PERUII

Introducere: Perusul, pe numele lui stiintific "Melopsittacus undulatus" este originar din Australia, insa in scurt timp a ajuns una dintre raspandite pasari ca animale de casa (pet), datorita faptului ca sunt usor de intretinut. Datorita relativei simplitati a intretinerii si a costurilor implicate destul de mici, de multe ori se prefera achizitionarea a doua sau mai multor exemplare. In general sunt crescuti pentru coloritul, cantecul si voiciunea lor. Unii se pot dresa sau chiar sa fie invatati sa vorbeasca. Nu putine sunt cazurile in care se ataseaza foarte tare de anumite persoane de familie, in special de cei care au grija de ei. Se supara foarte tare cand nu-si vad stapanii timp indelungat, iar bucuria e pe masura la revedere. Sentimentele sunt reciproce: perusii au un mod al lor secret care ne fac sa ne indragostim de ei inca din primele clipe in care i-am vazut. Perusii sunt printre cei mai indragite dintre animale de companie. De obicei, de crescutul lor se ocupa copii, dar aceasta pasiune ii va captiva si pe parinti (exact asa s-a intamplat si in cazul meu). Nu sunt pretentiosi la mancare sau la intretinere. Daca pentru un caine, 1 an este cat 7 ani ai unui om, in cazul perusilor proportia este putin mai mare. 1 an "perusesc" este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor. In primul an, proportia este chiar mai mare, pentru ca un perus de 8-9 luni este deja matur. Un perus poate trai pana la 10 ani, dar sunt care si depasesc aceasta varsta. Iar cand moare, un perus duce cu el si o parte din stapanul sau. Da, moartea unui unei pasarele atat de mici provoaca o suferinta foarte mare pentru unii. Nu vreau sa par cinic, dar de acest aspect ar trebui tinut cont cand se doreste achizitionarea nu numai a unui perus, ci a unui animal de casa in general. Descriere: Ma gandesc ca stiti ca un perus are pene si aripi, un cioc, doi ochi, doua urechi (care nu se vad!), doua picioare. De aceea nici nu mai pomenesc de ele, doar de particularitatile acestora. Un perus dezvoltat normal are 17-18 centimetri, un colorit viu si este foarte voios. Foarte, foarte voios! Exista si un soi de perusi care au dimensiuni de doua ori mai mici. In general nu exista probleme in coexistenta a mai multor soiuri de perusi in aceeasi cusca. Nici imperecherea n-ar trebui sa fie ingreunata. In mod normal ei sunt de culoare verde, dar prin incrucisari s-au obtinut perusi galbeni, albastri, violeti, sau albi (am avut unul din acesta mai demult). Si cred ca inca se mai "lucreaza" si la alte culori. Sunt exemplare care au diferite combinatii de culoare: galben cu verde, alb cu albastru, gri cu albastru, negru cu galben, negru cu verde, negru cu albastru etc. Iar dispunerea culori poate fi sub diferite modele, de exemplu striatii, pete sau confundate (amestecate). Dupa cum am mentionat undeva anterior, s-ar putea distinge doua "modele" de perusi. Primul si cel mai raspandit ar fi cel asemanator cu exemplarul din stanga, din poza. Penele din jurul capului sunt mai pronuntate, de asemenea penele din jurul ciocului sunt usor mai mari. Al doilea "tip", pare sa fie mai mult dintr-o "bucata", avand coloritul capului asemanator cu restul corpului, iar penele sunt mai mici. In general, al doilea gen de perus este mai mic si ceva mai slabut (si din aceasta cauza sunt si putin mai greu de tinut in mana). Cum se distinge barbatusul de femela? Simplu. Dar femela de barbatus? La fel de simplu. Cand au cateva luni, in jurul narilor li se formeaza o culoare caracteristica fiecaruia. Astfel in jurul Peruii Pagina 1 Text preluat din lumea www

narilor unui mascul va fi o culoare albastruie, iar "nasucul" la o femela e maro. Aceste culori se disting cel mai bine cand ajung la maturitate. O intrebare care am primit-o de cateva ori pe email si m-a pus putin in dificultate se refera la ... diferenta dintre un perus adult si unul puiut. Mi-a fost greu sa raspund pentru ca diferentele dintre un adult si un pui sunt destul de evidente, dar sunt greu de descris. Un pui este mai mic (evident), este mai dragalas (iarasi evident) si cel mai mare indiciu este ca un pui este mai pufos; are penele mai mici si ii confera un aspect pufos si rotunjit. Cand veti vedea un perus "bebe" si un perus adult alaturi, va veti da seama imediat care cine este. Ce am observat mai ales la perusii mei este faptul ca barbatusul este mai linistit, mai bland si grijului si canta foarte mult. Femelele au un spirit protectiv mai pronuntat, de aceea sunt ceva mai "batause" si dezordonate (in sensul ca strica tot ce apuca). Desigur aceste trasaturi sunt diferite de la exemplar la exemplar. In general perusii sunt foarte activi, nu stau deloc locului. De aceea, inainte a achizitiona unul, sa va ganditi sa va luati adio la linistea din casa. Pe mine nu ma deranjeaza acest lucru, chiar ma distreaza, mai ales cand ma iau la intrecere cu ei si se enerveaza pe mine. Si atunci au loc mici certuri. Detalii despre perusii mei gasiti aici . Achizitionarea unui perus (sau a mai multor perusi): Exista o vorba care e foarte adevarata: inceputul cel e mai greu. Foarte adevarata! Inclusiv in dorinta de a avea un animal de casa, cum e un perus. Iar daca experienta este mai mica, situatia se complica uneori. Modul de alegere depinde in mare masura si de cum dorim noi sa fie acel perus in colivia noasta. Pardon, in casa noastra... Greul consta in alegerea propriu-zisa, de multe ori suntem nehotarati, iar dupa ce ne-am decis si am facut o alegere, realizam apoi ca am dorit altceva. Cei mai multi dintre dumneavoastra vor alege, probabil, un perus care sa fie atasat de stapanul sau, sa poata fi dresat usor etc. Insa aici e cel mai complicat, pentru ca perusii sunt totusi pasari si e ceva mai greu sa fie invatati, de exemplu, sa stea pe umarul nostru. Dar nu sunt deloc putine cazurile in care perusii sunt foarte ascultatori de stapanii lor. Daca va doriti un asemenea perus, atunci veti urmari sa achizitionati un pui, de preferinta mascul, si care va fi crescut singur. Nu spun ca aceasta e reteta spre "succes", dar sunt mai mari sansele. Un perus crescut de mic poate va fi mai docil, masculii in general sunt mai prietenosi (unii spun ca sunt si mai inteligenti, dar mi se pare putin cam misogina afirmatia... au si femelele anumite calitati mult peste barbatusi... dar intr-adevar barbatusii sunt ceva mai sociabili). Se intampla ca un perus care are pereche sa uite de stapanul sau, de aceea se prefera singuri; iar barbatusii suporta mai usor singuratatea. Daaaar (exista un mare "dar" aici) avand in vedere ca perusii sunt pasari sociabile, este de preferat ca ei sa traiasca in grup, sau macar sa aiba o pereche. Situatia descrisa anterior este pentru a modela mai usor comportamentul unui perus asa cum am vrea noi, insa nu prea e agreata. Pentru ca... nimeni nu vrea sa fie singur si acest lucru e valabil si in cazul perusilor. Chiar daca un perus ne face pe plac cand il vedem ca sta pe deget, se joaca pe umarul nostru, vine la noi cand il chemam, ar fi frumos sa ii facem si noi pe plac lui. Cand il veti vedea ca are un cantec calm (parca soptit) si va atinge usor gratiile coliviei, inseamna ca i-ar prinde afectiunea unei perechi. Sper sa am reusit sa descriu cat de cat dilema un singur perus versus mai multi perusi. Probabil n-am abordat problema foarte neutru, fiind adeptul in a avea doi sau mai multi perusi. Peruii Pagina 2 Text preluat din lumea www

