DREPT - CURS 1 27.02.

2012 Consideratii generale asupra dreptului

In limbajul juridic notiunea de drept este folosita in mai multe acceptiuni: 1. In acceptiunea de drept obiectiv, dreptul este definit ca fiind ansamblul normelor juridice edictate sau recunoscute de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale. In acest sens dreptul este alcatuit din norme juridice obligatorii precum: legi, decrete, ordonante ale guvernului, decizii, ordine, regulamente. Toate acestea guverneaza conduita oamenilor si asigura exercitarea drepturilor acestora. Totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment dat pe un anumit teritoriu formeaza dreptul pozitiv al statului respectiv.

2.

In acceptiunea de drept subiectiv, dreptul este definit ca fiind prerogativa sau posibilitatea recunoscuta de lege a unei persoane fizice/juridice de a pretinde ceva de la un subiect de drept.

3.

In a treia acceptiune prin drept intelegem stinta sociala a dreptului.

Dreptul reprezinta totalitatea normelor juridice elaborate/recunoscute de stat in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei generale si a caror respectare este asigurata la nevoie. Sistemul dreptului reprezinta structura interna a dreptului dintr-un anumit stat care se bazeaza pe unitatea normelor juridice si divizarea lor in anumite parti independente, ramuri si institutii juridice. In cadrul sistemului dreptului distingem: 1. 2. 3. 4. Normele juridice sunt reguli de conduita cu caracter general, impersonal si obligatoriu. Institutia juridica este o grupare de norme juridice care reglementeaza o categorie distincta de relatii sociale. Ramurile de drept sunt: dreptul constitutional, dreptul civil, dreptul penal, dreptul financiar. Diviziunile dreptului sunt: dreptul public si dreptul privat. Dreptul public reglementeaza relatii sociale in care intervin raporturi juridice de putere. Dreptul privat reglementeaza raporturi juridice in care partile se afla pe pozitii de egalitate juridica. Dreptul civil poate fi folosit in 3 acceptiuni: 1. Dreptul subiectiv civil este un element al continutului raportului juridic civil corelativ obligatiei civile adica posibilitatea subiectului activ de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o anumita conduita, iar in caz de nevoie de a apela la forta coercitiva a statului. Dreptul obiectiv civil este un ansamblu de norme juridice. Dreptul civil este o ramura a stiintei drepturilor.

2. 3.

Dreptul civil reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

DREPT - CURS 2 5.03.2012

Norma juridica civila este regula de conduita generala si impersonala care reglementeaza conduita subiectelor participante la raporturile juridice civile. Izvorul de drept este forma specifica de exprimare a normelor de drept civil. Categorii de izvoare de drept: -Legea are 2 intelesuri: -In sens larg, prin lege intelegem totalitatea actelor normative emise de organele statale (legi, ordonante de guvern, decrete, decizii, ordine, etc) -In sens restrans, prin lege se desemneaza actul normativ emis de catre Parlament (puterea legislativa) dupa o anumita procedura. -Uzantele, potrivit art. 1 din Codul Civil, sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului.

In cazurile neprevazute de lege se aplica uzantele, iar in lipsa acestora, dispozitii legale privitoare la situatii asemanatoare. In materiile reglementate de lege uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod expres la acestea. Prin uzante se intelege obiceiul (cutuma) si uzurile profesionale. Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept. Partea interesata trebuie sa faca dovada existentei si a continutului uzantelor. Uzantele publicate in culegeri eleborate de catre entitatile/organismele autorizate in domeniu se prezuma ca exista pana la proba contrarie. Clasificarea normelor de drept civil Prin clasificare se urmareste sistematizarea normelor juridice. Aceasta clasificare se face dupa mai multe criterii: 1. Dupa criteriul conduitei pe care o prescriu normele juridice civile

