DIVERTISMENTUL SI EDUCATIA Pentru cei care traiesc ntr-o cultura n care divertismentul a devenit valoarea principala si cea mai

pretuita, probabil va fi un soc sa afle ca nu nto tdeauna a fost asa. Acest cuvnt, tradus prin "amuzament", este "de origine recent a si nici o alta limba nu are un echivalent exact pentru semnificatia din limba engleza, de unde presupunem ca acest cuvnt nu a fost nteles imediat si nici nu a f ost acceptat n totalitate pna n secolul XX. Ar fi interesant sa facem un studiu al cuvintelor "a rde" si "rs", asa cum le gasim n scrierile vechi. Ele sunt folosite a proape ntotdeauna cu o conotatie negativa - de obicei despre cineva care exprima batjocura sau ridiculizare. Doar n cteva ocazii, rsul este definit ca fiind un lucr u pozitiv. Despre nici una din marile personalitati ale vremurilor biblice nu ga sim ca a rs ca exprimare a bucuriei si fericirii. Iisus a plns, dar nu l gasim nici odata rznd. Acelasi lucru si despre multi altii. Asta nu nseamna ca oamenii evlavio si din acele vremuri nu au rs niciodata. Scriptura alatura ideii de distractie o conotatie peiorativa, defavo rabila. Fiul risipitor s-a distrat atunci cnd si irosea averea si viata, dar apoi si -a venit n fire. Cnd s-a ntors acasa, tatal lui a dat o petrecere n care toti, cu ex ceptia unei singure persoane, s-au bucurat si s-au veselit. Desigur, bucuria lor a fost pentru un lucru minunat - pocainta unui pacatos. Sarbatorile din Vechiul Testament erau o vreme de bucurie. Gasim cntari, mncare buna si bautura. Bucuria care nsotea sarbatorile (si alte evenimente fericite) trebuia sa L aiba n centru pe Dumnezeu. Pe paginile istoriei nu apare nimic care sa semene cu era divertisme ntului, asa cum o cunoastem noi astazi. Multi au gasit radacinile exploziei dive rtismentului printre oamenii obisnuiti n schimbarile radicale care au avut loc n s ocietatea occidentala din secolul al XIX-lea. Secole de-a rndul aristocratia a apreciat artele. Dar pentru a se put ea bucura de arta, o persoana trebuia sa mediteze, sa-si foloseasca mintea si su fletul. Noile forme de divertisment (comedia, revista, dansul frivol, caricatura etc.), din ce n ce mai populare printre oamenii obisnuiti, nu erau nimic altceva dect amuzament fara sens. Elita ura divertismentul din aceleasi motive pentru ca re l iubeau masele. Biserica se opunea divertismentului pentru ca atunci cnd o per soana era amuzata de distractii, nu se mai putea gndi la Dumnezeu. n Biserica muzica era controlata cu grija. Uneori ea era eliminata n t otalitate, de teama ca oamenii sa nu fie manipulati. Mai trziu Muzica a cstigat un rol central, emotiile fiind de-acum pe primul loc. Preotii au nceput sa studieze metode eficiente prin care sa atraga multimile, genernd si acceptnd divertisment ul. n Bizant, Biserica a fost ostila nca de la nceput teatrului care nu nceta sa ridicul izeze clerul si sa parodieze ceremoniile religioase. Clerul totusi frecventa tea trul, Iustinian trebuind sa emita o lege prin care interzicea accesul episcopilo r si preotilor la spectacolele de teatru. Biserica a nteles ca un divertisment att de popular ar putea deveni-reelaborndu-l fundamental- un atractiv instrument de propaganda religioasa n rndul maselor. n acest scop preotii adopta anumite gesturi rituale n timpul oficierii slujbei, iar imnurile cntate introduc melodii populare cntate pe strazi. n predici s-au introdus scurte digresiuni si parafraze ale unor citate din Evanghelii, predica capatnd forma unei naratiuni dramatice. n sec.V lec tura acestor interpolari fiind sustinuta de persoane diferite a aparut dialogul si cnturile dialogate, monologul si replicile dramatice ale corurilor alternate. Catre sfrsitul sec. al IX-lea cu ocazia anumitor sarbatori, n bisericile bizantine ncep sa se reprezinte episoade dramatice cu subiecte biblice, aceasta traditie c ontinund nentrerupt. n Occident acest teatru religios s-a reprezentat apoi afara d in biserica, cu autori si actori laici. n secolul XX societatea da nastere mijlocului perfect de transmitere a divertismentului prin media audio-vizual (Radioul-Televiziunea-Internetul). Pro blema nu este ca acestea difuzeaza materiale de divertisment ci ca ele ne prez

