele negative (leganatul, gesturile stereotipe, automutilarea). Parintii sunt in primul rand intristati de faptul ca un copil autist nu stie sa reactioneze la imbratisari si la afectiunea celor din jur, care poate da impresia ca toate eforturile sunt in zadar. Parintii insa sunt cei care nu trebuie sa se descurajeze usor. Vindecarea unui copil autist se face in timp, poate prea mult timp pentru rabdarea noastra care este limitata de cele mai multe ori. Copilul va fi stimulat sa ia contact cu alti copii, pentru a se evita izolarea lui si pentru a -l integra incet incet in mediul social. Joaca trebuie de cele mai multe ori sa fie una cu scop educativ. I se pot prezenta celui mic, prin intermediul jucariilor, diferite actiuni si personaje din viata reala. Copilul poate fi invatat, odata cu inaintarea in varsta, sa se descurce singur. Copilul poate incepe de la a invata sa se imbrace singur pana la a povesti o carte. Iarasi, totul tine de varsta si de gradul bolii. Parintii care au un copil autist nu trebuie sa il considere pe cel mic vinovat de ceva anume. Nu trebuie sa il izoleze, nu trebuie sa le fie rusine cu el, nu trebuie sa il priveasca altfel, nu trebuie sa il excluda din mediul familial sau cel social si, mai ales, copilul nu trebuie pedepsit pentru boala lui. Cine ma poate ajuta daca am un copil autist? Daca ai un copil autist, apeleaza la ajutor profesionist. La noi in tara, institutia care se ocupa de situatia copiilor autisti este: - Asociatia nationala a copiilor si adultilor cu Autism din Romania - (ANCCAR) sau - Organizatia Autism Romania" - Asociatia Parintilor Copiilor cu Autism. Acolo vei gasi mult ajutor profesionist, iar tie nu iti ramane decat sa iti inconjori copilul cu multa dragoste, rabdare si daruire.

Tratament Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona. Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului.

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.

Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare, sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.

Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim. Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii.

In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi: - Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis) - Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children) - si integrarea senzoriala

Terapii specializate Aceste cuprind: - logopedie - terapie ocupationala - fiziokinetoterapie

Terapiile comportamentale Terapia comportamentala este componenta cea mai importanta a ingrijirii unei persoane cu autism. Diferitele terapii existente pot aduce o anumita ameliorare, in special la copii afectati usor. Cu cat terapia este inceputa mai devreme - de la varsta de 2 ani, daca este posibil - cu atat rezultatele obtinute vor fi mai bune. Mai multe moduri de interventie sunt recomandate: psihiatrie, psihologie, terapie ocupationala, behaviorism. Educatia unui copil cu autism necesita un angajament major din partea parintilor. Iata cateva comportamente recomandate ce pot fi adoptate fata de un copil autist: Acordarea unei atentii maxime fata de copil si utilizarea intregului sau potential. De exemplu, daca un copil isi poate aranja singur jucariile, trebuie insistat sa faca acest lucru. Daca este necesar, se pot reduce exigentele, dar astfel incat copilul sa nu isi dea seama. Adoptarea unui comportament consecvent. Este esential ca adultii care interactioneaza cu copilul sa fie logici si consecventi. Consultarea intre diferitele persoane care intervin si adoptarea unei linii de conduita comuna este foarte utila pentru dezvoltarea copilului. Interventiile frecvente. Cu cat copilul autist este mai "rupt" de realitatea exterioara, cu atat este mai important ca adultii sa intervina pentru a dezvolta aptitudinile copilului.

 Feedbackul pozitiv. Este important ca fiecare comportament pozitiv (contactul vizual, comunicarea verbala, indeplinirea unei sarcini) sa fie recompensate. Recompensand comportamentele pozitive si nereactionand la comportamentale negative atunci cand nu sunt periculoase este posibila obtinerea unei ameliorari a comportamentului copilului. Cautarea cauzei unui comportament problematic. Atunci cand se incearca eliminarea unui comportament problematic, este important sa se determine in ce masura acel comportament este util copilului. In conditiile in care se intelege de ce copilul actioneaza in acest mod si ce vrea el sa exprime, el poate fi invatat un alt mod de expresie mai potrivit. Nu cedati niciodata. Chiar daca face o criza pentru a obtine ceva ce i-a fost refuzat, este esential sa nu cedati cererii copilului. Un comportament contrar ar confirma copilului ca isi poate atinge scopurile adoptand comportamente negative. Evitarea consolidarii rutinelor. Intrucat autistul are o preferinta exagerata pentru rutine si ritualuri, este recomandata diversificarea comportamentelor sale. Astfel, i se permite experimentarea unor situatii noi. Stimularea copilului pentru indeplinirea sarcinilor. Permitandu-i copilului sa termine singur sau cu un minim de ajutor o sarcina adaptata capacitatilor sale, il ajutati sa cunoasca succesul. Acesta este o metoda buna de a-i incuraja autonomia.