a) Normele juridice imperative sunt acelea care impun subiectelor de drept o anumita conduita sub sanctiune. -Normele onerative prevad expres obligatia pentru parti de a avea o anumita conduita. -Normele prohibitive interzic categoric o anumita conduita. b) Normele de drept civil dispozitive sunt acelea care suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata/insufient exprimata a partilor aportului juridic civil ingaduind sa se deroge de la dispozitiile pe care le cuprind. -Normele permisive sunt acelea care permit ca subiectele sa aiba o anumita conduita. -Normele supletive stabilesc o conduita care este obligatorie pentru plati numai in cazul in care partile nu au prevazut prin vointa lor o alta conduita. 2. Dupa finalitatea textului legal/dupa natura interesului ocrotit de norma juridica -Normele juridice de ordine privata care urmaresc ocrotirea unui interes individual. -Normele juridice de ordine publica care urmaresc ocrotirea unui interes general. 3.In functie de campul de aplicare -Normele juridice sunt generale daca se aplica in toate cazurile si in orice materie. Acestea constituie situatia de drept comun. -Normele juridice speciale isi gasesc aplicarea numai in cazul expres prevazute de lege. Norma juridica speciala deroga de la norma juridica generala si se aplica prioritar fata de aceasta. Ea este de stricta interpretare si aplicare. Raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial/personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil. Prin urmare, raportul juridic este un raport social patrimonial fara valoare economica stabilit intre persoane aflate pe pozitie de egalitate juridica. Pentru a intra in sfera raportului juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie guvernata de norma de drept civil.

DREPT CURS 3 12.03.2012

Continutul raportului juridic Drepturile subiective civile formeaza latura activa a continutului raportului juridic, iar obligatia civila constituie latura pasiva a acestuia. Dreptul subiectiv civil este posibilitatea subiectului activ in limitele normelor juridice de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar in caz de nevoie de a apela la forta coercitiva a statului. Clasificarea drepturilor civile ale statului 1. Dupa opozabilitatea lor a) b) Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in temeiul caruia titularul sau poate avea o anumita conduita fara a avea nevoie de concursul acestuia pentru a si-l exercita. Dreptul subiectiv civil relativ cuprinde drepturile personale nepatrimoniale si drepturile reale, drepturi din categoria drepturilor patrimoniale.

Dreptul subiectiv civil absolut prezinta urmatoarele caracteristici: Numai subiectul activ al raportului juridic civil in al carui continut intra este determinat in persoana titularului sau, titularul obligatiei civile corelative fiind nedeterminat, el este compus din totalitatea celorlalte subiecte de drept. Obligatia de a nu-l incalca revine tuturor celorlalte subiecte de drept civil (el este opozabil erga omnes).

Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept in temeiul caruia titularul poate sa pretinda subiectului pasiv o anumita conduita fara de care dreptul nu se poate realiza. In aceasta categorie intra drepturile de creanta. Prin urmare, in cazul drepturilor subiective civile relative este cunoscut atat subiectul activ cat si subiectul pasiv in care intra insa obligatia corelativa incumba numai subiectului pasiv. 2. Dupa natura continutului dreptului subiectiv civil a) Dreptul subiectiv civil nepatrimonial (drept personal nepatrimonial) este acel drept al carui continut nu poate fi exprimat in bani (dreptul la viata, la sanatate, la onoare, la nume, la domiciliu).

b) 3.

Dreptul subiectiv civil patrimonial este acela al carui continut are o valoare pecuniara, poate fi exprimat in bani. La randul lor, drepturile subiective civile patrimoniale se impart in:

Drepturi reale sunt acele drepturi subiective civile patrimoniale in temeiul carora titularul isi poate exercita prerogativele asupra unui lucru in mod direct si nemijlocit, fara concursul alte persoane. Drepturile de creanta sunt acele drepturi subiectiv civile patrimoniale in temeiul carora subiectul activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv numit debitor sa faca/sa nu faca ceva sub sanctiunea constrangerii de catre stat. Drepturile subiective civile principale sunt acele drepturi care au o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzand de un alt drept. Drepturile subiective civile accesorii sunt acele drepturi care sunt clasificate in functie de corelatia dintre ele. Dupa gradul de certitudine conferit titularului dreptului a) Drepturile subiective civile pure si simple sunt acelea care confera maxima certitudine titularului sau deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depind de vreo imprejurare viitoare, prin urmare el poate fi exercitat de indata ce s-a nascut neconditionat. Drepturile subiective civile afectate de modalitati sunt acelea ale caror existenta/exercitare depinde de o imprejurare viitoare, certa/incerta. Termenul, conditia si sarcina sunt modalitatile actului juridic civil deci este afectat de modalitate acel drept subiectiv civil care este insotit de un termen, o conditie sau o sarcina.