Indiferent cum veti opta, e bine de stiut cateva lucruri inainte de a avea pasari de casa. - se vor cauta cei care sunt mai speriosi, pentru ca aceasta demonstreaza tinerete, voiciune si sanatate; - penajul sa fie curat; daca se afla intr-o perioada care ii cad penele, atunci trebuie analizat modul cum cad. - se vor evita perusii cu una sau mai multe dintre simptomele descrie in paragraful ingrijire medicala. - asigurativa ca ii puteti oferi toate conditiile de trai decent pentru un perus. Hranire: Perusii sunt printre cele mai usor de intretinut animale de casa. Eu le cumpar la ai mei o punga cu mei (cam 500g) si le ajunge cam o luna. Desigur le mai administrez si hrana aditionala cum ar fi mere, morcovi, salata, varza, chimen, granule mici de porumb, ou fiert si coaja de ou (de gaina!). Ca orice pasare care se respecta, perusii consuma, in general, seminte uscate. Cand depun oua, femelele consuma cu mare placere ou fiert, precum si coaja acestora. Oul fiert e bun ca sursa de proteine (mai ales pentru pui). Fructele sunt si ele prin pe lista preferintelor, mai ales merele, perele, morcovii, salata si multe, multe altele. Meiul este hrana principala, un fel de nuca sau aluna pentru veverita. De aceea trebuie sa aia aiba in permanenta. Meiul este de trei feluri: alb (cel mai bun), galben si rosu. Ideal este sa fie amestecate, insa cel alb sa fie preponderent, mai ales pentru hranirea puilor, deoarece are coaja mai subtire si e mai usor de desfacut. Meiul rosu are coaja mai tare, dar este si foarte hranitor. Apropo de coji: din cutia cu mancare trebuie inlaturate cojile ce apar. Perusul are un talent nemaipomenit in descojire, insa cojile le lasa in cutie, care se aduna si nu mai are acces la semintele ramase. Diferite feluri de mancare se pot amesteca. V-as putea recomanda si o "reteta": mar si morcov ras si amestecat cu 2-3 lingurite de pesmet. Se mai poate razui ou fiert (albus si galbenus) si se pot pune si cateva coji de oua. In cazul in care puneti ou fiert, amestecul nu trebuie sa stea mai mult de doua zile in colivie, pentru ca se altereaza. Desi amestecurile sunt foarte indicate, eu prefer sa pun fiecare fel de mancare separat, pentru ca perusii pot sa consume doar un fel de sortiment, iar restul este pierdere. Pentru asigurarea anumitor nutrimente si vitamine sau pentru refacea perusului dupa o anumita boala, se recomanda branza de vaca (sa fie nesarata!) sau iaurtul simplu. Detalii despre puteti citi in sectiunea dedicata perusilor de pe forum (link-ul se deschide in pagina separata). E bine ca hrana sa fie din mai multe feluri. Astfel pasarea poate alege dupa bunul plac. Semintele se pun, de obicei, in cutiile din colivie. Sunt niste dispozitive speciale care se pot atasa de colivie printre gratii si sunt destul de comode mai ales pentru realimentarea lor, dar eu nu le prefer pentru ca pasarile mai scapa cate un bob, acela cade si e o pierdere. Cojile de mei cad si ele pe fundul coliviei, iar daca perusul da din aripi face dezastru pe langa colivie. Daca aveti mai multi perusi, e bine ca mancarea sa fie pusa intr-un vas mai mare (mai alungit) pentru ca au obiceiul sa manance in acelasi timp, iar o "masa" mai mica poate isca conflicte. Sau se poate pune in mai multe vase. Daca sunt infometati pentru ca nu au avut hrana timp indelungat, pot avea loc mici certuri in momentul in care li se administreaza mancare. Fructele si legumele se razuiesc si se pun si ele intr-o cutiuta. Daca observati ca nu se atinge de ele, incercati sa le dati bucati mai mari prinzandu-le intre gratiile coliviei. Apa se pune cutiute si trebuie schimbata o data la doua-trei zile. Sunt in comert niste vase speciale numite adapatori, pe care le recomand recomand calduros, sunt foarte comode si pentru perusi, cat si pentru proprietarii acestora. In general, perusii nu prea consuma multa apa. Peruii Pagina 3 Text preluat din lumea www

