Rzboi ntru Cuvnt: Suflete schimbate la fata (2): POVESTEA UNEI TINERE MAME VINDECATE IN MOD MINUNAT DE CANCER

SI TBC, DUPA CE A RAMAS SI INSARCINATA

9 august 2011 de Dianora Ioana

Familia ortodoxa, nr. 7 (30)/2011:

Prin copilul pe care l-a purtat n pantece, a invins cancer ul i tuberculoza

Cazurile n care oamenii ies biruitori dintr-o lupt cu boli greu de vindecat, precum cancerul, impresioneaz att prin felul n care cel bolnav a izbutit s nu se lase dobort de durere si de dezndejde, dar, mai ales, prin felul n care Dumnezeu a lucrat n viaa acestuia si a celor apropiai spre tmduirea trupului i a sufletului. Cazul Danielei Popa din Bucureti este unul aparte, pentru c la cancer s-a adugat i tuberculoza; pe lng toate acestea, Dumnezeu i-a dat binecuvntarea s fie pentru a treia oar mam. Daniela i Richard Popa au neles rostul acestor ncercri, le-au primit cu inima deschis, iar prin credin i mult rugciune au izbutit s le biruiasc.

Daniela: Am aflat de boal n luna mai a anului 2005, pe cnd Richard, soul meu, era plecat n Muntele Athos. Aveam o stare febril, care se accentua din zi n zi tot mai mult. Cnd Richard s-a ntors din Sfntul Munte, n urma biopsiei am aflat diagnosticul: limfom Hodgkin cu depleie limfocitar (limfomul Hodgkin este o form de cancer al sistemului limfatic, n care celulele sistemului limfatic se divid anormal i se rspndesc n afara acestuia n.red.).

- Cum se manifesta boala? D.: Prin stri febrile, oboseal, transpiraii nu aveam deloc putere i au nceput s se umfle ganglionii n jurul gtului. In acel moment, boala era n stadiul al doilea i am hotrt s urmez un tratament naturist. Tratamentul ns nu a avut efect boala a evoluat i foarte repede, n septembrie, am ajuns la stadiul al patrulea. Febra era mai mare, ganglionii crescuser i aveam mncrimi pe tot corpul! - n momentul acela, ce tiai despre ansele de vindecare din punct de vedere medical? D.: tiam c este cel mai agresiv subtip al bolii, dar nu m gndeam c nu m voi vindeca. Aa este firea mea, optimist nu acceptam ideea c nu o s m fac bine! Chiar ncercam s m gndesc la moarte i nu puteam. n acea perioad, mi-a dat mult putere i ncredere un verset din Sfnta Scriptur: n lume necazuri vei avea, dar ndrznii: Eu am biruit lumea (Ioan 16:33). O monahie drag nou mi-a druit cartea Viaa Cuviosului Paisie Aghioritul, care m-a ajutat foarte mult n lupta cu boala: am vzut c la Dumnezeu totul este cu putin.

