You are on page 1of 4

Ciuma

De Albert Camus

Albert Camus, nuvelist, eseist, filozof si dramaturg francez castiga in anul


1957 Premiul Nobel pentru literatura. Acesta este unul dintre figurile proeminente
ale secolului XX si ale literaturii moderne initiind noi concepte literare si idei
filozofice.
Ciuma scrisa in anul 1948 este un mit al timpurilor moderne, boala fiind un
simbol pe doua nivele. Ea poate fi interpretata din diferite unghiuri: poate fi
vazuta ca o alegorie a brutalitatii cu care a fost ocupata Franta de nazisti sau ca
o pledoarie, lupta in fata indiferentei umane. La inceput opera a fost aspru critica
insa abia mai apoi a primit atentia de care trebuia sa se bucure inca de la
inceput. Ciuma ne spune o poveste despre lupta dar nu impotriva unei boli,
impotriva soldatilor germani, ci este o lupta impotriva indiferentei atunci cand vine
vorba de suferinta umana. Fiecare dintre personajele romanului raspunde
catastrofei in propriul sau fel, conform principiilor si educatiei avute, asumandu-si
raspunderea faptelor sale.
Tonul operei Ciuma este unul sombru si totusi atat de plin de caldura
omeneasca. Fiecare dintre personajele importante ale romanului prezinta un
adevar separat, care pentru el este valid. Imediat dupa ce invazia de sobolani
morti si gasiti pe strazi, in parcuri, cafenele, hoteluri, case sperie putin populatia
Oranului, multi dintre cetatenii orasului incep sa prezinte ciudat simptome de
boala necunoscuta. Dupa ce izbucneste epidemia cititorul este introdus in viata
mai multor personaje afectate de acest flagel. Personajele din roman sunt:
doctorul Rieux, Tarrou, Rambert, Grand, si Cottard. Conflictul pentru toate
personajele este reprezentat de acest flagel periculos insa totodata intalnim si
conflicte interioare mai mult sau mai putin mistuitoare. Romanul este narat la
persoana a treia intr-o maniera omniscienta.
Cu atat mai mult prin reactiile perosnajelor individuale si ale elementelor
colective ale societatii, acest roman exploreaza o varietate de teme cum ar fi
libertatea, dragostea si moartea, timpul si exilul, in timp ce este examinat mai
indeaproape datoria medicului, interactiunile dintre aspectele biologice,
pshihologice si sociale ale vietii, provocarea credintei religioase prin suferintele
celor inocenti, cat si importanta si limitarea romantismului, familiei si prietenilor.
Subiectul in sine este unul destul de simplu si poate fi divizat in cateva
fraze. Orasul Oran este lovit de o teribila ciuma raspandita prin intermediul
sobolanilor. Dupa scurt timp orasul este inchis si este instaurata carantina.
Oamenii incep sa se obisnuiasca cu gandul si incerca sa supravietuiasca atat pe
plan mental cat si emotional. Fiecare gaseste metodele lui de supravietuire, de
multe ori atarnand in placutele amintiri ale trecutului care pentru unii sunt tot ce
le-a mai ramas in fata unui prezent atat de hidos si un viitor atat de nesigur.
Opera este divizata in cinci sectiuni distincte insa fara a le numi capitole
deoarece autorul doreste astfel sa delimiteze cu o linie mai stearsa actiunea din
fiecare sectiune. Totul are loc intr-un orasel numit Oran, undeva in Algeria intr-un
an necunoscut insa in luna aprilie. Dupa cum se stie orasul face parte din iubita
regiune unde s-a innascut Camus, locul caruia ii apartine, Africa de Nord. Insusi
autorul face insasi la inceput cateva aprecieri posomorate asupra imaginii acestui
oras. Este unul tristt cu oamenii oarecum banali si plictisiti de viata pe care o duc,
un oras port cu deschidere la mare, de altel una dintre distractiile oranienilor.
Soarele, vantul, schimbarea anotimpurilori, marea, caldura vor avea sa
influenteze in diferite moduri stagiile ciumei cat si raspandirea ei. Actiunea este
fixata inca de la incpeut asupra doctorului Bernard Rieux care preocupat sa isi
conduca sotia bolnava la tren descopera pe coridor un sobolan mort. Doamna
Rieux, pleca pentru o buna bucata de vreme la un sanatoriu pentru recuperare.
Doctorul realizand cat de mult tine de fapt la sotia sa ii promite acesteia ca
imediat dupa intoarcerea sa o vor lua de la inceput si vor fi mai fericiti. Acest
sobolan gasit mort in mod misterios cat si multi altii il pun pe ganduri pe doctorul
Rieux, insa numai noi aveam sa stim ca acesti sobolani morti sunt inceputul unei
boli fara leac, ciuma.
Pe zi ce trece sunt gasiti din ce in ce mai multi sobolani, care umflati si
putreziti ieseau pe strazi pentru a-si da ultima suflare. Desi rapoartele aratau un
numar ingrijorator de rozatoare moarte acesti oameni lipsiti de imaginatie refuzau
sa isi aduca la cunostiinta consecintele devastatoate ale unei epidemii. Sute de
sobolani erau dusi zilnic la crematoriu insa asta nu a impiedicat aparitia ciumei.
La scurt timp au inceput sa apara cazuri de oamnei cu febra, ganglioni inflamati,
varsaturi si pete pe corp. Astfel moarte paznicul din cladirea undelucra doctorul
Rieux, domnul Michel. Mai intai pisicile apoi caini iar in cele din ruma oamenii