O data pe luna inlocuiti apa din adapatoare cu ceai de musetel fara zahar, pentru a-i ajuta la eliminarea toxinelor. Desigur, ceaiul sa fie rece; daca nu, in cel mai bun caz se deformeaza adaptatoarea (care e din plastic) sau in cazul rau va alegeti cu perusi fierti! Ceaiul sa nu ramana mai mult de doua zile, pentru ca isi schimba proprietatile tamaduitoare. Produsele alimentare si apa trebuiesc puse in vase curate. Evitati pe cat posibil seminte mai dubioase, cum ar fi neghina, care provoaca indigestie. De asemenea nu administrati alcool (sub nici o forma!!!), ciocolata, cartof, sare sau alte produse din acestea. Mai bine intrebati un specialist inainte. Diferite alimente cum ar fi oul fiert, e bine sa fie administrat pentru o singura zi, deoarece se altereaza si... e de rau dupa aceea. In sezonul rece, acest gen de mancare poate sta si doua zile, dar nu mai mult!. Evitati alimentele ce contin sare si NU sarati anumite tipuri de alimente (cum ar fi branza de vaca, oul). Sarea provoaca diaree intensa si duce la deces. Alegerea hranei: Cel mai indicat este sa cumparati mancarea perusilor de la un magazin de specialitate, pentru a fi sigur ca este preparata corespunzator. Corect? Nu prea; unele sortimente pe care le veti intalni sunt mai mult pentru a atrage a duce in eroare clientul si pentru a va castiga cat mai multi bani. Personal, cand cumpar o punga de mei, aleg felul simplu, in sensul sa nu fie amestecat cu alte seminte. Se intampla ca acele seminte sa nu fie consumate si reprezinta o risipa; nu mai spun ca trag la gramaj. De aceea, seminte de alt gen le iau si le pun separat in cutiute. Daca constat ca perusul consuma prea mult din acele seminte, le administrez periodic, pentru ca exista risc de intoxicatii. Puteti sa faceti la fel ca mine sau puteti sa alegeti preparate gata facute (unde semintele sunt, teoretic, in cantitati corespunzatoare). Totusi, pentru un incepator e bine ca sa aleaga a doua varianta. Intretinere: De acest aspect ar trebui ca fiecare proprietar de perus sa aiba in vedere. Sa-i dea cea mai mare importanta. De fapt pentru orice proprietar de animale, acest lucru ar trebui sa-i fie in prim plan. De hranire am mai vorbit, nu mai insist, tratez alte probleme. Amplasare: Majoritatea sunt tinuti in colivii. Acestea ar trebui sa aiba minimum 35 centrimeti pe lungime, 20 centrimetri latime si 40 centrimetri inaltime. Orice dimensiune mai mica va fi in defavoarea "locatarului". Intr-o asemenea colivie pot sta linistiti chiar si doi perusi, insa nu e recomandabila daca pasarile sunt tinute pentru reproducere. Adica, in timp, va fi neincapatoare pentru parinti si pentru copilasi (care pot fi - in cazuri exceptionale - pana la 10-15). Ideal este o voliera de camera, unde este loc si pentru a zbura. Acestea sunt ceva mai scumpe, mai greu de curatat, si nu pot fi mutate dintr-o camera intr-alta. Mai sunt si acele custi mari, de gradina, care am auzit ca sunt destul de bune, dar eu nu as folosi asa ceva. O asemena cusca este amplasata in gradina, ofera un spatiu foarte mare (ceea ce ingreuneaza prinderea), faptul ca se afla afara ii expune la vant (total interzis!!!) si la soare (stiu ca doriti ca perusii dumneavoastra sa arate cat mai bine, dar bronzajul nu este o solutie... dimpotriva, este fatal!). Mai sunt si diferite animale care pot intra si sa faca prapad. "Casa" trebuie sa aiba niste suporturi pe care pasarile pot sta. Majoritatea custilor sunt prevazute si cu o hinta, care reprezinta un foarte bun "patut". Pe langa cusca se poate pune o oglinda sau diferite jucarii din plastic sau lemn cu esenta neutra. Colivia, voliera de camera sau cea de gradina trebuie amplasate undeva unde e ferita de razele directe ale soarelui. A se evita sursele de lumina, cum ar fi becul, deoarece acestea se Peruii Pagina 4 Text preluat din lumea www

incalzesc foarte tare si creeaza o stare de disconfort. Pe langa becuri se mai aduna diferite insecte pe care perusii vor sa le prinda si exista riscul sa se friga (un bec de 220 V la 60 W poate dezvolta o temperatura de pana la 300 grade C). De asemenea nu e bine sa fie pusi in fata unor curenti de aer (cum ar fi langa ferestre deschise) pentru ca sunt foarte sensibili. Presiunea, umiditatea si temperatura din camera sa fie la cote normale; trebuie asigurata o temperatura de cel putin 17-20 grade Celsius. Daca ii lasati liberi prin camera, sau pe balcon, ar fi bine ca in prezenta lor sa fie flori la care nu tineti chiar asa de mult pentru riscati sa se aleaga de ele doar cotoroaie. Multe din plantele de apartament sunt otravitoare. Evitati amplasamentul perusilor in locuri care le-ar putea fi neprielnice, cum ar fi incaperi intunecoase, racoroase, locuri unde se fumeaza, unde este proaspat vopsit sau unde este mult zgomot. Alte animale din casa, cum ar fi cainele sau pisica, nu ar trebui sa aiba acces la cusca perusilor. Prezenta acestor animale provoaca o adevarata "panica" in randul perusilor si, sufleteste, sunt chinuiti de-a dreptul! De asemenea traficul si agitatia intensa prin casa este mai putin agreat de perusi. Oricare ar fi "casa", trebuie sa tineti cont ca perusii tin la spatiul propriu si prefera sa stea la o oarecare distanta fata de colocatari. De aceea este bine ca atunci cand mananca sau cand dorm, vasul cu hrana respectiv stinghia pe care sa stau sa fie destul de lunga incat sa asigure un spatiu de vreo 2-3 cm intre perusi. Igiena: Vasele cu alimente se pun pe fundul coliviei sau volierei. Alimentele (mai ales cele alterabile) imprastiate pot reprezenta o sursa de bacterii, deci si de imbolnavire a pasarilor. De aceea e bine sa se faca curat imediat dupa ce au fost indepartate anumite tipuri de alimente alterabile. Majoritatea custilor din comert (sunt destul de scumpe, recunosc!) sunt foarte ingenios construite; se poate schimba mancarea sau apa, fara a baga mana in interior, sau se pot curata foarte usor. Pe podeaua custii se pune o bucata de hartie (cum ar fi foi de ziar) care se schimba cam o data la 2-3 zile, daca se poate si mai repede. Hartia e menita sa protejeze acea tabla si face curatarea mult mai usoara. Puteti sa nu o puneti, insa eu inca nu am intalnit pe cineva la care sa-i placa sa curete mizeria de pe tabla cu spaclul... de fiecare data. Inainte de a pune o alta hartie, este indicat sa spalati tabla. Sau macar o data la 2-3 schimbari ale hartiei. Apa de baut e bine sa fie in prealabil fiarta (bineinteles ca se va pune in adapatoare dupa ce s-a racit). Nu oferiti hrana de o provenienta necunoscuta sau de la un perus care a fost bolnav. Alimentele alterabile (ou, branza, iaurt etc) sa nu fie lasate mai mult de o zi in cusca. Cand e vara si e foarte cald, sa stea mai putin de 6-7 ore. Recomand ca dupa ce au fost scoase aceste alimente, sa se schimbe hartia de pe fundul podelei, pentru a scoate si eventualele bucatele mici de alimente ce au fost imprastiate pe ici-colo. Cum mie nu prea imi place sa spal vasele atat de des, folosesc mai multe seturi pe care le pun cu schimbul si atunci cand se murdaresc toate le spal. De asemenea e bine ca macar o data pe luna sa dezinfectati si cusca. O cusca curata e mult mai primitoare pentru perusi, decat una murdara unde exista risc ridicat de imbolnavire.

