CURTEA DE APEL GALATI Dosar nr. 14328/233/2009 Sectia Penala, SALA 7 TERMEN : 21.11.

2011

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnata, Adamescu Ana, recurenta-inculpata in dosarul sus rubricat, in temeiul art. 38510 din Codul de procedura penala formulam prezentele MOTIVE

in considerarea carora am inteles sa declar recurs impotriva Sentintei penale nr. 1411 din data de 24.05.2011 pronuntata de Judecatoria Galati in prezenta cauza, prin care s-a dispus condamnarea inculpatei Adamescu Ana la pedeapsa inchisorii de 1 an pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si peeapsa de 2 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005. Apreciem solutia instantei de judecata ca fiind total netemeinica si esentialmente nelegala, urmand a dezvolta in cele ce urmeaza considerentele in virtutea carora intelegem sa criticam sentinta penala recurata. Prin rechizitoriul nr. 4202/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Galati s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatei ADAMESCU ANA pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 6 si art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2006 privind prevenirea si combaterea evaziunii. Actul de sesizare a instantei de judecata a retinut, in esenta, ca inculpata din prezenta cauza, alaturi de coinculpatul DINGA CATALIN, in calitate de administratori ai SC AMANERO 2000 SRL, pe de o parte, au efectuat prestari de servicii in domeniul constructiilor catre martorul Petrea Alecu, in perioada octombrie 2006-aprilie 2007, fara a inregistra veniturile realizate in urma
1

prestarii acestei activitati in evidenta contabila a societatii iar, pe de alta parte, in perioada 2005-2008 nu au virat catre bugetul general consolidat sumele retinute cu titlu de taxe si impozite, prejudiciind in acest mod statul cu suma de 10.622 lei. In fata instantei de fond, inculpata a sustinut prin declaratia data in faza cercetarii judecatoresti ca nu se considera vinovata de savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, intelegand sa recunoasca doar fapta la care face referire art. 6 din acelasi act normativ, astfel ca aparatorul ales si-a axat apararea pe sustinerea nevinovatiei acesteia, solicitand cu ocazia dezbaterilor pe fond achitarea inculpatei in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen., intrucat faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, in sensul ca inculpata nu a actionat cu intentia de a prejudicia statul. Cu privire la infractiunea de evaziune fiscala savarsita in modalitatea neinregistrarii veniturile realizate in urma prestarii unor activitati de constructie pentru martorul Petrea Alecu, in evidenta contabila a societatii, inculpata Adamescu Ana a inteles sa arate instantei de fond faptul ca modalitatea in care Parchetul a retinut prin actul de sesizare a instantei savarsirea acestei infractiuni, nu corespunde realitatii faptelor, astfel cum acestea s-au petrecut la momentul respectiv. Astfel, desi cunostea pe deplin implicatiile atitudinii sale procesuale, de nerecunoastere a alegatiilor care i se aduc prin reprezentantul Parchetului, inculpata a negat savarsirea acestei fapte si a inteles sa renunte la eventualele beneficiile pe care i le-ar putea aduce o atitudine procesuala aflata pe aceeasi linie cu pozitia Parchetului, tocmai pentru faptul ca modul in care s-a retinut ca ar fi savarsit infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b nu este cel real, astfel ca si-a asumat riscul de a spune adevarul, chiar daca acest lucru nu ar fi facut decat sa-i ingreuneze situatia la momentul la care instanta va aprecia atitudinea procesuala a acesteia in procesul de individualizare judiciara a pedepsei ce ii va fi aplicata. Astfel, in cadrul cercetarii judecatoresti inculpata Adamescu Ana a declarat ca il cunoaste pe martorul Petrea Alecu de foarte multi ani, acesta fiind medicul curant al copiilor acesteia, de-a lungul vremii. In acest context, martorul cunostea ca inculpata are calitatea de asociat la o societate comerciala cu profil de prestari servicii in domeniul constructiilor, astfel ca, la momentul la care a dorit sasi ridice un imobil, a apelat la inculpata din prezenta cauza. In declaratia data, inculpata a aratat primei instante faptul ca stia despre martorul Petrea Alecu ca acesta avea absolvit liceul de constructii, deci nu ii era straina o anume pregatire de specialitate care sa-i permita sa supervizeze ridicarea constructiei, insa tot avea nevoie de ajutorul unui specialist in materie, astfel ca a solicitat inculpatei ajutor in acest sens, intentia clara si neechivoca a acestuia fiind sa-si ridice constructia in regie proprie, evident pentru a limita substantial cheltuielile considerabile pe care le-ar presupune ridicarea unui imobil cu destinatia de locuinta.
2

La momentul la care s-au purtat discutiile intre inculpata Adamescu Ana, coinculpatul Dinga Catalin si martorul Petrea Alecu, inculpata din prezenta cauza a declarat ca nu s-a implicat in discutiile de natura tehnica, intrucat nu avea relevante cunostinte in constructii, specialistul fiind asociatul acesteia, respectiv coinculpatul Dinga Catalin. Rolul inculpatei in firma al carei asociat era, presupunea activitati care tineau mai mult de partea birocratica a societatii, inculpata ocupandu-se de relatia cu serviciul de contabilitate, cu bancile si trezoreria, cu furnizori de materiale de constructii, etc., ca atare cel care acoperea indeplinirea corespunzatoare a activitatilor specifice domeniului de constructii era asociatul Dinga Catalin. Urmand firul evenimentelor asa cum au fost acestea relatate de catre inculpata, reiese ca imediat in ziua urmatoare acestei discutii inculpatul Dinga Catalin s-a deplasat la domiciliul martorului pentru a stabili si restul detaliilor pe care le implica ridicarea respectivei constructii, intrucat martorul dorea ca aceasta constructie sa se faca prin folosirea materialelor de constructii achizitionate din fonduri proprii iar mana de lucru sa fie constituita de inculpatul Dinga, alaturi de fratii acestuia, care sa lucreze dupa sfarsitul programului de serviciul la SC AMANERO 2000 SRL. Acesta constituie, in fapt, momentul incheierii contractului de prestari servicii in care SC AMANERO 2000 SRL avea calitatea de prestator servicii de constructii iar benefiarul acestor lucrari era martorul Petrea Alecu, contractul avand ca parti semnatare pe inculpatul Dinga Catalin, in calitate de reprezentant al SC AMANERO 2000 SRL si pe martorul din prezenta cauza. Desi ar putea parea curios faptul ca, desi partile convenisera sa se execute lucrarea dupa dorinta martorului, respectiv in regie proprie, totusi s-a ajuns la incheierea contractului in discutie, inculpata Adamescu Ana a incercat sa faca putina lumina in aceasta situatie aparent ilogica, precizand faptul ca intocmirea contractului a survenit ca urmare a unor diferente de optica intre marorul Petrea Alecu si inculpatul Dinga, cu ocazia discutarii termenilor in care avea sa se execute lucrarea. A mai aratat recurenta-inculpata ca, pe fondul acestor divergente, martorul a solicitat ca intelegerea partilor sa ia forma unui contract, motivat de faptul ca, desi o cunostea bine pe inculpata Adamescu despre care avea o parere pozitiva, totusi nu acelasi lucru se intampla si cu privire la asociatul acesteia, care ii inspira neincredere in corectitudinea si onestitatea acestuia, astfel ca, dorind sa elimine orice riscuri, martorul a solicitat in aceeasi zi, la finalul discutiilor purtate, sa-i fie adus un contract care sa fie semnat de parti. Ca atare, coinculpatul Dinga a mers la masina, unde tinea formularele-tip ale contractului cu stampila societatii aplicata in prealabil, formular pe care l-a completat si semnat in prezenta martorului. Desi acesta din urma afirma, prin declaratia sa data in fata instantei, faptul ca la momentul intocmirii contractului se afla prezenta si inculpata Adamescu, totusi acest aspect nu are sustinere, intrucat daca asa ar fi stat lucrurile nimic nu ar fi impiedicat mentionarea si a inculpatei la
3