b)

DREPT CURS 4 19.03.2012

Obligatia civila reprezinta indatorirea subiectului pasiv de a avea o anumita conduita corespunzatoare dreptului subiectiv civil corelativ care poate consta in a da, a face/a nu face ceva si care in caz de nevoie poate fi impusa prin forta coercitiva a statului. Clasificarea obligatiilor civile 1. a) Obligatia de a da consta in indatorirea de a constitui/a transmite un drept real. Prin urmare, obligatia de a da nu inseamna a preda un bun. b) Obligatia de a face consta in indatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau de a presta un bun. c) Obligatia de a nu face consta in indatorirea subiectului pasiv de a se abtine de la o actiune sau de la anumite lucruri, 2. a) Obligatiile civile pozitive sunt obligatiile de a da si de a face. b) Obligatiile civile negative sunt obligatiile de a nu da si de a nu face. 3. a) Obligatiile de rezultat (determinate) sunt acele obligatii care constau in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinant. Potrivit art. 1481 alin. 1 din Codul Civil ,,In cazul obligatiei de rezultat debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis. b) Obligatiile de mijloace (de diligenta) sunt acele obligatii care constau in indatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru atingerea unui anumit rezultat fara a se obliga la insusi rezultatul preconizat. Potrivit art. 1481 alin. 2 din Codul Civil ,,In cazul obligatiei de mijloace debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis. Potrivit art. 1481 alin. 3 ,,Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat se va tine seama indeosebi de: 4. Modul in care obligatia este stipulata in contract. Existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului. Gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului. Influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei. a) Obligatiile civile obisnuite sunt acele obligatii care incumba doar debitorului fata de care s-au nascut. Majoritatea obligatiilor civile sunt obisnuite. Se spune ca aceste obligatii sunt opozabile intre parti. b) Obligatiile civile scriptae in rem (opozabile si partilor) sunt acele obligatii strans legate de un bun astfel incat creditorul isi poate realiza dreptul sau numai daca titularul actual al dreptului real asupra lucrului respectiv va fi obligat sa ii respecte acest drept desi nu a participat direct si personal la formarea raportului obligational (art. 1481). c) Obligatiile civile propter rem (reale) sunt acele obligatii care constau in indatorirea ce incumba, in temeiul legii sau al conventiei partilor detinatorului unui bun pentru ratiuni precum: protectia unor bunuri de importanta nationala, existenta unor relatii de buna vecinatate, etc. (art. 560 din Codul Civil). 5. a) Obligatiile civile perfecte sunt acele obligatii care se bucura integral de sanctiunea juridica, prin urmare, in caz de nevoie creditorul poate apela la forta coercitiva a statului pentru executarea ei. b) Obligatiile civile imperfecte (naturale) sunt acele obligatii ale carei executari nu se pot obtine pe cale silita, dar in masura in care ar fi executata de buna voie de catre debitor, acesta din urma nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei.

Conform art. 2264 alin. 1 din Codul Civil ,,Pentru plata unei datorii nascute pentru un contract de joc/de pariu nu exista drept la actiune. Conform art. 2264 alin. 2 din Codul Civil ,,Cel care pierde nu poate sa ceara restituirea platii facut de buna voie (...).

DREPT CURS 5 26.03.2012

Prin obiect al raportului juridic civil intelegem conduita partilor, adica actiunea/inactiunea la care este indreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. In raporturile juridice civile patrimoniale conduita partilor se refera adesea la bunuri. Se spune prin urmare, ca bunul constituie un obiect derivat al raportului juridic civil. In sens larg, prin bunuri se desemneaza atat lucrurile cat si drepturile privitoare la acestea. In sens restrans, prin bunuri se desemneaza numai lucrurile asupra carora pot exista drepturi patrimoniale. (art. 535 Codul Civil). O alta notiune strans legata de notiunea de bun este notiunea de patrimoniu care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice/juridice. Patrimoniul se compune din 2 laturi: 1. 2. Latura activa formata din drepturile patrimoniale Latura pasiva formata din obligatiile patrimoniale.

