BETOANE SI MORTARE CU LIANTI MINERALI 5.1 Structura si caracteristicile betonului si mortarului cu lianti silicatici.

Aspecte generale Betoanele si mortarele sunt conglomerate artificiale rezultate prin intarirea amestecurilor omogene de agregat, liant, apa si adaosuri, in anumite proportii. Deoarece in compozitia mortarelor agregatul are dimensiunea maxima 7,1 mm, iar in compozitia betonului dimensiunea maxima a agregatului este 71 mm, se poate considera mortarul ca un beton cu agregat fin. Influenta dimensiunii maxime a granulelor de agregat asupra caracteristicilor betoanelor si mortarelor va fi prezentata ulterior. In aceste conditii, orice referire facuta atat la mortare cat si la betoane, se va prezenta ca pentru betoane si doar pentru caracteristicile specifice mortarului acest material va fi specificat. Partea activa a sistemului este liantul si apa, care, in urma reactiilor fizico-chimice specifice liantului, leaga granulele de agregat intr-un tot coerent, ce este mortarul sau betonul intarit. Liantul si apa vor forma materialul de legatura (matricea betonului) in care sunt inglobate agregatele si va influenta in mod direct toate caracteristicile betonului (fig.5.1).

Fig. 5.1 Structura unui conglomerat in care liantul este ciment Spre deosebire de alte sisteme compozite obtinute prin aglomerare si cimentare, betonul de ciment prezinta o serie de particularitati determinate de: - modul de conlucrare intre matrice si agregat; - caracteristicile intrinseci ale matricei; - proprietatile agregatului. Daca in betonul de ciment are loc o conlucrare preponderent fizica intre agregat si matrice, exista si conglomerate obtinute cu lianti ce reactioneaza chimic cu agregatele si se integreaza in structura ansamblului, cum ar fi cazul unor materiale refractare (fig.5.2.a).

Fig. 5.2 Structura unui conglomerat: a-liantul reactioneaza cu agregatul si se integreaza in structura; b-liantul este consolidat cu agregat filerizat De asemenea, betonul de ciment se deosebeste de materialele filerizate (beton asfaltic) in care agregatele sunt legate prin intermediul bitumului filerizat (fig.5.2.b.) si in care fenomenele de suprafata si de frecare interioara au rol hotarator.

Specific betoanelor de ciment este faptul ca structura pastei de ciment intarit din beton este diferita fata de cea din paste independente.Aceasta neconcordanta se poate explica prin: 1. folosirea unei cantitati de apa mai mare in beton, impus de necesitatea umectarii granulelor de agregat si avand drept consecinta marirea porozitatii matricei betonului, spre deosebire de porozitatea pastei de ciment de aceeasi consistenta ; 2. concentratia solutiilor din beton este micsorata datorita cantitatii mai mari de apa, iar proprietatile solutiilor sunt influentate de natura ionilor si de concentratia acestora (care este proportionala cu coeficientii de activitate ai electrolitilor formati); 3. agregatele cu dimensiuni mai mici ca 0,2 mm au o mare activitate fizica (determinata de faptul ca rocile utilizate ca agregate sunt alcatuite din minerale cu structura ionica sau au legaturi covalente polare in retelele cristaline) ce se manifesta intens in formarea matricei; 4. adeziunea cimentului cu agregatele este un fenomen complex influentat de o serie de factori si la randul sau influentand hotarator toate caracteristicile betonului. 5.2. Structura betonului intarit 5.2.1. Formarea structurii betonului intarit

Betonul este deci un material compozit alcatuit dintr-o matrice (piatra de ciment) si agregate.

Fig. 5.3 Structura betonului: a- proaspat; b- intarit.