Dac l ai alturi pe Domnul, rnduiala firii se poate schimba. Nu tiam dac Dumnezeu mi va asculta rugciunea, dar am ndjduit tot timpul. Pe tot parcursul bolii s-au rugat foarte multe persoane pentru mine, sute de credincioi i zeci de preoi de la mnstirile din ar i din Sfntul Munte. La Mnstirea Putna, Printele Teofan, fratele meu, spunea tuturor: Ea este sora mea, are cancer, rugaiv pentru ea! Am stat foarte mult la Putna. n septembrie am stat ntr-o camer chiar lng biseric, cci nu m mai puteam deplasa. Seara nu puteam s dorm din cauza durerilor i a transpiraiei abundente; m schimbam de 10-12 ori pe noapte, iar temperatura nu cobora sub 38C. Ganglionii crescuser foarte mult, gtul practic mi se dublase ca grosime! n acel moment, cu binecuvntarea printelui duhovnic, am nceput chimioterapia. Dup a doua edin de chimioterapie a nceput s-mi cad prul. Am avut atunci o cdere; am zis c nu voi putea duce pn la capt tot tratamentul. Soul meu a fost alturi de mine i mi-a zis: Las, o s trecem noi i peste asta! De asemenea, copiii i familia mea m-au susinut foarte mult. M ntrebam uneori de ce unii oameni se mbolnvesc i alii nu - Ai crtit mpotriva lui Dumnezeu c v-a trimis boala? D.: Nu, era o constatare general c unii sunt sntoi, iar alii nu. Nu a fi putut s judec hotrrea lui Dumnezeu. tiam foarte clar c Dumnezeu are planul Su cu mine. - Cum ai suportat tot tratamentul? D.: Spre final, mi-a fost foarte greu. Simeam c inima, plmnii mi se blocheaz i m temeam c nu voi fi n stare s termin cele dousprezece edine de citostatice pe care trebuia s le fac. Am fost nite pacieni dificili, pentru c nu voiam s lum nici un medicament dintre cele recomandate de medicii de la spital, pe lng chimioterapie. tiam sigur c acele medicamente mi fac ru. Eu, timp de zece ani, am urmat un tratament la o clinic particular din Bucureti pentru c aveam o anemie moderat. La acea clinic, n fiecare primvar, ei mi ddeau fier dar eu reveneam n primvara urmtoare cu aceleai probleme. n urma consumului de fier mi-am dat organismul peste cap. La spital, pe lng chimioterapie, mediciimi-au prescris fier i alte medicamente, dar am refuzat s le iau. Am luat totui nite medicamente naturiste, recomandate de d-1 doctor Pavel Chiril i de regretata sa soie, d-na doctor Maria Chiril. Cele dousprezece edine de citostatice reprezentau primul pas pentru vindecarea bolii mele. Urma apoi radioterapia. Pentru acest lucru am mers la o clinic n Germania. Medicului care a preluat cazul meu i s-a prut foarte avansat stadiul bolii i, de aceea, mi-a spus c este necesar s mai fac nc patru edine de chimioterapie nainte de a ncepe radioterapia. - Asac ai fost nevoii s continuai cu citostaticele n Romnia

Richard: Da, am revenit n ar. Daniela a nceput o nou edin, dar a ntrerupt-o la jumtate pentru c, n timpul tratamentului, organismul a cedat. Dup aceasta, a urmat un nou set de analize, pentru a vedea de ce nu a mai suportat edina de citostatice. Analizele au artat c are i TBC. Daniela: Am ntrerupt chimioterapia i am nceput tratamentul tuberculostatic foarte greu de susinut, cci imunitatea mea era la pmnt. Timp de apte sptmni am luat cte nou antibiotice pe zi. Ne gndeam c astfel se va vindeca nti TBC-ul i apoi ne vom ntoarce la radioterapie. Dup acest tratament tuberculostatic, ca s m ntorc n Germania pentru radioterapie, mai aveam nevoie de nite analize, printre care i o tomografie, din care s reias starea plmnilor i a ganglionilor. Aa c am mers s fac i aceast analiz. n timpul tomografiei mi-am dat seama c este ceva n neregul, pentru c aparatul s-a oprit, a urmat un moment de pauz, apoi a repornit practic, m-a iradiat de dou ori. Apoi am aflat c sunt nsrcinat. Doamna doctor vzuse la prima trecere cu tomograful c sunt nsrcinat, a oprit aparatul i l-a ntrebat pe soul meu ce s facem. Iar el a spus s continum tomografia, ntruct trebuia s mergem la raze, n Germania, cu rezultatul tomografiei. Eu, de obicei, purtam la gt brul Maicii Domnului de la Mnstirea Vatopedi (este vorba de o panglic atins de Brul Maicii Domnului, pstrat la Mnstirea Vatopedi, pe care prinii de la aceast mnstire o mpart pelerinilor ca binecuvntare n. red.). In ziua aceea l-am uitat. Am fost speriat c nu am acest bru la mine i am simit nevoia s ma rog mai mult. Ct timp a durat tomografia, m-am rugat nencetat i foarte fierbinte Maicii Domnului i tuturor Sfinilor s m ocroteasc. Prin rnduiala lui Dumnezeu, dup acea tomografie aveam programare i la d-l doctor Pavel Chiril. Dnsul ne-a spus: S-au mai vzut minuni!, i ne-a povestit cteva ntmplri minunate petrecute cu unele paciente nsrcinate, crora medicii nu le mai ddeau nici o ans. Apoi am stat de vorb cu d-na doctor Maria Chiril, care mi-a spus aa: Crezi c Dumnezeu i-a trimis un copil ca s te piard? - Au mai fost persoane care v-au susinut?