Clasificarea bunurilor 1. Dupa natura bunurilor determinate de lege a. Bunuri imobile

Bunurile imobile prin natura lor sunt terenurile, izvoarele si cursurile de apa, plantatiile prinse in radacini, constructiile si orice alte lucrari plasate in pamant cu caracter permanent, platformele si alte instalatii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental precum si tot ceea ce in mod natural/artificial este incorporat in acestea cu caracter permanent. Bunurile imobile prin destinatie sunt prin natura lor lucruri mobile insa data fiind destinatia lor stabilita de proprietar legea le considera imobile. Bunurile imobile prin determinarea legii sunt drepturile reale imobiliare precum si actiunile in justitie care au ca scop valorificarea unui drept real asupra unui bun imobil. b. Bunuri mobile

Bunurile mobile prin natura lor sunt acele lucruri pe care legea nu le considera imobile precum si undele magnetice asimilate acestora si orice fel de energie produsa, captata si transmisa de orice persoana si pusa in serviciul sau indiferent de natura mobiliara/imobiliara a sursei acestei energii. Bunurile mobile prin anticipatie sunt bogatiile prin orice natura, bogatiile solului si subsolului, fructele neculese inca, plantatiile si constructiile incorporate in sol atunci cand prin vointa partilor sunt privite in natura lor individuala in vederea detasarii lor. Bunurile mobile prin determinarea legii sunt drepturile reale asupra unui lucru mobil, toate drepturile de creanta si drepturile de proprietate intelectuala. Dupa regimul circulatiilor juridice a. Bunurile aflate in circuitul civil sunt acelea care pot fi dobandite/instrainate prin acte juridice. De regula bunurile sunt in circuitul civil. In aceasta categorie distingem bunurile care pot circula liber si neingradit si bunurile pentru a caror dobandire/instrainare este nevoie de respectarea unor anumite conditii restrictive (armele de foc si munitiile, materialele explozive, obiectele de cult). Bunurile scoase din circuitul civil sunt acele lucruri care nu pot face obiectul unui act juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale.

2.

b. 3.

a. Bunurile fungibile sunt acele bunuri determinate dupa numar, masura sau greutate care pot fi inlocuite unele prin altele in indeplinirea unei obligatii.

b .Bunurile nefungibile sunt acelea care nu pot fi inlocuite cu altele in executarea unei obligatii astfel incat debitorul nu este liberat decat prin predarea bunului datorat. 4. a. Bunurile consumtibile sunt acele bunuri care nu pot fi folosite fara ca prima lor intrebuintare sa nu implice consumarea substantei sau instrainarea lor (bani, alimente, combustibili). b .Bunurile neconsumtibile sunt acele bunuri care pot fi folosite in mod repetat fara sa fie necesara consumarea substantei sau instrainarea lor (terenuri, cladiri, masini). 5. a. Bunurile frugifere sunt acele bunuri care in mod periodic si fara consumarea substantelor lor dau nastere altor bunuri numite fructe.

Fructele naturale apar fara interventia omului: productia si sporul animalelor. Fructele industriale care reprezinta produsul direct si periodic al unui bun rezultat in urma interventiei omului: recoltele. Fructele civile care reprezinta veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta persoana in virtutea unui act juridic: chirii, dobanzi. b .Bunurile nefrugifere

6.

a. Bunurile corporale sunt acelea care au o existenta materiala fiind usor perceptibile simturilor omului. b .Bunurile incorporale sunt valoarea economica care au o existenta ideala abstracta.

7.

a. Bunurile divizibile sunt acelea care pot fi impartite fara sa schimbe destinatia lor economica. b .Bunurile indivizibile sunt acelea care isi schimba prin impartire destinatia economica.