Caracteristicile betonului vor fi influentate, datorita compozitiei sale, atat de proprietatile celor doua componente ale amestecului, cat si de interactiunea lor. Structura betonului nu este o suma a structurii componentelor sale; interactiunea matriceagregat se manifesta odata cu realizarea amestecului, prin coeziunea dintre pasta de ciment si agregate, influentand caracteristicile betonului proaspat si continua sa se manifeste prin aderenta dintre piatra de ciment si granulele de agregat, determinand caracteristicile fizico-mecanice si de durabilitate ale betonului. Prezenta agregatelor in betoane va impune marirea raportului A/C in vederea umectarii suprafetei granulelor de agregat cu consecinte favorabile in ceea ce priveste lucrabilitatea amestecului. Excesul de apa introdus in amestec (fata de un raport optim 0,24 - 0,28, se foloseste 0,40 - 0,80) va avea consecinte nefavorabile asupra betonului: 1.mareste eterogenitatea structurala a betonului (fig.5.3.a.) ceea ce poate conduce la fenomene de segregare; 2.micsoreaza compactitatea betonului, deoarece apa in exces va fi indepartata prin evaporare in timpul intaririi. In functie de proportia intre diferitele sorturi de agregate din amestecul de beton, cantitatea de apa necesara unei anumite lucrabilitati va fi diferita. Cand in compozitia agregatului partea fina este in cantitate mare, atunci si dozajul de apa va creste deoarece granulele mai fine au suprafata specifica mai mare. Cercetarile efectuate au aratat ca dozajul de apa este influentat si de provenienta si natura agregatului, de aspectul si forma granulelor, de conditiile de turnare si compactare. Apa suplimentara se evapora in timpul procesului de intarire al betonului, lasand goluri in structura acestuia (fig.5.3.b).

In structura betonului apar goluri provenite din antrenarea aerului la preparare si turnare. Sistemul de goluri din structura betonului va fi influentat de o serie de factori tehnologici si de compozitie, din punct de vedere al volumului, formei si dimensiunilor. La randul sau, acest sistem de goluri va influenta in totalitate caracterisiticile betonului. Asupra acestui sistem de goluri s-au facut o multitudine de clasificari si printre acestea si clasificarea simplificata ce urmeaza: 1. cavernele - goluri de dimensiuni mari (10 - 50 mm) rezultate ca o consecinta a unei compozitii necorespunzatoare, sau o prelucrare necorespunzatoare a betonului; prezenta acestor goluri constituie zone slabite a sectiunilor de lucru a materialului si reduce rezistenta elementului sau constructiei in ansamblu; reprezinta defecte de structura; 2. porii de aer - sunt rezultati la amestecarea betonului (aer oclus) sau la folosirea aditivilor antrenatori de aer ; dimensiunile porilor de aer oclus variaza intre 0,1 si 5 mm, iar la porii de aer antrenat intre (50250) . 10 -3 mm; porii cu dimensiuni mai mari de 200.10-3 mm apartin defectelor de structura, iar volumul lor trebuie limitat prin alegerea unei compozitii adecvate si o buna compactare a betonului; 3. porii de sub agregate - au dimensiuni variind de la 0,01 la 0,1 mm, sunt inchisi sau interconectati la porii capilari si sunt formati la sedimentarea componentelor solide ale betonului, in ordinea densitatilor si a dimensiunilor particulelor componente, dupa punerea in opera a betonului, in perioada de repaos. Sub granulele plate apar alveole ce rezulta din mustirea apei si constituie defecte de structura; 4. porii capilari - au dimensiuni de 150 x 10-3 mm, sunt uniform repartizati in masa pietrei de ciment, iar pe parcursul intaririi pietrei de ciment se umplu partial cu noile produse de reactie. Sunt determinati de prezenta apei libere din beton, iar dimensiunile si volumul lor cresc odata cu cresterea raportului A/C; sunt legati intre ei si au o influenta hotaratoare asupra tuturor caracteristicilor betonului; 5. porii de gel - au dimensiuni de regula sub 10-3 mm si sunt greu permeabili pentru apa in stare de agregare lichida; sunt inchisi sau interconectati cu pori capilari si sunt provocati de suctiunea interioara a apei din geluri catre granula nehidratata de ciment; 6. fisuri si microfisuri - au marime variabila si se datoresc contractiilor, fenomenelor fizico-chimice ce au loc la formarea pietrei de ciment, datorita variatiilor de temperatura sau a eforturilor din actiunea sarcinilor exterioare. Constituie defecte ale structurii betonului. In toate golurile din masa pietrei de ciment si a betonului se poate afla faza lichida si faza gazoasa a betonului ce sunt constituite din apa, vapori de apa sau diferite gaze. 5.2.2. Aderenta matrice-agregat