Peruii

Pagina 5

Text preluat din lumea www

Ingrijire medicala: Inainte de a achizitiona perusi, asigurativa ca exista un cabinet veterinar in zona dumneavoastra sau cel putin cineva care sa aiba niste cunostinte in domeniu ; de obicei, se mai pot cere informatii de la magazinele de specialitate sau de la farmaciile veterinare. Am evidentiat o portiune din propozitia anterioara, pentru ca e foarte important ca atunci cand perusul are probleme, sa fie dus la un consult la o persoana competenta. Am primit mailuri si puteti citi si pe forum cazuri in care in localitate sau in apropiere nu existau medici veterinari, sau daca existau nu aveau cunostinte despre tratarea bolilor la pasari. Si uneori s-a ajuns la situatii dramatice pentru perusi. Pasarile, desi nu sunt foarte pretentioase din punctul de vedere al intretinerii, sunt destul de vulnerabile la boli. Mai ales daca sunt intretinute necorespunzator. Atentie! Medicamentele si vitaminele care sunt puse in apa doar pentru tratamente de lunga durata si niciodata pentru o boala acuta. De multe ori perusii nu beau apa daca sunt bolnavi. Cel mai bine e sa consultati un medic care o sa va arate cum sa le administrati medicamentele pe cale orala. De obicei, aceste medicamente se dizolva apa sau ceai (de musetel) si se administreaza cu o pipeta sau cu o seringa fara ac. Un medic care se respecta va face "cockteil" din mai multe medicamente si vitamine. Si dumneavoastra veti primi o seringa cu acel continut si il veti administra periodic perusului. Instrumentarul este indicat sa fie din plastic, cele din sticla se pot sparge si sa provoace diferite leziuni. Nu introduceti pipeta prea adanc (nu fortati sub nici o forma!!!) pentru ca poate provoca leziuni ale cavitatii bucale. Se apasa para pipetei sau pistonul seringii, pana ies doua-trei picaturi, atat cat sa poata inghiti. Lasati-l sa inghita si sa respire putin, apoi repetati din nou, in functie de doza recomandata. In tot acest timp, "pacientul" se tine intr-o mana, dar sa nu foarte strans si a nu se face presiuni asupra gatului, ca riscati sa-l "injumatatiti"! Perusul se va zbate, ceea ce va ingreuna intreg procesul; incercati sa reduceti mobilitatea capului. Administrarea medicatiei pe cale orala este cea mai eficienta, dar si foarte riscanta in acelasi timp; de exemplu, pentru ca pasarile nu au epiglota, medicamentul poate ajunge in trahee si se pot sufoca. Daca nu sunteti siguri pe dumneavoastra, mai bine nu incercati si apelati la un cunoscator. Cand depistati ca perusul nu se simte bine, obligatoriu apelati la un medic specialist ; si cat mai repede! Ar fi bine ca atunci cand e acuta problema, nici sa nu mai pierdeti vremea cautand sau punand intrebari pe internet. In general, un perus bolnav prezinta o serie de simptome cum ar fi: - tot timpul sta retras, nu raspunde la comenzi, nu se sperie deloc, reactvitate si voiciune scazuta sau sunt "adormiti"; - sta mai tot timpul pe fundul custii cu penele infoiate, asemeni unui bulgare de zapada (atunci este grav!!!); - penele sunt dezordonat dispuse, nu se ingrijeste (perusii isi petrec mult timp aranjandu-si penele); - penele de langa cloaca (mai pe romaneste spus "fundul") pasarii sunt murdare, semn ca ar avea vreo boala digestiva; - consuma cu greu alimente sau chiar deloc; uneori un perus bolnav bea foarte multa apa; - pufaie, stranuta timp indelungat (mai stranuta si el din cand in cand si e foarte normal), vomeaza (cand un cuplu de perusi are oua, este normal ca sa dea impresia ca vomeaza; uneori perusii mai vomeaza daca in apropierea lor se afla o persoana necunoscuta sau un animal care le-ar putea face rau); - respira greu (se aude respiratia lor), cateodata respira si pe gura; sta cu aripile departate; - orice alta anomalie depistata (pierde in greutate, nu poate sta intr-un picior, nu canta etc). Peruii Pagina 6 Text preluat din lumea www