incep sa moara datorida unei boli suspicioase. Populatia nu banuieste inca
dezastrul ce avea sa se abata asupra lor.
De-a lungul celei de-a doua parti ne este expus timpul de-a lungul
carantinei. Portile orasului sunt inchise iar nimeni nu are voie sa maiiasa din oras
astfel evitandu-se si infectia altor zone. Cetatenii incep sa realizeze sa sunt
separati de cei dragi, sunt privati de libertatea pe care o aveau altadata, sunt pur
si simplu prinsi intre portile unui oras in compania unui flagel periiculos care nu
iarta si nu allege victimele, le ia la intamplare. Doctorul Rieux si prietenul sau mai
varstinic, doctoral Castle au incercat inca dinainte sa faca autoritatile sa
inteleaga ca nu aveau de a fec cu o simpla boala si cu o epidemie. Acum
docotrul Rieux se ocupa de toti cei bolnavi atat la spital cat si la domiciliu. Se
plimba prin cartierele marginase si incerca sa izoleze orice cetatean ce dadea
semne de boala. Cei afectati de ciuma erau trimisi la spital si ingrijiti de urgenta.
Familia era pusa sub carantina, lucruirile bolnavului cat si incaperea in care
acesta a stat trebuiau dezinfectate cu atentie. Multe dintre rude nu intelegeau
gravitatea situatiei si asta ingreuna si munca doctorilor care incercau pe cat
posibil sa izoleze flagelul. Numarul cazurilor era alarmant de mare si orasul era
acum sub stapanirea ciumei. Oameni atat bolnavi cat si sanatosi, aflati in vizita
sau simpli localnici erau obligati sa convietuiasca intre portile aceluiasi oras.
Jurnalistul Raymond Rambert, aflat in vizita in orasul Oran este prins aici pe
timpul ciumei, departe de Paris si de iubita sa. Acesta incearca disperat sa
paraseasca orasul sustinand ca el nu este un cetatean al orasului ci un simplu
trecator, ca el nu are legatura cu acest loc al dezastrului si ca vrea sa se intoarca
acasa. Vine pana la doctorul Rieux pentru a cere o dovada in urma careia sa
reiasa ca este perfect sanatos si ca poate parasi fara probleme orasul. Doctorul
refuza cerinte din motive lesne de inteles iar jurnalistul apeleaza la toate
mijloacele legate ce ii stateau in putiinta insa fara rezultat. Isi face un plan pentru
a scapa illegal cu ajutorul ascociatiei de criminali ai lui Cottard. Intre timp insa
Tarrou ii spune acestuia ca si docotrul Rieux este despartit de sotia sa, facandu-l
astfel sa se rusineze de planul sau si indiferenta de care da dovada in momente
atat de grele. Dar nu numai Rambert avea astfel de ganduri, multi dintre cetateni
ce gandeau la dragoste, la prieteni mai presus decat la boala care ii tinea atat de
uniti. Preferau sa paraseasca orasul pentru a vedea persoana iubita insa cu
riscul de a contamina atata lume. Inconstienta si indiferenta unora era cea care
facea acest flagel sa supravietuiasca. Cottard nu avea nimic de pierdut de pe
urma acestei epidemii ba din contra datorita crimei pe care o comisese in trecut
simtea acum ca ciuma este ca o eliberare pentru el. Traise pana acum cu frica ca
ar putea si arestat si pedepsit in orice moment fara drept la replica.
Dupa luni de carantina multi dintre cetatenii Oranului au renuntat la
egoista obsesie asupra propriei suferinte. De-a lungul epidemiei parintele
Paneloux a tinut mai multe slujbe de rugaciune in care a spus ca aceasta
epidemie nu este decat un semn al raului. Ca s-a abatut exact asupra Oranului
pentru ca Dumnezeu nu este multumit de oamneii de aici si pentru ca acestia o
merita. Dupa ce moare de ciuma si un tanar baiat, fiul lui M. Othon, Rieux
realizeaza ca oameni nevinovati isi pierd viata si ii reproseaza asta parintelui.
Preotul tine o a doua slujba diferita de prima in care sustine faptul ca moartea
celor inocenti si nevinovati schimba putnctul de vedere al crestinismului: trebuie
sa alegi intre a crede in tot sau in nimic legat de Dumnezeu. Parintele se
imbolnaveste insa refuza sa fie consultat de un doctor. In cele din urma moare
insa nu prezinta simptomele clasice ale ciumei astfel incat docotul Rieux il
clasifica ca fiind un “caz sub semnul intrebarii”.
Cea de-a patra parte prezinta o intorsatura drastica. Incep sa apara cazuri
de recuperare iar sobolanii sunt din nou prin oras. Cottard innebuneste si incepe
sa alerge pe strada cu pistolul in mana dar in cele din urma este prins de politie.
Este dat un act oficial unde este anulata starea de carantina si declarata
perioada de epidemie inchisa Portile orasului se deschid atat pentru cei care
doresc sa vina in Oran cat si pentru cei care doresc sa il paraseasca. Intalnirea
cu cei dragi este acum posibila. In acest punct al povestirii doctorul Rieux
dezvaluie cititorilor faptul ca el este naratorul intregii intamplari. Cartea totusi se
termina intr-o maniera ciudata, cu un final deschis: chiar daca bacilul ciumei
dispare pentru cativa ani, bucuria este mereu amenintata deoarece el nu moare
sau dispare vreodata. Flagelul adorme in mobila si rufe sau asteoata cu grija in
odai si pivnite, asteapta momentul potrivit pentru a da din nou lovitura de gratie