rubrica privind partile contractante in calitate de reprezentant legal al societatii prestatoare de servicii, pentru ca si inculpata sa aplice astfel semnatura sa la finele contractului, alaturi de cea a asociatului sau. Insa, din studierea atenta a acestui inscris, observam ca societatea era reprezentata la momentul incheierii conventiei de catre inculpatul Dinga, acesta punandu-si semnatura in calitate de Constructor , in timp ce prezenta inculpatei la acel moment nu pare a fi atestata in nici un fel, astfel ca aceste neconcordante din declaratia martorului cel mai probabil pot fi puse sub semnul trecerii timpului, care l-a impiedicat pe martor sa-si aduca aminte cu acuratete anumite detalii, cu atat mai mult cu cat avem in vedere anul 2006 ca fiind perioada in care s-au desfasurat lucrurile, astfel ca aceasta ipoteza nu pare a fi deloc absurda. Am considerat foarte important sa subliniem in fata instantei de fond aspectul ca, potivit afirmatiilor inculpatei Adamescu Ana, daca asociatul sau ar fi relatat despre schimbarea de directie aratata de catre martor, care s-a razgandit si a dorit ca intelegerea sa fie perfectata sub forma unui contract juridic intre acesta si firma inculpatilor, in mod cert inculpata Adamescu si-ar fi dat seama ca respectivul contract trebuie inregistrat in contabilitatea si evidenta societatii pe care o administra, urmand sa elibereze chitante in format tipizat si nu de mana, astfel cum s-a si intamplat. De asemenea, am precizat primei instante faptul ca realmente inculpata a avut reprezentarea faptului ca executia lucrarii s-a facut intre persoane fizice, nicidecum intre societate comerciala si beneficiar-persoana fizica, intrucat daca ar fi cunoscut aceste imprejurari, cu siguranta ar fi respectat conduita legala cu caracter imperativ instituita de normele comerciale si fiscale in materie, evitand astfel orice atitudine in afara sferei licitului penal care sa o conduca la savarsirea unei fapte de natura penala. Este adevarat ca, lecturand declaratia martorului Petrea Alecu, reiese clar faptul ca dorinta acestuia ar fi fost ca constructia fundatiei sa fie realizata prin intermediul unei firme de constructii, apreciind aceasta etapa ca fiind una de importanta majora pentru imobilul in sine, urmand ca restul casei sa fie edificate in regie proprie. Insa nu am ezitat sa subliniem instantei de fond existenta unei oarecare rupturi in logica situatiei astfel prezentata de catre martor, in sensul ca acesta apreciaza ca fiind de o importanta vadit mai mare fundatia casei, aceasta fiind partea din constructie care ar fi reclamat prezenta unui specialist, in timp ce restul constructiei, casa cu un etaj si mai multe camere, deci cu un grad mai ridicat de complexitate privind detaliile constructiei, neavand in opinia sa nevoie de mana specialistului, fiind suficiente cunostintele martorului in edificarea acesteia. In realitate, am apreciat ca nu este deplasata ipoteza potrivit careia, daca martorul a recunoscut ca, in afara de fundatie, casa a fost ridicata in regie proprie pentru a limita cheltuielile ocazionate, inseamna ca initial s-a dorit ca si fundatia sa aiba parte de acelasi regim, precipitarea discutiilor dintre martor si inculpatul Dinga fiind elementul determinant in schimbarea de atitudine a martorului si care
4