In general, perusii bolnavi sunt exclusi de ceilalti, uneori sunt chiar atacati. De aceea e bine ca "pacientii" sa fie separati de perusii sanatosi, nu numai pentru ca ar putea fi atacati, dar si pentru ca ar putea si molipsitori. Cele mai multe suferinte sunt provocate de fracturi sau de toxinfectii alimentare. De aceea, scoateti din cusca toate obiectele contondente si incercati ca procesul de prindere sa fie unul cu cat mai putina agitatie. Dupa cum am mai spus, inlocuiti cam o data pe luna apa cu ceai de musetel fara zahar care se lasa pentru maxim doua zile. Boala sau chiar medicamentele pot afecta pe viata perusul, uneori chiar si urmasii acestuia. De aceea este bine ca sa preveniti imbolnavirea pasarii printr-o ingrijire corespunzatoare. Probleme tipice: Exista cateva probleme de sanatate (si nu numai) "tipice" in sensul ca apar mai frecvent la perusi. Acestea ar fi: raia: - apare cand conditiile igienice sunt precare, imunitate scazuta sau provenienta necunoscuta a perusului. Raia se poate depista prin observarea ciocului... are un fel de coji pe el sau este crapat. Uneori cojile apar si pe picioare, iar in stadii avansate ale raiei ii cad penele si raman portiuni vizibile ale pielii. Se trateaza cu un deparazitant extern care se foloseste conform la indicatiilor medicului veterinar. coji pe picioare: - denota batranetea perusului. vomatul: - apare din mai multe motive, unele normale, altele indicand anumite probleme medicale: - reprezinta un fel de semn de afectiune fata de perechea sa chiar daca nu exista... atunci inseamna ca si-ar dori tare mult una (isi misca capsorul foarte repede, uneori isi loveste usor ciocul de peretii coliviei); - a avut o sperietura zdravana; apare mai rar, dar se intampla. Perusul depune un efort sa respire. De asemenea, prezenta unor persoane straine sau a altor animale de casa poate crea o stare de disconfort psihic care sa cauzeze vomatul; - excesul de un anumit fel de hrana cauzeaza inecarea. Perusul stranuta rapid de mai multe ori; - probleme digestive. Este insotita de simptome specifice imbolnavirilor: ameteli, adormire, lenevire etc. - taiatul unghiilor sau a ciocului: se face doar in compania unei persoane cu o experienta insemnata in crescutul perusilor. La unghii se taie portiunea de la varf, alba si tranparenta. La cioc se inlatura portiunea care impedica inchiderea comoda. Executarea gresita a acestor operatiuni duce la sangerari abundente si dureri groaznice pentru perusi. Impiedicarea cresterii ciocului se poate face prin punerea unei bucati de lemn de esenta neutra pe care perusul sa-l roada. Dresaj: Eu nu am reusit pana acuma sa dresez un perus. De fapt nici nu ma pricep la asa ceva. Tot ce am reusit sa fac e sa nu se sperie de mine cand ma apropiu, chiar stau sa ii ating. Daca reusiti, scrieti-mi! In primul rand va trebuie un exemplar mai bland. Iar pentru a fi bland, e indicat sa achizitionati un perus cat mai tanar. Incercati sa bagati mana in cusca si lasati-o pana se mai linisteste. Repetati cateva zile, apoi incepeti sa va agitati mana foarte usor. Asta inca cateva zile. In tot acest timp vorbiti-i cu un limbaj mai bland. Dupa ce credeti ca s-a obisnuit cu prezenta mainii, incercati sa-l prindeti, insa cu miscari usoare. Nu-l bruscati, iar daca se agita prea tare, renuntati Peruii Pagina 7 Text preluat din lumea www

si luati totul de la inceput. Daca se agita prea tare exista pericolul sa se loveasca de peretii locului unde se afla si atunci e necaz mare. Daca l-ati prins, tineti-l doua-trei minute, apoi eliberati-l inapoi in cusca. Si vorbiti-i.... A doua zi o luati de la inceput. Prin procesul acesta invatati perusul sa nu se sperie de prezenta dumneavoastra, chiar sa stea pe deget... dar asta dupa zile multe de lucru. Mai sunt si alte lucruri care le poate invata, dar foarte greu si cu multa multa rabdare din partea proprietarului. Cum ar fi sa vorbeasca.De cele mai multe ori, procesul de a face perusii sa vorbeasca se lasa cu esec. Majoritatea perusilor care se gasesc la magazine sunt crescut in colective mari si nu prea au parte de afectiunea ingrijitorului. In general, "educarea" unui perus este foarte simpla daca este crescut de mic si fara sa-si fi schimbat stapanii. Este foarte simpla, in sensul ca dresarea se face oarecum de la sine. Jucati-va el (ea, ei sau ele) ori de cate ori aveti timp; va veti cunoaste mai bine si, de ce nu, veti fi implinit(a) sufleteste, perusii sunt niste vietati extraordinare... incercati si va asigur ca nu veti regreta! Inmultire: Ei si am ajuns si la partea mai interesanta! Inmultirea perusilor. De la perusi, de fapt de la papagali in general, oamenii ar trebui sa invete cate ceva. Daca s-a format un cuplu, slabe sanse sa se mai desparta. Numai daca sunt separati din motive independente de ei. Cat sunt ele de mici, totusi tin unul la altul, chiar daca se mai cearta ei din cand in cand. Totusi, uneori se mai observa cazuri izolate de "infidelitate". Daca au conditii bune de trai (hrana suficienta, igiena si mai ales sunt lipsiti de agitatie exterioara), o pereche de perusi pot face pui. Desigur, prima data femela depune oua. Maturitatea perusilor vine pe la 8-9 luni. De atunci, daca cei doi se inteleg bine, pot avea oua oricand. In general, in perioada reproducerii, se poate observa o mai mare afectivitate a celor doi. Sunt mult mai "iubareti". Si numai va treziti ca femela a depus un ou. Dupa doua zile altul. Dupa alte doua zile, al treilea ou si tot asa pana va avea cam 5-6. Pot fi exceptii cand sa aiba 9-10 oua, am auzit cazuri in care au avut 13 oua! Acestea sunt de marimea unei alune, poate putin mai mari. Insa pentru aceste oua trebuie un cuib. Acestea sunt formate, de obicei, din placaj, iar jos au oscorbura unde pot fi puse ouale. Cuiburi se gasesc in comert, la magazine specializate. Cuibul se ataseaza de cusca, unde se taie cateva gratii in zona intrarii in cuib. La coliviile mari, cuibul se poate introduce inauntru. Absenta cuibului va face ca femela sa caute un coltisor si va incerca sa-si depuna ouale acolo (doar nu le va tine in ea!). Am auzit cazuri in care incerca sa le urce undeva mai sus, insa le scapa si acestea erau numai bune de omleta! Credeti-ma ca o femela patimeste foarte mult daca nu are un cuib la indemana. Absenta cuibului duce la cresterea sanselor ca ouale sa nu eclozeze, uneori la 100%. Un cuib poate fi construit din lemn (scandura sau placaj, ultimul fiind cel mai indicat) si sa fie destul de mare astfel incat sa incapa usor un perus cu aripile intinse. Adica sa aiba in jur de 1213 cm inaltime si peste 20 cm lungime si latime. Ganditi-va ca puii cand vor fi mari, femela va trebui sa isi deschida aripile pentru a-i acoperi pe toti. In centrul de greutate al podelei trebuie prevazuta sa fie o mica adancitura. Se recomanda ca partea superioara a cuibului (acoperisul) sa fie detasabila, pentru a permite curatirea si observarea mai usoara.