inta toate materialele ca divertisment. Transforma cultura ntr-o imensa arena pen tru industria spectacolului. Ele nu au inventat era divertismentului, ele au per fectionat-o. Era audio-vizuala s-a ridicat din cenusa erei expunerii. n secolele tre cute, lumea a fost dominata de cuvntul scris si de o oratorie bazata pe cuvntul s cris. Era o lume care putea gndi, analiza, dezbate si formula un argument, putea n telege si discuta diverse subiecte. Divertismentul a ajuns astazi n fiecare aspec t al societatii: politica, media, reclame, viata n general. Politicienii nu mai d ezbat probleme vitale, ct sunt preocupati sa proiecteze o imagine care nseamna tot ul. Articolele din presa ncep din ce in ce mai mult sa semene cu romanele, pregat ind scena si ncercnd sa capteze interesul. Educatia a fost cuprinsa si ea de acest val. Daca elevii nu vor sa as culte ce-i nvata profesorul si nu vor sa citeasca bibliografia, poate ca : vor as culta de teatrul de papusi si vor urmari desenele animate. Asa s-au inventat pro gramele de televiziune educationala pentru copii, combinnd educatia si divertisme ntul n emisiunile televizate, apoi au nceput sa-i laude rezultatele. Copiii au cal culatoare personale prin care continua metamorfoza procesului de nvatare prin jo c. Prognoza pe termen lung nu este att de luminoasa. Acesti copii vor ajunge la u niversitate sau la servici cu o mentalitate a jocului. Consecinta, recunoscuta tot mai mult de profesori, este ca trebuie sa facem procesul de educare amuzant si distractiv daca vrem sa pastram interesul tinerilor nostri. Copiii iubesc sco ala doar daca este ca n desenul animat. Ca spectacol de televiziune, desenul anim at nu-i ncurajeaza pe copii sa iubeasca scoala sau orice tine de scoala. i ncurajea za sa iubeasca televiziunea. Televiziunea educationala sustine ideea ca educatia si divertismentul sunt inseparabile. Acest lucru a transformat sala de clasa ntr -un loc n care att predarea ct si nvatarea trebuie sa fie activitati ct mai distracti ve. Cnd nu este asa, studentii devin agitati sau indiferenti. Reclamele, sunt o oglinda ct se poate de fidela a lucrurilor pe care le pretuieste societatea si a felului n care ea gndeste. nainte de secolul XX, produc atorii reclamelor presupuneau ca cei carora le sunt adresate stiau citi, erau cu lti, rationali si analitici. Reclamele explicau beneficiile produselor - pentru a atrage o societate care gndeste. Asa au stat lucrurile pna n ultima parte a secol ului, cnd producatorii de reclame au nceput sa adopte melodiile cu priza la public si sloganurile. Oricine poate observa lipsa aproape totala a continutului din r eclamele moderne. Acestea nu au aproape nici o legatura cu produsul promovat. Nu valoarea produsului este vnduta, ci imaginea. nlocuind afirmatiile cu imagini, re clama a nlocuit testarea adevarului cu apelul emotional ca baza pentru decizia cu mparatorului. Cultura puritana punea accentul pe valori precum: munca, integri tatea si curajul. Noua cultura, a personalitatii pune accentul pe farmec, fascin atie si atractie. Succesul a devenit mai mult o functie a personalitatii, a imag inii publice, a atitudinilor si