R: Da, duhovnicul meu, Printele Ion Popescu de la Biserica Icoanei din Bucureti. Primul lucru pe care l-am fcut cnd am aflat vestea a fost s-l sunm pe printele nostru duhovnic, care, dup un moment ndelungat de gndire, ne-a rspuns: Nu avei nici un drept de via asupra acestui copil!. I-a fost greu s spun acest lucru, pentru c ne privea ca pe propriii copii, dar credina a fost mai puternic. La aceste cuvinte, am simit cum s-a ridicat o povar de pe umerii notri i s-a mutat pe umerii lui Dumnezeu! Am ajuns apoi la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului de la Biserica Icoanei i ne-am rugat aa: Maica Domnului, ai grij de acest copil! i-l ncredinm ie, este al tu. Fac-se voia ta! D.: Apoi am fost s lum cuvnt de ntrire i de la Printele Arsenie Papacioc. Dei era foarte bolnav, ne-a primit i am stat mult de vorb cu sfinia sa. Era plin de dragoste. n tot timpul discuiei ne-a inut de mn pe amndoi i ne-a spus: Eu o s v ajut (prin rugciune), dar s m ajutai i voi!. Suntem convini c rugciunea Printelui Arsenie a cntrit mult naintea lui Dumnezeu! Am gsit ajutor i la Mnstirea Putna, la printele stare i la o mare parte din obtea mnstirii. Rugciunile i cuvintele de ntrire ne-au limpezit drumul i ne-au uurat crucea. - Ce au spus medicii? R.: Cei mai muli dintre ei ne-au fcut nebuni. Pentru medici era de neconceput cum de-am hotrt s pstrm copilul, cnd Daniela avea TBC, cancer, iar n plus copilul fusese conceput imediat dup a treisprezecea edin de citostatice, fiind supus timp de apte sptmni la tratament tuberculostatic i la o edin (dubl) de tomograf!

D.: Am ntrerupt orice tratament alopat i am urmat doar recomandrile medicilor de la Centrul Medical Naturalia. La boal nici nu m-am mai gndit m-am concentrat doar pe sarcin. Am cutat un medic ginecolog cu care s nasc. Am ajuns la o doctori cu experien o femeie foarte tare i puternic, dar care nu mai avusese un caz similar. Dei dnsa nu fcea avorturi, n cazul meu insista s avortez. De fiecare dat plecam plngnd de la ea! Zicea ca nu se poate s m vindec i eu, s triasc copilul i s nu aib nici malformaii Sarcina a mers bine, dar doamna doctor cu care am nscut a avut o team pentru mine pn la sfrit! Naterea a decurs foarte uor i a venit pe lume Antonie, mezinul familiei noastre. Minunea care s-a ntmplat o nelegem ca rod al rugciunilor multor semeni de-ai notri, monahi preoi i mireni. Noi nu avem nici un merit.

Nu avem ndoial c Maica Domnului a fost mijlocitoarea noastr la Dumnezeu, dar ne-am rugat multor sfini, precum Sfntul Ghenadie de la Putna, Sfntul Voievod tefan cel Mare, Sfntul Daniil Sihastrul, Sfntul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfntul Ierarh Nicolae, Sfntul Ioan Boteztorul, Sfntul Antonie cel Mare, Sfntul Calinic de la Cernica, Sfntul Gheorghe de la Cernica i Sfntul Nectarie din Eghina. Pe lng aceasta, am participat la foarte multe Sfinte Masluri, att la biseric, ct i acas. Iat c Tainele Bisericii sunt lucrtoare! - Care a fost starea de sntate a lui Antonie dup ce l-ai nscut? D.: Dup natere i s-au fcut foarte multe analize lui Antonie i toate au ieit bine: copilul era perfect sntos! Am avut o problem cu vaccinarea, pentru c am insistat s nu fie vaccinat antihepatit. La nici o zi de la natere, medicii doreau s-i fac acest vaccin antihepatic, dar noi am fost foarte fermi n hotrrea noastr i nu i-au mai fcut vaccinul. - De ce nu ai vrut? 6