au condus la situatia in care s-a semnat un contract purtand stampila SC AMANERO 2000 SRL, desi nu in felul acesta se convenise intre parti. A precizat, de asemenea, martorul din lucrari faptul ca, la scurt timp, a fost cautat de catre lucratori din cadrul garzii Financiare Galati pentru a relata acestora natura relatiilor comerciale cu inculpatii din prezenta cauza si sumele de bani pe care le-a dat acestora. Iarasi nu ne putem abtine sa nu punem sub semnul indoielii aceasta modalitate de prezentare a situatiei de catre singurul martor audiat, intrucat ne exprimam indoiala cu privire la faptul ca, in lipsa unei sesizari, Garda Financiara s-ar fi prezentat, in persoana unor politisti, la martor pentru a-l intreba fix despre relatia contractula cu cei doi inculpati si banii platiti acestora, fiind mai mult decat evident faptul ca cel care a a facut o sesizare neoficiala a acestei institutii de control financiar a fost martorul insusi, speriat de intarzierea executarii lucrarii si de posibilitatea de a fi pierdut in van o suma importanta de bani. In orice caz, ceea ce putem lesne observa din acte dosarului este faptul ca cele doua declaratii date in cauza, respectiv ale inculpatei Adamescu Ana si a martorului petrea Alecu, sunt contradictorii in mare parte, eistand putine elemente care sa se coroboreze, insa din pacate in ce priveste aspecte neesentiale cu privire la aflarea adevarului in prezenta cauza. Am invederat instantei legal investita cu solutionarea prezentei cauze ca, din punctul nostru de vedere, am inteles cu adevarat pozitia delicata in care s-a aflat martorul, doctor de meserie care, datorita prestigiului si recunoasterii profesionale de care se bucura, nu ar fi recunoscut niciodata in fata magistratului si a celorlalti participanti la procesul penal, faptul ca, datorita intarzierilor in finalizarea fundatiei, a mers si a reclamat acest aspect la Garda Financiara Galati, desi lucrarea fusese in cele din urma finalizata, chiar daca peste termenul stipulat. In viziunea noastra, martorul cunostea foarte bine imprejurarea ca, daca pozitia sa in fata instantei de judecata ar fi fost distincta de cea avuta la organele de urmarire penala, acest lucru nu ar fi insemnat altceva decat o autodenuntare pentru savarsirea infractiunii de marturie mincionoasa, situatie de neacceptat pentru o persoana cu o reputatie impecabila precum cea a domnului doctor. Insa, din nefericire, aceasta situatie nu a facut decat sa prejudicieze inculpata din prezenta cauza, intrucat nu corespunde adevarului iar adevarul nu a fost pe deplin aflat in cauza dedusa judecatii, nefiind astfel satisfacut in opinia noastra acest principiu de drept, astfel ca singurii care vor trage ponoasele de pe urma acestei neintelegeri totale vor fi doar inculpatii. Avand in vedere faptul ca cele doua declaratii, ale inculpatei Adamescu Ana si ale martorului, sunt diametral opuse ca si mod de prezentare a situatiei relatate, luand in considerare si imprejurarea ca singurul mijloc probatoriu in sustinerea opticii reprezentantului Parchetului este chiar declaratia martorului Petrea Alecu, am considerat ca instanta de fond nu poate proceda la a da prelevanta, intaietate declaratiei martorului in detrimentul celei a inculpatei, intrucat este de netagaduit faptul ca declaratia martorului nu poate fi coroborata cu
5