Fig. 5.4 Aderenta intre piatra de ciment si agregat a-structura betonului proaspat; b-structura betonului intarit. Odata cu formarea structurii betonului intarit, se realizeaza si conlucrarea dintre componentele acestuia, prin formarea zonei de contact intre matrice si agregat. Cu cat aceasta zona asigura o legatura mai buna intre matrice si agregat, cu atat structura betonului si omogenitatea sa vor fi mai bune, rezistentele mecanice vor creste, va rezulta un beton cu durabilitate sporita. Realizarea adeziunii intre piatra de ciment si agregat are loc astfel: 1. prin ancorarea mecanica a pietrei de ciment intarit in asperitatile unei suprafete dure, rugoase (fig.5.4), astfel incat agregatele concasate putand crea un spor de rezistenta de 15 - 20%, datorita unei mai bune aderente. Daca initial pasta de ciment umple toate asperitatile granulelor de agregat, in timp, datorita contractiilor de intarire ale cimentului, apare o retragere partiala a matricei fata de agregat si o fisurarea acesteia perpendicular pe suprafata agregatului ca o continuare a rugozitatii.Acelasi tip de adeziune se realizeaza si la nivelul porozitatii aparente.

2. adeziunea prin epitaxie - se realizeaza cand retelele cristaline ale agregatelor si ale produselor de hidratare au parametri reticulari apropiati sau identici si o orientare favorabila, dand nastere la interfete semicoerente sau coerente (apar tensiuni la interfete, care sunt cu atat mai mari cu cat diferentele intre parametrii de retea sunt mai mari, pentru cele doua faze in contact). In lipsa epitaxiei, fenomenele determinate de tensiunea superficiala pot determina aparitia de legaturi intre matrice si agregat. Cercetari electromicroscopice asupra betonului, au aratat ca piatra de ciment are porozitate cu atat mai mare cu cat zona analizata se afla mai aproape de suprafata granulelor de agregat; granulele de agregat sunt inconjurate de o zona de contact a carei grosime variaza in functie de cantitatea de apa folosita la prepararea betonului si scade in timp datorita proceselor de hidratarehidroliza ale cimentului. In aceasta zona distributia compozitionala este neuniforma, constatandu-se o crestere a concentratiei de Ca(OH)2 si hidroaluminat tricalcic trisulfatat in imediata apropiere a suprafetei agregatului. Se poate concluziona ca principalii factori de influenta a adeziunii matrice-agregat sunt: 1. raportul A/C, care prin valoarea sa poate mari sau micsora coeziunea amestecului proaspat de beton si odata cu aceasta omogenitatea amestecului; 2. rugozitatea agregatului, care in cazul agregatului grosier, prin cresterea sa conduce la marirea aderentei matrice-agregat; asa cum s-a aratat nu trebuie neglijat aportul la realizarea aderentei a porozitatii aparente a agregatelor; 3. natura mineralogica a agregatului, constatandu-se ca piatra de ciment prezinta o aderenta mai buna la agregate concasate calcaroase decat la cele granitice; 4. natura cimentului si odata cu aceasta natura produsilor sai de agregatul interfete coerente sau semicoerente. hidratare-hidroliza, capacitatea acestora de a forma cu