D.: Considerm c vaccinurile nu ajut. S faci un vaccin antihepatit unui copil de o zi ni se prea un lucru extrem de grav. Ceilali doi copii sunt la liceu acum i tiam ca ei au fost vaccinai antihepatit de-abia n clasa a III-a. i am vzut: vaccinul l faci i are efect pentru o perioad de 3-4-5 ani. Apoi ce faci, l reiei? Nu am fcut acest vaccin antihepatit, dar o parte dintre vaccinurile obligatorii le-am fcut. - Cum au ieit analizele dumneavoastr dup ce ai nscut? D.: Imediat dup ce am nscut a trebuit s fac analiza pentru TBC, pentru c nu voiau s m lase s alptez. Am fcut o radiografie. Era curat-curat! Plmnul era vindecat i se retrseser i ganglionii din mediastin! Doamna doctor inea, n paralel, amndou radiografiile, cea de dinainte de natere i cea de dup, i nu-i venea s cread c erau ale aceleiai persoane, att de bolnav, care n ultimele luni nu urmase nici un tratament alopat. Chiar i anemia s-a ameliorat! Dintr-o dat, nivelul fierului era extraordinar dei avusesem hemoragie n urma naterii, o hemoragie destul de puternic, dintr-o dat fierul era excelent. Nu tiu dac am avut vreodat n via nivelul fierului peste 12, ca dup natere! - De ce credei c a ngduit Dumnezeu s trecei prin aceast ncercare?

D.: Cred c prin pronie dumnezeiasc am trecut prin aceast ncercare, ca s se arate puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu a vrut de la noi o schimbare. Noi eram mai mult cretini de Duminic - mergeam doar Duminica la biseric, ne spovedeam i ne mprteam doar n cele patru posturi, nu aveam o rnduial n viaa noastr i o aprindere n inimi pentru Dumnezeu. Prin minunea pe care am trit-o, s-a artat nc o dat puterea lui Dumnezeu! Totodat tim c toi Sfinii au suferit ca s ajung la desvrire. Drumul unui cretin este drumul suferinei, drumul Crucii. Dar crucea nu o purtm noi, ci tot Dumnezeu o poarta. Noi i mulumim pentru aceast ncercare. Acum, dup ce au trecut toate, nelegem ct de mult ne-a iubit dndu-ne aceast ncercare! - Cum v-a schimbat duhovniceste aceast experien de via!

R: Nu ne-a schimbat att ct ar fi trebuit Cred c ncrederea n Dumnezeu a crescut, i ncercm, la nivelul nostru i cu puterile noastre, s ne lsm n minile Lui. Se vede limpede c n toate exist o Voie i c tot ceea ce se ntmpl cu noi se ntmpl doar pentru mntuirea noastr. Noi trebuie s avem acel pic de voin despre care vorbesc Sfinii Prini, sa facem cte un pas mic i timid ctre El, ca apoi El s fac o mie de pai spre noi. Am trit cu adevrat acest lucru. - V apropiai acum mai des de Sfintele Taine? R.: Acum ne spovedim mai des, cnd simim nevoia nu doar de 4-5 ori pe an, cum fceam nainte. Am primit multe recomandri de la muli prini ca s nu treac mai mult de 40 de zile fr s ne spovedim i s ne mprtim. - Ce nseamn duhovnicului n viaa dumneavoastr i a familiei? R.: Printele duhovnic este drumul ctre mntuire. Fr un printe duhovnicesc i fr ascultarea de el, nu te poi mntui. Ascultarea ncepe din familie i continu cu duhovnicul. Dac faci ascultare de duhovnic, chiar i atunci cnd acesta greete, ajutorul lui Dumnezeu va veni negreit, pentru c ai fcut ascultare. n cazul nostru, nu numai c nu a greit, ci sfatul sfiniei sale a nsemnat nceputul unei minuni! D.: Printele duhovnic i familia dnsului ne-au susinut foarte mult, mai ales prin dragostea lor. tiam c acolo exist mult dragoste, o dragoste necondiionat pentru noi, i este mult rugciune. - Avei trei copii.Cum ncercai s-i ocrotii de relele promovate pe toate cile: pornografie, desfru, violen? R.: Este foarte greu s-i fereti pe copii de aceste rele. Dac ei sunt mari, merg la coal i intr n contact cu tineri de vrsta lor care au diferite deprinderi, obiceiuri, concepii aa-zis moderne, iar pe strad, la tot pasul, vd imagini dintre cele mai deocheate 8