un alt mijloc probatoriu, de maniera a conduce indubitabil la concluzia neechivoca ca inculpata a actionat cu intentia directa de a frauda statul prin conduita sa ilicita. In vederea unei complete si juste aprecieri a probelor, am aratat instantei de fond ca autoritile judiciare au obligaia de a lega operaiunea de apreciere cu alte operaiuni ale probatiunii, cum sunt verificarea probelor si administrarea de noi probe, prin care sa se inlature contradiciile ce exista intre probe pentru a se putea ajunge la certitudine si ca, in aprecierea probelor, nu este admisibil a se inlatura arbitrar unele probe, ci este necesar o verificare complexa, serioasa si obiectiva, care sa stabilesca motivat de ce acele probe nu se incadreza in ansamblul probelor administrate, precum si ca in practica se greete atunci cnd, fr o verificare temenica, se da crezare probelor in nvinuire si se resping ca nesincere probele in aprare. Am considerat ca acordarea unei importante aparte declaratiei martorului, pentru a sustine o eventuala solutie de condamnare a inculpatei, ar incalca flagrant drepturile si garantiile procesuale de care se bucura inculpata in lumina reglementarilor constitutionale si comunitare in materie, respectiv prezumtia de nevinovatie garantata de catre legiuitorul roman prin dispozitiile Codului de procedura penala, dar si de prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In atare situatie, am solicitat primei instante sa constate aplicabilitatea principiului in dubio pro reo , potrivit caruia orice indoiala profita inculpatului, principiu care isi gaseste inraurire intr-o cauza penala in momentul in care nu se poate stabili cu certitudine vinovatia unei persoane pentru savarsirea unei fapte penale, caz in care este practic imposibila tragerea ei la raspundere penala. Solicitarea inculpatei s-a intemeiat pe dispozitiile art. 5 2 C.proc.pen. care consacra prezumtia de nevinovatie, potrivit carora orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva. Am subliniat acest aspect si prin invocarea deciziei nr. 3465/ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care se arata ca in cazul in care probele referitoare la vinovatie nu sunt certe, sigure, complete, ci exista indoiala cu privire la vinovatia inculpatului, se aplica regula in dubio pro reo, potrivit careia orice indoiala opereaza in favoarea inculpatului iar pe baza acestuia, solutia ce se impune este achitarea inculpatului de catre instanta de judecata . Am apreciat ca suntem in prezenta unei asemenea situatii care ar indreptati aplicarea acestui principiu de drept, intrucat, dupa parerea noastra, in speta, probele administrate nu au fost apte sa conduca la retinerea vinovatiei inculpatei Adamescu Ana sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, nereiesind ca aceasta a actionat cu intentia calificata ce caracterizeaza latura subiectiva a acestei infractiuni, astfel incat sa se poata retine savarsirea faptei sub toate elementele constitutive ale acesteia. Toate acestea s-au constituit in argumente, speram noi suficiente, pentru a convinge instanta de fond cu privire la faptul ca faptei inculpatei ii lipseste elementul constitutiv al vinovatiei, aspect ce a fost de natura a ne indreptati sa
6