8.

a. Bunurile principale sunt acelea care pot fi folosite in mod independent. b .Bunurile accesorii sunt acele bunuri care au fost destinate in mod stabil si exclusiv intrebuintarii economice a altui bun.

DREPT CURS 6 2.04.2012

Actul juridic civil este manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice adica de a naste/modifica/stinge un raport juridic civil concret. Are 2 intelesuri: operational-juridic si inscris constatator al manifestarii de vointa. Clasificarea actelor juridice civile 1. Dupa numarul partilor a. b. c. 2. Actele juridice unilaterale sunt rezultatul vointei unei singure parti (testamentul, oferta de a contracta). Actele juridice bilaterale sunt acordul de vointa a doua parti (contractul de vanzare, de donatie). Actele juridice plurilaterale sunt acordul de vointa a 3/mai multor parti (contractul de societate civila cu 3/mai multi asociati).

Dupa scopul urmarit la incheierea actului a. Actul juridic cu titlu oneros este acela prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate. Aceste acte sunt de 2 feluri: comutative (la momentul incheierii existenta si intinderea drepturilor si obligatiilor este certa si determinata), aleatorii (ofera sanse de castig si risc de pierdere). Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu fara a obtine in schimb un avantaj. Aceste acte sunt de 2 feluri: acte dezinteresate (acte care nu presupun micsorarea patrimoniului depozit neremunerat), liberalitatea (prin care se micsoreaza patrimoniul celui care gratifica in favoarea gratificatului donatia).

b.

3.

Dupa criteriul efectului lui a. b. c. Actele juridice constitutive dau nastere unui drept subiectiv civil care nu exista anterior (constituirea unui drept de uzufruct, instituirea unei ipoteci). Actele juridice translative au ca efect transferarea unui drept subiectiv civil din patrimoniul unei persoane in patrimoniul altei persoane (contractul de vanzare, de donatie). Actele juridice declarative au ca efect consolidarea/definitivarea unui drept (contractul de tranzitie).

4.

Dupa criteriul importantei lor a. b. c. Actele juridice de conservare sunt acele acte prin care se urmareste preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil (intreruperea unei prescriptii). Actele juridice de administrare urmaresc sa realizeze o normala punere in valoare a unui bun/patrimoniu (asigurarea unui bun, locatiunea unui bun, culegerea fructelor). Actele juridice de dispozitie au ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui bun sau grevarea lui cu sarcini reale (contractul de vanzare, de donatie, instituirea unei ipoteci).

5.

In functie de modul de formare a. b. Actele juridice consensuale sunt actele care iau nastere in mod valabil prin simpla manifestare de vointa a partii/partilor (aceste acte constituie regula). Actele juridice solemne sunt actele pentru care legea impune o forma speciala, de regula autentica pentru a fi incheiat (testamentul, donatia, ipoteca).

c. 6.

Actele juridice reale sunt valabile doar cu manifestarea de vointa, este insotita de remiterea bunurilor (contractul de imprumut, depozitul).

Dupa criteriul continutului lor a. b. Actele juridice patrimoniale au un continut evaluabil in bani (vanzarea). Actele juridice nepatrimoniale au un continut care nu este evaluabil in bani.

7.

Dupa criteriul momentului in care isi produc efectele a. b. Actele juridice intre vii (contractul de vanzare) Actele juridice pentru cauza de moarte

8.

Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actelor juridice civile a. b. Actele juridice subiective sunt actele al caror continut este determinat prin vointa autorilor lui (contractul de donatie) Actele juridice conditie sunt actele juridice care au un continut predeterminat iar partile isi manifesta vointa doar cu privire la nasterea actului (casatoria).

9.

Dupa legatura lor cu modalitatile a. b. Acte juridice pure si simple Acte juridice afectate de modalitati (un termen, o conditie, o sarcina).

10. Dupa raportul dintre ele a. b. Acte juridice principale (cu existenta de sine statatoare) Actele juridice civile accesorii a caror soarta depinde de soarta unui act juridic civil principal (ipoteca).