practic nu ai cum s-i pzeti! De aceea, n primul rnd, copiii trebuie inui n contact permanent cu Biserica i, n al doilea r nd,

trebuie picurat zi de zi nvtura cretin n contiina lor. Pentru c atunci cnd lucreaz contiina pe care Dumnezeu a sdit-o n fiecare om, ei vor ncerca mai hotrt s resping rul D.: Incercm s ne formm un obicei am i primit binecuvntare n acest sens s le citim pilde din vieile Sfinilor Prini, c prind mai bine, mai ales celor doi copii mari, care vor s li se explice anumite lucruri. Ei vor s abordm problema aceasta a credinei ntr-un mod intelectual, i atunci citim din Vieile Sfinilor. Am vizionat i filme religioase, pe care le comentm mpreun. R.: Am fost nvai s nu ateptm schimbri brute n viaa noastr. Am cerut odat sfat printelui duhovnic: Printe, ntr-o anumit direcie eu cad des. Am acest pcat, care de fapt e patim, i nu reuesc s o stpnesc! i sfinia sa mi-a spus: i s-ar putea s-o ai mult timp. Dumnezeu poate ngdui s ai aceast patim toat viaa i s nu scapi de ea ca s te smereasc, ca s te lupi cu ea. Acelai lucru trebuie s-l privim i la copiii notri. Nu ar trebui s ateptm de la ei o schimbare brusc, de pe o zi pe alta, de pe o lun pe alta, de pe un an pe altul. Schimbarea poate veni chiar i mai trziu, cnd noi nu mai suntem lng ei. Aa cum spunea i Printele Cleopa: Ceea ce au nvat ei acas, nu se uit. i atunci cnd le va fi mai greu, i vor aduce aminte i se vor ndrepta. Lucrurile acestea trebuiesc fcute des i fr s ateptm ceva anume. Este plin calendarul nostru de Sfini care au greit i apoi s-au pocit! Important este mntuirea. Credina trebuie sdit n sufletul lor ca o smn. Un sfat al printelui duhovnic ne-a plcut foarte mult: Smna nu trebuie ndesat, trebuie doar cultivat, doar presrat. Trebuie presrat, i tie Dumnezeu cnd va rodi D.: Dar mai ales este nevoie de mult rugciune, pentru noi i pentru ei. Doamne Dumnezeul nostru, Doctorul sufletelor i a tot trupul, pentru rugciunile Maicii Tale ,i ale tuturor Sfinilor Ti, miluiete-ne i ne mntuiete pe noi. Amin! Interviu realizat de Raluca Tnseanu

O minune a Maicii Domnului din zilele noastre

Postat de admin pe 25 Mar 2009 la 05:00 pm | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Minuni si convertiri Print Marturia urmatoare este primita de la o cititoare a site-ului, relatand minunea incontestabila si uluitoare savarsita de Maica Domnului cu ea insasi, in copilarie, in urma cu 19 ani:

