ce inseamn a te realiza? A-i inchide destinul. Ca pe un cerc. Eti realizat, cu alte cuvinte poi s mori.

Ai ajuns pe culme, ai citigat o btlie. i ce faci dup asta? Te culci cumva pe laurii cucerii pin ce ei putrezesc sub tine? Sau te sinucizi i lai cu limb de moarte s i se pun pe mormint aceti lauri? Pe cind eecul, domnule, eecul e cu totul altceva. El te oblig s speri, s mergi mai departe, s-o iei de la capt, s incerci din nou, stringind pumnii. Eecul e un sfirit numai pentru cei care n-au vlag in ei. Pe mine, afl, m ambiioneaz s fac ceea ce n-am reuit s fac...Eu nu m tem, dac vrei s tii, decit de momentul cind m voi realiza. i pe care, din fericire, n-am cum s-l ating. Cimitirul de marmur nu va fi niciodat o oper desvirit. Vrind, nevrind, o voi lsa neterminat, fiindc intr-o zi voi muri i altcineva va trebui s fac piatra mea funerar i mormintele celor care vor muri dup mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continu.

Trecutul poate fi ca pacatul originar pe care nu l-am savarsit noi,insa il platim noi. Orice e cu putinta in lumea asta,inclusiv ca vinovatii sa se imbrace in robe de Judecatori si sa condamne victimele. m-am debarasat de modestie ca de o camasa de forta in cimitirul de marmura. Imi doresc ceva mult mai important decat iertarea acum,iar intrucat stiu ca fiecare pierde pentru sine,dar daca reuseste sa-si dea siesi un sens ,va reusi sa dea si lumii unul,ma feresc sa imi ascund pacatele ca animalele care isi ascund excrementele si ma lipsesc,nu dezinteresat,de orice scuza; in fapt,marinimosii te pot umili mai rau decat cei mai carcotasi acuzatori,acoperindu-ti esecul,ca pe o murdarie,cu mila lor. Nu tot ce gandim trebuie spus. Daca toti ar striga in gura mare ce cred,stii ce s-ar intampla? S-ar goli strada. Li s-ar face tuturor frica. Fiecare are propria sa singuratate,nu e nevoie s-o ia de la altul. Numai singuratatea i-a ramas credincioasa. Ea nu i-a cerut nici bani,nici mobile stil. A stat cu el si intr-o maghernita. Trebuia sa fiu demult mort. Numai faptul ca iubesc viata cu o tenacitate de catar m-a ajutat sa resist. Imi ador neputinta. Ea e salvarea mea,ma scuteste de regret. Imi zic <nu pot> si cu asta am terminat,nu mai am niciun repros sa-mi fac. Sunt omul cu cele mai putine dezamagiri,pentru ca am evitat sa am sperante. Ii las pe altii sa-si umple viata cu deziluzii. Soarele se ridic peste acoperiurile caselor, lumea zmbete. i are dreptate. n via e ca la cursele de cai.Nu te opresti pentru ca un calaret a cazut din sa. Cel mult il feresti. Imi repet zilnic nu are valoare decat ceea ce ne costa. Am platit o data pierzand muzica. Am platit a doua oara pierzand dragostea. Am platit a treia oara pierzand onoarea. Nu mai am de pierdut decat viata speriata din mine. Nu crezi in dragoste,ci te imbolnavesti de ea! Daca vreau sa rup o floare de scaieti,o rup,nu-mi pasa de ghimpii ei!

Nu-l iubesti pe Dumnezeu daca nu te indoiesti din cand in cand de El,acela care il invoca din pura obisnuinta ,mecanic,nu fac decat sa-l ucida putin cate putin cate putin prin plictiseala si orice smerenie prelungita ne-ar fi fatala deoarece l-ar impinge pe Dumnezeu sa devina tiranic,de aceea suntem condamnati la suferinta de a sfida uneori cerul. Cu Dumnezeu,in felul meu,m-am impacat. Nu intentezi process marii ca e nesfarsita,nu intentez process vantului ca e nestatornic, nu intentezi process pietrelor ca sunt indiferente. Or,Dumnezeu e cam area,ca vantul si ca pietrele. De ce l-as invinovati pe El pentru un rau al meu,care a existat in mine ,care s-a copt in mine. Cel mult i-as reprosa ca m-a creat cum sunt. Nici destinul nu pot sa il acuz. Surditatea destinului e desavarsita. Nu mai raman decat eu,sa imi pun pe masa vinovatiile,sa le disec ,ca pe niste animale carora le desfaci maruntaiele ca sa vezi din ce se compun. Iar procesul meu nu se poate termina decat cu o condamnare care a ma elibereze, in sfarsit. Nu sunt dispus sa ma prefac ca n-am inteles ce s-a petrecut cu mine,deoarece,ca si pe Dumnezeu,scuzele m-ar ucide repede si urat. Mi se poate reproa, bineneles, c sunt un monstru de subiectivitate; c sunt un caz monstruos de egoism. i nu in s evit acest repro. Aa este. Nu m-a interesat niciodat cu adevrat sensul universului i, ca s fiu sincer pn la capt, mi vine greu s cred c eu reprezint singura greeal din acest univers. Dac ar fi aa, ar fi destul s m sinucid oricum pentru a deveni un erou, rednd lumii armonia pe care eu am tulburat-o, o clip, prin apariia mea. Cum bnuiesc ns c i dup moartea mea vor mai exista erori, o sinucidere stupid n-ar rezolva nimic; trebuie s dau puin ordine dezordinei din viaa mea. Mcar n felul acesta s contribui la armonia universal. Dac fiecare ar face ceva pentru sine, micornd absurdul i zpceala din destinul propriu, s-ar micora probabil i absurdul i zpceala din univers. Dar e caraghios s m erijez eu n reformator; aa c nu mai vorbesc dect despre mine. Vei intelege de ce ai gresit cand ai uitat ca marile vanitati iti cer sa sacrifice vanitatile marunte,ca trebuie sa te prefaci din cand in cand respectuos pentru a ajunge sa nu mai respecti pe nimeni si sa te prefaci din cand in cand modest pentru a capata dreptul la o trufie fara limite. Partea proasta nu era ca nu ma lasasem domesticit,ci ca vazusem si in dragoste o cusca. Si pe el il iubisem