Piatra de ciment este un sistem evolutiv, iar imaginea prezentata referitor la aderenta matrice-agregat se complica, astfel: - odata cu modificarile compozitionale din piatra de ciment pot fi influentate si interactiile fizico-chimice de la interfata matriceagregat si implicit aderenta; - aderenta matrice-agregat este influentata de fenomenul de microfisurare care are loc odata cu intarirea pastei de ciment; fisurile formate datorita variatiilor de volum, se dezvolta mai usor la interfata matrice-agregat datorita valorii mai mici a legaturii data de aderenta matrice-agregat, decat la legaturile interparticulare ale matricei si in consecinta, betonul, odata cu imbatranirea, va ceda sub eforturi incepand de la zona de contact dintre matrice si agregat. 5.3. Caracteristici tehnice, incercari si conditii de calitate Betoanele sunt materiale cu pondere foarte mare in industria constructiilor s 939d39j i sunt folosite pentru realizarea structurilor de rezistenta ale constructiilor, cat si pentru alte tipuri de lucrari. Prin prisma rolului pe care il joaca in stabilitatea si functionalitatea constructiilor, betonul trebuie sa fie un material durabil, din punct de vedere al rezistentei la solicitari mecanice si din punct de vedere al comportarii la actiunea factorilor de mediu. Pentru a corespunde cerintelor impuse este obligatoriu ca betoanele folosite sa prezinte caracteristici tehnice corespunzatoare regimurilor de expunere ale constructiilor. Avand in vedere faptul ca betonul este un material compozit, caracteristicile tehnice ale betonului intarit vor fi influentate de caracteristicile si proportiile cu care intervin in amestec materialele componente. Deasemenea, caracteristicile de lucrabilitate (usurinta de punere in opera) ale betonului proaspat, respectiv tehnologia de preparare, de punere in opera si de tratare, vor influenta caracteristicile betonului intarit. 5.3.1. Caracteristicile betonului proaspat 5.3.1.a. Lucrabilitatea Betonul proaspat - defineste starea amestecului din momentul introducerii apei pana la inceperea prizei liantului, deci starea in care betonul poate fi pus in opera. Lucrabilitatea - este o caracteristica complexa a betonului proaspat care exprima faptul, ca acesta ramane omogen in timpul transportului si tunarii si in acelasi timp poate fi usor pus in opera in conditiile in care umple cofrajul ce da forma elementului de constructie si ajunge la grad de compactare necesar, cu consum de lucru mecanic cat mai mic.

Asa cum se poate observa din definitie, betonul proaspat trebuie sa fie cat mai plastic pentru a putea fi turnat usor in cofraj si pentru a depune un efort cat mai mic pentru eliminarea aerului din beton prin compactare, dar in acelasi timp trebuie sa fie suficient de vartos pentru a nu se separa in componente la turnare si compactare. Lucrabilitatea betonului se apreciaza tinand cont de proprietatile masurabile ale acestuia. Aceste proprietati sunt: - consistenta; - aptitudinea de compactare; - tendinta de segregare. Consistenta - reprezinta capacitatea betonului proaspat de a se deforma plastic sub actiunea unui lucru mecanic. Consistenta este determinata de doi factori si anume: 1-fortele de frecare dintre granulele solide din amestec; 2-fortele de coeziune pe care mortarul le exercita asupra granulelor de pietris. Valoarea fortelor de frecare dintre componentele solide depinde de: - forma granulelor - determina consistente diferite cand este rotunjita fata de granulele cu muchii vii; - aspectul suprafetei - suprafetele netede, fata de cele aspre, rugoase, determina forte de frecare diferite. Valorile fortelor de coeziune sunt determinante pentru omogenitatea amestecului si depind de: - volumul mortarului - cu cat volumul este mai mare coeziunea este mai buna, asigurand omogenitatea amestecului prin cuprinderea agregatului mare; - consistenta mortarului - un mortar vartos in conditiile unui volum suficient (deci mare) asigura o buna coeziune si omogenitate.