Dragul meu cititor, probabil cand iti vei arunca privirea asupra titlului simplu, clar si la obiect, nu-ti va starni interesul mai deloc. Probabil vei zice: eh minuni si iar minuni am mai auzit. o minune nu tine decat 3 zileetc. Ai perfecta dreptate, ne-am obisnuit cu atatea minuni incat le-am pierdut valoarea, avem impresia ca e ceva ce ni se cuvine, ceva normal. Cat despre durata de doar 3 zile, adevarul este ca noi nu-i permitem un timp mai indelungat de supravietuire. Te vei intreba: cum oare? Iar eu iti voi spune ca atata timp cat credinta in acea minune este mai mare si mai puternica cu atat minunea va persista mai mult timp atat in inima cat si in viata noastra. Poate vei spune, ca nu exista minuni, tu, cel care, sper ca ti-am starnit curiozitatea cat de putin sa frunzaresti aceste umile randuri, dar care poate ca te vor induiosa pana la lacrimi O, cat de dezinteresat si prea preocupat de grijile acestei lumi nesatisfacatoare

10

este omul! Cum nu-si da seama de minunile de la tot pasul, care-l inconjoara? Cum nu vede toate minunatiile ramase firimituri din Raiul lui Adam? Cum ramane atat de rece si de neclintit la sursurul dulce graitor al apelor, la ciripitul incantator al pasarilor, la multitudinea de culori ce imbraca muntii, dealurile, campiile si sesurile, la azurul minunat al cerului, la culorile calde si increzatoare ale curcubeului, la mirosul parfumat si imbatator al florilor? Se tot vorbeste despre cele 7 mari minuni ale lumii antice si cele 7 minuni ale lumii contemporane Cum poate omul sa ramana uimit si placut surprins de aceste minuni artificiale facute de mana omului iar in fata celor facute de Creatorul intregului Univers sa ramana nepasator? O, cata rabdare si cata dragoste are Dumnezeu pentru noi pentru ca ar putea sa ne lipseasca de darurile pe care le-a lasat ca marturie vie unor simpli muritori de rand! Poate, atunci, pierzand toate acestea vom ajunge sa pretuim ce-am avut dar asta este firea omului. Si pentru ca nu vreau sa te plictisesc, dragul meu cititor, cu toata aceasta filosofie despre viata, creatii si Creator am sa incep prin a-ti demonstra ceea ce am enuntat mai sus. Minunea despre care vreau sa-ti vorbesc a avut o evolutie neasteptata in viata personajului principal si anume: a durat 3 zile (durata nu este reala, a supravietuit aproximativ 11 ani), apoi o perioada destul de indelungata (este vorba de 7 ani) a fost ingropata, cu mici exceptii, cand a mai fost scoasa la iveala de alte persoane, care au fost martore si, acum, se pare, voia lui Dumnezeu este ca ea sa fie scoasa din nou la suprafata. Acesta este motivul pentru care eu ma aflu scriind aceste randuri, in speranta ca cele ce voi povesti, daca nu vor patrunde adanc in inima ta, macar vor reusi sa stoarca o lacrima, fie ea si plapanda, din ochii tai. Acum 18 ani, in cartierul romanesc craiovean, Rovine, Maica Domnului a mai salvat o viata omeneasca, pe cea a unei fetite in varsta de 4 anisori. Iata cum s-au petrecut lucrurile: intr-o insorita si placuta dimineata de Duminica, 13 mai 1990, parintii fetitei respective au plecat la piata sa-i cumpere odraslei cirese (ii placeau foarte mult), lasand copila singura acasa dormind. Aceasta familie locuia la etajul 4 al unui bloc cu doua camere semidecomandate (un amanunt semnificativ). Fetita s-a trezit in jurul orei 10 si, vazandu-se singura in dormitor, a plecat sa-si caute parintii prin casa. A traversat sufrageria in goana pentru a ajunge la bucatarie, unde stia ca petrece mai mult timp mama sa, fiind sigura ca o va gasi acolo. Mare i-a fost dezamagirea cand a observat ca de fapt era singura acasa. A fost cuprinsa de teama de singuratate la fel ca orice copil de varsta ei. Atunci i-a venit un gand salvator cum sa scape de singuratate: a hotarat sa iasa afara sa se joace, insa cheile nu erau pe nicaieri. Au urmat niste momente de plans inabusit plin de durerea si tristetea abandonarii din partea parintilor cat si de lipsa de incredere a acestora: daca tot au plecat de ce nu mi-au lasat macar cheile?, gandea micuta copila si o gramada de astfel de intrebari, ce-i cuprindeau mintea ei frageda de doar 4 anisori, nu-si gaseau raspunsuri.