Peruii

Pagina 8

Text preluat din lumea www

Recomand ca instalarea cuibului sa se faca la 3-4 luni dupa ce ati cumparat cuplul (sau perechea pentru cel singur), timp in care ei sa se cunoasca mai bine si sa se adapteze la noua locuinta. Dupa 18 zile dupa ce a depus primul ou, va iesi primul pui. Dupa doua zile al doilea "sosit" si tot asa. Pe perioada clocirii, cel putin la mine, doar femela a stat pe oua, barbatusul ii aducea hrana. Barbatusii sunt mai neindemanatici si nu reprezinta niste "closti" bune (daca va incerca sa stea pe oua, in timp ce femela mai iese putin la aer, veti constata uneori intamplari de-a dreptul bizare; cum ar fi faptul ca sta undeva langa ou si il cheama sa intre sub el... cel putin asa face Ricky al meu). Dar rolul de tata si-l joaca foarte bine!!! Sunt foarte afectivi si sunt prezenti "la raport" de fiecare data cand sunt chemati (atunci femela bate usor cu ciocul in peretele cuibului). Mai vin si nechemati, ceea ce "sotia" apreciaza, dar uneori nu prea sunt de acord cu prezenta lor in preajma cuibului (mai ales cand ies puii, iar "tati" vrea sa mai stea prin cuib). In salbaticie barbatusii zboara cat e ziua de lunga in cautare de hrana, dar in captivitate este scutit de aceste drumuri; problema este ca va aduce femelei doar ce are la dispozitie... Macar in aceasta perioada, hrana sa fie cat mai sanatoasa si mai variata. Puii au un ritm de crestere intens, de aceea au nevoie de multa "materie prima" (proteine). Sa includeti cate un ou de gaina (cel putin de doua ori pe saptamana dupa ce a iesit primul pui), care sa fie fiert tare; nu trebuie neaparat sa fie razuit. Dati-le inclusiv coaja. Meiul este obligatoriu sa fie in permanenta. Mai sunt in comert un fel de piatra sau oase de sepie care le ajuta la digestie(ati vazut pasarile cum mananca nisip?) si le furnizeaza si calciu; nu ar fi rau sa le luati. Hrana juniorilor va fi asigurata de cei doi parinti. In perioada aceasta ar fi bine sa le administrati hrana moale cum ar fi mamaliga sau ou fiert. Meiul nu ar trebui sa lipseasca. Puiul abia iesit din ou este foarte mic si neajutorat; are nevoie de toata grija parintilor sai, de aceea e bine sa fie lasati in pace. Nu umblati in colivie (in cuib sub nici o forma!) decat daca este necesar: schimbarea hranei, curatirea coliviei etc. Un pui de o saptamana a crescut de aproape trei ori decat a fost cand a iesit din ou. Probleme ce pot aparea: Daca intentionati sa inmultiti perusii (si papagalii in general), fiti foarte atenti cand cumparati masculul. Sa fie dezvoltat foarte normal, daca se poate sa aiba ceva "experienta" in trecut. De multe ori ouale nu mai eclozeaza din cauza masculului. De asemenea cand vine clipele magice, adica timpul in care ar trebui sa eclozeze, sa faceti diferite observatii. Daca nu vor iesi puii, dupa cateva zile ar fi bine sa scoateti ouale, pentru ca vor reprezenta doar o sursa de cearta intre perusi. Puii sunt slabi si bolnaviciosi? La aceasta intrebare va pot da trei raspunsuri: nu au parte de o hranire corespunzatoare, ei sau parintii sufera de vreo boala sau ... cei doi parinti sunt rude apropiate. Probabil la ultima la afirmatie trebuie niste explicatii: uneori doi perusi care sunt frati au oua, dar din cauza endogamiei, puii vor iesit ca vai de capul lor (si nu traiesc prea mult). Pentru a evita, pe viitor asemenea probleme, intrebati la magazin sau cumparati perusi de la magazine diferite. Sau, daca va permiteti, faceti-le teste ADN. Ar fi o idee buna, dar nici chiar asa! Din cauza lipsei de experienta sau parintii nu inca nu s-au dezvoltat complet, primele "ture" de oua s-ar putea lasa cu esecuri. Se poate intampla ca doar a treia sau a patra oara sa iasa pui. De asemenea nu va lasati impresionati de numarul mare de oua; o data la doua zile trebuie sa iasa un pui, dar ritmul lor de crestere va determina ca mama sa nu se poata ocupa de ouale ramase, iar acestea nu vor ecloza. La o saptamana de la expirarea "termenului" oualor din care nu au iesit pui, e clar ca nu mai sunt de folos, de aceea ar fi bine sa scoateti ouale ramase, ca numai incurca. Peruii Pagina 9 Text preluat din lumea www