Lupta impotriva ciumei nu se face decat in colectiv, toti trebuie sa


constientizeze pericolul ce ii paste, nu trebuie luptat individual si egoism ci in
colectiv.

Cateva perosnaje:

1. Dr. Bernard Rieux – naratorul povestirii. El este primul din Oran care ia masuri
impotriva raspandirii flagelului. Nu crede in Dumnezeu si are o oarecare
constrangere fata de preotul orasului. Desi nu este bagat in seama doctorul isi
continua munca sa devenita deja o rutina. Desi este separate de sotia sa nu lasa
problemele perosnale sa intervina in munca asidua contra epidemiei.

2. Jean Tarrou - se afla in vacanta in Oran atunci cand epidemia izbucneste si


carantina este plasata asupra orasului. Fiind un strain, observatiile acestuia sunt
mult mai obiective decat cele ale unui cetatean al Oranului. Tarrou si Rieux se
aseamana foarte mult, luptand pentru acelasi scop dar Tarrou este mult mai
filozofic. El nu crede in Dumnezeu. Se altura neinfricat echipei ce lupa impotriva
epidemiei in acord cu principiile sale etice.

3. Joseph Grand – functionar la primaria Oranului. Cand a acceptat aceasta


meserie ia fost propusa o avansare in timp scurt insa cu timpul promisiunea nu ia
mai fost onorata. Astfel lucreaza de ani de zile in acelasi post si intre timp l-a
prasit si nevasta, nu datorita faptului ca lipseau sentimente ci pentru ca s-a
instaurat o oarecare banalitate in casnicia celor doi. El inca se chinuie sa ii mai
scrie o scrisoare insa niciodata nu gaseste cuvinetle potrivite. In intentia sa de a
scrie se loveste de aceeasi problema. Fraza de inceput a manuscrisului a
prelucrat-o la nesfarsit pana cand si-a gasit cuvintele.

4. Raymond Rambert - este un juranlist din Paris surpins de epidemie in Oran.


Incearca disperat sa evadeze din oras odata cu instaurarea carantinei insa fara
rezulatat. Duce dorul Parisului si al nevestei.

5. Parintele Paneloux – este un preit israelian. La inceputul epidemiei a tinut o


predica in care sustinea ca epidemia este o pedeapsa de la Dumnezeu pentru
pacatele savarsite de cetateni pentru ca mai apoi sa isi modifice punctual de
vedere. Pe final crede ca ciuma nu este altceva decat un test al credintei in
Dumnezeu.

6. M. Othon - e magistrat in Oran. Este un judecator si Tarrou il considera


inamicul public numarul unu.

7. Jacques Othon - este fiul mai mic al judecatorului. Dupa ce se imbolnaveste


de ciuma este primul care primeste din serul docotrului Castel.

8. Dr. Castel - un doctor batran, este primul care diagnosticheaza boala


misterioasa aparuta in urma mortii sobolanilor ca fiind ciuma. El impreuna cu
prietnul sau, doctorul Rieux lupta cu autoritatile pentru a lua in vedere puternica
epidemie ce se abatae asupra Oranului si eventual pentru a o evita.