solicitam achitarea aceteia in baza art. 11 pct. 2 lit a, raportat la art. 10 lit.b din C.pen. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005. Aceasta solicitare nu a fost primita de catre instanta de fond, aceasta dispunand condamnarea inculpatei pentru fiecare modalitate de savarsire a infractiunilor de evaziune fiscala la pedeapsa inchisorii, sub motivatii care nu au vizat decat aspecte generice ale cauzei, instanta nefacand decat sa reia istoricul cauzei si a modalitatii in care s-a desfasurat cercetarea judecatoreasaca, fara a se referi in concret la rationamentele juridice care au condus magistratul insarcinat cu solutionarea cauzei la concluzia ca vinovatia inculpatei este pe deplin dovedita. In considerentele sentintei recurate nu s-a procedat decat la reluarea aspectelor de fapt si de drept cuprinse in actul de sesizare a instantei de fond, singura fraza prin care se exprima modalitatea in care instanta a ajuns la convingerea ca inculpata se face vinovata de savarsirea infractiunilor retinute in sarcina acesteia fiind cea in care se precizeaza ca vinovatia acesteia rezulta din coroborarea mijloacelor de proba, urmand enumerarea acestora. Insa instanta de fond nu explica, in concret, de ce nu pot fi retinute si primite apararile inculpatei, nu analizeaza in nici un fel aspectele invocate de catre inculpata in apararea sa, nu se pronunta in nici un fel asupra acestora si nici nu le demonteaza in vreun fel, facand astfel proba ca, in realitate, sustinerile inculpatei nu au fost luate in considerare la momentul la care instanta de fond a analizat cauza sub toate aspectele si, pe cale de consecinta, a pronuntat hotararea de condamnare, incalcandu-se astfel dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta introdus si garantat de prevederile art. 6 din Conventia E.D.O. Notiunea de drept la un proces echitabil, in sensul art. 6 din Conventie, este folosita cu doua intelesuri. Pe de o parte, ea desemneaza ansamblul garantiilor procedurale enuntate de aceasta dispozitie si, pe de alta parte, dreptul la judecarea in mod echitabil a cauzei aratat in primul paragraf este o garantie cu continut propriu ce se alatura celorlalte garantii pentru a forma primul sens al notiunii. In penal, paragraf 2 si 3 ale art. 6 enumera in mod nelimitativ anumite drepturi care constituie elemente esentiale ale notiunii mai generale de proces echitabil continute de primul paragraf. Notiunea de proces echitabil nu se limiteaza numai la aceste aspecte, ci ea mai presupune si: dreptul la aparare, egalitatea armelor, respectarea contradictorialitatii - in special in administrarea probelor, motivarea deciziilor, dreptul unui acuzat de a pastra tacerea si de a nu contribui la propria sa incriminare, dreptul de a comparea in propria persoana, etc. Va rugam sa observati ca modalitatea lapidara si generica, lipsita de substanta, in care a fost motivata sentinta recurata, precum si faptul ca instanta nu indica fara echivoc in motivele hotararii adoptate care sunt considerentele care au conturat convingerea acesteia cu privire la vinovatia
7

inculpatei Adamescu Ana, echivaleaza cu o nemotivare a sentintei pe care am inteles a o contestam prin prezentul recurs si reprezinta, deopotriva, aspecte ce fara putinta de tagada au infrant dreptul la un proces echitabil ce trebuia asigurat si respectat de instanta nationala, in virtutea prevederilor comunitare ce ii sunt aplicabile. Pentru aceste considerente, apreciem ca hotararea instantei de fond este nelegala si nefondata, fiind in mod evident nemotivata astfel cum reclama dispozitiile legale, motiv pentru care apreciem ca fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 3859 pct. 9 Cod proc.pen., aspect de natura a indreptati instanta de recurs sa admita recursul, sa caseze sentinta recurata si sa trimita cauza in rejudecare la prima instanta legal investita. O alta critica pe care o aducem sentintei recurate vizeaza imprejurarea ca prima instanta nu a procedat la justa individualizare a pedepselor aplicate in cele din urma inculpatei Adamescu Ana pentru fiecare infractiune de evaziune fiscala in parte, in raportare directa la circumstantele reale si personale ale recurentei-inculpate, respingand solicitarea inculpatei de a i se retine in favoarea sa circumstante judiciare atenuante, de maniera a indreptati instanta sa procedeze la coborarea pedepsei sub minimul special prevazut de lege, aplicand astfel pedepse situate in limitele legale stabilite de normele incriminatoare. Astfel, am solicitat primei instante ca, in subsidiar, daca va aprecia conduita inculpatei Adamescu Ana ca fiind de vinovatie indubitabila in savarsirea faptei penale, pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, sa i se aplice o pedeapsa redusa sub minimul special prevazut de textul legal, intrucat pot fi retinute ca circumstante judiciare care sa usureze situatia inculpatei dispozitiile art. 74 lit. a, b, c. In sustinerea acestei solicitari, aratam instantei de fond faptul ca inculpata Adamescu Ana se afla la primul impact cu norma juridica penala, conduita sa inainte de savarsirea faptelor deduse judecatii fiind in consonanta cu legea penala, ca este o persoana cu o situatie socio-profesionala care conduce lesne la concluzia ca nu este o infractoare de profesie si ca problemele de natura penala au fost cauzate de faptul ca gestionarea unei activitati comerciale s-a dovedit a fi peste puterile si abilitatile inculpatei, determinand-o sa comita fara voie grave erori, ce au condus-o din nefericire la situatia actuala. De asemenea, am precizat si faptul ca inculpata este singurul parinte care se preocupa si ingrijeste de cei doi copii pe care ii are, dintre care unul inca minor, iar celalalt student, ambii cu reala nevoie a prezentei mamei pentru a se putea dezvolta in conditii armonioase si in continuare. Totodata, am considerat ca circumstantele atenuante la care face referire art. 74 lit. b si c isi gasesc pe deplin aplicabilitate in situatia inculpatei, intrucat nu poate fi ignorata preocuparea acesteia de a acoperi, in masura posibilitatilor materiale ale sale, prejudiciul cauzat statului, existand la dosarul de urmarire
8