Se mai intampla sa vedeti cateodata oua sparte. Asta inseamna ca femela a simtit ca acele oua nu sunt bune sau ca le-a expirat perioada de eclozare. Dupa ce are trei saptamani si cateva zile, puiul va da sa iasa din cuib. Probabil il veti mai vedea stand pe fundul coliviei. Lasati-l, ca sa se invete sa mearga si sa manance, puteti chiar sa il scoateti din cusca, dar sa va purtati frumos cu el; totusi, dupa un timp puneti-l la loc. Cam dupa o luna, puiul este dezvoltat, poate chiar sa zboare. In cazul in care constatati ca mama depune iarasi oua, iar puiul are cel putin sase saptamani, il puteti separa.. Daca sunt mai multi pui, cei tineri sunt mai putin dezvoltati decat fratele lor mai mare si s-ar putea sa mai trebuiasca sa fie tinuti alaturi de mama... nu stiu, nu am experienta despre asemenea aspect!!! Oricum, eu nu prea sunt de politica de ai desparti, chiar daca exista riscul sa femela sa nu poata avea grija de oua. Tributul cerut de dragostea de mama: femelele care depun oua pot avea o problema fatala; si anume hernia. Aceasta este provocata de enormul efort pe care il depun cand scot ouale, mai ales daca sunt mai mari. Hernia nu se poate preveni singura alternativa ramand ca femela sa nu depuna oua, sau cel putin sa fie impiedicata sa le puna asa des. Nu exista nici tratament (sau cel putin eu nu stiu de vreunul), iar moartea dupa survine 2-3 zile de chinuri. Cel mai evident simptom il reprezinta un fel de inflamatie de culoare maronie, aflata undeva langa cloaca femelei. Exista in unele cazuri in care se poate observa un lichid maro prin cuib sau prin cusca. La un moment dat, pasarea incepe sa fie retrasa, sa-i nu-i mai pese nimic; in fazele finale este foarte inerta si are un aspect de burete. Botezarea" unui perus: Multi dintre posesorii de animale atribuie acestora nume. Nici perusii nu scapa. Si eu le dau cate un nume papagalilor mei, dar nu prea uzez de ele. In cazul perusilor (si a pasarilor in general) domina numele format din doua silabe, care, de obicei, se termina cu "y". De obicei, numele format din doua silabe (format dintr-o consoana si o vocala) care repeta se atribuie unei unei femele, in timp ce barbatusii vor avea parte de un nume cu o structura ceva mai complexa. Totusi trebuie sa tineti cont de cum sunt acel nume: mai femeiesc sau mai barbatesc. "Coco" este probabil cel mai utilizat nume. Are o structura simpla si este usor de memorat, unii papagali pot chiar sa-l invete. Se poate atribui oricarui papagal, indiferent de specie sau sex. "Ricky", "Cucy", "Cuchi", "Dany" reprezinta nume ce li se vor atribui barbatusilor, iar la femele ar merge un "Missy", "Lucy" "Lilly" sau "Didy" (acesta se mai poate scrie si "DeeDee" sau mai simplu "DD", dar se va citi in engleza). Astfel de nume se pot da si altor specii de papagali, cum ar fi nimfe, kakadu, canari sau chiar unor specii de pasari autohtone cum ar fi prepelita sau fazanul. Totusi la cele autohtone parca se potrivesc nume romanesti. Am dat cateva exemple la fiecare, dar exista multe nume ce se pot atribui unui perus. Se pot alege si porecle. Depinde doar de imaginatia dumneavoastra. Totusi nu prea cred ca e bine sa le dati si numele dumneavoastra de familie. De exemplu, in cazul perusilor mei, cum ar suna "Coco Beldean" sau "Ricky Beldean" (recunosc ca nu suna rau ultimul, dar sa fim seriosi!) O baza de date cu nume de pasari puteti gasi la adresa http://www.birdbytes.com/names.html. Vezi gasi sute de nume, mai mult sau mai putin potrivite, dar e o sursa de inspiratie foarte buna. Peruii Pagina 10 Text preluat din lumea www

Codul de drept al perusilor Acesta este un topic deschis de un membru al forumului, care a dorit sa ne impartaseasca acest cod, unul foarte sincer si adevarat. Acest cod incearca sa imprime tandrete, compasiune si respect pentru lumea perusilor, o lume a veseliei, a dragostei, dar si a suferintei, a dramei. Multumesc inca o data celor care s-au inscris pe forum si si-au impartasit problemele, impresiile, bucuriile si dramele legate de aceste minunate fiinte. De asemenea, ii voi fi pentru totdeauna recunoscator celui care m-a incurajat sa deschid acest forum, pentru ca am fost extrem de nesigur la inceput. Links: Codul de drept al perusilor - orice completare sau ajustare e binevenita. 1) TE ROG NU MA PEDEPSI Nu tipa la mine si nu da n mine. Am urechi sensibile si s-ar putea sa nu mai am ncredere n tine daca ma lovesti. Minile sunt uneori lucruri nfricosatoare pentru noi. Si ce e mai important, noi nu nvatam prin pedepsire... suntem creaturi gentile care lovesc napoi doar pentru a se apara, nvatam prin rabdare si iubire. 2) VORBESTE PE LIMBA MEA Stiu ca te superi pe mine cnd mi rastorn bolul cu apa, cnd arunc mncarea, cnd tip sau cnd dau din aripi. Nu fac astea sa te necajesc, probabil ncerc sa-ti zic ceva (poate ca mi-e foame, poate ma simt singur sau trist). 3) PRIVESTE-MA CA FIIND INDIVIDUAL Te rog nu fi suparat pe mine daca nu vorbesc cum vrei tu... sau ca nu fac trucuri cum fac perusii prietenilor tai. Dar daca mi acorzi atentie o sa-ti arat un mod unic de a fi, care iti va da mai multe satisfactii dect vorbitul sau joaca. Da-mi o sansa sa-ti arat cine sunt, cred ca vei putea. 4) TINE MINTE NAINTE SA MA LOVESTI Am un cioc puternic ce ti-ar putea sfsia pielea de pe mini, dar totusi aleg sa nu te ciupesc. 5) FII CU MINE PNA N ULTIMA CALATORIE Sa nu zici niciodata ''Nu pot sa ma uit" sau ''Sa se ntmple n absenta mea". Totul e mai usor pentru mine daca esti acolo... lnga inimioara mea. Tine minte... Te iubesc... 6) NU FI SUPARAT PE MINE MULT TIMP Nu ma nchide ca pe o pedeapsa. Tu ai munca ta... distractia ta si prietenii tai. Eu nu te am dect pe tine. 7) TINE MINTE Oricum ma vei trata, n-o sa uit niciodata. 8) DREPTURILE TALE Tu ai multe drepturi... dar eu pot sa-ti asigur numai unul singur... acela ca, daca ma vei trata cum ti-am zis mai sus, o sa te rasplatesc cu frumusete, inteligenta, iubire neconditionata, si tot ceea ce n-ai mai simtit din copilarie. Cnd m-ai luat acasa ai devenit Conducatorul meu de grup, si n acelasi timp universul vietii mele. Peruii Pagina 11 Text preluat din lumea www