11. Dupa modalitatea incheierii lor a. b. Acte juridice civile personale (casatoria) Acte juridice care pot fi incheiate si prin reprezentant

12. Dupa reglementarea si denumirea lor legala a. b. Actele juridice numite au o reglementare si o denumire stabilita de lege. Actele juridice nenumite

13. Dupa modul de executare a. b. Actele juridice cu executare dintr-o data presupun o singura executare din partea debitorului Actele juridice cu executare succesiva presupun mai multe prestatii esalonate in timp (contractul de locatiune).

14. Dupa legatura cu cauza (scopul) a. b. Actele juridice cauzale sunt acele acte a caror valabilitate implica analiza cauzei sale, a scopului sau. Daca cauza lipseste sau este falsa/ilicita/imorala, actul este lovit de nulitate. Actele juridice abstracte sunt acele acte a caror valabilitate nu implica analiza cauzei (titlurile de valoare).

DREPT CURS 7 9.04.2012

Potrivit art. 1179 din Codul Civil intitulat conditiile esentiale pentru validitatea contractului sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit si o cauza licita si morala. In conditiile in care legea prevede o anumita forma a contractului aceasta trebuie respectata sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile. Capacitatea de a incheia actul juridic civil Se intelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor juridice civile Aceasta conditie este o conditie de fond esentiala si generala a actului juridic civil; regula capacitatii de a incheia acte juridice si exceptia incapacitatii Potrivit art. 29 aliniatul 1 din Codul Civil nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta sau lipsit in tot sau in parte de capacitatea de folosinta, decat in cazurile si conditiile expres prevazute de lege.

Pentru persoanele juridice regula o constituie capacitatea de a dobandi orice drepturi si obigatii civile cu exceptia celor care nu pot apartine decat persoanei fizice. Pentru persoanele juridice fara scopul lucrativ sunt aplicabile dispozitiile art. 206 aliniatul 2 al Codului

Civil: persoanele juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii conform scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Pentru persoana fizica sunt aplicabile in materia capacitatii civile dispozitiile articolelor 34-48 conform carora incapacitatea constituie o exceptie si trebuie sa fie expres prevazuta de lege. Consimtamantul reprezinta exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic civil; aceasta exteriorizare poate fi: expresa sau tacita. Codul Civil arata in art. 1110 ca actele de dispozitie juridica privind o parte/totalitatea drepturilor asupra mostenirii atrag acceptarea tacita a acesteia. Pot avea valoare de acceptare tacita mostenirii actele de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire; pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa fie exprimat in cunostinta de cauza (sa nu fie alterat de vreun consimtamant, sa fie serios si liber exprimat). Consimtamantul este variat cand este dat din eroare surprins prin dol (viclenie) sau smuls prin violenta. De asemenea consimtamantul este viciat in caz de leziune.

DREPT - CURS 8 23.04.2012

Dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil care da expresie aproprierii unui lucru, permitand titularului sau sa exercite posesia, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru in putere proprie si in interes propriu, in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale. Dreptul de proprietate are doua forme: a) b) Proprietate publica Proprietate privata

Potrivit articolului 555 din Codul Civil proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu in limitele stabilite de lege. Dreptul de proprietate privata este un drept subiectiv asupra unor bunuri, altele decat cele din domeniul public, in temeiul careia titularul sau exercita posesia, folosinta si dispozitia in putere proprie si in interes propriu in limitele determinate de lege. Potrivit art. 553 alin. 1 din Codul Civil pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate privata persoanele fizice, juridice cu drept privat sau public. Continutul juridic al dreptului de proprietate privata a) Posesia avand posesia, titularul dreptului de proprietate privata are posibilitatea de a exercita o stapanire efectiva a lucrului in materialitatea sa direct si nemijlocit prin putere proprie si in interes propriu sau de a consimti ca stapanirea sa fie exercitata in numele si in interesul lui de catre o alta persoana. Folosinta confera titularului dreptul de a pune lucrul in valoare prin exploatarea acestuia in propriul sau interes dobandind in proprietate fructele pe care le poate obtine din acesta. Dispozitia este prerogativa titularului de a dispune de bun in 2 modalitati: 1. 2. Prin consumare, transformare, distrugere Prin dispozitia juridica asupra bunului care poate consta in instrainarea bunului/in constituirea de drepturi reale asupra bunului in favoarea altor persoane.

