Stelelor C-o mare de ndemnuri i de oarbe nzuini n mine m-nchin luminii voastre, stelelor i flcri de-adorare mi ard n ochi,

ca-n nite candele de jertf. Fiori ce vin din ara voastr mi srut cu buze reci de ghea trupul. i-nmrmurit v-ntreb: spre care lumi v ducei i spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, m simt azi cel mai singuratic suflet, i strbtut de-avnt alerg, dar nu tiu - unde. Un singur rnd mi-e raz i putere: o, stelelor nici voi n-avei n drumul vostru nici o int, dar poate tocmai de aceea cucerii nemrginirea.