ti aduc luna si stelele de pe cer daca pot. Suntem un SUFLET si o INIMA ! 9) ACCEPTA-MA ASA CUM SUNT Am o personalitate a mea si imi este greu sa ma schimb. Poate imi este frica de tine, dar asta nu e altceva decat instinctul de aparare. Cu timpul o sa ne cunoastem si o sa ne intelegem mai bine. Nu incerca sa ma schimbi, pentru ca altfel de cum sunt nu pot sa fiu. Nu-mi scurta aripile ca sa fiu mai bland, nu ma taia sub limba ca sa pot vorbi; imi vei provoca doar chinuri. 10) AM NEVOIE DE TINE Sunt mic, neajutorat si strict dependent de dragostea ta. Da-mi de mancare atunci cand imi este foame, apa cand imi este sete, trateaza-ma cand sunt bolnav. Cand vezi ca ma simt singur, incearca sa-mi mai aduci un partener de joaca, de viata, chiar daca la un moment dat o sa ma detasez usor de tine. 11) IARTA-MA DE FIECARE DATA CAND ITI GRESESC Dimineata sunt foarte vesel si galagios si poate asta de deranjeaza. Imi este greu sa mentin curatenia si uneori fac mizerie si in jurul colivieri. Uneori, ma iau de flori si le rup toate frunzele. Toate acestea sunt involuntare si te rog iarta-ma pentru ca acesta este modul meu de a fi... si incerc sa aduc tandrete, veselie si pasiune in viata ta. 12) INVATA-I SI PE ALTII Semeni de ai mei traiesc la alti oameni. Invata-i si pe acestia cum sa creasca perusi, pentru ca acestia sa aiba parte de la fel de multa dragoste cum am eu din partea ta. Sfaturi de final: Si acum, ca am ajuns aproape la final, mai amintesc unele aspecte legate de o intretinere cat mai eficace a perusilor: - un exemplar costa destul de putin, de aceea recomand ca nu ar fi rau sa-i cumparati si un "prieten/prietena". Doi de acelasi sex nu se inteleg prea bine, decat daca au fost crescuti de mici impreuna. Ideal ar fi sa-i luati pe amandoi in acelasi timp, altfel exista sanse sa nu se inteleaga si chiar sa se bata. Daca se inteleg foarte bine, pot avea pui; - duceti-i la un control medical periodic; de multe ori, pasarile bolnave isi ascund simptomele pana in momentul mortii. Daca depistati ca este bolnav, trebuiesc neaparat luate masuri urgente, din cauza ca ele sunt foarte sensibile si mor repede. Cel mai bine este este sa le preveniti imbolnavirea prin oferirea unei diete sanatoase si a unui mediu adecvat; - dati-le hrana cat mai variata posibil. Este la fel ca si la om: nimeni nu poate trai numai cu paine; - daca doriti sa-i dresati, aveti nevoie de multa vointa; nu fiti dezamagiti daca nu reusiti, ca multi nu reusesc sa invete ceea ce doriti dumneavoastra sa faca; - fiti foarte atenti cand prindeti o pasare, pentru ca se poate lovi. Daca ati prins-o doar de o aripa, mai bine ii dati drumul sa nu o bruscati. De asemenea sa nu faceti presiuni (sub nici o forma!) asupra gatului, pentru ca e foarte sensibil (ati vazut cum isi misca capul la 180 de grade ?); - oferiti-le un spartiu cat mai mare, daca se poate si pentru a zbura; nici prea mare nu e bine, deoarece duce la ingreunarea prinderii; - curatati cat mai des cusca unde se afla; o cusca murdara va duce tot timpul la imbolnavirea pasarilor; - in perioada reproducerii e bine sa fie lasati singuri, in interiorul custii sa se umble doar motivat (pentru schimbarea hranei, curatirea podelei etc); daca aveti exemplari mai blanzi, va puteti uita la ei. Am tot repetat faptul ca nu e bine sa umblati la ei, pentru ca fiecare papagal este diferit in Peruii Pagina 12 Text preluat din lumea www

felul sau si nu se stie cum va reactiona, de aceea este bine sa nu riscati; - IUBITI-I CA PE PROPRII MEMBRI AI FAMILIEI, PENTRU CA MERITA DIN PLIN ACEST LUCRU!!!

Incheiere: Perusii sunt niste animale deosebite, care iti umple sufletul de viata. Pot fi folositi chiar ca un indicator, sa detectati oamenii cu suflet bun sau dimpotriva... cei care sunt adevaratele "fiare". Stiu sa elimine monotonia din casa, iar sufletul vi-l umplu de bucurie. Cei mai multi copii se ataseaza poate cel mai repede de un perus, decat orice alt animal de casa. Perusii este foarte usor de intretinut, asta o demonstreaza raspandirea mare a lor. Sunt niste fiinte pe cat de mici, pe atat de voinice, cantarete, iubitoare si cate si mai cate. Ganditi-va ca pe doi perusi dintr-un cuplu doar "moartea ii mai poate desparti"... si la bine si la rau. Fiecare perus pe care l-am vazut sau care era descris in mesajele dumneavoastre era unic. Avea propria lui personalitate, propriul mod de a fi. Unul era mai timid, mai retras, in timp ce altul era mai voios de felul sau. Toti, absolut toti sunt deosebiti!!! De ce am scris acest articol? In primul rand il dedic celor doi perusi ai mei, pe nume Coco si Ricky, pe care ii am din iunie 2002 si Stelei pe care am avut-o in 1993-1995. In al doilea rand, recomand acest articol pentru cei care vor sa-si cumpere un exemplar si vrea sa se initieze in crescutul acestora. Acest articol l-am scris pe baza brumei mele experiente pe care o am in crescutul perusilor. Probabil (nu probabil, ci sigur) nu am atins toate aspectele legate de aceste pasari. Am uitat din ele, sau (de ce sa nu recunosc?) nu stiu unele aspecte. Daca aveti nelamuriri in legatura cu cresterea acestor pasari, va rog scrieti-mi si daca pot, va raspund cu cea mai mare placere. Totusi nu va asteptati la vreun raspuns satisfacator, pentru ca nu sunt nici eu chiar asa experimentat.

Peruii

Pagina 13

Text preluat din lumea www