b) c)

Dreptul de proprietate privata este absolut, exclusiv si perpetuu. Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata Potrivit art. 44 alin. 1 din Constitutie dreptul de proprietate privata precum si creantele statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege iar potrivit alin. 7 al aceluiasi articol, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea unei bune vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului. Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata pot izvori din lego, uzante, conventii sau hotarari judecatoresti. Potrivit art. 602 alin. 1 Cod Civil legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie in interes public fie in interes privat. Limitele dreptului de proprietate privata legate de un interes privat 1. Limite referitoare la folosirea apelor

Potrivit art. 604 proprietarul nu poate impiedica in niciun fel curgerea fireasca a apelor provenite de pe fondul superior. Sunt si alte dispozitii legate de folosirea apelor in articolele 604-610 din Codul Civil. 2. Picatura stresinii

Potrivit art. 611 din Codul Civil proprietarul este obligat sa isi faca streasina casei sale astfel incat apele provenite de la ploi sa nu se scurga pe fondul proprietarului vecin. 3. Distanta ceruta pentru anumite constructii, lucrari si plantatii

Potrivit art. 612 din Codul Civil orice constructii, lucrari, plantatii se pot face de catre proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60cm fata de linia de hotar daca nu se prevede altfel prin lege/regulamentul de organism astfel incat sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printrun inscris autentic. Potrivit art. 613 alin. 1 in lipsa unor dispozitii cuprinse in lege, regulamentul de urbansim sau obiceiul locului arborii trebuie saditi la o distanta de cel putin 2m de hotar, cu exceptia celor mai mici de 2m, a plantatiilor sau a gardurilor vii. 4. Limite privind vederea asupra proprietatii vecinului

Potrivit art. 614 din Codul Civil nu este permis sa se faca fereastra sau deschidere la zidul comun decat cu acordul proprietarilor, iar potriviti art. 615 este obligatorie pastrarea unei distante de cel putin 3m intre fondul ingradit/neingradit apartinand proprietarului vecin si fereastra pentru vedere, balconul, ori alte asemenea lucrari ce ar fi orientate catre fond. 5. Limitarea referitoare la dreptul de trecere

Potrivit art. 617 din Codul Civil proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i se permita trecerea fondului vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu. 6. 7. Limitele legate de interesul public sunt ingradiri ale dreptului de proprietate privata de interes edilitar: de salubritate, de sanatate publica, ingradiri de interes cultural, istoric, arhitectural in interesul apararii nationale. Limitele conventionale ale dreptului de proprietate privata

Potrivit art. 626 din Codul Civil proprietarul poate sa consimta la limitarea drepturilor sale prin acte juridice daca nu incalca ordinea publica si bunele moravuri. Moduri de dobandire a dreptului de proprietate privata Dreptul de proprietate privata se poate dobandi prin mostenire legala/testamentala, accesiune,uzucactiune, ca efect al posesiei de buna credinta in cazul bunurilor mobile si al fructelor prin ocupatiune, traditiune si prin hotarari judecatoresti atunci cand hotararea judecatoreasca este translativa de proprietar prin ea insasi. In cazurile prevazute de lege proprietarul se poate dobandi prin efectul unui act administrativ.