comportamentului, a abilitatilor si tehnicilor, a strategiilor de putere, a abilitatilor de comunicare si a atitudinilor pozitiv e. Traim ntr-o societate care se ndreapta spre o forma care sfideaza continutul, c are mbratiseaza superficialul, care traieste sa se distreze, e gata sa plateasca orice suma de bani sa se poata amuza, care considera distractia drept scopul sup rem al vietii. Generatia nascuta n perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial credea ca si poate satisface nevoia de implinire prin divertisment. A aglomerat maternit atile, scolile elementare si concertele rock, se ngramadeste acum n mega-biserici (numai o generatie care a iubit festivalul rock Woodstock din 1969 poate iubi me ga-biserica). Audio-vizualul crestin apeleaza din ce n ce mai mult la divertisment. E mai sigur ca cineva sa ntlneasca si sa fie miscat de cntareti si personalitati. M ulte lacasuri de cult (biserici) ncearca sa copieze biserica electronica (Radio-T eleviziune-Internet) o strategie autodistructiva, neputndu-se compara cu producti a profesionala (nsemnnd grafica ingenioasa sau efecte speciale) a acesteia. Locul muzicii pare a fi acela de a crea o stare sufleteasca. Cu muzi ca potrivita si muzicieni talentati, putem crea aproape orice fel de dispozitie. Vrem oameni fericiti? n lacrimi? Meditativi? Entuziasmati? Motivati? Muzica n mini

capabile poate crea toate aceste stari si multe altele. Cntarile de lauda care a u luat locul maretelor imnuri (bizantine sau gregoriene) nu reusesc sa ascunda f aptul ca nchinarea noastra este un spectacol, care face apel la simturi n loc sa f ie un act de reverenta fata de Dumnezeu. Cele mai multe din cntarile crestine att de populare astazi sunt simple versuri de lauda care, n cel mai bun caz, prezinta un singur adevar, repetat ntr-o forma sau alta de-a lungul ntregii cntari. Una din aceste cntari repeta ncontinuu cuvintele "Te nalt, O Doamne." E adevarat, El e vre dnic sa fie naltat. nsa de ce este naltat? Ce nvatam de aici despre Dumnezeu? (ascul tati posturile noastre de radio crestine- si o sa ntelegeti) Un cntec care repeta nc ontinuu ca Iisus este Domnul, fara sa mai spuna nimic altceva, nu poate fi numar at printre cele cu continut teologic. O mare parte a acestui tip de muzica crest ina contemporana ocoleste mintea, tintind direct emotiile. Inimile pot fi miscat e cu ajutorul folosirii iscusite a melodiei si ritmului, indiferent de mesajul t ransmis de cntare. Poate ne place frumusetea si pasiunea cntecului, nsa ceea ce exp rima nu este credinta. Aduc lauda lui Dumnezeu nsa sunt lipsite de o baza doctrin ara. Atunci cnd scopul muzicii este sa obtina un raspuns emotional, lipsit de ade varul biblic, rezultatul este o credinta crestina dramatizata (teatru, film). Trebuie sa nvatam copii sa asculte si sa nvete muzica crestina de calitate. Poate ca nu vor aprecia imediat melodiile sau versurile, nsa unde altun deva pot nvata despre aceasta mare parte a muzicii daca nu n biserici? Au la dispo zitie restul timpului daca vor sa asculte muzica pe care si-o aleg singuri sau l e-o recomanda altcineva. Multi oameni au audiat numeroase ore de emisiuni crest ine la radio, au participat la concerte crestine, au cumparat CD-uri nregistrate de artisti crestini profesionisti, iar acum vin la serviciile bisericii asteptndu -se ca toate acestea sa se regaseasca n ntlnirea de duminica dimineata. Divertismentul ne ajunge oriunde ne-am gasi, ne aseaza n mijlocul spec tacolului si apoi ne lasa cum eram, poate ceva mai saraci n timp si bani. El a de venit un mod de viata, s-a raspndit n toate aspectele societatii si culturii noast re transformndu-se pentru noi toti ntr-o forma de arta.