11

La un moment dat, un zambet i-a luminat fata: daca nu am chei sa deschid usa sa ies afara, ce-ar fi sa sar pe geam? Zis si facut. S-a urcat incaltata pe pervazul geamului de la bucatarie hotarata sa sara. Geamul de la bucatarie era prevazut cu un raft exterior confectionat din lemn, unde se pastrau alimentele la rece. In acea zi lemnul era umed pentru ca plouase cu vreo 2 zile inainte si nu avusese suficient timp sa se usuce, avand in vedere ca blocul era umbrit de cativa castani uriasi ce-si inaltau falnicele ramuri catre etajele superioare. Copila a iesit afara pe geam tinandu-se cu mainile de acel raft. Corpul ii atarna incovrigat in exteriorul gemului agatata fiind cu mainile si picioarele de marginile raftului. Uitandu-se in jos a fost cuprinsa de frica: dar daca nu cad in picioare, asa cum m-am gandit? Aceasta indoiala a determinat-o sa vrea sa intre in casa, insa nu a mai apucat. Ce se intamplase? Lemnul fiind umed, cand copila a incercat sa intre pe geam in casa, i-a alunecat unul dintre picioare si, astfel, dezechilibrandu-se a cazut in gol. S-a agatat in sarmele de rufe exterioare balconului vecinului de la etajul 3, incetinindu-i intr-un fel viteza caderii. Fetita a cazut in gradina vecinului de la parter cu jumatatea corpului de la brau in sus pe pamant, iar cealalta jumatate de la brau in jos pe ciment. Minunea a fost ca, in urma cu o zi, vecinul de la parter, in gradina caruia a aterizat micul avion taiase gardul de sarma ghimpata ce inconjura gradina, astfel copila nu a fost sfartecata de la mijloc in doua. Si cea mai mare minune a fost ca fetita a scapat cu viata, fiind dusa in stare de inconstienta la spital de catre vecinul de la parter. Ce se intamplase? In tot acest timp in care lucrurile se petreceau cu rapiditate, fetita se afla intr-o stare de veghe, nici lucida, dar nici constienta. In momentul caderii copila a fost prinsa de bratul drept al unei Doamne (asa cum sustinea fetita) mult prea luminoasa, imbracata in alb cu ceva colorat pe cap si tinand pe bratul stang un Prunc de varsta foarte frageda. Amandoi erau invaluiti intr-o lumina orbitoare si o caldura cereasca izvora din fiinta lor. Doamna tinand pe bratul sau stang pe al Ei Prunc si pe bratul drept pe copila parasutista a lasat-o incet pe pamant dupa care, acele Fiinte Ceresti s-au ridicat la cer, invaluite in slava divina. Copila s-a trezit la spital, nestiind de ce se afla acolo. Intretimp parintii au ajuns la bloc, unde au aflat de marea tragedie intamplata in lipsa lor intr-o zi ghinionista de 13 ale lunii mai. Au alergat intr-un suflet spre spital. Tatal fiind la volan isi pierduse firea cu totul conducand ca un nebun fara tinta, gandind cu mustrari de constiinta ca si-au omorat fetita, iar mama disperata, infricosata din cauza vitezei de la volan a sotului gandea ca nu vor mai apuca sa-si vada fetita, totul terminandu-se cu un grav accident. In sinea ei tot spera ca fetita este in viata, insa si-o inchipuia desfigurata. Intr-un final au ajuns la spital, innebuniti de durere, voind sa afle unde este copilul lor. Cine poate descrie spaima, nelinistile, durerea, mustrarile de constiinta si nebunia temporara a parintilor inconstienti care-si lasasera unicul copil in etate de doar 4 ani singur inchis in casa? Este infricosator de dureros numai cand te gandesti care au fost starile successive ale sentimentelor prin care au trecut in acele momente. Cand ei au ajuns la spital intreband de copila, ea tocmai iesea de la radiologie au ramas muti de spaima copila arata ca si cum nu ar fi patit nimic, insa nelinistea i-a cuprins iar pe bietii parinti: daca are vreo hemoragie interna