penala dovada achitarii unei sume de 2000 lei, in scopul stingerii creantei datorate statului, aspect ce l-am subliniat in fata instantei ca fiind graitor cu privire la persoana inculpatei, care a inteles sa dea dovada de o atitudine procesuala adecvata in fata magistratului insarcinat cu solutionarea prezentei cauze, prezentandu-se in fata autoritatii si aratand interes deosebit in modul in care i se hotaraste soarta de catre instanta de judecata. Cu privire la infractiunea prevazuta art. 6 din acelasi act normativ, am rugat sa se observe ca aceasta fapta este recunoscuta de catre inculpata, aspect ce ne-a determinat sa solicitam ca, la momentul in care instanta de fond va aprecia asupra naturii si a cuantumului pedepsei pe care o va aplica, sa aiba in vedere aceleasi dispozitii ale art. 74 lit. a,b,c C.pen., art. 76 lit. d , cu consecinta aplicarii unei amenzi penale, intrucat suntem de parere ca aceasta sanctiune corespunde intrutotul scopului avut in vedere de catre legiuitor cand a instituit acest gen de pedeapsa, cu atat mai mult cu cat prejudiciul nu poate fi considerat decat unul extrem de mic raportat la alte situatii asemanatoare cu care s-a confruntat practica in materie. Instanta de fond nu a primit nici aceste solicitari ale recurente-i inculpate, astfel ca a aplicat pedepsele fara a da relevanta nici unei circumstante atenuante invocate in apararea inculpatei, motivand aceasta imprejurare prin aceea ca inculpatii nu au recunoscut nici un moment faptele comise si nu au manifestat vreo unda de regret fata de acestea, incercand sa diminueze gravitatea faptelor lor si nefacand nimic pentru a achita prejudiciul creat . Continuant rationamentul in virtutea caruia instanta de fond a apreciat ca nu se justifica retinerea circumstantelor atenuante, aceasta arata ca nu se impune a se retine in favoarea celor doi inculpati nici circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 lit. a Cod penal, tinand cont ca impotriva acestora s-a pus in miscare actiunea penala si pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, fapt ce denota persistenta infractionala a celor doi inculpati . O prima observatie pe care o avem de facut vizeaza imprejurarea ca instanta de fond isi motiveaza decizia de condamnare in bloc , pentru ambii inculpati deodata, placand probabil de la ideea absolut nereala ca situatia celor doi coinculpati este una si aceeasi, ca nimic din persoanele celor doi sau din modalitatea in care au actionat nu ii diferentiaza in vreun fel, aspect pe deplin infirmat de absolut toate actele aflate la dosarul cauzei. Astfel, nu se poate contesta faptul ca inculpatat Adamescu Ana a dovedit un real si major interes pentru modul in care instanta o trage la raspundere penala si judeca alegatiile aduse de reprezentantul Parchetului, in vreme ce inculpatul Dinga Catalin s-a sustras multa vreme de la judecata, prezentandu-se la termenul final, aspect ce reliefeaza elocvent gradul de interes al acetuia pentru actul de justitie. Pe de alta parte, un aspect important in diferentierea neta a situatiei celor doi coinculpati ce trebuia facuta de prima instanta la momentul individualizarii si dozarii pedepselor aplicate, il constituie imprejurarea ca se neaga de catre aceasta
9