Fig. 5.5 Principiul metodei tasarii Consistenta in conditiile de laborator se apreciaza prin doua metode: - metoda tasarii; - metoda remodelarii VE-BE. Metoda tasarii - caracterizeaza consistenta betonului prin masurarea deformatiei plastice sub actiunea greutatii proprii. Betonul proaspat turnat intr-un tipar de forma tronconica, la indepartarea tiparului isi modifica mai mult sau mai putin forma, in functie de valoarea fortelor interne care trebuie sa echilibreze greutatea proprie a betonului. In aceasta metoda, consistenta se masoara prin diferenta in centimetri dintre inaltimea trunchiului de con umplut cu beton de incercat si inaltimea betonului tasat (fig.5.5.), dupa indepartarea tiparului.

In functie de valoarea tasarii, betoanele se clasifica conform tabelului 5.1. Tabel 5.1 Grad de lucrabilitate
L0

Consistenta foarte vartos vartos slab plastic plastic fluid Foarte fluid

Grad de compactare >1,4`5 1,261,45 1,111,25 1,041,10 <1,04 -

Tasare [cm] 0,0-0,5 0,6-1,0 1,0-4,0 5,0-9.0 10-15 >15

Remodelare VE-BE [s] 30 21 20 11 10 5 <5

L1 L2 L3 L4 L5

Fig. 5.6 Principiul metodei de remodelare VE-BE Metoda remodelarii VE - BE, masoara consistenta prin durata in secunde necesara unui volum de beton proaspat, turnat in tipar cu forma de trunchi de con, sa se remodeleze intr-un vas de forma cilindrica,sub actiunea unui disc transparent cu greutate standardizata si sub actiunea vibratiilor (fig.5.6). Consistenta betonului proaspat la turnare in elementele de constructii este diferita, fiind conditionata atat de forma si dimensiunile elementului, de desimea armaturilor ca elemente legate de structura constructiei, cat si de mijloacele tehnologice de transport, turnare, compactare. Sunt situatii in care se impune: - beton de consistenta vartoasa, daca elementul este masiv, are forma geometrica simpla si se dispune de mjloace mecanice de compactare; - beton de consistenta plastica, daca elementele sunt suple sau subtiri, cu forme uneori complicate si cu retea deasa de armatura, compactarea executanduse manual (cu maiul, cu ciocan de cofraj); - beton de consistenta fluida, cand betonul turnat impune folosirea

Fig. 5.24 Mecanismul de adsorbtie al aditivilor: asubstante tensioactive ionice cupermeabilitate mai multe grupari Fig. 5.14 Dependenta gradului de al polare; betonului de diametrul mediu al porilor pentru trei tipuri de Fig. 5.25 Mecanismul antrenarii aerului in betoane substante tensioactive ionice cuhidratare polaritatea in molecula; beton bFig. 5.26 Corelatia intre conductivitatii gradul de Fig. 5.12 Variatia termice a betonului al cimentului Fig.5.18 Fig. 5.28 5.22 5.19 5.16 5.10 si presiunea Influenta Influentarezistentei Variatia dozajului regimurilor dimensiunii proportiei relativa a de la de vaporilor de maxime ciment compresiune betoane agregate temperatura si de a cu a din raportului ciment a beton de tratare fara asupra a betoanelor apa agregatului betonului A/C adaosuri contractiei asupra din cFig. pori;1substante si functie 5.11 asupra 5.7 cu asupra rezistentelor Fig. adaos apa Principiul Fig. Variatia de 5.13 rezistentelor 5.15 cantitatii totala;2tensioactive dozajul Fig. de Celula Variatia coeficientului cenusa 5.21 betonului metodei de de apa de Curbele ciment permeabilitate apa rezistentei mecanice ionice de neevaporabila. Waltz termocentrala de limita de cu amestecare dilatatie unor polaritate de Fig. granulozitate cimenturi 5.8 termica Forme in lantul pentru a ale pietrei moleculei. segregarii agregat de ciment betonului total 0-16 functie de umiditate si varsta