12

sau organele interne sunt afectate de cazatura?, si cate astfel de intrebari nu le dadeau voie sa-si recapete linistea. Au luat legatura cu doctorul ce o examinase pe fetita, care, atunci cand fusese adusa la spital de catre vecinul fetei, era aproape sigur ca acela o accidentase nicidecum ca ar fi cazut de la etajul 4. Confirmarea i-a fost facuta de parintii fetei si de insesi fetita care sustinea intruna ca ea nu a cazut de la etajul 4 ci ca o Doamna a asezat-o pe pamant. Au urmat 3 zile de examene medicale ale copilei la urgente apoi o saptamana de zile a fost supravegheata in salonul de copii fiind alimentata cu perfuzii. I se facuse foame bietei copile iar mama ii plangea de mila cand aceasta o ruga plangator: macar o rosica da-mi si mie un biscuite, insa pentru binele fetitei (i se interzisese sa fie hranita pe perioada supravegherii, doar prin perfuzii era alimentata) ii era refuzata orice dorinta culinara. Au trecut toate cele 10 zile de spitalizare ale fetitei, cand, doctorul dandu-se batut, lea externat pe mama si fetita zicandu-le: Doamna, dati slava lui Dumnezeu pentru ca aceasta e o minune dumnezeiasca, eu ca doctor n-am facut nimic, ma simt neputincios in fata maretiei divine. duceti-va si multumiti-I lui Dumnezeu asemenea cazuri sunt de unu la 1 milion. A urmat o alta perioada de examinari psihologice era ceva de necrezut cum un copil de 4 ani cade de la etajul 4 si nu a patit nimic afara de o zgarietura in talpa piciorului drept in forma de potcoava? Toti se gandeau, ca urmare a povestirii fetitei ca a fost afectata mintal de aceasta tragedie si ca mintea ei refuza acest lucru si de aceea a scornit povestea cu Doamna. Testele ieseau bune de fiecare data, iar parintii convingandu-se de minunea pe care o simtisera pe propria piele au alergat la Dumnezeu sa-I dea multumire. Au luat-o si pe copila cu ei la Biserica, unde fetita a recunoscut-o pe Doamna ce-I salvase viata in persoana Maicii Domnului din icoana ce se afla pe atunci in Catedrala din Craiova. Abia atunci au inteles toti vedenia copilei si au dat slava lui Dumnezeu fara nicio indoiala ca El a ales aceasta minunata intamplare intru slava numelui Sau si pentru mantuirea acelei familii. Din acel moment familia respectiva a inceput marea cautare a acelui Dumnezeu care le-a scapat fata de la moarte prin intermediul Preasfintei Fecioare Maria, Maica Sa. Au alergat la catolici, protestanti, iehovisti si tot felul de secte, unde sperau sa afle credinta adevarata. Iar aceasta era mai aproape de ei decat ar fi crezut, pentru ca verisoara prin alianta a mamei copilei i-a luminat cu invataturile adevaratei si singurei credinte. Fetita respectiva are 23 de ani in prezent si este cea care scrie aceste randuri, retraind cu fiecare fraza, acea minunata intamplare care, sper ca, nu va ramane doar scrisa si ca intr-un timp, atat cat o vrea Dumnezeu, va avea un ecou puternic, ca in urma cu 19 ani. De multe ori mi-as fi dorit sa mor atunci la 4 ani, imi doream nespus de mult sa ma fac ingeras, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine.

13

Si acum te intreb, dragule cititor, care este parerea ta despre minuni afland cele intamplate si traite de cea care scrie aceste randuri pentru tine? Ce valoare mai au acum superstitiile? Cum ramane cu ghinionul din ziua de 13? Cum ramane cu cele 13 ceasuri rele? Si mai ales: daca nu exista Dumnezeu, de ce oare eu mai sunt in viata? Cred ca sunt niste intrebari la care ar trebui sa meditam cu totii.

Fetita salvata de Maica Domnului

14