faptul ca inculpata nu ar fi facut demersuri de a acoperi in vreu fel prejudiciul cauzat statului, aspect pe deplin infirmat de inscrisurile depuse in probatiune, care indica neechivoc faptul ca inculpata Adamescu Ana a achitat partial din paguba produsa, ceea ce conduce la concluzia ca motivarea instantei nu se sustine in nici un fel si ca in mod nejustificat a refuzat aplicarea in cauza a circumstantei atenuante prevazuta de dispozitiile art. 74 Cod penal. Nici motivarea primei instante in sensul inaplicabilitatii in persoana inculpatei Adamescu Ana a circumstantei prevazute de litera a a art. 74 Cod penal nu are caracter intemeiat, intrucat se sprijina pe incalcarea vadita a prezumtiei de nevinovatie prevazut de art. 6 din Conventia EDO si art 5 ind. 1 din Cod penal, aratandu-se in mod absolut aberant ca nu se poate retine lipsa antecedentelor penale ale inculpatei datorita faptului ca impotriva acestora s-a pus in miscare actiunea penala si pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, fapt ce denota persistenta infractionala a celor doi inculpati. Ca atare, prin aceasta motivare lipsita de temei si de fundament legal, prima instanta nesocoteste fara dubiu insasi principiul potrivit caruia Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. Prezumtia de nevinovatie priveste in primul rand atitudinea judecatorului chemat sa se pronunte asupra acuzatiei, acesta trebuind sa abordeze judecarea cauzei fara partinire si fara prejudecati, fara a porni de la prezumtia sau banuiala ca acuzatul este vinovat. (Curtea EDO, Cauza nr. 9037/80, Decizia din 5 mai 1981, D.R., Vol. 23, p.222). In atare situatie, in care nu s-a stabilit in mod definitiv de catre instanta de judecata ca exista indicii temeinice care sa conduca la concluzia vinovatiei inculpatei pentru savarsirea celor infractiunii de inselaciune de care este acuzata in dosarul nr. 23078/233/2009 aflat inca pe rolul Judecatoriei Galati, in faza cercetarii juecatoresti, consideram ca prin modalitatea in care instanta de fond a rationat inaplicabilitatea circumstantei lipsei antecedentelor penala in persoana recurentei Adamescu Ana contravine tuturor principiilor de drept la care trebuia sa se raporteze aceasta in justa solutionare a prezentei cauze, aspect ce confera caracter de admisibilitate prezentului recurs. O alta critica ce se constituie intr-un motiv de recurs o constituie si imprejurarea ca prima instanta, desi nu da relevanta circumstantei atenuante a lipsei de impact cu legea penala, isi motiveaza in continuare necesitatea aplicarii dispozitiilor privitoare la suspendarea conditionata a pedepsei rezultante prin aceea ca fisa de cazier a inculpatei releva lipsa de antecedente penale, instanta de fond reusind astfel deosebita performanta de a se contrazice singura in doar doua fraze, succesive de altfel, aspect graitor cu privire la lipsa de profunzime a rationamentului in virtutea caruia instanta de fond a analizat, in ansamblu, situatia recurentei din prezenta cauza.
10

In considerarea argumentelor ce preced, apreciem ca ne aflam in prezenta motivelor de recurs prevazute de dispozitiile art. 385 9 pct. 14 si 17 1 Cod proc.pen., astfel ca solicitam instantei sa admita recursul promovat de inculpata Adamescu Ana impotriva Sentintei penale nr. 1411 din data de 24.05.2011 a Judecatoriei Galati ca fiind nelegala si netemeinica.

21.11.2011

Pt. inculpata Adamescu Ana, av. Daniela Marin

DOMNULUI PRESEDINTE AL CURTII DE APEL GALATI

11