DREPT CURS 9 7.05.2012

Raspunderea civila contractuala Potrivit art. 1350 din Codul Civil orice persoana trebuie sa isi exercite obligatiile pe care le-a contractat. Alin. 2 Atunci cand fara justificare nu isi indeplineste acesta datorie ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu in conditiile legii. Potrivit art. 1516 alin. 1 din Codul Civil creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei. Potrivit art. 1530 creditorul are dreptul la daune, interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat, care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau dupa caz culpabile a obligatiei. Raspunderea civila contractuala este o forma a raspunderii civile in cazul in care paguba este consecinta incarcarii obligatiilor contractuale. Ea presupune existenta unor raporturi juridice anterioare intre pagubit si autorul faptei nascute prin acordul lor de vointa. Daca nu exista o legatura contractuala raspunderea civila este delictuala. Raspunderea civila contractuala rezulta din respectarea in tocmai a obligatiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecinta neexecutarii, a executarii cu intarziere sau a executarii necorespunzatoare. Prin urmare obligatia asumata initial este inlocuita cu o obligatie de despagubire care consta intr-o suma de bani reprezentand contravaloarea prejudiciului suferit de creditor. Nu intotdeuna creditorul poate obtine executarea silita in natura a obligatiei. In aceste conditii creditorul poate suferi un prejudiciu fiind indreptatit sa pretinda o satisfactie prin echivalent banesc. Conditiile acordarii de despagubiri 1. Existenta unei fapte ilicite care consta in nerespectarea unor obligatii contractuale.

Poate consta intr-o actiune, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a unei obligatii sau o inactiune, neexecutare totala sau partiala a obligatiei. De regula cel ce savarseste fapta ilicita este debitorul. Prin exceptie, potrivit art. 1519 din Codul Civil daca partile nu convin altfel, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa personala de care se foloseste pentru executarea obligatiilor contractuale. Pentru fapta ilicita debitorul este obligat la plata despagubirilor in bani (daune, interese). Aceste despagubiri pot fi: moratorii (pentru executarea cu intarziere a obligatiilor) sau compensatorii (pentru neexecutare/executare partiala a obligatiilor). 2. Existenta unui prejudiciu

Prejudiciul reprezinta consecintele pagubitoare patrimoniale si nepatrimoniale suportate de catre creditor ca efect al neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor asumate prin contract. Potrivit art. 1351 din Codul Civil, creditorul are dreptul la repararea prejudiciilor nepatrimoniale. Prejudiciul patrimonial cuprinde atat paguba efectiv suferita cat si castigul nerealizat. Potrivit art. 1357, dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba prejudiciului cu exceptia cazului in care prin lege sau prin conventia partilor se prevede altfel. 3. 4. Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. Prejudiciul trebuie sa fie consecinta fireasca si necesara a neexecutarii obligatiilor. Vinovatia debitorului

Potrivit art. 1547 din Codul Civil debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din culpa; in materie contractuala opereaza o prezumtie de vinovatie a debitorului. Astfel din art. 1548 din Codul Civil culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii. Odata intrunite aceste conditii creditorul poate cere despagubiri de la debitori daca: Debitorul a fost pus in intarziere Nu exista o clauza de neresponsabilitate.

Exista si cauze exoneratoare. Potrivit art. 1351 cu denumirea marginala forta majora si cazul fortei. Alin. 1 ,,Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit. Alin. 2 ,,Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Alin. 3 ,,Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs. Alin. 4 ,,Daca potrivit legii debitorul este exonerat de raspunderea contractuala pentru un caz fortuit el este de asemenea si de forta majora. Punerea in intarziere Potrivit art. 1521 din Codul Civil punerea in intarziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului. Pot exista doua tipuri de clauze cu privire la raspundere: Clauze care exclud sau limiteaza raspunderea debitorului (isi produc efectele numai daca nevinovatia debitorului imbraca forma neglijentei sau imprudentei). Clauze care agraveaza raspunderea debitorului.

TEST! 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. NORMA JURIDICA CIVILA DEFINITIE SI CLASIFICARE DREPTUL SUBIECTIV CIVIL - DEFINITIE SI CLASIFICARE OBLIGATIA CIVILA - DEFINITIE SI CLASIFICARE BUNURILE - DEFINITIE SI CLASIFICARE ACTUL JURIDIC CIVIL - DEFINITIE SI CLASIFICARE CONDITIILE ACORDARII DE DESPAGUBIRI IN CAZUL RASPUNDERII CIVILE CONTRACTUALE - DEFINITIE SI CLASIFICARE LIMITE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA LEGATA DE UN INTERES PRIVAT - DEFINITIE SI CLASIFICARE