Flori de mucigai

Tudor Arghezi

In sens larg, modernismul reprezinta o tendinta de innoire in arta si literatura secolului al XX-lea,caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. In literatura romana, Eugen Lovinescu este cel care teoretizeaza modernismul ca doctrina estetica, dar si ca manifestare practica. Prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul, Eugen Lovinescu pune bazele modernismului. Reprezentantii romani ai modernismului in poezie sunt: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu. Poezia Flori de mucigai de Tudor Arghezi deschide si da titlul volumului aparut in 1931 in care Arghezi isi exprima adeziunea la estetica uratului, opera ilustrand conceptia despre arta a scriitorului evidentiind faptul ca ea trebuie sa transfigureze si registre ale referentului care,in mod traditional erau considerate materie apoetica.Opera ilustreaza estetica modernista prin: cultivarea citadinului,opozitia fata de traditie,negarea ratiunii, intelectualizarea emotiei,imagistul puternic,ermetism,ambiguitate,obscuritate.Poezia apartine genului liric si este o arta poetica,adica o specie literara in care autorul isi comunica ideile despre conditia creatorului,esenta artei,natura surselor de inspiratie artistica,finalitatea artei. La nivel tematic, Flori de mucigai prezinta,in mod caracteristic unei arte poetice,conditia creatorului si esenta artei din perspectiva lui Arghezi ce sugereaza ideea ca poezia poate sa-si apropieze toate formele de limbaj si,implicit,poate crea un imaginar artistic neobisnuit,socant.Actul creator presupune,in viziunea sa,singuratatea absoluta,sacrificiul propriu fiintei.Versurile nu mai sunt produsul unei revelatii,al harului divin,ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare iar creatorul este un damnat.Opera are ca surse de inspiratie,atat experienta de viata a autorului,cat si idei referitoare la estetica uratului. Titlu poeziei coincide cu motivul central flori de mucigai ce reprezinta un oximoron in care florile sugereaza frumusetea,puritatea,iar mucegaiul semnifica uratul, descompunerea,intunericul.Titlul este reprezentativ pentru inovatia limbajului arghezian numita estetica uratului,o modalitate artistica intalnita in lirica europeana la Baundelaire,ce a scris Florile raului.Asocierea celor doua categorii estetice contradictorii ,frumosul si uratul ofera titlului,in opinia mea, o expresivitate socanta si fascinanta prin efectele sale estetice.Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii ce fac parte si ele din existenta umana.Astfel este transfigurata artistic estetica uratului potrivit careia frumosul si implicit arta pot lua nastere din ceva urat. La nivel compozitional,poezia este alcatuita dintr-o strofa polimorfa si un catren iar discursul ia forma monologului liric structurat in doua secvente inegale,prima ilustrand crezul artistic arghezian iar cea de-a doua neputinta artistului de a crea.Unul din argumentele in favoarea faptului ca poezia este modernista este caracterul insolit al incipitului datorat deicticului (pronume personal) le cu care incepe primul vers si prin care se realizeaza identificarea semantica dintre florile de mucegai si stihuri.Prima secventa lirica surpinde conditia neobisnuita a artistului care creeaza intr-un spatiu al claustrarii: le-am scris cu unghia pe tencuiala,pe un parate de firida goala/Pe intuneric,in singuratate, specific artei

poetice.In acest context, singuratatea, intunericul devin metafore ale conditiei umane iar spatiul recluziunii un simbol al unei lumi pragmatice care actioneaza constrangator din punct de vedere social,afectiv,spiritual.Conditiile vitrege de viata il seaca pe creator de forta: Cu puterile neajutate/Nici de taurul,nici de leul,nici de vulturul/Care au lucrat imprejurul/Lui Luca,lui Marcu si lui Ioan. Enumerarea prin negatie a elementelor fabuloase ale evenghelistilor, taurul , leul, vulturul,creeaza o imagine de o mare forta sugestiva privind starea de deprimare a poetului nefericit in absenta creatiei. Secventa urmatoare a operei defineste metaforic creatia: sunt stihuri fara ani,stihuri de groapa,de sete de apa si de foame de scrum.Aceste sintagme cu semnificatii metaforice se alatura titlului devenind imagini emblematice ale acestei noi estetici moderniste,conform careia uratul este un alt fel de frumusete,purificator in esenta si care se sublimeaza in arta.Versurile subliniaza forta mistuitoare necesara creatiei care sugereaza sacrificul de sine iar harul poetic , unghia ingereasca este tocit de efort,nu-i mai permite poetului revelatia deoarece nu a mai crescut sau,altfel spus,artistul nu se mai poate regasi in sine,nu se mai percepe ca pe un creator de valori spirituale: sau nu o mai am cunoscut. Ultima strofa contureaza,specific modernismului, un univers tragic in care omul este un vesnic prizonier. Atmosfera sumbra redata prin motivul intunericului si al ploii care batea departe afara provoaca suferinta pe care artistul o transfigureaza in opera sa.Actul de a scrie,presupune,in egala masura si revolta fata de traditie,caracteristica specifica modernismului,sfidarea unei lumi conformiste,expresia metaforica fiind scrisul cu unghiile de la mana stanga.O simbolistica straveche asociaza mana stanga cu fortele demonice,in opozitie totala cu puterea divina a creatiei. La nivel lexical,poezia surpinde prin ambiguitate, se remarca amestecul registrelor lexicale:sunt folosite cuvinte care socheaza prin expresivitatea fascinanta,termeni considerati de vechea estetica apoetici:unghie,gheara,scrum.Se regasesc in poezie si termeni arhaici:parete ,firida, dar si termeni religiosi:Luca,Marcu,Ioan.La nivel semantic, sesizam prezenta mare a metaforelor-simbol:flori de mucigai,unghie ingereasca. Oximoronul flori de mucigai transmite ideea compleza a imperfectiunilor vietii,a conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana,fapt care ii provoaca poetului aversiune,repulsie.Metaforele argheziene potenteaza starea de disperare a omului claustrat,a artistului care nu poate crea liber,fiind constrans sa-si reprime starea de comunicare. Urmarind conditiile teoretice de fiintare a poeziei,putem observa ca sunt intrunite toate elementele unei poetici clasice:rima reusita,ritm,melodicitate deosebita,sentimente complexe si intense comunicate in regim direct. In concluzie,Flori de mucigai este o arta poetica in care autorul isi exprima,in mod direct,nelinistile generate de actul creatiei,experienta sisifica nebanuita.Atat prin imaginarul poetic ,cat si prin estetica uratului,poezia reprezinta o creatie literara originala demna de modernismul romanesc,Arghezi dovedindu-se un bijutier al cuvantului si un artist de o mare profunzime filozofica.

Flori de mucigai
Tudor Arghezi

"Le-am scris cu unghia pe tencuiala Pe un parete de firida goala, Pe intuneric, in singuratate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat imprejurul Lui Luca, lui Marcu si lui loan. Sunt stihuri fara an, Stihuri de groapa, De sete de apa Si de foame de scrum, Stihurile de acum. Cand mi s-a tocit unghia ingereasca Am lasat-o sa creasca Si nu a mai crescut Sau nu o mai am cunoscut. Era intuneric. Ploaia batea departe, afara. Si ma durea mana ca o ghiara Neputincioasa sa se stranga. Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga."