C

A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l

G
.

C

-
5
+
7
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
U.CLINESCU
CABTEA NUN(II
"
G
.

C

-
5
+
7
Coec[e n[ut coordonut de Anuto Vdrucu Dun Vdrucu
Concep[u grulc u coec[e copertu: Vudmr Zmeev
kLlLkl NjL l S1Ckl CC- Ll 1LkAkL:
Murun lupuhug,
lon Nego[escu, S. Dumun,
Dumtru Mcu
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
$
G
.

C

-
5
+
7
lSBN 75-74-600-4 LlTERA lNTERNA|lONAL, 2003
lSBN 73-7i6-0-5 LlTERA, 2003
Edlturn ,Lltcrn lntcrnn|lonnl
O.P. 6i, C.P. 2i, scctor i, Bucurctl, Romnln
tcl./lnx (02i) 3303502, c-mnll: lnlo_lltcrn.ro
Grupul Edltorlnl ,Lltcrn
str. B. P. Hnsdcu nr. 2, mun. Chllnnu, MD-2005, Rcpubllcn Moldovn
tcl./lnx +(3732) 2232, 24ii0, lnx 24 06i,
c-mnll: lltcrn_lltcrn-publlshlng.com
Dlluznrc:
S.C. Dnvld D.V. Comprod SRL
O.P. 6i, C. P. 2i, scctor i, Bucurctl, Romnln
tcl./lnx +(02i) 320600
Prczcntn cdl|lc n npnrut ln nnul 2003 ln vcrslunc tlpnrltn
l clcctronlcn ln Edlturn ,Lltcrn lntcrnn|lonnl
l Grupul Edltorlnl ,Lltcrn.
Tontc drcpturllc rczcrvntc.
Edltorl: Anotol Don \Jrocu
Lcctor: TuJor PolloJ
Tchnorcdnctnrc: lorno Gincu
Tlpnrul cxccutnt ln Comblnntul Pollgrnllc dln Chllnnu.
Comnndn nr. 30668
CZU 82i.i35.i
C i4
Dcscrlcrcn ClP n Cnmcrcl Nn|lonnlc n Cnr|ll
Cnllncscu, G.
Cnrtcn nun|ll / Gcorgc Cnllncscu, (Blbl. colnrulul, scrlc noun / col. lnl|.
l coord. / Anntol l Dnn Vldrncu, conc. gr. col. l cop. / Vlndlmlr Zmccv,
nr. 403). - B.: Lltcrn lntcrnn|lonnl, Ch.: Lltcrn, 2003 (Comb. Pollgr.). -
26 [p].
lSBN 75-74-600-4 lSBN 73-7i6-0-5
82i.i35.i
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
TEEL CRCNCLCGlC
1899 19 iunie stil echi, , 2 iulie stil nou,. Se nate la Bucu-
reti Gheorghe Vian, riul Mariei Vian i al lui 1ache
Cpitnescu.
190 1 martie. Gheorghe Vian este adoptat de ramilia Cons-
tantin i Maria Clinescu nscut Cpitnescu, sora lui
1ache Cpitnescu,. Copilul, in clasa a doua primar, a
purta de acum numele Gheorghe Clinescu. 1oate lucr-
rile sale iitoare or ri isclite G. Clinescu. n acelai an
moare tatl adopti.
1908 Maria Clinescu se mut de la Iai, unde locuise pan
atunci impreun cu riul ei, la Bucureti, in casa surorilor
sale ce a ri descris de iitorul romancier in :.:.: n.n,II,.
1910-1914 Gheorghe Clinescu este ele la Gimnaziul Dimit-
rie Cantemir.
1914-1916 Lle la Liceul Gh. Lazr, sectia modern prin-
tre proresori: C. Giurescu, Gr. 1uan, H. lrollo,.
1919 octombrie. Se inscrie la lacultatea de litere i rilosorie a
Uniersittii din Bucureti, sectia rilologie modern.
1920 Debuteaz in publicistic, in ziarul Dimineata.
1921 ncepe seria traducerilor din limba italian cu o nuel din
1..:a..n.I lui Boccaccio, aprut in reista Roma, nr. 3.
Colaboreaz la ziarul Dacia.
1923 Apare in traducerea sa romanul lui Gioanni Papini, 1n
a .1.I:, cu o prerat a autorului scris pentru aceast
traducere i cu un cuant inainte de Al. Marcu.
1926 Debuteaz in Uniersul literar cu poezia +: aIII
:jj:..I: 1.::.I..
192 Colaborator la tot mai numeroase publicatii: Vremea
director: I. Valerian,, Gandirea de care se a desprti
polemic in 1929,, Sinteza, Politica.
&
G
.

C

-
5
+
7
1928 Colaboreaz la Uniersul literar, Opozitia, race cro-
nica literar la Viata literar.
1930 Redactor la reista Roma cu colaborri pan in 1932,.
1931 Colaboreaz la Aderul literar i artistic, Cuantul,
la Viata romaneasc.
ncepe s publice in roileton in ziarul Micarea 1I:,:
I.I AII:I 1aIn.....
1932 Apare 1I:,: I.I AII:I 1aIn...., la Lditura Cultura National.
Numit codirector al reistei Viata romaneasc, alturi
de Mihai Ralea.
1933 Apare :.:.: n.n,II, la Lditura Aderul.
Inaugureaz in Aderul literar i artistic .nI.: aI.:n
:.j.I.I, semnat la inceput Al., apoi Aristarc, pseudonim
rrecent pan in 194. O replic a ei o a constitui .
nI.: j:IaI.:.I.I, publicat in Contemporanul ince-
pand din 1955.
ncepe s publice rragmente din j..: I.I AII:I 1aIn....,
in Viata romaneasc i Aderul literar i artistic.
Lditia a doua din 1I:,: I.I AII:I 1aIn.....
1934 Primul olum din j..: I.I AII:I 1aIn.....
Bolna de astenie neroas, prsete redactia Vietii ro-
maneti.
1935 Volumele II i III din j..: I.I AII:I 1aIn.....
1938 Apare romanul 1nIa: :III.I, 2 ol.
Apare 1I:,: I.I 1n ..:n:.
Apare editia a treia din 1I:,: I.I AII:I 1aIn.....
Apare A. 1aIn..... 1..II, editie intocmit i comentat
de G. Clinescu.
1939 n Lditura Jurnalului literar ii apar studiile 1I+I. R.I..:n.
i 7.u. .I..I.
Public 1.In.IjII u. ..:.:I.:.
1940 Public rragmente din 1.:.I: II:..::..II .an. u. I: .IInI
jn: In j....n:, in Reista lundatiilor Regale.
1941 iulie. Apare la Lditura lundatiilor Regale director: Al. Ro-
setti,, 1.:.I: II:..::..II .an. u. I: .IInI jn: In j....n:,
lucrare monumental, care a starnit discutii roarte ii, pro
i contra, de la publicare pan astzi.
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
A doua editie a 1.:.I.I... a aprea postum, abia in 1982,
la Lditura Minera, editie ingrijit de Al. Piru, care a
introdus in text toate modiricrile operate de autor ince-
pand din anul 1946 pan la moarte.
1943 Apare ,.n .:. :I.: n.:..I..:::. AI: AnI.
1944 Scoate ziarul 1ribuna poporului.
Public in Vremea 12 poeme, colaboreaz la Lcoul.
Numit proresor titular la Catedra de Istoria literaturii
romane moderne la Uniersitatea din Iai.
1945 Apare 1.:.I: II:..::..II .an.. aj.nuI..
1946 Apare olumul 1aj...II :..j.: II:..::..II .j:nII..
Lditia a doua din 1.:.I: II:..::..II .an.. aj.nuI..
194 Lditia a doua din 1nIa: :III.I.
Scoate manualele de limb roman pentru clasele I-III de
gimnaziu i pentru cl. a IV-a de liceu.
1948 Lste ales membru acti al sectiei literare a Academiei
Romane, in locul lui Sextil Pucariu.
Lste ales deputat in Marea Adunare National, din partea
lrontului Democratiei Populare, incepe lunga, controer-
sata, chinuita colaborare a lui G. Clinescu cu regimul comu-
nist. n toate runctiile publice ce le a detine pan la sraritul
ietii a ri secondat de un ideolog-supraeghetor din par-
tea partidului unic.
1949 Lste detaat la Institutul de Istorie Literar i lolclor,
recent inriintat.
1951 Lste numit director la Institutul de Istorie Literar i
lolclor.
1953 Apare romanul 1I.:.I 1:nIu..
Apare reista Studii i cercetri de istorie literar, con-
ceput initial ca buletin anual al Institutului. Cu srera de
preocupri i de colaboratori mult lrgit, publicatia a
aprea pan astzi, sub titlul R.+I.:: u. I.:.I. I :..I. II:..:.:
i sub egida Academiei Romane.
Apare manualul de 1.:.I: II:..::..II .an. pentru clasa a
VIII-a, elaborat de un colecti condus de G. Clinescu,
din care rceau parte I. Vitner i O. S. Crohmlniceanu.
1954 Apare manualul de 1.:.I: II:..::..II .an.:I pentru clasa
a IX-a de aceiai autori.

G
.

C

-
5
+
7
1n ..:n:. j..., editie ingrijit i preratat de G. Clinescu.
1955 Apare olumul a 1.: In IIn: n.:.
An.:1I: .. A. I..:nu....., litograriat.
1956 Apar olumele :.uII I .n1..In,., 7..I n.+.I., 1nIa: :III.I,
editia a III-a i, tiprite in reista Institutului, monograriile
I.I:. 1IIIan i .. A. I..:nu......
Membru in Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor.
1959 1nIa: :III.I, editiile a IV-a i a V-a.
Monograria I.I:. 1IIIan, in olum.
Numit responsabil al colectiului de redactare a tratatului
de 1.:.I. : II:..::..II .an..
Srbtorit in edint solemn de ctre Academia Roman,
cu prilejul implinirii a 60 de ani. I se acord ordinul
Steaua Republicii, cl. a II-a. Cltorie la Praga.
1960 Apare romanul ..In.I n....
Numit Proresor onoriric la catedra de Istoria literaturii
romane a Uniersittii din Bucureti.
1961 1nIa: :III.I, editie deriniti.
Cltorii in lranta i la Moscoa.
Deputat in Marea Adunare National.
1962 Apare monograria .. A. I..:nu......
|ine un curs despre Lminescu la lacultatea de rilologie,
Bucureti.
Cltorie la llorenta, la Adunarea General a Comunittii
Luropene a Scriitorilor.
Adreseaz Biroului Politic al C. C. al P. M. R. o scrisoare
prin care solicit intrarea in randurile membrilor de par-
tid. Lste primit rr a erectua stagiul de candidat, alturi
de Mihai Ralea i Demostene Botez.
1963 Apare olumul de ersuri 1:.u: I.....II.. ..In.I n...,
editia a II-a.
1n ..:n:, j..., editie biling romano-rrancez, ingri-
jit de G. Clinescu.
Public 7.:.uI: R..I.I ::I:. I : 1.In,.I.I 1:III. i rrag-
mente din 1.u+I. :I A1AI.:.
1964 Apare 1I:,: I.I 1aIn...., editie deriniti.
1ratatul de 1.:.I: II:..::..II .an., ol. I.
|ine cursul 1n ..:n: la lacultatea de rilologie, Bucureti.

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Numit er de catedr onoriric.
Primete Premiul de Stat pentru actiitate literar i
publicistic.
Internat la Sanatoriul Otopeni cu diagnosticul ciroz
hepatic.
1965 Apare monograria 1n ..:n:, rezut.
Propus candidat de deputat in M. A. N. Membru in Comi-
tetul de conducere al Uniunii Scriitorilor.
Apare primul olum din seria de j....
12 martie. Se srarete din iat, la Sanatoriul Otopeni.
Institutul pe care l-a condus se a numi Institutul de
Istorie i 1eorie Literar G. Clinescu.
n acelai an apar olumele: 1:.II. I...:nu.I, 1aj...II
:..j.: II:..::..II .j:nII., 1.:.:I.: I:.a.I.I, 1aIn...., 1I.:.I
1:nIu., 1nIa: :III.I, 7.::.., 1.II:: I.I 1:I......
ncepe destinul postum al operei.

G
.

C

-
5
+
7
C SRTRE lN 64-
Cand salcamii statiei incepur
s alunece pe dinaintea trenului, loind uor cu rrunziul
streaina agonului, Jim trase ua compartimentului i merse
s se aeze la locul su de lang rereastr. Mirosul de piei
incinse i de unsori il rcu s prieasc cu mai mult repulsie
pluurile groase ale rotoliilor de culoarea tutunului uscat. Pe
spetezele i pe bratele lor, eroziunile se prercuser in ulceratii
negre, lipicioase, aderat lepr a storelor btrane. Jim aco-
peri cu batista plaga rezemtorii sale, apoi se ls pe spate,
intr-o pozitie calm, rece i meditati.
Destul de lucid pentru ca s-i dea seama de micrile sale
surleteti i s inbue la reme impulsiunile de anitate
ulgar, el nu putu s nu recunoasc inazia unui sentiment
de atractie personal, caracteristic in clipele in care se bnuia
obserat. n aceste imprejurri el simtea neoia s-i com-
pun o masc seer i abstract i s se ilustreze printr-o
contemplatie de neuitat, rnind lumea cu atitudinea sa mo-
ral. ncerc dar s se smulg contingentelor, examinand
taanul alburiu al compartimentului, recenzand rr rami-
liaritate pe toarii de cltorie, rezemandu-se cand intr-o
man, cand intr-alta, dar aceste srortri de a-i gsi o tinut
rireasc ii dir i mai mult stangcia. n cele din urm, se
ridic i trase cristalul gros al rerestrei. Aerul uscat, nisipos ii
plesni in obraji, iar compartimentul se umplu cu aburi de
cocs i de ran incendiat. Perdelele ralrair ca nite rlamuri,
prul domnioarei din rat se umrl spulberat i gazeta eci-
nului de banc explod in maini.
Jim scoase capul arar i prii. Locomotia alerga adul-
mecand traersele, srorind la podete, tipand prelung la
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
iirea capetelor albe de pod, iar pistoanele zarleau ritmic
lucioasele articulatii de-a lungul inaltelor i multiplelor roti.
Hurducarea monotn, ciocnitul ascuns de lanturi i tam-
poane care btea neostenit msurile se prerceau la poduri
in prbuiri asurzitoare de mari plci de rier, dup care
urma iluzia unei liniti curgtoare, de izor. 1erasamentul
luneca pe dedesubt, smulgand dup sine stalpii de telegrar
i pomii, i Jim se trudea zadarnic s pun un punct rix in
prundiul anonim, prsind cu regret o grind innegrit de
catran, o tur pipernicit sau o cremene lptoas cu care
ochiul se ramiliarizase din goan. Aerul ii usca rata, impro-
candu-l cu un nisip rin de zgur, dar senzatia antului sra-
iat i a spatiului deorat cu riece stalp aruncat in urm ii
rcea plcere. n cele din urm, temandu-se ca ederea sa la
rereastr s nu produc reo suprare celorlalti pasageri, se
aez din nou la loc, continuand s urmreasc goana cam-
purilor cu priirea.
Pe retina ingust a rerestrei, stalpii de telegrar alergau,
inltand i coborand rasciculul de rire, urcandu-le pe un mal
inalt i prbuindu-le in rape lutoase, in reme ce peisajul se
inartea incet in jurul unui punct imperceptibil mictor.
Campurile se intindeau linse cu un erde arhaic, ca in pic-
turile primitiilor italieni, pierzandu-se in deprtri oceanice,
i nesrarita lor perspecti ar ri prut pierdut intr-o ceat
aurie dac turme de ture n-ar ri alergat circular pe dinaintea
ochilor, trdand rotatia planurilor. Veneau in cirezi mici,
rumurii, aproape sau in marginea zrii, ori cdeau in stoluri
numeroase, innegrind solul neted, inrinit. Catia copaci,
rsucindu-se pe loc, in deprtare, alctuiau o msur a imen-
sittii acesteia, de-o pustietate aa de idilic, incat aparitia unei
cornute placide pe orizont ducea gandul la epoci strechi
geologice. Deodat in superricia campurilor se iea o ca-
alcad de aluri, care se rostogoleau incetul cu incetul in
degradri spirale, coborandu-se apoi ertiginos intr-o mare
palnie, plin cu cirezi de arbuti i ture. Solul se rupea acum
"
G
.

C

-
5
+
7
in gropi, in ruine, in surpturi neregulate, micandu-se ca
undele in sus i in jos, acoperind brusc orizontul i desco-
perind deodat prliri lungi de terenuri spre i pierdute
in genune, iar trenul cdea intre maluri de lut, sub rirele de
telegrar, sau ieea pe marginea unor rape prpstioase, stpa-
nind parc o mare secat.
Jim intoarse in treact capul spre rotoliul dimpotri.
Domnioara sttea rezemat intr-un cot, cu rruntea lipit de
geam, asemeni unui copil, pierdut in peisaj ca intr-un is.
Locomotia scoase un tipt prelung de spaim, i aproape
in acelai timp aripile inalte i albe ale unui pod ralrair in
sus i in jos in tunete surde, metalice, czand apoi rulgerate.
naintea ochilor se ntuia pe sub tren o albie lat de rau,
de nmoluri impietrite i crpate, in mijlocul creia erpuia
incet un rir de ap tulbure, roietic. Lang linia de slcii,
ite, inripte cu copitele in nmol, micau placid cozile, ad-
pandu-se.
Jim arunc din nou ochii inspre domnioar i putu s
obsere c ingenunchease cu un picior pe rotoliu, indoindu-l
sub sine, in aa rel incat rotula mic, gratioas se contura
siderie sub transparenta ciorapului. Pantorii mici :.::...,
aproape bieteti, rochia plisat, ce-i cdea pan la concai-
tatea incheieturii gambei, bluza alb, prin care se stredeau
umerii nedezoltati inc i panglicile cmii, gulerul circular,
ondulat, in jurul unui gat metalic, subtire, oxidat de ant, ii
ddeau aerul unei adolescente, crud inc, ele de coal
poate, deghizat in domnioar. Ascuns intre palme, rata
contemplati ii rmanea nederinit in liniile ei morale. Bg
de seam ins c rata, distrat de prielite, ii turtise nasul
mic pe geam, incercand rceala cristalului.
n conriguratia peisajului stpanea acum o cald geo-
metrie egetal. Solul circula mereu in jurul trenului, lungind
sau apropiind orizonturile. Sesuri rr srarit, netede i erzi,
roteau in perspectie imense egetatie unirorm de copaci
rotunzi, pierzandu-se dincolo de zri cu o claritate de minia-
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
tur. ntinderile rmaneau mult reme intr-o singurtate
ascetic de ierburi scurte, rocate, apoi campul se incretea in
smarcuri mictoare de buruieni, i turele taneau cenuii din
toate prtile, in stoluri rzlete sau in turme continue, pentru
ca s se risipeasc in zbor planat spre zare, sau inadate de
unanimitatea rurtunatic a pdurilor, preestite prin copaci
care eneau in goan, aci uiertori i slbatici, rugrindu-se
i culcandu-i coamele la pmant, aci diarani i idilici, lune-
cand singuratici intr-o rou luminoas. Planurile se inclinau
oscilatorii, cand intr-o parte, cand intr-alta, dand o impresie
de plutire, i lungile lanuri, tunse, de august, prin regularitatea
geometric a petelor, preau mari chilimuri aruncate peste
holde. Asrintise, i in urma soarelui stins nu mai rmsese
decat un rum de aur pulerizat, pe rundul unor solitudini
imense, iar cerul rr unde stagna ca o ap eted.
Domnioara dormita ingandurat in btaia apelor ete-
rice, explorand nemicat spre linia orizontului regiuni
indeprtate, ca i cum ochii i-ar ri rmas intr-un port ag,
in ateptarea unui transatlantic imens de neguri albastre. O
intoarcere inoluntar a retei ii dezlui deodat rizionomia
pan atunci negat. Casca neted, lucioas a prului incer-
cuia simetric oalul neerosimil i gratios de geometric, i
in reme ce bretonul cdea dintr-o singur lam pan
deasupra ochilor, asemeni unei iziere de lac negru, triun-
ghiul in care srarea prul tuns la spate lsa gol grumazul
bietesc, al crui imperceptibil ant se pierdea in candoarea
circular a gulerului. Prorilul de smalt msliniu, ce serea de
sprijin greului coir de pr, umplu pe Jim de mirare i de
uoara oluptate pe care ti-o prooac desroierea pe nas a
unui trandarir matur czut de sus. Ochii rotunzi, speriati,
erzi ca bobul de strugure, dar prand in rstimpuri intu-
necati, aa de rotunzi sub liniile drepte, mongolice ale
sprancenelor, incat pe punctul lor cel mai proeminent
strlucea mereu cate un rocar argintiu, nasul drept in proril,
putin protuberant din rat, cu neroase eazri ale sub-
$
G
.

C

-
5
+
7
tirilor nri, gura rr carnalitate, tras cu rinete intr-un
contur minim, compuneau o rizionomie bland i imper-
tinent totodat, gata s-i aureoleze in lacrimi bilele uimite
ale ochilor i s srideze cu manie pe priitor printr-o tre-
murtur a nrilor i o subtiere a buzelor. Nu era desigur un
copil, ci o aderat domnioar de reo optsprezece ani,
ins masculinitatea stilului punea mai mult cruditate i ino-
cent pe un chip cu unda iritabil la cele mai uoare emotii.
Surprinzandu-se obserat, ea trase repede in jos piciorul
subtire, silindu-se s acopere cu marginea rochiei scurte ume-
rii genunchilor, i-i lipi din nou nasul cu putere de geam.
n liiditatea amurgului cete continue de slcii se tarau in
anturile mari de lang linia rerat. 1erenul inundabil era plin
de mlatini cu ape coclite, putrede, in a cror spum erde
trunchiurile copacilor inripseser picioarele lor rsucite. O
ultim licrire a orizontului bronza suprarata cangrenat a
smarcurilor, scotand la ieal, din muita lor erde, monstru-
ozitatea cate unei rdcini exhumate din nmol i rmase in
aer ca o ghear crispat. Balta se ltea pe alocuri prin porum-
bitile plite, culcate la pmant, strbtand prin lungile gar-
duri de nuiele impletite ce hotrniceau lanurile in rug. Apoi
apele se zantar i campurile rumurii, alternate de dealuri,
reaprur eliberate, inartind uor in deprtare cuburi albe de
sate, stpanite de turnurile gotice ale bisericilor. Un biat
descult i indesat mana cu o nuia, din urm, trei aci greoaie,
inlcrimate, i un palc de cai edeau pe coama unui damb,
aruncand neosteniti capetele incomate in btaia antului.
Sroritul locomotiei improca solul cu rotocoale grele de
rum, in reme ce tlpile trenului bteau in tact, pe dedesubt:
zdup-zdup, zdup-zdup, zdup-zdup, zdup-zdup.
Vecinul rcu deodat o micare i se ridic greoi, intin-
zand mainile scurte spre plasa de bagaje. 1rase de sus o
geant de piele groas, o desrcu pe genunchi i scoase din
ea relurite pachete de hartie, pe care le inir pe un jurnal.
Jim auzi paraitul hartiilor desrcute, cleritul surd al rlcilor,
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
i o curiozitate irezistibil ii intoarse ochii ctre cltorul
masi i stancos, care, rsurland greu, rumega incet i mu-
ca din cand in cand dintr-o relie mare de mortadel cr-
mizie, priind istor cu ochii albatri contemplatii. llcile
uleioase ii cdeau rupte sub nielul gurii unse, dandu-i un
rictus autoritar in ciuda placidittii intregii sale riguri. Spre a
nu edea, Jim se intoarse energic spre rereastr, obsedat de
gandul c panicul rumegtor ar ri putut s intind cu mana
sa gras cate-o relie rotund de mortadel la toat lumea,
pentru ca in ritmul neostenit al tampoanelor, zdup-zdup,
zdup-zdup, toat lumea s mestece incet i istor. Suierul
locomotiei se prercu intr-un muget prelung de bou rz-
let, iar pmantul tremur de copite. Veneau cirezile de la
pune, manate cu btul de ciurdari. Pline de nmol uscat
pan sub pantec, itele se legnau rumegand ultimele rrag-
mente de iarb rmase intre dinti, speriind cu cornul i cu
coada mutele acute lipite pe sub coapse. notau lent in
pulberea drumurilor, starnind scurte ciclonuri de colb, inde-
sandu-se i rzletindu-se i disprand incetul cu incetul in
rumul cenuiu al marginilor de sat. Cate o ac cu nri ro-
cate intorcea ochii uzi intrebtori, chemand cu rget pre-
lung, mai mult ghicit, un itel pierdut pe lang cocenii unei
porumbiti, in reme ce altele, impunse cu bata de car, se
incptanau s aspire cu nasul apa scurs printre crpturile
unei lungi troace de lemn. Cu linitea marilor bestii lacustre,
un bou cu bust de zimbru i cu coarne lungi in semilun,
pe pantecele cruia marele tendon al sexului su se lsa intr-
un turtur de noroi, prii sangeros i nemicat trenul, i din
pantecele su curse ca dintr-un jgheab, inundand raza
picioarelor, o ap de puturi sttute. Cleritul placid al
omului cu ochi albatri, coborarea de pe damburile cu p-
uni a itelor, mugetele presimtite in drumul satelor, con-
tinua izbitur de cazmale a rotilor se amestecau intr-un
singur cutremur surd, prelung, de punti de lemn zguduite
de trecerea neintrerupt a mii de ite esperale.
&
G
.

C

-
5
+
7
Surocat de duhoarea de piele ranced, domnioara ru
s coboare mai jos geamul, dar mana prea mic nu izbuti s
urneasc placa groas de sticl. Lra aproape s renunte,
ruinat, cand Jim, ridicandu-se, apuc cu o man inelul de
sus i cu alta cordonul de panz i ddu oie deplin in-
untru mirosului de pulbere ud i rcorilor de prund. n
timpul micrii atinse rr s rea degetele subtiri ale retei,
intarziate pe marginea perazului, amandoi se aezar la loc,
domnioara - cu un suras timid de recunotint in umbra
pleoapelor plecate, Jim - cu o uoar rebr tactil. Concu-
piscente agi il incercau cand arunca ochii spre chipul din
rata lui i-i ddeau o ascuns ebrietate pulsului. S-ar ri simtit
toropit ca de o succesiune de aluri calde dac, putand s-i
apropie obrazul de acela al retei, ar ri rost loit de ploaia de
rire moi a prului tuns i adiat de rsurletul micilor nri ner-
oase. L-ar ri tentat de asemenea s incerce cu podul palmei
netezimea prului pe locul rotund al artejului din cretet, a
umerilor sau a genunchilor. Simtindu-i mainile inoate, el
le ascunse in dosul perdelei i-i puriric ochii in spectacolul
poienilor aprinse pe margini de arrurile celor din urm raze.
Locomotia tipa in rata unor prpstii nezute i surla
din greu rum cu scantei. 1recea acum printre diguri inalte de
boloani rocati, prroi, cu brbi de buruieni tepoase i plgi
mari de pcur i runingine sclipitoare. n reme ce rotile
bteau surd cadenta drumurilor inclcate cu plesnituri de
panze ude in ant i zornit de rierrie, Jim se lsa dus de
ganduri pe alte peisaje interioare. Peste catea ore se edea
oprindu-se in rata unei portite oloage de zbrele roii i
intrand intr-o curte lung, rcoroas de prea multe zorele,
intinse pan peste streinile carbonizate ale casei. ntampinat
de glasurile ascutite i mirate, rsunand din direrite ascun-
ziuri, aea s doarm in odaia cu miros de j::.I.II de lang
grdin, la geamul creia suspina toat noaptea cimeaua i
tresreau din somn ginile in cotete, speriate de paii mrunti
ai obolanilor. Amintirea locului putred in care ii petrecuse
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
copilria nu-i detept decat imagini de umiditate: hume tia-
te cu un cutit, in inima galben a crora se zarcolesc dou
rragmente dintr-o lung i proaspt ram, bureti ineti de
ziduri i urechelnite cu zeci de picioare, rugind pe o tencuial
rriabil. Se edea inconjurat de apte rete scruttoare de
btrane, examinat din cap pan in picioare, ltrat pe deose-
bite glasuri, tras de haine pentru demonstratii estetice.
ndeosebi :..n.I.::-ul aea s intampine un rictus dispretui-
tor din partea tantei Agepsina, ale crei conceptii in materie
de croitorie tinteau la o elegant matur i o nobil austeritate.
Nu tii s te imbraci - era s-i zic desigur. Parc eti un
orer! La gandul acestui conrlict acut intre generatii, Jim se
propti tare cu picioarele in podeaua agonului, ca spre a-l
opri i a-l deranja de la destinatie, dar trenul mcina drumul,
cantand inexorabil: te-duc, te-duc, te-duc, te-duc..
Se intunecase de-a binelea, iar pe geam nu se mai edea
decat un rum des de nuante eremere. Dungi scanteietoare de
tciune inartit in aer, ploi mrunte de cenu iinie se to-
peau in luminiuri de blti opace, sau se ingrmdeau in cirezi
i egetatii de umbre tremurtoare. Un tarait prelung de gre-
ier iningea indrtnic mcinatul trudnic al osiilor, mereu
altul i mereu acelai, din lanuri a cror mireasm de pai parlit
enea la rstimp pe rereastr.
n grdina tantei Ghenca inrloriser, nici orb, daliile,
legate la mijloc cu o sroricic, pentru ca mijlocul lor recio-
relnic s nu se rrang, i strluceau acum in lun de broboa-
nele de ap cu care ruseser stropite pe inserat. Jim era curios
s ad dac in aceleai ghiece concentrice i ceaune gurite
ii duceau mai departe inocenta egetal un cactus pitic, un
lmai sterp i catea mucate anemice, aprate de o bomb
ruginit, de un obuz plin cu pmant i alte catea resturi de
instrumente metalice preistorice, pstrand o nuant aproxi-
mati intre pmant i rugin.
Rotile trenului tunau surd pe dedesubt, ca mii de copite
uriae. Jim inchisese ochii, pierzand in intuneric sentimentul

G
.

C

-
5
+
7
lmurit al lucrurilor. 1unuri, chesoane, caalerii nesrarite
alergau pe drumuri rr runduri, prin noroaie, dune de nisip
sau panze late de ap. O grindin alb btea in acoperiul
subtire al agoanelor, apoi osii grele de care scartaiau pe un
drum bolonos, ciocane mari cdeau pe nicoal, i totul se
topea intr-un tarait inumerabil i strident de greieri pierduti
intr-un camp slbticit cu scaieti. Credea uneori c liniile
ruginite i cantoanele ruinate lsaser trenul s alunece pe
traerse inrrunzite, spre maluri rr ape, prin ture incalcite, cu
trosnet de rdcini smulse i plescit de papuri clcate. Ghi-
cea in minte, intre cele dou roti, pietriul npdit de blrii,
inele acoperite cu muchi, suspinul tulpinelor groase, rupte
de lanturile grele ale trenului, care alerga nebunete ca o
reptil rece, rluierand printre nuiele. n hopuri, horcieli,
trosnituri i uierturi, agonul se cltina zdruncinandu-se in
acelai ritm monoton: te-duc, te-duc, te-duc...
Unde m duci, unde m duci pocnea sacadat un glas
in urechea lui Jim, care se lungise intr-o ran, culcand capul
in unghiul dinspre rereastr al soralei.
Sub lumina albastr a becului, compartimentul se prer-
cuse in dormitor. Un oriter intinsese picioarele in cizme grele
roii pe rotoliul de peste drum, pe un jurnal, baricadand ast-
rel ua, i dormea cu brbia in piept i cu bratele incruciate.
Vecinul cel gras se prbuise pe spate, cu mainile pe pantece.
Crnurile obrajilor, deenite liide, gura intredeschis i luciul
uns al retei ii ddeau un aspect cadaeric. Horcia in sugru-
mri scurte, i gura umplut de aer se umrla deasupra dintilor
intr-o bic eremer, ce plesnea ritmic, descoperind arrul
dintilor. Sroriturile uiertoare ale celor adormiti se ames-
tecau cu toaca necontenit a tampoanelor, incat ti se prea
c zeci de pie de lemn inirate de-a lungul unui parau de
munte ii izbesc de rundul troacei maiurile mucede de lemn,
ridicate in inartirea rotilor de ctre apa nruit de pe lungi
jgheaburi. Cand in reo statie pustie, egheat de o lamp de
petrol, trenul ii incetinea pe neateptate goana rotilor, horc-

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
ielile adormitilor msurau singure linitea noptii, salutate
dinspre tarini de taraitul greierilor.
Czut intr-o somnolent rece din cauza anulrii lumii
externe, Jim nu dormea. Cu ochii deschii, priea in pe-
numbra compartimentului, in care reeriile sale ii conrundau
contururile cu supraretele incerte ale lucrurilor. Domnioara
ii lipise un obraz de perdeaua ghemuit in chip de pern i
putin aplecat, cu ochii inchii, dormea sau incerca poate s
uite oboseala unei nopti chinuite, simuland somnul. Respi-
ratia era aproape inizibil, i rata, rmas ie, ii era numai
aburit de o subtire sudoare, ce absorbise pudra i carminul.
Astrel culcat, rata pstrase toat gratia raraelit, sporit prin
copilreasca dezordine rerlex, ce-i aducea prul scurt peste
ochi i-i trgea piciorul obosit sub sine, descoperind tiul de
sub pulpa strezie al unui ciorap. Acest serarim rr aripi,
amortit acolo intre raturile rierbtoare a dou trupuri muncite
de grelele agonii ale somnului, nu trezea lui Jim - cel putin
aa credea el - nici o iritatie oluptoas, ci numai o neinte-
leas neoie de a proteja i mangaia. Se simtea uurat deo-
dat i ridicat ca un rum prin rereastra compartimentului.
Plutind deasupra campurilor in proiectia lunii, zrea trenul
lunecand ca un licurici pe suprarata solului, crescand erti-
ginos intr-un astru uria i rzand apoi cu peretii agoanelor
trupul su aerian. La o rereastr se edea pe sine insui in rata
unui serar umil, inconjurat de o paz de lumin albastr i
care zambea cu ochii inchii, pierdut in propriile isuri. Cand
ins ieea din putul adanc al reeriei i se simtea greu i mate-
rial pe canapea, asemeni contemplatii angelice i se preau
rade. i ddea seama c mainile i-ar ri rost mai multumite
dac, arate pe sub umerii i genunchii retei, ar ri ridicat-o pe
jumtate adormit in brate, aa incat capul s-i reerse ple-
tele in jos, iar picioarele-i subtiri s cad abandonate peste
bara muchiuloas a bratului su drept. I-ar ri plcut s-o
intind uor de-a lungul rotoliului moale, s-i pun sub cap
sulul dur, demontabil i, indreptandu-i prul i rochia plisat,

G
.

C

-
5
+
7
s alunece cu mana ocrotitoare peste rluierele picioarelor,
spre a elibera degetele mici, inrantile, din stransoarea ingu-
tilor pantori. Ar ri zut-o atunci lsand cu un scurt suspin
rerlex de alintare capul pe o parte, sub tietura latului breton,
i indoind un picior lustruit, delicat ca un arc. Jim incerc s
se smulg din aceste ispite absurde, gandindu-se din nou la
casa copilriei sale, spre care mergea.
n mirajul geamului opac ograda larg se intindea strjuit
pe o latur i pe alta de dou randuri de case scunde, lungi
ca un tren de agoane declasate trase pe linii moarte. Din loc
in loc, cate un baldachin de tabl ruginit arta o intrare,
astupat de cascade grele de iederi. Hardaie erzi cu oleandri
se inirau de-a lungul zidurilor ude, leproase de apa prelins
prin streinile ciuruite, in rugina crora creteau ciubucuri de
buruieni, i in luciul rerestrelor se zreau scri de surcele, de
care se rezemau cercelui i mucate. Verdeata prea crud de
umbr i udtur tanea in rlcri iolente. Nesmulse de
nimeni, troscotul, ppdiile i scaietii grai, albatri ieeau
printre boloani, la temelia zidurilor i in jurul chepengurilor
de tabl ale unor pinite in rorm de caou i inbueau
straturile cu rlori, indeosebi dalii i crite, cultiate in rronturi
prea compacte pe sub rerestre. Un zplaz de lemn cu scan-
durile orizontale i in parte czute inchidea in rund curtea,
desprtind-o de o alta, inecat de rrunza duzilor, pe sub
crengile crora se zrea tabla ars de ploi a unei csute cu
cerdac pe stalpi imbrcati in it de ie. 1otul prea un mai-
dan prsit i un han de mult pustiu, uitat cu drugi i lacte la
u, prad ierburilor i ploilor. Gandul presupunea grinzi
czute inuntrul odilor cu taan mancat pan la coastele
putrede ale grtarelor de trestie i cerceele lunecoase de
muchi asemeni ghizdurilor unui put. 1ransperantele de ipci
erzi czuser cu srorile rupte peste ochiurile superioare ale
rerestrelor crpate, lipite cu hartie.
n timp ce canapelele sltau necontenit capetele inerte
ale cltorilor scurundati in somn, aerul rece, intrat pe
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
geamul inc deschis, estea apropierea muntilor. 1renul
lsase de mult alea 1arnaei i se indrepta spre zonele reci
ale Braoului. Aerul se rareriase, deenind transparent i
palid, iar roeata de rocuri indeprtate pe linia zrii pre-
estea zorile. Din cand in cand, sclipeau in semicercuri
rragmentele ieite din slcii ale intortocheatului Olt, rece i
lucios ca o lam. ninetite de rrig, buzele i nrile retei,
adormit de-a binelea, trdau prin mici conulsiuni pene-
tratia rcelii. De bun seam isa c trece printr-o ap
curgtoare sau c e surprins de zpezi mari intr-o poian
pan atunci inrlorit. Caritatea i acel sentiment de prietenie
ascuns l-ar ri indemnat pe Jim s arunce :..n.I.::-ul su
pe umerii ei inrrigurati, lsandu-i arar numai nasul eazat
i casca trengreasc a prului, dar discretia il opri. O alt
primejdie ameninta pe domnioar. Oriterul, pan atunci
intins transersal, se sculase deodat cu ochi deruncti, i
intr-un gest instincti, rr s se detepte, se lungise de-a
lungul soralelor, reluandu-i dup un scurt grohit riers-
traiele sroriturilor. Picioarele cu grele cizme, indoite cu un
ultim rest de conenient pe cuprinsul a dou locuri, se
descordar de incletarea somnului i impinser trupul mic
de alturi. Adormitul ii cuta acum, dezmortit, pozitii
comode in somn, i o intoarcere incontient ii arunc
talpa unei cizme in poalele cu genunchi delicati ai dom-
nioarei. Aceasta sri speriat in sus. Gestul trecu neobserat
pentru cei doi brbati czuti in rundul celor mai prps-
tioase ise, i picioarele oriterului, lipsite de rezistent, alune-
car incet pe toat banca.
Jim se trase numaidecat de la rereastr i zambind rcu
semn retei, palide de spaim, s se aeze. La multumi cu o
gratioas inclinare masculin i se aez srioas pe locul artat.
ncerc strangand picioarele i umerii s se subtieze, dar era
eident c rcea aceasta nu pentru a eita atingerea ecinului,
ci spre a-i rpi cat mai putin loc. Jim ii simtea de ast dat
umrul, linia oldului i respiratia cald amestecat cu mirosul
"
G
.

C

-
5
+
7
prului parrumat i edea linia irei spinrii lunecand sub
gulerul rotund, i nu o dat ru ispitit s-i strecoare mana pe
sub umeri.
n curand domnioara inchise din nou ochii, in reme ce
astrul rou, plat ca o tabl de cupru, al zilei ieea de dup
dealuri. 1erenul accidentat in unde mai blande de o parte, cu
umerii negri, incrustati de zpad, ai muntilor pe de alta,
dezelea in lumina alb a diminetii arabescurile lanurilor
galbene, cosite, intrerupte de plgi erzi de rapit. 1urlele de
tabl ale bisericilor din satele risipite in i luceau din loc in
loc. n cele din urm, la poalele unor creste negre de pduri
se zur tiglele roii ale Braoului.
Cei doi toari de cltorie, deteptati cu putin inainte,
ii dreser rigurile roase i trupurile, cscand i trosnind
oasele. Apoi ii luar alizele i ieir pe culoar. Jim cltorea
acum cot la cot cu mica toar, care, iniorat, ii reluase
zambetul de trengrie i timiditate, rr s-i dea seama de
ce, inima lui pocnea cu putere in piept, contient de un
gand inoat. Presimtea o sclipire prietenoas in pleoapele
piezie ale ecinei, care, dei compartimentul era aproape gol,
ezita s se intoarc la loc. Cuta zadarnic o punte de rami-
liaritare, cand rata prii cu coada ochiului clieele unui numr
din Die Dame, pe care el il rsroia neros. I-l oreri cu brus-
chete de teama unui reruz. La intinse esel, ca un copil,
mana i multumi cu un merssi gale i rranc. Gheata i se
pru lui Jim spart, dar inima ii btea i mai puternic, cci
ispita, cu rorte noi, il rcea s tremure in rata acelor ochi
intunecoi, amuzant incruntati, ce urmreau pozele reistei.
Cu cat incerca s alunge din minte imaginea crimei indrz-
nete ce-i lua contur in subcontient, cu atat sangele, hotrat,
ii inluia tamplele intr-o retea de congestii calde.
Cele dou orizonturi ale trenului erau acum acoperite in
intregime de poarniuri inalte, imblnite cu perii tepoi ai
molirtilor, printre care se scurgea la rstimpuri cate un ant
drept, tiat de apa ploilor. Pereti mari de stanc se ridicau
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
ineti, intrerupand labirintul pdurilor, i in curand un uier
prelung aduse dup sine mai repede decat te-ai ri ateptat un
intuneric rece, aburit i runinginos. Bezna tinu un eac, i
cand lumina strpunse din nou cald, ii trecu un pienjini
cald peste ochi, iar zacnirea aortei nu-l lsa s-i inghit
salia. Un rluier i mai acut sraie aerul, estind al doilea i cel
mai lung tunel. Domnioara se repezi s inchid rereastra,
chemand din ochi ajutorul lui Jim. Cand acesta intinse mai-
nile spre cordonul lat al geamului, intunericul sprsese rulge-
rtor globul zilei, i el simti un cap rotund i umeri debili
ateptand intre bratele sale ridicate spre rereastr. mbtat in
intuneric, Jim trase cu putere la piept trupul cald, ce palpita
lang sine, i-i cut rata. Simti inchizandu-se pe obrazul su
genele ude ale retei i intoarcerea indrtnic a capului. Sru-
tarea czut pe un colt al gurii i se pru de oluptate indi-
cibil. lr un strigt, ea ii intoarse buzele, mangaind cu
obrazul i cu bretonul rata atentatorului, care simti urechea
mic in rata gurii sale, i cu o man il deprt uor, pan ce,
alunecandu-i dintre brate, se pierdu in bezna total. Se auzi
un huruit de u, i cand lumina rzbtu iari, rata edea pe
culoar, priind, intoars cu spatele, pe rereastr.
Cata reme Jim sttu tulburat de satisractia indrznelii,
de ruine i de rric. i era team de ulgaritatea unui scandal,
dar priirea bland, rtcit a rugarei, creia o uoar imbu-
jorare ii tersese aerul indrznet, il liniti i-l induio. i
ddea socoteala c trebuie s repare impresia raptei prin
scuze prieteneti i amabile i s prorite de iolenta consu-
mat, rcand cunotinta gingaei ictime. Curajul ins, de
prea mult deliberatie, il prsise. Dup un rstimp, poate
jignit de aceast rezer mai insulttoare decat agresiunea,
capul cu breton mare pieri de pe culoar, i Jim rmase piro-
nit locului, priind distrat zarea.
Culmile muntilor, aci pleue, aci impdurite, se dezum-
rlau incetul cu incetul, coborandu-se i lurindu-se in spinri
de dealuri din ce in ce mai putin cocoate, in reme ce
$
G
.

C

-
5
+
7
prundiul lat al Prahoei se lrgea secetos. Catargele sondelor
negre rmaser indrt i o campie neted, acoperit cu un
porumb crud i pipernicit, rupt pe alocuri de parloage,
starpi cel din urm pitoresc. n rata Chitilei, cu inrtiare de
grajd de cazarm, lumea incepu s-i scoat bagajele pe
coridor. Jim ii lu :..n.I.::-ul pe man i uoara, unica
aliz, i cand agonul intra in umbra i larma hamalilor
albatri din Gara de Nord, care se repezeau spre scri, che-
mati cu strigte energice - Hamal! Hamal! - sri toate
treptele deodat i se amestec in multime.
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
6A8A C MCLll
Ion Marinescu, zis i Jim, ru
lsat de trsur in rata casei preistorice din str. Udricani, pe
remea cand lptarii colind curtile cu bidoanele, iar impr-
titorii de jurnale inrig 1nI+....I in clanta uii. n huruitul
rotilor pe caldaram, o remeie btran ls din maini un co-
tor de mtur, cu care strangea rrunzele inglbenite czute
dintr-un dud rmuros. Lra baba Chia, seritoare btran a
ramiliei, pzind de peste treizeci de ani acel Herculanum
acoperit de laa anilor. Cand Jim impinse poarta scartaitoa-
re, baba ii desrcu masca micenian intr-un ras mut, pan
la urechi, i alerg chioptand in chip ridicol, din cauza
pantorilor brbteti pe care-i purta, s ia din mainile tan-
rului aliza i :..n.I.::-ul.
- Venii! Zise ea prostete din buzele scuturate de con-
ulsiuni senile.
- Venii! Conrirm Jim, ascunzand sub asprimea orbelor
i gesturilor emotiile oriciale.
Dup acest scurt dialog, baba porni cu lucrurile spre
rundul curtii, urmat de Jim, care obser in treact schim-
brile. Uile i cerceelele caselor erau opsite proaspt, dar
pentru c crusta cea eche nu rusese ars, epiderma groas
a lemnului semna cu coaja pomilor btrani. Un nuc mare
de lang gard rusese tiat, ceea ce explica aerul de goliciune
al locului. n dosul nucului, pe un loc iran plin mai inainte
cu troscot i moloz de la o constructie dramat, zu
straturi regulate de zarzaat i cozile drepte i erzi ale
cepelor. n srarit, pe dambul de pmant dinspre rereastra
cu grtar a unei case ecine, pe care odat se tara slbtcit
&
G
.

C

-
5
+
7
o it de ie, zri impletitura de ipci a unei bolti, pe care
atarnau lujeri mari incrcati cu ciorchini de struguri.
Aceste rerorme i se prur anacronice. Baba Chia, ghi-
cindu-i gandul, zise din mers:
- Astea dom` Popescu le-a rcut!
Urcar dou trepte de lemn elastic sub cel din urm bal-
dachin de tabl, trecur printr-o sal auster, cu lzi i curere
mari de-a lungul peretilor, apoi intrar intr-o odaie semiob-
scur. Un aer sttut, mucegos, amestecat cu adieri de nartalin
i j::.I.II, intep nrile lui Jim. Baba smulse hartiile albastre
de la geam. Lumina alb a diminetii ilumin interiorul, des-
coperind supraretele impulberate ale mobilelor. Un pianjen,
speriat de ibratia neateptat a aerului, ii ddu drumul pe
un rir in dosul unei perdele de dantel. Baba ddu s ias in
grab, spre a esti pe cei ai casei de neateptata sosire, dar
Jim o opri. Voia s se liniteasc de clctura metalic a
trenului i s-i cultie in singurtate srutarea din tren. De
altrel exclamatiile reederilor, interogatoriul lung al sosirii
il inspimantau i dori s-i gseasc mai intai o rormul
surleteasc pentru toate acestea. Ceru dar ap proaspt, cu
recomandatia de a ri lsat apoi s se odihneasc pan la
pranz. Dup catea minute baba ii aduse pe o ta o can
de sticl cu ap, catia ciorchini de struguri, trei prune i un
mr, prad rcut la repezeal in grdin. Un pisoi alb se
strecur prin intredeschiztura uii, rrecandu-se cu spatele de
piciorul babei.
- Ptrut! lcu aceasta cu rals autoritate, luand totui mata
in brate. Apoi, rr s rie intrebat, ddu drumul unui ma-
terial inrormati ce-i tremura de mult pe buze, descope-
rindu-i tirbenia dintilor. Asta-i Puri, nu-l cunoti, a enit pe
urm singur i n-a rut s mai plece, l-am dus de dou ori
pe maidan inelit in sac i s-a intors i ne-a rost mil s-l
gonim, c tocmai a murit Negrutu, clcat de otomobil, de-am
plans din cauza lui aci ochii babei se umplur intr-ader de
lacrimi,, i Zizi s-a rcut ca dracu, c-a czut pe co i s-a ars
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
de rum baba ii art gingiile intr-un zambet mare,, c
tocmai oiam s scuturm prin cas i s zugrim, c tiam
c-o s ii, dar n-am putut, c-a czut i i-a scrantit piciorul
coana Lisandrina, i a stat in pat o sptman, i a murit rata
lui Dumitrescu din colt, pe care o tii Jim nu tia de nici o
rat,, i maine se cunun la biserica din Udricani biatu lui
1omescu !!,, care e aucat, i dac tiam c ii aa dereme,
rceau cucoanele dulceat, c-au rost poamele iertine, da` cine
a tiut...
Bodognind astrel, baba scotocea de zor prin buzunarele
ortului, din care scoase in cele din urm catea obiecte pe
care le intinse lui Jim. Acesta le lu, obinuit, i constat c
erau un crampei de creion, un condei de piatr pentru plci
de ardezie i dou penite ronde... De pe cand era mic, baba
Chia aduna cu ochiul ei de uliu rel de rel de nimicuri,
druindu-le, i continua s rac aceasta i acuma, rr consi-
deratie de arst. Jim se prercu deci roarte interesat de
aloarea obiectelor i le puse pe mas, spre multumirea ba-
bei. Cand ru s ias, aceasta ddu semne de srial i nelinite,
i scotand din buzunar o hartiut galben, o intinse lui Jim
cu mici rasete inrundate:
- Uite - zise - asta am tras-o pentru d-ta, rr tirea
cucoanelor.
Cand Chia tari tuind ua dup sine, Jim prii hartiuta i
constat c era o jI:n.:: u. :n:..
ntinzandu-se pe patul de nuc cu ciubucuri mari i suluri
roii peste macatul cu ciucuri, prii rotati btrana incpere.
Acelai gardirop masi de nuc in linii seere, a crui coaj
descheiat pe alocuri se umrlase in bici, scrinul de acelai
lemn, pe care se arlau mereu cele dou srenice de argint abu-
rit, ceasul cu muzic, o pisic de teracot i un mgar de pasl
care clatin capul. Oglinda bun, de Venetia, cu apa ei er-
zuie liid, era impnat in partea de jos a lamei, de culoarea
argintului, cu rotograrii echi, splcite, pe carton i repre-
zentand domni rezemati de rotolii de catirea, cu tilindru i cu
!
G
.

C

-
5
+
7
redingote i cu pantaloni cenuii czand plini de incretituri pe
trup, precum i doamne in malacoare atenuate, crora bluze
burante la maneci le sugrumau talia i le acopereau tot gatul,
inchizandu-l in mari agrare de os sculptat. Un album cu pa-
gini groase, aurite, inelit in catirea roie i cu balamale de
argint continea o alt colectie de rotograrii. La rereastr, intre
perdele, o mas de nuc, dintr-o plac groas, oal, sustinut
de patru picioare de leu, era acoperit cu o combinatie de peti-
ce multicolore de tarta i mtase, legate cu broderie. n srarit,
lang ua cu canaturi prea inalte, dominate de un rronton
grec, soba de zidrie ruit, cu coloane ionice i ornamen-
tatii bombastice, sustinea mereu pe mensola innegrit de rire
de rum prelins prin ua de alam un mnunchi de pene de
pun. Cele catea rotolii de lemn lcuit in negru, cu prea
multe protuberante ornamentale i imbrcate in plu rou,
se artau mai atinse de reme. Arcurile descordate lsaser
gropi mari in mijlocul lor, prul pluului chelise pe unele
portiuni i picioarele se micau din incheieturi.
Mirosul caracteristic al odii detept toate amintirile lui
Jim. Lra o duhoare inchis de cirei mucegite, de butoi
bhnit, de salpetru amestecat cu bale de melc rr cas, de
lemnrie putred, de oareci, de gandaci striiti, de store
alterate, peste care plutea adierea parrumului de j::.I.II i
nartalin. Jim cobori din pat spre a pipi lucrurile mai de
aproape. Lu in maini ceasul de pe scrin, prin sticla cruia se
edea in rund sulul cu ace al muzicii, aezat in rata unui piep-
tene de otel, intoarse cheia i rsuci o limb pe cadran, pan
ce un rluture auriu incepu s ralraie sraraind pe loc. Apoi,
clariricate de lemnul uscat al mobilei, sunete mrunte metalice
incepur s picure in ritmul unui als de Strauss, proenit
dintr-o orchestr liliputan ascuns undea, printr-o galerie
de cari, i compus din lire cu coarde de sarm subtire, cio-
cnae de sticl i talgere ca rluturii de ie. Dulcele cantec me-
talic era cu atat mai melancolic cu cat prea inluit intr-o
racl mic de cristal, inelit in scam i paralizat in rugini. Cu
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
urechea lipit de lemnul scrinului, Jim ascult rjit arhaica
melodie, din ce in ce mai lent, pan ce ultimul clinchet muri
intr-un scartait de greier.
Apoi trase un sertar al scrinului, din curiozitatea ce-o aea
intotdeauna de a scotoci colturile casei. Vzu pachete de
rurrie inactual, pstrat acolo dintr-un spirit de conserare
i de ordine, cutii cu jeuri i cu dantel neagr, pene de strut,
nasturi mari de os inglbenit, mnui de dantel rr degete,
totul ars de prea mult edere, cu tendinta de a se prerace in
scrum. Desrcu ua grea a ironierului i un iz de posta
mucegit il nli in rat. Hainele arlate acolo n-aeau nici o
ratiune de a mai ri conserate decat doar pentru un muzeu
ramilial. Mantelele de stor deas, croite in chip de clopot,
corsajele de tarta, manoanele de astrahan, toat hinria
aceasta etust intrase de mult in putreractie. Un colb scli-
pitor ploua mrunt in dunga luminii i nite scame mari,
cenuii, zburar deodat. Ltau moliile. Jim strii una in ma-
n, prercand-o in polen. De-abia atunci bg de seam
rriabilitatea storelor, carbonizarea lor sarit lent, in intu-
necimea dulapurilor. Identitatea testurilor cu rluturii era aa
de perrect, incat el se atepta ca tot continutul ironierului s
zboare arar intr-un roi de molii argintii, lsand goal racla
ciuruit de cari a hainelor. 1otul prea acolo mancat de molii,
pan i alsul din ceas, i Jim, simtindu-i nrile uscate de
rluturi pulerizati, deschise geamurile de perete.
Aceast indrtnicie de a cultia in umbr obiectele dece-
date era caracterul esential al ramiliei, compus mai cu seam
din remei btrane, mai toate celibatare, dar stranse printr-o
solidaritate de spet sub acelai acopermant. Lxistenta lor se
scurgea dup un ritm secular i cu nuanta unui proizorat ce
aea in edere epoci iitoare de prosperitate, niciodat ins
recunoscute. Dac mutandu-se cu lzi mari de sticlrie i
obiecte casnice i mobile aste i grele, se aezau in mijlocul
noii locuinte, ele socotind aceasta ca o simpl tranzitie de
catea luni, lsau lzile nedesrcute, mobilele aproape ingr-
!
G
.

C

-
5
+
7
mdite laolalt. Dar treceau luni, treceau ani i apoi decenii,
i oamenii i lucrurile prindeau muchi pe locul unde
czuser, i schimbarea enic isat nu se producea decat
dac ruinarea casei silea pe locatari s-i schimbe domiciliul
pentru alti treizeci de ani, tot aa de proizorii. n chipul
acesta, slile, pinitele i podurile erau ticsite cu lzi pline cu
argintrie coclit i rarrurii englezeti sparte, de acelea impo-
dobite cu gratioase ignete negre in tu reprezentand lacuri,
porturi i castele, cu pahare grele de cristal, leruite geometric,
cu srenice, almrie i armrie. 1ingiri i tablale de aram
rugineau pe sub paturi, i perne mari de rulgi, stratiricate
peste curere, rancezeau de igrasie. Din cauza umezelii i a apei
de ploaie prelinse prin taan, obiectele de metal prindeau
cocleli erzi cleioase de rierrie arheologic ingropat in lut.
Panzeturile se inglbeneau i se destrmau, pstrand intacte
indoiturile, jilae i mucegite. Pentru a scpa de uzur lucru-
rile destinate acelei ere ce nu enea niciodat, remeile le sus-
trgeau pe nesimtite, aa incat incetul cu incetul disprur cele
mai insemnate erecte casnice, luand drumul mormintelor
etrusce din slile intunecoase, pinit i pod. Hainele erau
inghitite de sertare, nepurtate inc, dar conserate cu str-
nicie ca piese de carnaal, ridicule i anacronice.
n aceast cas cu notiunea timpului alterat, alimentele
urmau soarta lucrurilor dure. lamilia simtea neoia de a
pstra nutriment pentru secolul anonim i dosea in acest
scop ceea ce prea mai de soi, imitand pe egipteni, care
puneau alimente in mormintele raraonilor in intentia de a-i
reri de roamea postum. Cand Jim deschidea din curiozitate
ua unor dulapuri ascunse printre magazii, gsea, imbl-
smate in aroma de chimen, chimion, enibahar i scorti-
oar, direrite piese alimentare, datand din ani greu de preci-
zat. Branzeturi desicate, de tria cremenii, rripturi osiricate,
cozonaci pietriricati, asemeni painii milenare arlate intr-o
piramid, borcane cu miere prercut in ciment i dulceturi
complet carbonizate.
!!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
necat de pulberea storelor, Jim inchise ua ironierului i
strii dou boabe de strugure pe cerul gurii. Sub impresia de
rcoreal acid se simti intors iari la aerul proaspt al
prezentului.
Lu hartiuta babei Chia i citi pe ea acest oracol:
2. PLANL1A DL 1ANAR
1e gandeti cu struint la indeplinirile tale de a race o ara-
cere mai serioas i mai bun. Dar ideile tale sunt bune i ei
reui, dar trebuie s te stpaneti a te luda printre prietenii ti,
cci sunt catia din ei care nu iti oiesc binele, i dumnia
aceasta o au pe tine c le-ai doedit de multe ori c eti mai
capabil i mai detept ca ei i ei tri arsta de 150 ani, i ei
lua pe rata Lenuta.
Cu toat contiinta ireteniei prezictorului, care ticluise
cazuri surleteti uniersal alabile, Jim se ls rurat de ispita
superstitiei. Oare nu este cu putint - gandea - ca o anume
conjunctiune de astre s determine din leagn traiectoria
ietii Oare intamplarea din tren i prezenta neateptat a
acestei hartii galbene in mainile sale nu aeau toat semni-
ricatia unui oracol Rechem in minte ochii rotunzi, speriati
i nrile tremurtoare, casca neagr de pr cu breton i-i
plcu s-o tie - oricat de absurd era lucrul - a sa, prin hot-
rarile zodiacale. Micii genunchi siderii ar ri lucit roarte rrumos
pe patul macat rou, mainile subtiri ar ri tras rebrile de mane-
rele tuturor sertarelor spre a oreri ochilor mirati i eseli
prieletea echiturilor mancare de molii, i el, Jim, ar ri ri-
dicat-o pe sus, imbrtiandu-i rluierele picioarelor pentru ca
ea, curioas, s mture cu prul scurt prarul de pe dulapuri in
cutarea nimicurilor colbite i ruginite.
Se pregtea tocmai s plimbe prin odaie poara inchi-
puit, cand ua se ddu de perete i in cadrul ei apru, zam-
bind prin inlcrimarea ochilor mici i speriati, mam-sa, c-
reia ins, dintr-o rceal protocolar obinuit ramiliei, el i
!"
G
.

C

-
5
+
7
toti ii ziceau numai tanti Magdalina. Jim o prii cu mil
ascuns repede sub o masc de indirerent i arectiune
respectuoas, cci trupul scurt i bombat cu demnitate se
imputinase, iar crunteala mai accentuat a prului, abia
ascuns cu rum de lumanare, i zbarcirea unui colt de buz
esteau senilitatea. Se ls udat de salia gurii pe amandoi
obrajii, dei aceasta ii displcea. n msura in care Jim arta
retentie rat de eruziunile materne ale unei btrane cu care,
prin educatia rigid, aea putin comunicare surleteasc, cu
atat aceea, dezamgit in elanurile ei sentimentale, rcea o
rat mai plangreat, rrecand cu un deget srarcul ant al
nasului. La se simtea jignit nu numai in sentimentele ei
materne, dar i in reputatia ei oricial de mam, deoarece
ii era ruine - zicea ea - cand edea alte mame ieind
mandre la brat cu bietii lor, in reme ce ea nu putea sta
nici de orb cu al ei. lie din pricin c sentimentul rilial
se srramase intre remeile aspre in mijlocul crora trise, rie
completul dezacord intelectual, Jim se incptana intr-o
ursuzenie de care nu se mai putea dezbra i cu care erau
toti obinuiti ca riind slbticie, dei ei ruseser pedagogii
in spiritul protocolului distant. Consolat cu acest diag-
nostic, tanti Magdalina suspina uneori, cu rric, pe la ui sau
incerca timid s strecoare, prin aluzii naie, ispita unei ieti
mai putin ascetice, incredintat c Jean era incapabil de a
sta de orb cu o remeie i a lega prietenie cu cinea. Cand
seara, tarziu, la lamp, Jim compunea scrisori sentimentale
pentru Lola, sau radea pe inrundate de rarsele pe care aea
de gand s le pun la cale cu prietenii si de uniersitate,
tanti Magdalina trecea cltinand jalnic din cap pe sub re-
restre i orbind singur, blestema soarta posac a acestui
biat, care in loc s colinde oraul inta pan dup
miezul noptii.
- Venii, mam Zise tanti Magdalina, ca i cand sosirea
lui Jim aea neoie de reo conrirmare. Dar lucrurile unde
le-ai lsat
!#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Le-am dat la bagaje i sunt la gar. Jim rcuse aceasta
cu gandul de a se muta in ora, rr aerul unei desprtiri
patetice, cu camion i alai la poart.,
- Si te-ai simtit bine printre strini, mam continu tanti
Magdalina, care era rerm incredintat c dincolo de pragul
casei sale Jim nu putea tri decat nemancat, in rrig i neinelit
noaptea, poestete-mi i mie cum ai petrecut.
laptul de a ri luat cu iolent joial de brat i de a i se
spune din rir in pr toate nimicurile rcea deliciul btranei,
dar nu era deloc in rirea lui Jim, astrel incat, resemnat, tanti
Magdalina se ls pe marginea patului i incepu s bosco-
rodeasc incet:
- Noi am dus-o cum tii, dar a rost cald zilele astea de
credeai c crap pietrele. 1rebuie s plou, mam, c m dor in-
cheieturile i se ling pisicile de roc. Apoi, deodat, jeluindu-se.,
C m-au ros reumatismele i mi s-au ruginit oasele de cand
stau in casa asta ud, i toate lucruoarele mi s-au putrezit.
Visul tantei Magdalina era s se mute intr-o locuint proprie
cu Jim, unde s-i poat pune in aloare mobilele echi, pe
care in acest scop indeprtat le ascundea i proteja cu str-
nicie., n oapt., S-ti ajute Maica Domnului, m rog zi i
noapte inchinciune lent, s m scoti dintre remeile astea
rele gest de dispret cu mana inspre u,, s ne edem i noi
cu lucruoarele noastre in casa noastr... 1anti Magdalina era
enic nemultumit de surori i gata s plece numai cu orba,
in realitate ins nu surerea s se orbeasc de ru de ele i nu
le prsea niciodat., Brusc ineselit i tare., Cat ai lipsit
ti-am scuturat crtile i ti-am adunat hartiile, c erau intr-un
hal rr hal. Cu mandrie., Cand e o man harnic la mijloc,
nu stau lucrurile trantite in toate ungherele. Ia priete!
Si ridicandu-se de pe marginea patului merse la un rel de
dulap cu rarturi dintr-un colt al odii i deschise amandou
uile. 1icsite una peste alta, edeau acolo o sumedenie de
crti, aezate dup mrime i acoperite, spre a ri rerite de
prar, cu jurnale. loile olante i manuscrisele erau legate cu
!$
G
.

C

-
5
+
7
sroar intr-un singur pachet inelit in hartie albastr. Lui Jim
ii nli de necaz sangele in obraji, nu atat pentru proasta
aezare a crtilor, cat pentru pretentia btranei de a se ames-
teca in lucrurile sale. Un olum de Shakespeare edea alturi
de olumul II, desperecheat, din 1.:.I: II:..::..II I::II.n. a lui
De Sanctis, i un olum din ..I..II. I.I 1,.n, traduse in
nemtete alturi de olumul I al lui 1n de L. Rebreanu.
- Asta numeti dumneata ordine - izbucni necjit Jim -
s-mi incurci toate crtile Cine te pune pe dumneata s te
amesteci in treburile astea Ce tii dumneata de ordine i de
dezordine in materie de crti Aeam socotelile mele, or-
dinea interioar sub aparenta dezordinii, estetica culorii i a
rormatului, i-mi pusesem la o parte unele olume cu insem-
nri inuntru! De unde s iau eu acum - exager Jim dezas-
trul - pe Rebreanu unde mi-ai pus pe Sterne mi-ai pierdut
editia mic din ,aI:I.a a.nuI. i cu un gest rsturn pe jos
un rart intreg, umpland casa de prar i de pianjeni.
- Mam drag, mam drag, se cina cu mana la inim
tanti Magdalina, cu ochi mici speriati i inlcrimati. Lu am
rut s-ti rac bine, mam drag, le-am ters de prar i le-am
aezat cum le-am gsit, i tu, in loc s-mi multumeti, le
tranteti pe jos. Sunt remeie btran - adug ea jignit - i
m cost.
Apoi se repezi s acopere cu un jurnal coorul de mult
tocit, spre a-l reri de prar.
- 1anti Magdalino - tip Jim, razand cu comptimire -
cum te-am lsat, aa te gsesc. De ce acoperi cu jurnal
zdreanta asta buboas De ce strangi boarre i tinichele ca
tanti Colireasa Ce este asta zise el, deschizand ironierul
i aruncand arar o mantel ciuruit de molii ca o tunic de
gloante. Dar asta i din sertarul scrinului trase un bolero de
posta rou ars de echime. Dar buturuga asta la ce-o mai
tii i c-o man rranse crunt piciorul putred al unui rotoliu.
1anti Magdalina tresrea liid la riece gest al lui Jim,
sraiat de dureri luntrice.
!%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Mam drag, mam drag - zicea ea, culegand de pe
jos obiectele aruncate - nu race oia dumanilor! Pstrez, c
orice lucru e bun la cea, i sunt btran i altele nu mai pot
race, i s aem i noi ce pune in casa noastr, c eu maine
inchid ochii, i astea toate tie-ti rman.
La spuse asta cu atat de conins sentiment al alorii ines-
timabile a echiturilor, incat Jim rase imblanzit de naiitatea
ei i ls dulapurile in plata Domnului.
La u se auzir pai i accese de tuse i un glas ascutit zise
cu umor:
- A enit nebunu!
O clip dup aceea intrar in odaie dou remei in arst,
urmate de dou pisici negre. Cea mai inalt, tanti Ghenca,
imbrcat cu ingrijire, cu prul inc negru, roarte rrizat, i
agrar mare de argint la gatul peste tot acoperit, aea din
cauza prorilului icteric i sarcastic mare asemnare cu Dante
Alighieri. Cealalt, mai scund, tanti lira, tirb i bonom,
ii dea neglijenta in scalcierea pantorilor i rsrirarea prului
alb peste ureche, cu toate c rochia scurt i bluza decoltat
artau eleitti de lux.
- Bine-ai enit, tinere! zise in glum, dar intepat, tanti
Ghenca, srutand pe Jim pe amandoi obrajii.
1anti lira ins ii izbi palmele in chip admirati, se retrase
doi pai, pungindu-i gura, i apoi, apropiindu-se i sru-
tandu-l, zise patetic i pretios:
- Jim, mandru te-ai rcut! Jim, nobil eti! i se aez s
contemple pe tanr din cap pan in picioare, spre jena lui.
- Li! zise documentat tanti Ghenca, nu-i aa c-i mai
bine in barlogul tu! Ca i cand ar ri surprins pe rigura lui
Jim reun semn de dezgust., Nicieri nu-i mai bine ca-n tara
romaneasc! Cine tie cate-ai indurat pe unde ai rost!
- O mai ri indurat - intereni impciuitor tanti lira - u:.
In.: a zut ce noi nu ne-am inrednicit s edem, a zut
lranta, Italia... lrumos eti, Jim! adug ea in chip de in-
cheiere.
!&
G
.

C

-
5
+
7
- A zut pe dracu! ripost acru tanti Ghenca. Parc noi
nu tim ce e in Italia! intreab pe madam Morandini, s-ti
spun: ap imputit cu lturi in loc de strzi, oamenii dorm
ca itele i mnanc pisici i broate. Pe unde trec italienii
dispar pisicile, i nou ne-au rurat dou cand au lucrat la
bina, lang biseric.
Spunand aceasta, apriga etnograr prii ocrotitor cele
dou pisici negre ce se inarteau printre scaune.
- Cum d, eti bine inrormat! zise ironic Jim.
- Sunt! sri Ghenca, simtind acul, c sunt mai btran i
m-am ters mai de mult la nas. Pe remea noastr lumea era mai
aezat i edea acas i era bine... Cu intentie., Nu-i mirosea
nimnui urat in casa msii i tinerii respectau pe btrani!...
- 1anti Ghenca, strig Jim, rumegand o rzbunare gro-
za, tii ce-am mancat eu in Italia
- Ce intreb btrana sarcastic.
- Cozi tocate de oarec, rierte in zeam de broasc Ghen-
ca, apleccioas din rire, inglbeni,, gandaci in sos de tomat, o-
bolan copt cu macaroane, tocan de pianjeni indulcit cu rame.
- Ih! rcu Ghenca alb ca arul, imi ine ru! Si scuipand
in batist, se npusti pe u arar.
- Detept eti, Jim! ingan lira admirati, las-m s te
priesc.
- Am uitat s intreb - schimb orba Jim - mai tr-
iete Iaca
- 1riete, rspunser in cor cele dou remei rmase, e tot
aa cum o tii.
- Vreau s-o d! hotri tanrul, i iei grbit din odaie.
Jim merse spre rundul curtii, deschise o portit mic le-
gat cu cercuri de butoi i se arl intr-o liad umbroas,
printre copacii creia rate, gini i bibilici ciuguleau o iarb de
mult tocit. Grdina era cu totul prginit. Ici un morman
de boloani, colo gunoaie grmdite, pmantul scormonit
de gini, gardurile rupte. O csut ubred cu cerdac imbr-
cat in it de ie edea intr-o ran, chiar lang gard. Pe o
!'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
latur a casei erau iniruite cotete mari de gini, ruite, i pe
un par, un grtar de porumbei.
n slita ce desprtea cele dou odi ale csutei edeau
unele peste altele lzi mari, cenuii, i pe deasupra scaune
imperecheate. n zgomotul de pai, o u lateral se deschise,
i tanti Mali, rata Iachii i mtua mtuilor lui Jim, apru
suraztoare. Lra o btran de reo 0 de ani, uscat i
dreapt, cu prul tare, nu de tot alb, innodat pe arrul capu-
lui, peste care, cand ieea, punea un bonet de catirea cu jeuri.
Mica pelerin de pe umeri, inerzit de echime, i nasul
ascutit, cu neg, o rceau hrpreat. Nu ddea nici un semn
de senilitate, umbla toat ziua pe drumuri, orbea limpede i
cu cutare i era totdeauna prudent i politicoas.
- Bine ai enit, zise ea zambind cu blandete de cardinal
lui Jim, care se simti obligat s-i srute mana scorojit, ptat
i anoas ca o rrunz uscat. Vrei s ezi pe Iaca
Si cu o man impinse cealalt u, ateptand ca Jim s
intre intai. Acesta clc cu piciorul cu mult in jos sub nielul
pragului, rmanand o clip dezorientat din cauza obscurittii.
Cand ochii i se obinuir cu lumina incert a odii, rmase
inmrmurit de prielite. Odaia joas, cu scandurile duumelii
pe jumtate mancate de oareci i cu taan de grinzi, era
aproape goal. Pe o sob inalt de rier i pe un dulap mare
mieunau inspimantate reo opt pisici negre, umrlate i sl-
bticite, cu ochii de chihlimbar tulbure. Catia porumbei
ciuguleau pe duumea. Lzi braoeneti erau intinse de-a
lungul peretelui, cu rereastra inchis in drugi de rier, iar pe
ele zceau perne mari sparte de ghearele pisicilor i murdrite
de porumbei. Lang sob, intr-o lad lung, joas, ce era un
rel de banc cu sertar, slujind i de pat, edea intins ca intr-un
sicriu, intre toale inechite, o mumie ie, descrnat pan la
iirea testei. Pielea retei i a mainilor, uscat ca un pergament,
era strbtut de srori mari de ine negre, iar ochii preau
scuri in rundul capului. Liniile scheletului se edeau aa de
limpede prin pielea scorojit, incat Jim ar ri crezut pe btran
"
G
.

C

-
5
+
7
de mult osiricat, dac o micare inceat a capului n-ar ri
dezmintit asemenea opinie.
- 1u eti, Amalio opti Iaca priind in gol. Cu cine orbeti
- A enit Ion s te ad, strig tare in ureche-i tanti Mali.
- A enit Ion bolborosi rtcit btrana. Care Ion
- Ion al Magdalinii, lmuri tipand tanti Mali.
- Da, da, da! cltin din cap, rr coningere, Iaca. Ce
raci Ioane
- Am enit s te d, tip la randu-i Jim. Cum te simti
- Sunt btran, zise ca-n is Iaca, sunt tare btran! Mult
am trit, mult am trit!
- Vrei cea, Iaca ti lipsete cea
- Vai, ce btran sunt, ai ce btran sunt! Canta mai
departe btrana, neintelegand.
- 1e ingrijesc mtuile repet din nou Jim.
- M ingrijesc, m ingrijesc, puiu, Dumnezeu s le dea
sntate!
Centenara intinse mana aspr spre Ion i-l pipi incet de-a
lungul bratului, apoi scanci optit, inrundat:
- S-au copt strugurii, Ioane
n timp ce din ochii tantei Mali scprau mici rulgere de
manie, Jim se repezi arar, smulse un ciorchine mai copt i-l
aduse Iachii... Aceasta il lu in mana tremurtoare i incepu
s mestece aid in gingii bob dup bob. Ochii i se iniora-
ser i prea mai putin adormit.
- 1anti Mali - orbi aspru Jim ctre btrana cu pelerin -
nu dati de mancare Iachii!
- Ba-i dm - rspunse mieros aceasta - da-i lacom i se
plange la toti.
- Jim iei rou de manie arar.
- Nu-i dati de mancare Iachii! tip el in mijlocul curtii, i
zicand aceasta tranti poarta aa de tare, incat ratele zburar
mcind speriate i ginile incepur s cotcodceasc.
- A enit nebunu! se auzi atunci glasul intepat al tantei
Ghenca, i clanta unei ui se inchise cu putere.
"
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
MA8A CELCR ZECE
Lrau orele dou i nimeni nu
enea s esteasc masa. Jim se plimba neros prin odaie, cu
un cui rece, de roame, in stomac. Se uit, din distractie, pe
ironier, suindu-se pe un scaun, se culc pe pantece i explor
dedesubtul patului, sub care zceau in rulgi negri de prar
suluri de cooare jilae, descoperi in atra sobei un borcan
cu miere inadat de rurnici i in srarit inarti din nou
mainria ceasului i dezlntui mica orchestr de sarme de pe
scrin. Cuiul din stomac deenea din ce in ce mai lung.
Mumii ambulante, mate uscate, ocri el in gand pe
btranele absente i muc dintr-o prun muchiuloas, prea
acr. Apoi, plictisit de atata ateptare, iei din odaie, traers
curtea i intr in ceea ce numea rerectoriu, cu gandul la
azilurile de btrani i la internate.
ntr-o odaie mare, ruit, dar cu taanul zugrit in stilul
unei agi Renateri, cu casetoane i rozete, de carligul cruia
atarna o lamp enorm de petrol cu multe stalactite de cris-
tal, era intins la mijloc o mas lung de stejar, cu stinghiile
de jos tocite. La marginile ei, pe dou rete de mas inndite,
erau iniruite zece tacamuri, cate patru pe laturi i cate unul in
capete. Odaia prea aproape goal din cauza mrimii i-a
lipsei perdelelor, dei un perete intreg era acoperit cu un al
turcesc, peste care atarnau iatagane i pistoale, i un dulap
oluminos astupa locul dintre cele dou rerestre. Un pendul
octogonal sraraia intr-un perete sub apsarea greuttilor de
tuci legate cu lanturi, rupte pe alocuri i innodate cu sarm.
Jim arunc o priire dispretuitoare asupra mesei. Ultimele
estigii ale rarruriilor englezeti i ale paharelor echi de cristal
dispruser inghitite de lzi. letele de mas prea scurte, tocite
"
G
.

C

-
5
+
7
de atata spltur, erau carpite in ochiuri, la randul lor iari
carpite, iar tacamurile nu semnau deloc unele cu altele.
Cutite i rurculite mici cu coad de lemn sau de os se ames-
tecau cu altele de alam, mai rar de nichel, rarruriile plesnite
de piatr groas reprezentau direrite grade de eazare, iar
paharele erau o aderat colectie de recipiente, incepand de
la blocul greu de sticl scobit in ratete pan la religeanul
subtire poleit pe margini. Chiar i aceste epae casnice preau
btranelor demne de pstrat, deoarece acoperiser rata de
mas pe sub rarrurii cu bucti de hartie alb.
O coard lbrtat de titer btu in pendul o jumtate de
ceas peste dou, i in cas nu se mica nimeni. 1oat lumea
decedase prin odi i struia in recluziune i tcere. Jim
cunotea bine incptanarea aceasta bizar, care ascundea pe
riecare in remea pranzului, spre a simula pierderea notiunii
timpului i a iei cat mai tarziu cu putint din izuin, dar
acum, cand sosise dup o lung lips, intarzierea i se pru
arar din cale ursuz. Iei din duhoarea de untdelemn ranced
a rerectoriului i se indrept spre buctrii, care se arlau in
rundul trenului de case, intre ultimul peron i gardul rupt al
grdinii. 1anti Agepsina, econoama i chelreasa casei, se
prercu preocupat printre asele unei buctrii scunde, ceea
ce insemna c auzise paii lui Jim.
- Hei! strig acesta, ati adormit, ati murit Nu mnanc
nimeni in casa asta de moate
- Ce-i, ce-i tresri in chip prercut o remeie de reo 50
de ani, cu rata ptrat, zbarcit i totui lucioas, cu gura
subtire, rea, dar cu ochii cati i blanzi ai unei clugrite. Lra
rat btran i i se zicea domnioar.
- Mi-e roame, declar scurt Jim. Ori aduceti odat la
mas, ori plec s mnanc in ora!
- Bat-te s te bat! zambi cu arectiune rigid tanti Agep-
sina. 1ot cu iuteal ai enit, i zicand aceasta eni ctre tanr
i-l srut uor pe obraz, in chip de bun enit.
"!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Se culc ginile, iese luna i d-oastr nu micati! se
scandaliz Jim.
Domnioara bolborosi catea imprecatii la adresa celor
ascuni prin cas i, speriat de ora inaintat, incepu s colin-
de pe la ui, ciocnind, zgaltaind i tipand la pensionare.
- Ieiti, rrate, odat, c s-a rcut noapte!
Cea dintai care iei din odaia ei ru tanti Magdalina. Aea
in lacrimozitatea ochilor i in strangerea buzelor o nemul-
tumire oprimat. La rcu cu mana semn de dispret in di-
rectia celorlalte camere, oind s notirice lui Jim c aa ii
ducea ea amarul de ani de zile, rbdand i plangand in t-
cere. Apoi apru zambind cu noblete, intr-o toalet schim-
bat de mtase cu multe cerculete, dar roarte ironat, tanti
lira, care zise lui Jim cu excesi politete, nu ins rr uoar
ironie:
- Vai, Jim, trebuie s ne ierti! 1u eti luminat i umblat i
treci cu ederea tabieturile unor biete remei de mod eche...
Deschise in srarit ua i tanti Ghenca, mai gtit ca
oricand.
- Bine c -ati trezit! zise ea intepat, scotand din cor-
donul lat al rochiei un ceas mic de aur, legat pe dup gat cu
lntior. Vai, dar nebune sunteti - izbucni deodat consta-
tand ora - oi nu edeti c e ceasul trei! i punandu-se in
capul insurectiei, porni rzboinic spre rerectoriu, dup ce
rcu un semn autoritar ctre Jim: Hai, domnule!
Nu era decat actul intai al unei comedii jucate de treizeci
de ani. Actorul principal edea ascuns in una din casele cu
baldachin de tabl.
- Caterinoo! strig tanti Agepsina de arar, btand cu
mana intr-un geam aproape astupat de arrurile unui smo-
chin, hai s mancm, Caterino, c e tarziu!
La inceput nu se auzir decat nite tunete inrundate ca de
boloani rostogoliti de pe munte de piciorul unei capre sl-
batice, apoi se desluir propozitiuni rrante, bombnite de
manie:
""
G
.

C

-
5
+
7
- Ce mas! Ce tarziu! Parc-ati innebunit! Au enit turcii!
V treziti cu noaptea-n cap! De-abia ne-am sculat, i iar mas!
N-aeti decat s mergeti la mas!
- Caterino, e trei! insist domnioara obinuit.
- Ce trei! tun de ast dat ocea in prag, oi nu edeti
c n-a enit nici Popescu!
Vorbind astrel, tanti Caterina, zis i madam Popescu,
riindc era mritat i singura cu brbatul in iat, scobori
treptele incruntat i autoritar. Cand intr in rerectoriu, cei
patru insurgenti edeau tepeni la mas, priind cu rbdare
reprobati rundurile goale ale rarruriilor. Pisicile miorliau
agitate, rrecandu-se de picioarele scaunelor i artandu-i
roul cer al gurii. Baba Chia, imburnat, le domolea cu
eidente aluzii: Ptrut, pisic, ai rbdare, c-n casa asta i-un
dobitoc moare de roame.
1anti Caterina rcu un salut mic de recunoatere rat de
Jim, rr s micoreze presiunea aburilor ce-i rierbeau in
gur.
- Ce pripiti aa, rrate! L dereme!
- L trei, retez scurt Dante Alighieri, alias tanti Ghenca.
- Ce orbiti! se inspimant atunci tanti Caterina. Si
schimband repede tonul, ii insui indignarea obteasc.
Dar ce-ateptm pan acum Dar oi n-aeti ceas s priiti
ateptati pe |arlung adic pe dom` Popescu, brbatul
ei, Cine tie pe unde-i bea mintile! Aduceti la mas, c
ne-apuc noaptea!
Domnioara impreun cu baba Chia se precipitar
spre buctrii, precedate i urmate de ceata miorlitoare a
pisicilor.
1anti Caterina se inripse seniorial pe un scaun. lata ro-
tund, masi, dei cu agi umbre de senilitate, era de o luci-
ditate casiartiricial, erect a indelungi tratamente cu unsori
alctuite in tain din cear, ulei de migdale i spermantet.
Retele dese de inioare brzdau umerii obrajilor, astupandu-i
cu plgi roii, ca la ppui, dar cu toat aceast inrlorire
"#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
exterioar, expresia general, ajutat i de ochii mici, serioi,
era lipsit de reminitate. Obrazul ei de eunuc semna cu un
mr prea rumen pe dinarar i prea acru la muctur, i de
bun seam, aand in edere sterilitatea i lipsa arectiittii,
glandele ei interioare pluteau ca nite prune uscate intr-un
in otetit.
n curand ii rcu aparitia in cadrul uii pelerina mslinie a
tantei Mali. Btrana pi uscat i cu demnitate la locul su,
zambind neutru la toat lumea i rr s trdeze nici o ne-
multumire. Un miros de lumanare i de coli se exala din
rochia sa, ce prea de carton gudronat din cauza echimii, i
ochii ei ineti ocroteau cu religiozitate tacamurile.
n clipa in care tanti Agepsina ara o lingur galben de
sup in castronul rumegtor, spre a race distributia primului
rel, dou persoane intrau tcute pe ua rerectoriului. Lrau
Siliestru i tanti Lisandrina, cei mai tineri dintre btrani. Om
ca de reo 50 de ani, Siliestru, brbat inalt i iguros, purta
prul tuns mrunt ca o perie i o barb ptrat, runinginos
de neagr, i numai pe ici, pe colo argintat de catea rire
albe. ncruntarea ochilor penetrabili i incooierea de plisc a
nasului ii ddeau un aer mai degrab ursuz i timid. Ll merse
repede ctre mas, surland pe nas catea orbe ininteligi-
bile, i se aez lang Jim, cruia ii intinse mana osoas,
intrebandu-l simplu i mormit: Cand ai enit rr s
atepte ins reun rspuns.
1anti Lisandrina i se pru lui Jim suspect. N-aea inc
patruzeci de ani i era nemritat, dar in coltul pleoapelor
prea lungi tremura o srial inoat. Prul negru ii era im-
pletit in coade groase in jurul capului, ca la rete, i rata prea
rraged i roie ii era de staret tanr. Pi tcut, plecandu-i
molatic pleoapele i, tergandu-i buzele cu limba, asemeni
unei pisici care a lins pe ruri lapte, se aez pe un scaun,
salutand cu modestie exagerat pe Jim i pe toti ceilalti, care
lsar capul in jos cu indirerent.
"$
G
.

C

-
5
+
7
1cuti ca nite clugri in trapez, toti comesenii ma-
nuiau lingurile intre rarrurii i gur, pe direrite grade de
inclinatie deasupra mesei. Clipoceala tacamurilor, zgomotul
de sorbire se amestecau cu haraitul pendulei, al crui lant se
prbuea izibil la rstimpuri. Siliestru tinea capul aproape
deasupra rarruriei i inghitea supa in micri repezi, dezor-
donate, priind-o cu dumnie i tergandu-i din cand in
cand barba udat. 1anti Mali ii pstrase dimpotri i pe
scaun perpendicularitatea de plop i sorbea lent, cu satis-
ractie, continutul lingurii, rrecand apoi de catea ori ralca
de sus asupra celei de jos, ca s biruie in dintii galbeni i
rari duritatea boabelor de orez. 1anti Magdalina i tanti lira
inghiteau lacom i imbujorate la rat buctile de paine pe
care le lsaser s se umrle ca nite bureti in zeama din
rarrurie. Numai Ghenca rmsese galben i aspr in rata
rarruriei, i scuturand lingura lua in ea, rarmaceutic, cantitti
mici de lichid, pe care il sorbea rr acustic, incet, obiecti,
protocolar.
Pe Jim clocotul acesta al gurilor il irita de moarte. De
great, zu noroi in toate rarruriile. Porci mari loeau cu
ratul in tinicheaua unor gleti din care curgeau lturi cu
coji de pepeni. Un mascur mare edea ingropat cu pan-
tecul in noroiul unui ant, i ratul lui sroritor de mul-
tumire scotea bici groase deasupra mocirlei. Jim ari
lingura silnic ca-ntr-o troac in restul rcit al supei, i sub
imperiul asociatiei de imagini o prsi deriniti acolo.
- Am impresia - zise iritat i descrcandu-i nerii in alt
directie - c nu dati de mancare Iachii. Am gsit-o uscat ca
o mumie i inrometat.
- De unde ti-a mai intrat i asta in cap - se otri Agep-
sina - c nu-i dm de mancare! Mnanc toat ziua i nu se
mai satur!
- Nu cred eu asta, la asemenea arst lcomia are neoie
de prea putine lucruri. Are o oracitate de gin uitat in
cotet - ati inteles - ar race praznic dintr-un mr!
"%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Cine ti-a spus dumitale poetile astea, domnule Sri
inruriat tanti Caterina, i orba ii puleriz supa din lingur,
tiu eu de unde ine asta!
n acest timp Siliestru priea incruntat rundul rarruriei,
iar Lisandrina, umil, aea un mic ras de satisractie in lumina
ochilor.
- La singur mi-a spus - zise Jim - i nu e greu de zut
c nu minte.
- Jim - orbi atunci tanti lira cu mult distinctie i calm
arectat - cum se poate ca tu, om intat i umblat prin lume,
s bnuieti astrel de lucruri Iaca e btran, uitat de Dum-
nezeu, a czut in mintea copiilor. Se plange la toti i ne rerim
s o az lumea, c ne ies orbe. Nu trebuie s te potrieti
ei i s dai de barrit ecinilor.
1anti Mali, rata septuagenar a Iachii, aproba tocmai din
cap, zambind cu onctuozitate episcopal, cand Siliestru, rr
s-i ridice ochii din rarrurie, zise aspru i rr putint de
replic:
- Nu dati de mancare Iachii!
- Li! intereni acru Ghenca, d-i i dumneata ap la
moar! i s zicem c e aa! Iart-m, Doamne! i-a trit
traiul, i-a mancat mlaiul. Decat aa iat, lips! Mai bine
s-ar indura Dumnezeu i Maica Domnului s-o ia odat, s se
odihneasc i oscioarele ei!... Mancarea pentru ea e crim -
aa s tii dumneata, domnule - c-i lungete canonul i n-o
las s-nchid ochii.
- Iaca - orbi Siliestru cu aceeai asprime sententioas
i ironic, spre Jim, rr s prieasc pe ceilalti - n-a tiut
s strang boloani in lad dup ce i-a imprtit boarrele
urmailor, i de aceea se usuc acum ca Keops in piramid.
Dac ar ri dat sroar c in lada cu pietre mai are galbeni i
scule de aur, ea ar sta azi in capul mesei, pe scaun cu roate,
i dumnealor i-ar sruta mana pe rand, cum rceau acum
treizeci de ani, cand Iaca, crezandu-se pe srarite le-a imprtit
cu mainile ei banii, argintria, care coclete acum pe rundul
"&
G
.

C

-
5
+
7
scrinurilor. Dumnezeu o pedepsete s se zgarceasc de b-
tranete intr-o cutie eche, cu matele rcute coarde de ioar,
ca s ad cu ochii ei pe retele retelor imbtranind in sculele ei.
Urm o tcere apstoare, msurat de clinchetul rurcu-
litelor, apoi Ghenca, arectat de cate ori enea orba de ar-
st, explod:
- Bine c eti tu tanr!
- Ati inceput iar s dezgropati mortii, zise suprat tanti
Caterina. ntotdeauna scandal la mas!
Magdalina, cu ochii plangreti, rcea semne disperate lui
Jim s inchid discutia. 1ocmai atunci se auzir tersturi de
picioare la u, i dom` Popescu apru pe u cu melonul
pe-o ureche.
Aand in edere aprinderea retei i tulbureala ochilor
ireti, nu mai incpea indoial c era cu cher. 1oate remeile
ii rcur semne repezi de prudent, iar Caterina zise in
oapt:
- 1ceti din gur, c iar a enit arumat.
- Bine -am gsit, retelor! salut galant dom` Popescu.
Surprins., Ce, -ati i aezat la mas!
Dei tanti Caterina recomandase prudent, rierband ca de
obicei pe loc, rspunse cu umor:
- Doar nu era s ateptm pe paa de la Vidin!
Popescu inghiti salia jignit.
- D-mi oie! Ce orb e asta, paa de la Vidin Aa m
primiti d-oastr, a s zic! 1ara orba nazalizand-o, dar
era linitit i plin de demnitate.
- Priete ceasul, domnule, inainte de a orbi.
Patru zbarnaituri scurte czur una dup alte intr-un sra-
rait precipitat.
- Nu priesc eu ranita d-oastr ruginit. V-am spus s
luati un ceas ca lumea. Scoase din buzunar ceasul su, spre
a demonstra c nu era tarziu, dar, obserand ora, il ls s
cad la loc, decretand: L dereme! Cand ddu s se aeze in
capul mesei, obser pe Jim. Hei, lume nou, imi pare bine,
"'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
m bucur! Dar cand enii, nene Aduceti, rrate, o sticl de
in, s beau in cinstea noului-enit.
Caterina, Magdalina i Agepsina rcur semne repezi ba-
bei Chia, care se pregtea s se repead la pinit, de a nu
se mica.
- Nu mai este in, domnule, s-a isprit! Pe unde ai rost
tot in ai but...
- Cum nu mai este in! N-am pus eu alaltieri cinci sticle
pe lada cu nisip i dom` Popescu se scul s mearg singur
in pinit.
- Nu se poate, domnule - ordon imperios Caterina -
noi nu bem in.
- Aaaa! nu beti in! roarte bine! beau eu i cu Jim! reau
s m bucur de sosirea lui!
Ca s curme conrlictul, Jim declar c nu bea alcooluri, i
Popescu se reaez cu greu la mas. Apropiindu-se mult de
tanr, lang care edea, ii zise conridential i didactic:
- n rond, ele au dreptate. Alcoolul atm organismul.
Dac rei s ai putere de munc, ascult-m pe mine, s bei
ap. Apa e cel mai bun aliment i medicament. Doctorul
Kneipp indec cu ap toate boalele.
Gura ii mirosea a in ca o ran de butoi. Lui Jim nu i se
pru deloc imbtranit, poate i din cauza prului rocat.
Obrazul ii era rumen i sntos, mustata adus caligraric peste
buz. Lra acelai om panic pan i in itiul capital, ciclitor,
didactic i in rond pasi i rbdtor. Dup o sptman de
regularitate casnic disprea deodat timp de douzeci i
patru de ore. Cand reaprea, ziua sau noaptea, dezgropa
mortii. lcea teorii medicale sau politice, dojenea i srtuia
pe toat lumea i oia eselie i tinerete in cas. Deteptat din
blajina betie, petrecea zile intregi de pocire, rcand grdini
de zarzaat in toate colturile ogrzii, reparand uile i ulucile,
tind lemne i bineinteles justiricand aceste actiuni printr-un
principiu de munc igienic, expus indeosebi la mas. Apoi
iar disprea, iar grdinrea i aa mai departe. Acest ritm de
#
G
.

C

-
5
+
7
iat deenise necesar intregii ramilii, i un dom` Popescu
nearumat n-ar ri aut nici un haz. Cand asceza era pre-
lungit prea mult, ddea natere deopotri la reprouri din
partea neeste-si Caterina, care zicea: mi st toat ziua pe
cap! Nu-i d-a bun! Pesemne c-a intrat in anul mortii! i-l
gonea pentru ca s-l poat certa la intoarcere.
- Bine, rrate - obser indignat dom` Popescu - iu
obosit i rlmand acas i nu-mi dati nimic de mancare
Aduceti la mas.
- S-a adus i s-a isprit. Cine intarzie, lingura de gat! zise
seer Caterina.
- Dati-mi oie, ce inseamn asta V aezati la mas
inaintea mea Ce rel de respect aeti rat de mine Nu sunt
eu capul ramiliei, n-am eu rspunderea d-oastr in rata
legilor Nu semnez eu contractul de inchiriere i toate actele
care priesc
- Dac eti capul ramiliei, s ii dereme la mas, aertiz
Ghenca.
- N-o s stau toat ziua cu masa intins... bombni Agep-
sina, cotrobind prin dulap.
- M rog - se mir dom` Popescu - cate neeste am eu
L harem aici, sau ce e apte remei impotria mea!
n loc s-i ia aprarea, Caterina ii ddu loitura de gratie.
- 1aci din gur, ulpoi btran, s te duci s mnanci
unde-ai rost pan acum.
liind inins in lupta dreapt, dom` Popescu se rerugie in
rilosorie.
- Jim, ascult orba mea. lemeia este riinta cea mai slab
la minte. N-ai zut gina Cocoul bate mandru din pinteni
cu creasta in sus, i ginile alearg cpiate, carcaind cu oule
in ele. Uite-aa m carcaiesc dumnealor pe mine de treizeci
de ani! Bag de seam cand te-nsori, Jim, s nu iei carcaiala
in cas. Mai bine rmai ca Siliestru! Dumnealor nu intreab:
Unde-ai rost Popescule, ce-ai lucrat, Popescule! numaidecat
imitand rstirea Caterinei,: Acum se ine S te duci de
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
unde-ai enit! Vulpoi btran! racu-ti i dregu-ti! Persuasi.,
Brbatul nu trebuie s stea in cas. 1rebuie s-alerge, s arle.
1ragi cu urechea de ici, prinzi de colo, bei un phrut de in,
te-mprieteneti cu oamenii i iti raci treburile. Initiati!
1rebuie s ai spirit de initiati!
Dei nu cam intelegea ce rel de araceri rcea dom` Po-
pescu, care era pensionar, ca s aib atata neoie de initiati,
Jim se prercu c-l ascult cu mult atentie, ceea ce pricinui
retardatarului deosebit plcere.
Cand tanti Agepsina puse inaintea lui dom` Popescu rrip-
tura, sub cuant c celelalte mancruri erau reci, acesta protest:
- Iar carne, rrate! Mereu carne! Carne i iar carne! Nu-mi
trebuie otra. Lu reau egetale. D-aia s-a zgarcit pielea pe
d-oastr. V pandete guta.
- Neam de neamul nostru - declar Ghenca solemn - a
mancat carne i a trit i mai triete. Mnanc dumneata
ierburi ca acile, i s dea Dumnezeu s ai cate zile a aut Iaca.
Popescu nu se ddu inins.
- Vegetalele crude au itamine, scrie i-n 1nI+....I, de-
monstr el. D-mi o ceap, riindc-i radioacti, un usturoi,
c are arsenic, un mr cu coaj, riindc contine alerian.
Astea reau eu, cucoan, nu hoit.
- Li bine, na iarb i ad incoace carnea! i zicand aceasta,
tanti Caterina arunc in rata lui dom` Popescu dou cepe
mari, crude i-i trase de dinainte rarruria cu rriptur.
Dom` Popescu rmase deconcertat, dar srramand ceapa
cu mana, incerc totui s-o mnance in sil. n curand, ins,
incepu s deasteze cu rurculita portiile ecinilor, aa incat i
se inapoie rriptura cu concluzia:
- Li ezi, domnule, c nu te multumeti cu iarb
- liindc m-ati obinuit ru d-oastr - se scuz Popescu -
i nu reti s-mi raceti alt regim.
- Domnule - schimb el deodat orba, adresandu-se lui
Jim, in om curios - ai rost in Italia, a s zic! Ia spune-mi,
domnule, i mie: Ce-i cu Mussolini
#
G
.

C

-
5
+
7
Luat repede, Jim rmase incurcat.
- Vezi - il imput cellalt - cum sunteti d-oastr, tia
tineri, generatie nou, de! Pi dumneata n-ai spirit de ini-
tiati N-ai putut s tragi cu urechea, s ezi ce i cum
- Las omul in pace! intereni gra Siliestru.
- Ce s las in pace izbucni atunci dom` Popescu indig-
nat. Ce s las in pace parc pe d-oastr, care pretindeti
intelectuali, doare inima de tara asta cum m doare pe
mine Un Mussolini ne trebuie nou, m-ati inteles i zicand
astrel, plesni dictatorial cealalt ceap.
Moara pornise. De acum toat lumea se atepta la o lun-
g disertatie politico-sociologic, in care orice moment istoric
era determinat prin raportul a patru ractori constanti: engle-
zu, americanu, neamtu i rusu. Ceea ce se i intampl.
- Americanu, domnule, are initiati i-o s ne distrug.
De mic copil el pornete la lupta pentru existent i se clete
in iat. Vinde jurnale, race, drege i ajunge ca lord. Da` dum-
neata ce raci, cucoan se adres dom` Popescu ctre tanti
Ghenca, al crei zambet sarcastic il supra mai cu seam - cu
ce-ii justirici dumneata existenta pe pmant
- Da` dumneata ai andut jurnale cand erai copil, dom-
nule il prooc Ghenca.
- N-am andut, c n-am aut printi luminati s m ia
de man i s-mi zic: te-am rcut, te-am crescut, acum du-
te i agonisete-ti painea! Vorba este, ce raceti d-oastr ca
s aeti dreptul s aezati la mas i s-mi cereti socoteal
aI., care muncesc Lu inteleg aa: munceti, mnanci, nu
munceti, nu mnanci, rabzi!
- Lti boleic, domnule! il denunt atunci tanti lira, ca
s-l atate.
- Sunt boleic, cucoan, cand e orba de munc, sunt
boleic! Cand stai toat ziua ca o cloc, cum raci dumneata,
nu-ti dau oie s te aezi la sranta mas i s pui mana pe
sranta paine. Si zicand aceasta, dom` Popescu puse intr-ade-
r mana pe bucata de paine de dinainte, dar rmanand
#!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
nesatisrcut de ea, intreb intrigat: Dar de unde luati oi
painea asta de e aa indesat
- Lti stul i nu-ti place nici painea! ii tie apa de la
moar Agepsina. De la Gagel, de unde rei s-o lum!
Acum intr in joc ractorul neamt.
- De la Gagel Luati paine de la neamt, a s zic! Brao,
cucoan, dati-i inainte, dati-o de rap, mama ei de tar, c
atata ateapt neamtu i cu americanu! Nu-mi trebuie paine
rrmantat de maini strine, cucoanelor, m-ati inteles! 1re-
buie s intm odat s trim prin noi inine, cum a zis
Brtianu. De maine incolo s-mi raceti numai mmlig.
Dom` Popescu continu s deplang astrel destinele pat-
riei, asmutit de cele apte remei, dar Jim, simtindu-se obosit,
se ridic de la mas i iei. Dup el enir Siliestru i Lisan-
drina, apoi tanti Mali, care se strecur pe portita din rund,
aa incat dom` Popescu rmase numai intre catea remei, pe
care cut s le catige la doctrina sa.
n cei catia pai pe care ii rcur impreun prin curte,
Siliestru intreb posomorat pe Jim:
- Si acum ce-ai de gand s raci Ai enit s te ingropi aci
sau ce
Si, cum Jim nu tia ce s rspund, incheie ironic:
- lerete-te de molii i de igrasie cat mai eti tanr!
Pentru mine e prea tarziu.
Si cu aceste orbe puse mana pe clanta uii sale.
Jim se inchise in odaie i rrunzri crtile pan ce se-ntu-
nec. Oboseala cltoriei sale se lsase acum in oase i se
gandi cu sil la ideea de a se mai duce la mas cine tie cand.
ntoarse cheia in u i se dezbrc in lumina lunii. Nici o
lamp nu era aprins pe nicieri, i curtea prea pustie. Nu-
mai un miros sua de regina-noptii adia dinspre straturile de
rlori, udate de curand.
Jim se intinse pe pat, cu mainile sub cap. n linitea
prginit a curtii nu se auzeau decat greierii. Scartaiau
pretutindeni ca intr-o mirite, tind sarme subtiri cu reres-
#"
G
.

C

-
5
+
7
traie minuscule. |araituri limpezi i scurte rsreau aci in
sob, aci in scrin i chiar in peretele de lang pat. Gri-gri-
gri-gri, se auzea printre scandurile duumelelor, i de de-
parte, din curti, alte rerestraie rspundeau: gri-gri-gri-gri.
|ariiturile erau aa de numeroase i subtiri, incat lui Jim i se
pru c stelele scartaiau astrel tremurand pe rirmament.
Campurile strbtute cu trenul pe inserat ii rulgerau pe
dinainte. Nu-i trecuse inc hurductura, i in prima somno-
lent simti btandu-i in tample zdupitura ritmic a rotilor.
Imaginile se amestecau in nebuloasa ochilor. Domnioara cu
breton purta pelerina mslinie a tantei Mali, dom` Popescu,
cu melonul pe cap, dormea in tren, cu capul in bratele ei,
Iaca era pus in retea la bagaje, iar carii manau spre sate
turme de pisici negre. Srenice mari de argint purtau pro-
cesiuni de lumini rumegtoare de-a lungul unei alei inco-
mensurabile de abis, i Jim putu s citeasc, in ultima cdere
sub aripile negre ale somnului, in scriere de rlcri: Vei tri
arsta de 150 ani i ei lua pe rata Lenuta.
##
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
LCL, 0A I ME
A doua zi Jim sri in sus, de-
teptat de cotcodcitul alarmat al ginilor, speriate cine tie de
ce. Ceasornicul de pe scrin, uitat cu limba muzicii la ora
nou, canta mrunt din titer prruitul als.
Jim se simti sntos i tanr ca un arc. De bucuria pe care
soarele i-o aprindea in artere, rcu o sritur atletic peste
tblia de rier a patului i czand in rata oglinzii emise din
toat adancimea gatlejului, baritonand, primele note ale mar-
ului din Iu:.
Nu era inchipuit i nu se credea rrumos, dar un instinct
de conserare rizic il rcu s-i umrle bicepii i coul piep-
tului i s randeze plastic cu piciorul drept inainte, pentru a
obtine maximul de olum al pulpei. Lra imbrcat americ-
nete intr-un combinezon de crep, ceea ce-i ddea aerul unui
sporti. Ca s-i atenueze putin trepidatia sangelui, incepu s
rac rigurile gimnastice din An .,.:.a.. Se rsuci din ale cu
mainile in sus, de jur-imprejurul bazinului, se ls, indoind
genunchii, pe arrul picioarelor, cu pumnii strani, rand
inainte, inapoi, la dreapta i la stanga. ncheieturile ii trosneau,
dandu-i o senzatie de liberare a membrelor. Cand ru s se
aeze pe spate, spre a incerca in aer supletea picioarelor,
prarul din cooarele echi ale tantei Magdalina ii inec rsur-
larea. Vru s-i incerce puterea bratelor rezemandu-se cu
toat greutatea trupului pe speteaza unui scaun, dar acesta
trosni aa de tare, incat, spre a eita un accident, Jim renunt
i se multumi s boxeze arcurile desrundate ale canapelei i
pernele din pat.
nclzit de micare, Jim se indrept spre laoar s se spele.
i trebuia ap mult, un lac, un bazin, o baie larg de portelan
#$
G
.

C

-
5
+
7
cel putin, s se simt nlit de ap pan i-n nri i-n urechi,
s simt inteptura deas a duului rece. Casa cu molii n-aea
ins asemenea instalatii moderne, pe care tanti Ghenca le
dispretuia, zicand: Iaca i bunicul au trit i rr baie in cas
i a rost bine! Ati enit dumneaoastr mai cu mot! Ibricul
continea atata ap cat s-i stropeasc obrazul, adic, in ter-
meni patriarhali, s se spele pe ochi. Zrind pe baba Chia
prin curte, Jim ii rcu semn.
- Adu-mi ap, Chio, ii zise el, cand aceasta intr razand
prostete de costumul lui.
- Pi n-ai ap Ce-ti mai trebuie alta
- mi trebuie ap mult, nu pe rundul ibricului. Apoi,
iluminat de o idee genial: - S-mi aduci stropitoarea plin
cu ap rece.
- Ce stai de orbeti se scandaliz baba. Cum s-aduc eu
stropitoarea in cas
- S mi-o aduci, c altrel nu e de trit cu mine!
Baba iei crucindu-se i mirandu-se cu un Maica ta, Cris-
toase! de acest bizar capriciu. Peste catea minute apru ins
cu apa, intimidat oarecum de a ri complice la o astrel de
trsnaie. Intentia ei eident ru de a atepta lang prag
consumarea raptei, dar Jim o inarti pe u arar i intoarse
cheia in broasc. Sttu putin s se gandeasc, riindc nu
edea inc modul de intrebuintare. S atarne stropitoarea de
cuiul din taan i apoi s-i dea inclinare deasupra capului,
n-aea nici cu ce-o lega i ii era team s nu se surpe cuma
taanul. S toarne apa in lighean, ligheanul era prea mic.
Alese solutia cea mai simpl. Puse ligheanul in mijlocul casei,
acolo unde coorul i se prea mai pretios tantei Magdali-
na, intr cu picioarele in el, se dezbrc de combinezon i,
tinand stropitoarea cu mainile intinse deasupra capului, ls
s-i curg peste rat, cear i de-a lungul trupului rirele reci
ale apei.
Jim iei din baie iniorat ca un armsar tanr tlit prin
iarb, dar odaia tantei Magdalina nu era pregtit pentru
#%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
instalatii de genul acesta. Apa czut mai toat pe jos se
indrepta in rauri repezi pe sub pat i scrin, i din cauza
udturii duumeaua mirosea a colb plouat.
Ca s-i saleze tlpile din mlatin, Jim se urc in pat, i
acolo, in picioare, rredonand aria din ].:nnIn., ii continu
toaleta, priind in oglinda ce era atarnat pe peretele dim-
potri, deasupra scrinului. i linse prul cu peria neted peste
cap, ii innod craata i puse costumul de stor 1..I...,, a
crui culoare aspr de rrunz uscat ii ddea o siluet roarte
londonez. Dei bine aezate de cu sear pe umrul unui
scaun, hainele il nemultumeau prin mirosul de nartalin ce-l
luaser din odaie. Cand replica din oglind a persoanei sale i
se pru satisrctoare, rcu un calcul izual i sri cu tlpile
drept in pantori, spre a eita umezeala. 1anti Magdalina s-ar
ri inglbenit ca de prielitea unei crime dac l-ar ri zut
cum ii curund piciorul in inima rotoliului dezacordat ca
s-i lege ireturile la pantori. Din rericire, ins Jim au
remea s prseasc locul crimei inainte de enirea cuia i
s se rerugieze in rerectoriu. Acolo pahare cu resturi de
lapte, ceti de carea, rramituri de paine prjit risipite pe
mas trdau reuniunea matinal a celor din cas.
Acelai simt de igien corporal, care il rcuse pe Jim s
transrorme odaia de dormit in sal de du, il dezgusta aici la
ederea mesei cu resturi de mancare, dei alul turcesc de pe
perete, iataganele i un dulap de nuc ddeau incperii oare-
care elegant arhaic. Voia pereti netezi, luminati din colturi
de sub plci ascunse de sticl, rotolii conrortabile de nichel,
roarte inclinate pe spate, ca scaunele de clinic, mobile joase,
masie, geometrice. Atepta dejunul adus pe o ::II. l ..I.::..
din planuri de cristal gros, in boluri i recipiente masie i cu
tacamuri neprezute i decoratie ca nite instrumente chi-
rurgicale. Voia, rirete, o subret in stilul mobilei: tuns m-
runt, cu rata oal de portelan de Saxa, in unirorm de satin
rin negru i cu ciorapi negri aa de metalici, incat mana s
alunece cu gandul pe ei ca pe rezemtoarea de nichel a roto-
#&
G
.

C

-
5
+
7
liului. Aprins de asemenea deziderate de lux igienico-estetice,
nu putu decat s deteste aparitia babei Chia cu un pahar de
lapte cu carea, pe care scria: Suenir din Climneti, pus
pe o ta de tabl ruginit.
- |i-am adus nite ou - zise baba Chia - c tiu c n-ai
mancat asear.
- ..1. l I: ... declam Jim glumind.
- Cum le coc Le rierb, nu le coc! Rmase nedumerit baba.
- Ah, bab Chio - continu el mai mult pentru sine
decat pentru bab - cand o s riu eu serit cu mare cere-
monial pe platouri de argint: .:nuI.Iuri saant combinate
de barmani in smoching i subrete in I:a., dup retete de
laborator, bunoar:
I:... I: ::.:.I.::. :+.. u. ]:aIn .n a...:.., ..ajII.... :+..
u. I: 1nu.., .:,.n..., .::In.. l I: .:I:a:nu... 1:I::n.. u. I:..n
.:I., I:.I.. :+.. u.. nI. .: u. I: jaa. ..In.::..
Vreau nite ::.:.I.::. inedite, pricepi, nite .:n:j.. absurde!
- Vorbeti de canapea Zise aiurit baba Chia. A scos-o
cucoanele, c era plin de plonite.
Jim sorbi laptele dintr-o inghititur, razand, i trimise pe
bab s-i aduc cheia lactului de la magazie. Cand au cheia,
o lu spre rundul curtii, unde lang cotetele de psri se arlau
trei oproane inchise cu porti late, prezute cu mari rsur-
ltori. Unul din ele serea drept hangar mainii` sale. 1rase
cu zgomot ua grea i prii din prag inuntru, unde intre
mormane de lemne de rag pentru roc stationa un minuscul
Peujeot prruit. Abia apuc s pun mana pe clanta cu-
peului, i o cloc nparlit tani de pe rotoliul de piele, um-
pland curtea de aiete i cotcodceli. Jim arunc cu un lemn
dup ea i scoase din inima cald inc a pernei trei ou
glbicioase i manjite.
Maina lui Jim era, in rond, o hodorogitur loit i
zgariat, cumprat pe nimic i in rate de la un prieten. Dar
scund i solid, rezista in chip uimitor la toate experientele,
mergea mrunt ca o broasc-testoas, ieea netmat din
#'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
hopuri i se hrnea cu benzin putin. Dei ruinat de inr-
tiarea ei mizer, Jim o btu cu ramiliaritate pe pneuri i o
ciupi amical de claxon. 1imp de o jumtate de ceas o supuse
unui minutios examen medical. Ridic un capac s ad ci-
lindrii, inspect bateriile i radiatorul, ari capul sub asiu i
puse la incercare trinicia caroseriei, se sui la olan i pilot
rotile pe loc, cu picioarele inripte in pedale. Coningandu-se
c mruntaiele mainii erau intacte, ii scoase haina de pe el i
proced la lubriricare, trimitand in acelai timp pe baba
Chia, cu un bidon, s-i aduc benzin de la un depozit din
apropiere.
Un ceas mai tarziu, cei ase cilindri pocneau repede in
magazia de lemn, spre ingrijorarea regal a cocoului. Jim
porni cu jucria lui spre poarta deschis de bab, sltand in
sus din cauza boloanilor. n mers dram un leandru inript
intr-un hardu la ua tantei Caterina.
- li-ti-ar maina arurisit! blestem aceasta din dosul
perdelei, dar Jim ieise in strad.
1recu claxonand pe lang prispa bisericii, ocoli rondul
rr iarb din piat i se indrept spre Lucaci cu intentia de a
merge in centru...
Ah, gandea Jim, de-a aea un sport elegant, un Re-
nault mcar, un Mercedez Benz tip Stuttgart 260, un
Stoewer 8 cilindri tip kabriolett, ori un Graham-Paige, gal-
ben, enorm i turtit ca o alup, alergand silentios pe asralt,
.:n. I..I: .: .:n. I...:.
Si se edea inrundat aproape cu totul in moalele capi-
tonaj, monoclat sub plria de retru gri i manerand negli-
jent olanul, cu o man arat pe jumtate intr-o mnu
Nicolet. La paraitul surd al pneurilor, retele ar ri intors
capul cu inidie, dar el le-ar ri priit rlegmatic, ca printul de
\alles. 1ocmai cand ii era isul mai dulce i maina Graham-
Paige se transrormase intr-un Sumbeam de curse, erde i
lung ca o torpil, un stop ii tie calea i un agent de circulatie
imit cu emraz inaintea sa nite semnalizri saante de
$
G
.

C

-
5
+
7
politist german. lran scurt i rmase intre celelalte auto-
mobile, ca un crucior de copil printre locomotie Marrei.
Dup trei ani de lips din tar, Bucuretii i se prur uimi-
tor de modernizati. Numeroase constructii moderniste pre-
srau oraul cu punti de apor i cuburi albe. Palatul Asigur-
rii Generale se ridica in chipul unui masi de sare babilonic
spre cer, transrormand buleardul, impreun cu palatele
Ciclop i Lido, in arter de mare metropol. n josul peretelui
drept i ametitor al enormului turn, scundele cldiri ecine
preau barci de scanduri. Micul zgarie-nori in rier i blocuri
de piatr al Palatului Societtii de teleroane aruncase pe
portiunea stramt a Cii Victoriei o umbr de Broadway.
lerestrele scunde i late de cabin de apor, planurile supra-
puse, cu acoperi plat, barele de rier alb, supraretele colorate
in terrasit careniu sau albastru, itrinele enorme inconjurate
cu plci de sticl colorat, barurile automate, toate acestea
erau elementele unei lumi noi, iubind spatiul alb, igienic,
interiorul marmorean al unor terme simpliricate, sticla, ni-
chelul, lemnul neted, neornamentat, lumina prelingandu-se
pe pereti. n acest decor de monumente geometrice, mijlocul
de locomotie cerut de ochi era Lincolnul spatios, cores-
punzand in seeritatea lui mecanic echiului landou.
Mai mult din curiozitate decat din neoie, Jim stop in
rata automatului Presto. Luciditatea ghetoas a interiorului
ii ddu riorul intrrii intr-un bazin translucid. Coloanele de
aluminiu, decoratiile pe sticl, mesele de cristal, scaunele de
nichel preau piesele unui laborator luxos. ndrtul unor
sicrie mari de sticl, aburite de intestinele unui rrigider, gra-
tioase inrirmiere in unirorme erzi imprteau in boluri groa-
se relurite licori. Jim se opri in rata unei etue de portelan i
metal emailat in care se conserau catea arietti de inghe-
tat. Prezent gratioasei subrete ria, i aceasta, luand intre
degetele ei subtiri, cu unghii lcuite, un instrument de metal
semnand a lingur sreric i a rorceps, il introduse intr-o
urn congelat, inchis ermetic, ca un sare. Bolidul de gheat
$
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
nu i se pru ins lui Jim la inltimea recipientelor ce-l conti-
nuse, dar spre a prii cat mai mult in ochii albatri ai subretei,
il consum incet, rezemat de aripa de sticl a contoarului.
Zrind ua unei cabine de teleron, Jim se instal curand
dup aceea inaintea aparatului i cut adresa Dorei, singura
cu teleron dintre cele trei prietene pe care dorea s le ad.
Cand ajunse cu degetul in dreptul numelui Schulz tatl Do-
rei era medic, austriac de origine,, ridic receptorul de pe
rurc, combin numrul i atept.
- Aloo! se auzi un glas pitigiat, pierdut in deprtare.
- Alo! M rog, domnioara Schulz Inima ii btea cu
emotie.
- Chiar dansa!
- Aa Aci sunt chiar eu!
- Chiar cine Alo! M rog, cu cine doriti s orbiti
- Chiar cu tine!
- Cine eti zise inciudat conorbitoarea.
- Jim imit glasul spicheritei de la postul radioronic:
- A-tentiune! Se transmit salutri de la Jim prin doz
electromagnetic!
- Jim! Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare! se auzi glasul
arectuos al retei, i un zgomot surd de tropituri pe duumea.
Vino la patru la Lola! Neaprat! Vine i Medy!
- La patru Bine! Si Jim anunt iar rar: A-tentiune! Lmi-
siunea s-a terminat. Se a reincepe la orele patru cu urm-
torul program: Lola, Dora i Medy!
Apoi iei din bar, se urc in main i porni esel spre bu-
leard, incercand s concureze in itez cu un tramai electric.
La orele patru i un srert academic, Jim sun la ua mar-
chizei de rier a casei din str. 1oamnei, i, ca s rie mai sigur,
butonul prandu-i-se inrundat, btu cu degetul in geam.
Dup catea clipe o umbr se ii din dosul sticlei mate i o
cheie se intoarse repede. Medy apru roie la rat in prag.
- Lja, Lja, Lja, alala! strig Jim, btand militrete clcaiele
i rcand salutul rascist.
$
G
.

C

-
5
+
7
Medy repet salutul i intreb ceremonios:
- a. .:::., II..:.I..Ia, j...I.I..Ia, j..I::I..Ia, :a:IIII..Ia,
.In. .:+:II....
- 1.nI..Ia, I.nuI..Ia . j+..I..Ia.
Amandoi purnir de ras, reamintindu-i orele de la cursu-
rile lui Ramiro Ortiz.
- Medy - zise Jim, luand pe rat de man i expunand-o
ca pe o candidat la un concurs de rrumusete - Medy, de ce
nu-ti tunzi odat prul Pan cand ai de gand s pastiezi pe
mama lui Steran cel Mare Cand ai s renunti la comertul de
rranghii
ntr-ader, cozi mari, negre, strans impletite, se inar-
teau in jurul capului retei in chip de calot, spre a scoate cat
mai mult cu putint goliciunea tamplelor. Nu-i edea ins ru.
lata sntoas, cu obraji plini i ochi in migdal, trupul piet-
ros ascuns in rochia de stor auster erau de domnit tanr,
zugrit in biserici. Medy - rat de proincial conserati
din Constanta - ii lmuri trist situatia:
- Nu pot s m tund, Jim... Nu m las tata.
Din marchiz trecur intr-o slit ocupat aproape pe
jumtate de un larg dian, pe chilimul cruia zceau aruncate
cursuri litograriate, pantori, rochii i caiete. Un zgomot ciudat
se auzea din incperea de alturi: loituri inrundate in duu-
mea, clinchet de rierrie, i din cand in cand un glas cunoscut
de rat strigand :..I., dup care urma o scurt incetare a
oricrui zgomot.
- Dora i cu Lola - explic Medy lui Jim intrigat - ii rac
lectia de scrim. S-au inscris la Lducatia rizic. Portim de le
ezi!
Jim intr. ntr-o odaie larg, rr nici un coor pe jos, in
costume sumare i cu mti negre de sarm pe obraz, dou
rete randau ritmic cu tlpile pe parchet, retrgandu-se i
inaintand, cu mana sting in sus, in reme ce cu mana dreap-
t incruciau rloretele rlexibile, loindu-le des in garda se-
misreric.
$!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Halt! ordon Jim din prag. Mtile i rrigrile jos!
Una din rete puse mana la inim in semn de: Vai, cum
m-am speriat!
Amandou incetar ostilittile i-i scoaser mtile. Dora
rcu catea randri in directia lui Jim, inrigandu-i ipotetic
nasturele rloretei in piept, pan cand, exclamand :..I., Jim
ddu ochii peste cap, simuland decesul.
- Ce e asta pe oi, n-aeti ruine le mustr el, dar apoi,
priindu-le mai bine, exclam sincer: Dar titi c ade
bine
Si pentru ca s aib perspecti le rcu semn cu mana s
se dea catia pai inapoi, ceea ce ele executar cu docilitate.
letele erau roarte drgute. Dora era imbrcat intr-un rel
de pijama scurt de scrim, un 1..I-::n.. de ...j..::In al-
bastru, incheiat rusete la gat, i cu pantaloni scurti de boxeur,
care lsau complet goale gambele zelte, bronzate i roarte
arcuite. Aea sandale romane in picioare. 1uns mrunt
bietete, cu crare, sclipea trengrete din ochii negri ca un
crbune ud, i, umrlandu-i obrajii, tropia pe loc, asemeni
alergtorilor.
Lola era mai inalt i mai placid. Aea prul lung, ondu-
lat raraelitic pan la umeri, i aa de blond, incat prea alb.
Ochii erau palizi ca ametistul, iar oalul prelung i roz al retei
i ondulozitatea de plop a trupului o rceau aporoas. m-
brcat cu un puloer de lan alb i chiloti buranti de satin
negru, strani cu ireturi deasupra genunchilor, lsa s i se
ad subtierea dreapt a picioarelor de la jaret in jos. Rasul ei
era mai rezerat, i din cltinarea leneoas a oldurilor se
putea deduce o mare i rece mandrie de sine.
- Michey Muse! o porecli Jim, cu degetul spre chilotii de
satin.
Dora, nemaiputandu-i domina neastamprul, incepu s
rrmante parchetul cu picioarele i s arunce inspre obrazul
lui Jim cate o rigur de box. Acesta o apuc, in rasetele tutu-
$"
G
.

C

-
5
+
7
ror, de mijloc, o ridic pe sus, in reme ce ea agita picioarele
ca o musc picat in ap, i o arunc uurel pe o sora:
- Lti nebun ca Dolly Haas!
Dora radea din toat inima, rr suprare.
Cele dou rete gonir apoi pe tanr in sal, de unde smul-
ser in grab rochiile i se baricadar, chicotind, in odaie, ca
s se imbrace.
Rmas cu Medy, care prea putin cam indispus de a nu
ri rost i ea eroin a jocului, Jim rsroi cursurile risipite pe
canapea.
- Dar ce-ntati oi aci intreb el pe Medy retele erau
studente la Litere,.
- Dm examen la Mihalache Dragomirescu i nu ne intr
in cap deloc Stiinta Literaturii.
- Ce spui Las`, c -nt eu ce s raceti!
Lola i Dora reintrar, prima in rochie lung aerian de
oal, ce-i ddea un aer de ppu solemn, a doua in rochie
de ]...., cu bretele. Lola aducea totodat o ta cu dulceturi
i pahare.
- Ia s d - zise Jim pedagogic, mestecand dulceata de
zarzre erzi - cum stati cu tricotomia. Bunoar, cum este
:+n:.I din an.:.. j:.:..I. din punct de edere al In:.n.I::,II
- .IIIa. se hazard Lola.
- Ce orbeti intereni silitoare Medy, aia-i la con-
ceptie!
- 1aI, rectiric Dora.
- Da` .:II:::I+
- L 1:n::.:I.. zise Medy.
- lugi d-acolo - sri Dora - e ....:.
- Dar din punct de edere al :n:II::,II.
- 7..a.n:::, spuse intr-o doar Lola.
- Ba e .:Ia, protest Dora.
- Ce ne racem - se it Medy ingrijorat ca un copil cu
printi seeri - nu le tin derel minte. Si numrand pe degete
incepu s recite repede, ca un crez, continuand in oapt:
$#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
..IIIa, .a.I.:I., n:I+, j::.:I., j:IaI.:, ..:.I., j.IaI:I+, Ia:In::I+,
In.I.I+, 1:n::.:I., ..jI.I+, .:Ia, +II.:n:, .IIn.I:, .::jnI:, +I...,
uaI...
Rasul celorlalti ru aa de mare, incat Dorei, care era cu
paharul la gur, ii intr ap pe nas.
- Stiti ce, retelor consilie Jim. laceti cum am procedat
eu la licent. Scrieti-le toate pe o rituic i inrigeti-o cu un
ac in catedr cand eniti s aezati pe scaun in rata lui
Mihalache.
Dora dispru in odaia ecin i dup putin se auzir
msurile unui tango cantat la pateron.
- Sunt stul de atata rilosorie, zise ea, deschizand larg
uile i punand mana mic pe umrul drept al lui Jim.
Acesta ii ridic cu stanga bratul cellalt, iar cu dreapta ii
inconjur talia subtire. Patinar apoi in cadent pe parchet,
rcand din cand in cand mici knixuri i piruete. Ca aderat
student la Lducatia rizic, Dora rcea pai atletici i ducea
dansul prin toate colturile odii. Ca s nu rie mai prejos, Jim
imit pe Rodolro Valentino din .I j::.. .:+:I..I :I :j.:IIj..I.I
i execut mexicnete catea riguri ranteziste. Apoi incheie
sprijinind pe sub talie pe Dora, care, intuind micarea, se ls
l I: Lupe Velez pe spate, cu capul in jos, ridicand piciorul
drept in sus. Numrul ru iu aplaudat i dansatorii rcur
reerente in dreapta i in stanga.
Medy rugi iute s schimbe placa, ce incepuse s haraie. De
data aceasta se nimeri un roxtrot.
Jim petrecu acum mana pe sub bratul stang al Lolei i
incepu s-o poarte uor i ritmic prin odaie, trotand mrunt,
cu arrul tlpii lipit de parchet, i balansandu-se putin in
dreapta i in stanga. Spre deosebire de Dora, Lola aluneca
lene i aporos, ametit de o oluptate rece, care-o rcea s
lase in jos pleoapele strezii i s intoarc priirea de la Jim
cu seriozitate hieratic. La prea ptruns de rrumusetea ei, i
zambetul putin dispretuitor din coltul buzelor roze ca mr-
$$
G
.

C

-
5
+
7
geanul, precum i langoarea cu care plutea in aburul larg al
rochiei de oal reelau eleitti de edet.
Placa riind cantat i Medy reruzand s danseze, sub
cuant c i-a pierdut micrile, se aezar toti turcete pe
sora, rlecrind.
Surletul lui Jim era plin de contrarietti, i-n reme ce
poestea intamplri i anecdote din cltoria sa, insotindu-le
cu demonstratii mimice i muzicale, spre hazul in special al
Dorei i al cumintei Medy, mintea lui cuta s prind datele
antinomiei. Cunotea pe aceste rete de cand era student, i
ele erau inc in liceu, i ramiliaritatea cu ele mersese aa de
departe i de rrtete, incat inchisese aproape orice cale ctre
intimitti de un ordin mai arecti. La drept orbind, nu se
gandise nici el, nici ele la nimic, cum nu se gandesc copiii
cand se srut, ele riind esele de o torie plin de ani-
matiune, el satisrcut de reputatia de a ri inconjurat de rete
rrumoase. Varsta i deprtarea ii schimbaser ins optica
interioar. Se gandise adesea cu tulburare la aceste rete, pe
care le tinuse de atatea ori stranse la brat, rr umbr de
intentie erotic, i se socotise neghiob. Se simtise retrospecti
indrgostit de umbrele colectie ale prietenelor, rr s tie
bine de care mai mult, i ele ii rsreau in minte cu atribute
reminine rscolitoare, pe care le ignorase atata reme. Acum
problema edea in rata sa. ntamplarea din tren i-o reelase.
Simtea neoia s iubeasc, s aib o rat : I.I, pe care s-o
ocroteasc i s-o tin inchis in casa lui, in stpanirea lui.
Vorba babei Chia, cand il edea enind distrat i rluierand:
Hei, hei, mi se pare c ti s-a rcut de-nsurtoare! Vorba era
triial, dar inima i se bucura, i acum, priind pe Lola i pe
Dora, au sentimentul c amandou indeplineau conditiile
unei iitoare proprietti arectie, dar intrebarea era: care mai
mult decat cealalt Rspunsul era greu de dat. Amandou
rceau ca pulsul lui Jim s bat rscolit de agi sentimenta-
litti. Pentru ca una din ele s ining pe cealalt, era de-ajuns
ca intamplarea s prooace o apropiere rat de una inaintea
$%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
alteia, deoarece Jim sta rjit i neutru, ca-n rata unui corp de
balet in care toate picioarele sunt rrumoase. Lra hotrat s-i
incerce planeta spre a edea unde a ri mai norocos. Lucrul
ins nu era deloc uor din cauza nuantei de camaraderie a
prieteniei lor, i ideea unui gest ca acela din tren i se prea aci
mai primejdioas ca oriunde. i puse in gand s aduc con-
ersatia pe un teren mai sentimental, ca s-i noteze reactiile
retelor, i, riindc tia din experient c mijlocul inrailibil de a
capta interesul unei remei e de a-i mguli amorul propriu,
comparand-o cu altcinea, zise deodat ctre Lola:
- Lola, s tii c te-ai rcut groza de rrumoas. Semeni
cu Joan Crawrord. Nu-i aa ceru el conrirmarea de la ceilalti.
Ochii Lolei sclipir repede, i capul ii scutur odat coa-
ma blond intr-o satisractie mut i rece. Lauda nu pru
deloc bombastic, i celelalte rete nu artar inidie, din cauz
c toat lumea aea obiceiul s remarce rrumusetea Lolei.
- Ia ino incoace, Lola, i Jim trase pe rat, docil, in
dreptul oglinzii. Ca s semeni bine cu Joan Crawrord, trebuie
s-ti tai prul aa, peste ureche. Si cu mana trase mtasea
creat a buclelor i le ddu peste cap. Apoi gulerul sta e prea
inchis la gat, i-l desrcu, descoperindu-i umerii ca-ntr-o
rochie de sear. Rochia trebuie s ti-o raci mai aderent pe
talie, i Jim, apucandu-i-o in dreptul irei spinrii, i-o stranse
pe sani. Li, acum, ezi, iti st admirabil!
Lola prii cu ochii ei de ametist, luminati de recunotint,
in ochii lui Jim i apoi, scuturandu-i din nou prul peste
urechi, se reaez pe sora. S tii, gandi nai Jim, c m-am
insinuat., Dora i Medy tocmai ieeau din odaie in chip
suspect, razand pe inrundate i optindu-i la urechi. 1e
pomeneti - bnui el - c au ieit dinadins ca s ne lase
singuri!,
Urm o clip de tcere, in care rata pru intimidat ca de
ateptarea unei declaratii neobinuite.
- Lola - inent Jim, cu glas sczut i conresional - ai un
aer languros de pisic de Angora, o umbr albastr in jurul
$&
G
.

C

-
5
+
7
ochilor, in srarit, o prelungire molatec a retei. N-oi ri
cuma indrgostit
Lola se art mandr de aceast bnuial, dar zise
stramband uor din gur:
- Li, i ce-ti pas tie
- Cum s nu-mi pese Auzi orb! Nu suntem noi prie-
teni buni
- Li, poate c sunt, ce tii tu
- Mai tii - se sperie Jim - te pomeneti c e aderat!
Pot s arlu i eu cine este Lancelotul inimii tale Dac sunt
eu - gandi - te citesc in ochi.,
- Cum o s arli, dac nu-l tiu nici eu!
- Aha! opin Jim, e numai o aspiratie ag, o dorint de
dragoste. L i riresc. A enit remea s cunoti iata, iubirea.
Bun, roarte bun!,
Lola se stranse languros intre perne, rsrirandu-i prul
cu degetele.
- Si cum ai rea tu s rie brbatul pe care l-ai iubi conti-
nu Jim interogatoriul.
- Parc eu tiu, e destul s-mi plac mie!
- Si pan acum nu ti-a plcut nimeni, n-ai tresrit rat de
nimeni opti Jim cu glasul cel mai liric al lui Bulandra iar in
gandul lui: 1e-am prins!,.
- Li - se supr amical Lola, dar cu o ciudat indirerent
in priire - ce-ti pas tie Asta tiu numai eu...
Aa i era in rond. Ce-i psa lui Curios - ii chinui Jim
gandurile - poate c nici nu bnuiete unde reau eu s-ajung,
sau poate c, bnuind, se sriete din pudoare s-i dezlu-
iasc gandurile. n orice caz, e ciudat cum la ea cuintele cele
mai clare rman rr inteles i ramiliaritatea e un bazin co-
mun cu sloiuri de gheat. L mult mai ireat i mult mai
putin copil decat imi inchipuiam.
n srarit, celelalte rete ddur buzna pe u, gtite de
plecare. Medy plec mai inainte edea pe aproape i-i era
rric s se intoarc tarziu acas,. Rase putin cand intinse
$'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
mana lui Jim, cruia i se pru schimbat la rat. Dora se rug
de Jim btand din palme s-o duc acas, in str. Dionisie, cu
Peugeotul su. Dup ce rcur cate o reerent larg Lolei,
care rspunse printr-o reerent tot aa de reerentioas, Jim
i Dora se urcar in micul automobil i pornir rluturand
din man.
letele astea sunt roarte complexe - ii mrturisi Jim - nu
e cum credeam! S edem ce gandete aceast mic atlet cu
ochi de crbune. Bnuiesc c ar putea s-mi dein tare
drag. Si cand maina intra in linitita strad Dionisie, pi-
lotand incet, Jim orbi astrel ctre Dora:
- Dora, ia spune-mi mie, ce-ai rcut tu doi ani de zile in
lipsa mea
- Jim - rspunse ea cu mare arectiune in glas - m-am
gandit mult detot la tine, tare mult!
Lui Jim incepu s-i bat inima mai tare ca moto-rul. S
tii c asta e planeta!,
- Si ce-ai gandit tu despre mine, scumpa mea Dora
- M-am gandit c eti rrumos i inteligent i c rr indo-
ial ei race carier.
Aa se incepe dragostea - recunoscu in sine Jim - prin
incredere in iitorul brbatului.,
- Lxagerezi, Dora. De altrel, i eu m-am gandit la tine
mereu.
- Vreau - zise rata strangandu-se lang tanr - s rim
toat iata prieteni ca acum. Nu-i aa, Jim
- lirete. Suntem ca i logoditi, tremur de emotie Jim.,
- Chiar i cand oi ri cstorit
- Se intelege. n realitate Jim nu pricepu bine, dar, din
rire optimist, socoti: Se sriete s spun .nu +a 1I .:.::.I,I
din pudoare, dar rea s-mi dea a intelege c trebuie s ne
iubim i dup cstorie, dat riind c de obicei sotii dein
indirerenti unul altuia. Asta e i prerea mea.,
Ajunser in rata casei Dorei. lata zise inc o dat lui Jim,
strangandu-l de brat:
%
G
.

C

-
5
+
7
- Jim, sunt roarte rericit de ce-mi spui, eti drgut cu
mine ca intotdeauna, i, srutandu-l repede pe obraz, ca o
aderat riic de ienez, sri jos din main.
Jim rmase perplex, ca-n rata unui oracol al Pitiei de la
Delri. Srutarea Dorei nu era mai descirrabil ca zambetul
enigmatic al Lolei. ntoarse orbele pe toate retele, supu-
nandu-le unui riguros control logic, dar surletul ii era iritat i
indoit.
M iubesc cuma retele astea i nu mi-am dat seama
pan acum N-ar ri cu neputint., Si dac e aa, cine dintre
ele, Dora sau Lola Dar eu pe cine a putea iubi Pe Lola sau
pe Dora Muncit de aceast dilem, Jim ajunsese in netire
cu Peugeotul su la Arcul de 1riumr.
Cand, in srarit, pe intuneric debarc in rata casei din
Udricani, tanti Magdalina il lu de la poart:
- Aide, rrate, c te-ateapt Popescu cu masa! Vrea s
te-ntrebe de Kemal-paa.
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
,0A60II" Ll ECEEY
Bobby iei de la Lido cu p-
rul inc ud de apa bazinului. De prea mare grab, ii trsese
hainele ultramoderniste cu umeri inalti de-a dreptul peste
costumul de baie, a crui rceal jila o simtea pe piept i pe
pantece. Chiulise trei ore de coal i se grbea s prind
recreatia cea mare, ca s intre neobserat la ora de muzic,
in care s poat rsroi putin cartea de istorie, deoarece se
atepta ca Siliestru Capitanoici s le dea extemporal. Mer-
gand in jos pe buleard, cu pai gimnastici, arunca ochii
icleni spre itrinele cu rurnituri de sport sau de biciclete i-i
intorcea cu dezgust de la cele cu crti. Se opri ins in dreptul
unui ari lung, care anunta pentru duminica urmtoare, la
Arene, un meci intre Spakow i Paelescu. Ajungand la
Cartea romaneasc, examin de aproape itrina sporti i
indeosebi dou mnui mari de box, ca nite picioare de
elerant, i blestem in gand manualul de 1.:.I: .anII.
pentru uzul coalelor secundare, de pror. S. Capitanoici, ce
se arla in itrina cu material didactic. Pentru Bobby, eeni-
mentele istorice pluteau intr-o ceat deas ca aceea care cade
cateodat iarna, umpland cu bumbac ant toate strzile.
Conrunda rzboiul de la cu campania din Bulgaria, i
credea in doi Mihai, Mihai Braul i Mihai Viteazul. Lra
conins c Grigore Alexandrescu a scris 1nI.:. a:.:.I:. i c
Lminescu a murit de curand. De altrel, tot ce data dinainte
de 1914, anul naterii sale, pierdea orice precizie cronologic.
Iuliu Cezar deenea contemporan cu Mircea cel Mare, i
Napoleon I, cu Vlad |epe. Bobby nu era deloc sensibil la
ruinea surprinderii in ignorant, i cand un coleg il rcea
%
G
.

C

-
5
+
7
atent asupra erorii, el rspundea incredul i indirerent, cu una
din expresiile sale raorite: Aiurea sau Zexe.
n schimb, eruditia lui Bobby in materie sporti era con-
siderabil, i, cititor asiduu al G:..:.I .j.:..II. i al 1..aII
.j.:, tia pe degete toate asociatiile, toate meciurile, pe toti
campionii, .:.Iu..-ii i .I:II.n..II Numele lui Spakow, Axioti,
Lucian Popescu, Mielu Doculescu, lulea, Ciocan ii erau mai
ramiliare ca ale domnilor nationali, i gloria ringului i se prea
incomparabil. Cand a enit Gardebois a rost, se-ntelege, la
gar. L-a condus de asemeni pe Lucian Popescu atunci cand
a plecat la Paris s se intalneasc cu Huat. Putea da oricand
inrormatii asupra ietii lui Genne 1unney i Georges Car-
pentier. Acum ins idolatriza pe Max Schmelling, ale crui
rotograrii le pstra cu srintenie. Deoarece ins Max era lo-
godnicul Annyi Ondra, interesul pentru ring se combina la
Bobby cu adoratia rat de edetele ecranului, crora le colec-
tiona rotograriile. Visul su era s soseasc la Berlin l I: Harry
Piel, pe motociclet, atunci cand prezenta sa ar ri prut mai
putin probabil, s rac In.I.: pe Schmelling, i apoi,
imbrtiat cu admiratie de Lillian Harey, Marlene Dietrich i
Anny Ondra, idolele sale, s stea s se gandeasc pe care s-o
aleag. n speranta unei asemenea eentualitti, Bobby con-
templa gloria altora. Se posta in zorii zilei in piata cimitirului
Bellu, la startul reunei curse cicliste Bucureti-Giurgiu-
Bucureti, i nu lipsea de la nici un meci de rotbal pe arenele
Ciocanul sau Obor. ntrucat priete stelele de cinema-
tograr, neputandu-le poseda in original, le cultia sub rorma
crtilor potale ilustrate.
Ajuns in dreptul Cimigiului, Bobby scoase din buzunar
numrul de ordine, brodat cu rir de aur pe o bucat de
posta albastru-deschis, i i-l prinse in dou ace de gmlie
pe manec. Apoi pi indrznet pe ua cea mare a Liceului
Lazr, dup ce au grija s-i are plria in seriet i s-o
inlocuiasc cu o apc reglementar. Lra recreatia cea mare
de douzeci de minute, cci curtea interioar a liceului era
%!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
plin cu bieti din cursul inrerior, care se zbenguiau rume-
gand resturile cate unui corn. Bobby o lu pe unul din
recile coridoare laterale, inconjurand ptratul pe care-l race
curtea intern, trecu prin rata slii de gimnastic i intr in
amriteatru. Acolo il inlcrima un miros ptrunztor de
amoniac i gaz aerian, ce enea dinspre tejgheaua de tabl
ce tinea loc de catedr. Colegii erau risipiti care-ncotro.
Unul edea lungit pe banc, ascuns cu totul priirilor din
cauza pupitrelor indoite in hemiciclu, altul rredona tu-
multuos clare pe banc, doi boxau lang una din uile care
duceau la laborator, inconjurati de un grup de curioi. Altii,
in rine, edeau intre catedra-tejghea i cuptorul acoperit pe
jumtate cu tabla neagr, interpeland pe cei din susul amri-
teatrului sau imitand pe direriti proresori la catedr. Unul
singur, tuns mrunt, in unirorm complet, citea opocind
la istorie, cu palmele aezate deasupra cerei. Lra de altrel
poreclit 1ocilescu.
Cand Bobby apru in capul treptelor care duc de la ua
din rund pan jos, la catedr, un ele inalt, cu pr rurtunos i
mic mustat american il strig de jos, de lang pompa de
rcut id:
- M, te-a strigat Constantinescu proresorul de rizico-
chimice,.
- Aiurea!
- Pe onoarea mea, intreab i pe Dumitrescu!
- Zexe!
Cu toate aceste interjectiuni dispretuitoare, Bobby nu-i
putu ascunde o ag ingrijorare i presimtirea unei catastrore,
ce aea s-i intunece gloria de iitor Schmelling. Se sui in
banca cea mai de sus de lang peretele de scanduri al intrrii
pentru elei, se intinse pe spate indrtul pupitrului i incepu
s rsroiasc manualul de istorie, oprindu-se la 1n:.a.I...:
j.In.Ij::.I. ,..II Ran.:I I AIu+.I, lectia din urm. Neriind
deloc ramiliarizat cu elementele istoriei romane inainte de
eenimentul capital pentru el, al meciului Spakow-Gardebois,
%"
G
.

C

-
5
+
7
strbtea randurile cu nerozitate, neizbutind s lege intr-un
tot datele i numele proprii.
n timp ce Bobby se chinuia astrel sub banc cu Litooi-
oieod i cu 1ihomir, se auzi odat un tropot surd de trupe
in retragere. 1oti colarii se repezir la locurile lor, rmanand
in picioare.
- Stati jos, rsun o oce ascutit i sonor, i un alt
zgomot de trupe culcate la pmant se risipi catea clipe
printre bnci.
Pe ua joas a laboratorului intrase un omulet de reo 50
de ani, cu capul ras ttrete din care cauz era numit...
Ostrogotu,, cu ochii mici, splciti, dar srredelitori, in haine
largi, uzate, ai crui pantaloni, cocoati la genunchi, acopereau
carambii ghetelor cu nasturi. Depuse catalogul, prea mare
pentru mana lui, pe tejghea i, aezandu-i ochelarii pe nas,
prii pe deasupra lor inspre bnci.
- Nemernicilor, ticloilor - strig el cu o iolent cu
totul proresional, inroindu-se pan in zgarciul nasului - de
ce nu intrati la reme in clas hai derbedeilor, haimanalelor!
- Am ieit tarziu din ora de chimie, spuse cu glas de bas
prorund unul de sus, ca s-l prooace.
Omul ras in cap sri ca un caine ru, legat in lant i as-
mutit de copii.
- 1aci, dom`. Cine te-a-ntrebat Am s te dau arar!
Obraznicule, nemernicule! S ii cu corespondentul.
Apoi, potolindu-se ca prin rarmec, se aez in marginea
tejghelei, deschise catalogul, priindu-l roarte de aproape, i
strig, inghitind cu umor dup riece nume i zambind ironic:
- Paraschiescu, Panaitescu, Paraianu, Patriciu, Penescu,
Petraincu, Petrescu Gh. I, Petrescu Gh. II, Piculescu i
Pogonatu. S porteasc la lectie.
Cei chemati coborar alene, trai de haine i picati de cei
din banc, i enir s se iniruie in rata maestrului de muzic.
Cei mai multi ddeau din umeri i indoiau buza ctre cei din
banc, in semn de nu tiu nimic.
%#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Ostrogotu ii rrec repede-repede mainile, esel cu anti-
cipatie de prpdul pe care aea s-l rac, i zise clipind
accelerat i priind peste ochelari:
- S edem intai la partea teoretic. Aa! Paraschiescu!
Ia s ne spui d-ta cum se numete gama major cu patru be-
moli la cheie
Paraschiescu gusta aerul cu buzele, rcand ocheade dis-
perate ctre clas:
- Aha! se bucur diabolic maestrul, n-ai intat la teorie
Spune-mi care sunt bemolii...
Neizbutind s gseasc nici un rspuns in mintea sa,
Paraschiescu czu intr-un rel de prostratie. Ostrogotu
intreb pe rand din ochi pe ceilalti, i abia Pogonatu rs-
punse: Si, mi, la, re, riindc, mai aproape de bnci,
prinsese cu urechea oapta unui coleg.
- Li, cum se cheam gama cu patru bemoli Paraschi-
escu! D-ta, Panaitescu! D-ta, d-ta! 1icloilor! nemernicilor!
nu-ntati nimic. Nota unu la partea teoretic! Si, zicand
acestea, omul cu cap ttresc insemn notele in catalog. S
edem acum la partea aplicat. Lxecut d-ta, Paraschiescu,
piesa muzical de la pag. 15.
Paraschiescu deschise cu dezgust cartea i incepu s cante
nesigur i rals, btand msura cu scandaloas lips de sin-
cronitate.
- La-si-do-la-mi. La-si-do-re-do-si.
- Nu este aa! Bate msura bine! La-sido-laa-miii.
Cantand demonstrati piesa muzical, Ostrogotu apu-
case mana dreapt a lui Paraschiescu i o purta larg spre
apus i rsrit, nadir i zenit, pe msura 4,4, numrand unu,
doi, trei, patru, la-sido-la-mi la-sido-redo-si.
- Cant, dom`!
- Nu pot, domnule proresor, s cant, sunt rguit.
Ostrogotu prii deasupra ochelarilor i inghiti satisrcut,
sorbindu-i amandou buzele, ca moii rr dinti.
%$
G
.

C

-
5
+
7
- Aha, suntem rguiti! juca el comic inaintea amrite-
atrului, priindu-l peste ochelari, aem rgueal la ochi!
1oat sala izbucni in ras caricatural: H, h, h!
- 1aci, dom`, obraznicilor, nemernicilor! Citete, dom`!
Prin citit Ostrogotu intelegea recitarea numelor notelor
in msur, rr intonare.
Dup ce loi nesigur aerul de catea ori cu palma, Paras-
chiescu czu din nou in prostratie.
- 1iclosule, nota unu la partea aplicat!
Dup ce puse nota in catalog, Ostrogotu se scul de la
tejghea i se aez in rata unei mici orgi, creia ii trase arar
registrele, clcand-o totodat iguros pe pedale.
- Veniti incoace, nemernicilor!
Cei zece bieti se aezar in jurul i la spatele Ostrogotului,
care, inrundat cum era in capacul orgii, scotea numai din
cand in cand bila capului arar. Petrescu Gh. I scuip in
dou degete i simul, spre hazul clasei, actul de a lipi un
timbru pe teasta lucie a Ostrogotului, care, nebnuind nimic,
tip numai:
- 1aci, dom`!
nrigand degetele in clapele orgii, Ostrogotu incepu s
execute ocal i instrumental piesa, acompaniat de cei zece
colari. La rstimpuri scotea capul arar, dandu-l inriorat de
simturi pe spate, i, cu ochii inchii, urmrea in gol rumul
aerian al sunetelor. Cu mruntaiele rscolite de degete, orga
grohia prorund, gemea prelung i tipa cateodat sraietor,
czand iari in mormieli i gemete. Cand ultimul deget se
ridic de pe clape, alinand ca prin rarmec durerile abdo-
minale ale orgii, din rundul clasei se auzi un miorlit de pisic
uitat la u. Un clocot de ras umplu toat clasa i din toate
colturile plesnir clpituri de barz.
Ostrogotu sri rou ca mrgelele curcanului rluierat i,
potriindu-i neros ochelarii pe nas, amenint iolent spre
bnci:
%%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- 1aci, dom`! Nemernicilor, ticloilor, obraznicilor! Am
s dau in conrerint!
Apoi, reluandu-i culoarea normal, se aez in rata cata-
logului i, cu acelai sorbit de satisractie al buzelor, incepu s
strige:
- Policrat Bobby, Popescu Mircea, Popescu Lmanoil, Po-
rumbescu Henri. S porteasc la lectie. Si ctre ceilalti zece.,
Mergeti la loc, ticloilor!
1rei ini se ddur bocnind pe treptele amriteatrului i se
aezar in rata Ostrogotului cu expresii de oameni sculati din
somn la miezul noptii.
- Policrat! Unde e Policrat strig Ostrogotu. 1oate pri-
irile se indreptar spre rundul slii, unde, in jurul unei por-
tiuni goale de banc, toti purneau de ras.
- Scoal, m! se auzi un glas pe inrundate, n-auzi te
cheam la lectie.
Ostrogotu pironi diabolic ultima banc i apoi, ridicandu-se,
se indrept, ca o pisic, in arrul picioarelor, spre banca cu
pricina, in complicitatea mut a intregii clase. Ochii mici,
gura, brbia, chelia, totul ii radea de bucurie. Cand ajunse sus,
mogaldeata tani ursete pe sub pupitru i o zbughi pe una
din uile laterale. Ostrogotu sri iute la cealalt u care ddea
in slita de intrare i dispru pe ea. lu o clip de urlete, de
chiote grozae, miorlituri, cucuriguri i salturi atletice peste
bnci, curmate brusc de intrarea pe cealalt u a lui Bobby,
care rugea in jos, urmrit cu aere comice de detecti de ctre
Ostrogotu.
- Nemernicule, derbedeule, ticlosule! tip acesta ultra-
iolet la rat i arunc cu diapazonul inspre tejghea.
Un bazait sonor i prelung de musc prins in panza unui
pianjen ocup o clip tcerea clasei. ndat ins chiotele
izbucnir i mai tumultuoase. Oprit in dreptul cuptorului
pentru experiente, Bobby se reel clasei intr-o postur hila-
riant. Gulerul hainei ii era ridicat, rlcile legate cu batista i
obrajii umrlati intr-un chip nenatural.
%&
G
.

C

-
5
+
7
- Las`, c te-nt eu minte, derbedeule! ameninta garaind
Ostrogotu, reaezandu-se pe scaun, s-mi dormi in banc!
1reci la lectie! Cant piesa coral, ticlosule!
Luand loc lang ceilalti, Policrat Bobby inarti de catea
ori mana in aer, scotand din gat sunete ininteligibile.
- Sunt rguit, m doare mseaua, art el cu degetul mai
mult decat orbi.
Ostrogotu se apropie de Bobby i-l examin de ap-
roape, pe deasupra ochelarilor, comunicand rezultatul
intregii clase:
- Aha! eti rguit, ai rcut prea mult clapa-clapa i cu
mina imit ciocul berzei,, s edem de n-ai cuma rgueal
la ochi! 1oat clasa rcu din rlci clapa-clapa.,
Ostrogotu inripse repede degetul in obrazul lui Bobby,
din care tani arar un cocolo de hartie. Bobby se ddu iute
indrt, Ostrogotu puse mana pe bagheta ce-o aea tot-
deauna cu sine i o ibra ctre capul lui Bobby, acesta se reri
mereu, pan ce rugi pe una din uile laboratorului, Ostrogotu
se lu dup el, il scoase pe cealalt u, il urmri pe scara din
stanga a amriteatrului, il izgoni pe ua din stanga, il rein-
troduse pe cea din dreapta i-l goni in jos pe scara din
dreapta pan in dreptul tejghelei, sub care Bobby se ascunse,
in timpul acestei urmriri senzationale, clasa striga cucurigu,
miarlau, clapa-clapa i unul se ridic chiar in maini cu
picioarele in sus.
n srarit, ajungand pe delicent, il scoase arar i-l mustr
cu umor in rata clasei:
- Ia priiti-l pe ticlosul! L rguit dumnealui! S raci
clapa-clapa nu eti rguit.
Ostrogotu rcu din maini ciocul berzei. Plecat cum era cu
team simulat, Bobby mic rlcile i clmpni deodat
lemnos i cu o aparent de ader uimitoare. 1oat clasa ru
un moment numai clempnit, i unii imitau sunetul cu crei-
oanele loite in pupitre. De data aceasta Ostrogotu se rcu
ant.
%'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Iei arar, mgarule! zbier el scos din rire ctre Bobby.
Iei arar! Iei arar!
Si, impingandu-l de umeri, il imbranci in sus pe scri cu
mare repeziciune, pan ce-l ddu pe u arar. Apoi se rein-
toarse calmat spre org, mergand in arrul picioarelor i cu
spinarea incooiat. 1rimise la loc pe eleii strigati mai inainte
i, pipind mruntaiele orgii in ederea unor acorduri, strig
strident ctre clas:
- Atentiune, dom! Vocile intai! Vom executa partea sop-
ranului de la 1.I.I. :.n.I. Hai, dom` !
nrigand mainile in claiatura instrumentului, Ostrogotu
incepu s cante, acompaniat de toat clasa, umrland obrajii,
stropind aerul cu sali, inchizand ochii cu oluptate i intor-
cand bila neted a capului de la org spre clas i iceersa.
Bubuie tu-nul, tu-nu-ul trsneeete
Si ne cheaa-m laa rzboiii,
n piept azi inima mi se mrete,
C-s nepot de mari eroooi.
Bobby atept cata timp indrtul uii, ascultand bu-
buiturile piesei corale, apoi iei pe coridor, trase cu urechea la
ua slii de gimnastic, de unde se auzeau rzburnituri colec-
tie i ritmice i comenzi: un-doi, mainile inainte, un-doi,
randaa-re, prii pe gaura cheii intr-o clas de la parter i
apoi se plimb prin curte, mucand dintr-un .:nuI.I cum-
prat de la buret, pan ce soneriile i clopotelul zbarnair in
toate colturile coalei, urmate aproape imediat de chihote i
nliri de copii pe sli.
- M Bobby - ii zise 1ocilescu cand il intalni - s tii c
ti-o coace Ostrogotu!
- Aiurea!
- Crezi c nu
- Zexe!
Bobby i cu toti colegii din a aptea B se urcar la etaj,
srind cate dou trepte de piatr deodat, i intrar in larga
&
G
.

C

-
5
+
7
sal de desen. Din cauza aglomeratiei de clase, erau purtati
peste tot i plasati mai ales in amriteatru i in sala sus pome-
nit. Bnci mari de rorm tabular, opsite in erde i scri-
jelate de inscriptii, ocupau prima jumtate a slii. Cealalt
jumtate era aproape goal, mobilat de jur-imprejur de reo
banc rzletit, tintind ctre centrul sectiunii, unde pe cuiere
erau expuse modele de ipsos, nasuri, urechi, brate muchiu-
loase cu oasele de rier ieite, precum i egetale stilizate. Un
enorm tablou de panz zugrit in ulei de proresorul Bran
ii arta custura unei reparatii ce dezluia c panza rusese
sraiat cu briceagul. 1abloul reprezenta pe Pene Curcanul
poestind acas isprile din rzboi i era un aderat muzeu
etnograric. Custuri trneti, scoarte, tiuleti de porumb
atarnau de grinzi, i asistenta sta rjit, de team parc s
nu-i boteasc emintele drapate cu ingrijire de pictor.
1otdeauna un grup de bieti se strangea inaintea tabloului,
comentand:
- Bine, m - zise Popescu Lmanoil, mai tare la desen -
toat zestrea satului e intins pe grinda bordeiului
Bobby contempl cu o strambtur din nas enorma
panz, care-l lsa rece din orice punct de edere posibil, i-i
ddu opinia estetic:
- Aiurea!
n rond era ingrijat de extemporalul de care era sigur i
care, deloc improizat, lua la Siliestru Capitanoici pro-
portiile unei teze trimestriale. Bobby ii alese un loc mai izolat
intre u i rereastr, ca s poat manui la neoie cartea, i
atrase cu greutate in rata lui i pe 1ocilescu, tob de carte, ca
de obicei.
Abia sunase de intrare, i Siliestru Capitanoici ii rcu
aparitia pe u, mai incruntat ca oricand. Ursuzul rrate al
mtuilor din casa cu molii prea ieit dintr-un tablou de
Ribera. Redingota neagr de dinainte de rzboi luase str-
luciri i indoituri geometrice de roi de zinc, i pe acest rond
runebru, de un realism halucinant, barba lui ptrat i rata
&
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
dur i siderat ca o lumanare mare de nunt ieeau in relier
cu atat mai ptrunztoare cu cat erau mai patinate. Dei
n-aea imaginatie poetic, de rric Bobby intui just ce lipsea
cadrului pentru a completa impresia de teroare ce se lsase
peste clas. Un posta negru brodat peste catedr i patru
srenice mari cu lumanri aprinse in jurul lui Siliestru.
Dup ce puse absentele, Capitanoici inchise catalogul
i anunt in cuinte putine i aproape bolborosite ex-
temporalul. Scrise el insui cu creta pe tabl tema: 1.:.. I
.:n, apoi se aez pe scaun i rmase zugrit pe umbra
metalic a redingotei sale, ca un srant sumbru muncit de
indoieli grele.
Bobby scrise in partea de sus a paginii 1.:.aj.:I, ii
desen numele i data, apoi atept. Aceste nume proprii
nu-i deteptau nimic in minte, dar absolut nimic. Petru,
Petru - gandea el - Petru i Pael, nu se poate, tia sunt
srinti... Asan, Asan... moara lui Asan, ii ddu cu prerea.
Ce-are de-a race moara lui Asan cu istoria romanilor Un
gol i se pusese in cretetul capului i se edea oind in
runiile unui ring.
- M 1ocilescu - opti el cu precautie ecinului din rat -
spune-mi, m, i mie: pune caietu mai aa, s z i eu!
1ocilescu rcu pe scarbosu i nu se clinti, de rric s nu
rie zut. De-abia mai tarziu ii arunc intr-o doar orbele:
Aromani, rrati aromani, pe care Bobby i le insemn pe
sugtoare. Priea la ecini, auzea scartaitul penitelor i o su-
doare rece i se ls pe rrunte.
- Stii cea il intreb optit ecinul din spate.
- Aiurea!
n speranta dezordinii cu predarea lucrrilor, Bobby se
hotri s atace introducerea.
Istoria patriei este una din preocuprile cele mai de sea-
m ale unei natii. Prin cunoaterea trecutului noi ne dm
seam de itejiile poporului romanesc i ne pregtim pentru
iitor. Noi trebuie din aceast pricin s ne cultim eroii
&
G
.

C

-
5
+
7
neamului. Unii dintre cei mai importanti iteji ai trecutului
nostru sunt i rratii Petru i Asan, acei rrati aromani care au
inscris o pagin de glorie in cartea neamului. Cand zicem
Petru i Asan zicem...
Ce zicem se munci Bobby, epuizat de atata srortare, i
cu mana trase repede pe genunchi cartea de istorie.
n remea aceasta, btand incet darabana pe scoarta
catalogului, Siliestru obsera pe colari pe rand i medita.
Se edea pe sine ele de liceu la Sr. Saa cu treizeci i cinci
de ani in urm, stand la geam cu 1. I.II :III. inainte i
ascultand ciripitul rbiilor pe rereastra deschis. Alturi de
el, un tanr palid i pistruiat sta absorbit in lectura unui
manual rrancez de istorie, cu care inrunda adesea pe pro-
resor. 1iti Apostolescu, aa de dotat la istorie, murise de
mult de tiros, i el, care atunci nu aea nici o tragere de
inim pentru aceast materie, urmase apoi istoria pe re-
mea cand N. Iorga, tanr cu barba tuns mrunt pe sub
brbie, debuta la Uniersitate. Surorile lui erau atunci
domnioare tinere, sugrumate de corsaje prea stramte, iar
Iaca, dei roarte btran, alerga sprinten, incoronat peste
conciul bine impletit cu o bonet. Sedeau in aceeai cas,
cu aceleai mobile i acelai rerectoriu i inc de pe atunci
surorile il inbueau cu sraturi i epitropisiri. ntr-o zi le-a
arat ins in toate spaimele. Ca s experimenteze presiunea
aburului, inrundase bine cu un dop un bidon de untdelemn
umplut cu ap i-l pusese pe maina de gtit. Un tunet
groza se auzi dup o jumtate de ceas, i maina de gtit
se prbui la pmant cu toate oalele. lrica pe care a simtit-o
atunci l-a tinut mut o jumtate de zi. De atunci a rmas ins
cu o slbire a ointei i cu o neputint moral de a se
deprta de ramilia sa. De cate ori incercase s se smulg,
cdea inins de o rdcin prea lung, nebnuit de subte-
ran. Judecata, simtirea, ointa lui deeniser ecouri ale
surletului colecti. Cand riorii dragostei incoltir in surletul
su ters, el ceru aizul inaltului consiliu ramilial.
&!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Li - zise acr de nemritare una - tocmai pe asta ai
gsit-o Pe orticoasa asta
- Siliestru, tu nu eti om s tii cas - decret alta - bag
bine de seam cand raci pasul sta.
Judectile altora deeneau toate ale lui, se bteau cap in
cap i-l lsau apoi istoit i nehotrat. 1reizeci de ani Siliestru
a judecat i iubit remeile cu mintea i cu surletul uscat al
surorilor, a compus scrisori i a condus tratatie incete ca
acelea prin Liga Natiunilor, cu remei din ce in ce mai in
arst, deci mai aezate. Dar cand supunea cazul inaltului
ror, se izbea de aceast sentint implacabil, nscut din
egoismul ramilial amenintat cu dezagregarea grupului:
- Siliestru, nu te-ai aezat tu la casa ta pan acuma, slab
ndejde de aci inainte!
Siliestru prii sumbru pe colari scriind i se gandi c ar
ri putut aea copii de arsta lor. O ur crunt impotria
soartei ii ceruia rata, i barba i se umrla rioroas. Simtea ne-
oia imperioas a procrerii, a perpeturii ramiliei sale pe
pragul extinctiunii, i in acelai timp aea sentimentul umilit
c nu e un om intreg. n mintea lui incolti din nou ideea de
a reincepe tratatie matrimoniale cu o du relati tanr
i panic, de la care primise catea misie.
La gandul c ar ri putut muri aa, irgin in toate run-
ctiunile surletului iril, inrerior multora poate din colarii lui,
care cunoteau dragostea, se cutremur. Vzu inaintea ochi-
lor numai cripte de piatr ca acelea de la Biserica Domneasc
din Curtea-de-Arge, i in ele oase inglbenite - oasele sale -
incurcate in rirele destrmate ale storelor, amestecate cu
partale i nasturi de metal, stand acolo, nerecunoscute de
nimeni, necerute de nimeni, pierdute in intunericul nimic-
niciei. i scutur capul ca s spulbere inriorarea mortii. Pri-
irea ii czu asupra lui Bobby, care, cu un ochi sub banc i
altul spre caiet, scria de zor.
- Policrat! zise prorund i gra Siliestru.
&"
G
.

C

-
5
+
7
Bobby incremeni i se auzi limpede plesnitura unei crti
czute pe duumea sub banca lui. Siliestru porni rigid ca un
prelat in procesiune mortuar i, oprindu-se lang Bobby,
ridic manualul de istorie de jos. Apoi, inspectand cutia pu-
pitrului, trase un caiet cartonat ce i se pru suspect i-l rsroi
inghetat. Surletul lui Bobby se prercu in rrigider cand din
caiet zbur pe podea un rar de rotograrii de actrite de
cinematograr. Siliestru le ridic impasibil de jos, rcu o cruce
roie pe roaia lui Bobby i se reintoarse la catedr rr s
spun o orb.
Reaezat pe scaun, deschise caietul i rsroi. lotograrii de
remei din is, cum nu gandise niciodat Siliestru, il prieau
zambitoare. 1.II::: 1.Ia, 1IIII:n 1:.+.,, ::I:II. 1+:nI, sta
scris dedesubt, dar aceste nume ii erau necunoscute, pentru
c nu rusese niciodat la cinematograr. Masca sculptat in
gheat i incoirat in lame de aur a Brigittei Helm i se prea
o aparitie din Nibelungi. mbrcat ca subret, Lilian Harey
se arta nebunatic cu picioare lungi, subtiri ca de paj, iar
Nathalie Koanko aea gura ud de srutri. Siliestru in-
toarse repede rotograriile, tulburat i ruinat totodat in inima
lui inocent, i incepu s rrunzreasc suspectul caiet, pe
coperta cruia era scris .:.I. n pagina intai citi:
:.n,I.n..
Persoanele care or scrie in oracol sunt rugate a-l tine in
bunstare.
Drele or scrie la numere cu sot, iar dnii la numere rr sot.
Persoanele care au scris in oracol sunt rugate a scrie i
catea amintiri, cugetri.
Posesoarea,
AIaI A.::...., ele clasa a Vll-a.
ntoarse pagina i sub intrebarea Cum numiti
deslui catea nume ca Milly, 1iti, Mimi, Marioara, Vera,
aezate sub direrite numere. liecare pagin aea in rrunte
&#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
cate o intrebare: Unde locuiti Ce etate aeti Dar ocu-
patie Ce ideal aeti Iubiti Deriniti iubirea. Idem srutul.
Ce este amorul Cum plac retele Dar bietii Cum gsiti
retele acum Dar bietii Ce sunt oamenii Ce prererati:
teatrul sau cinematograrul Ce artiti simpatizati Dar artiste
Ce rilme a sic, plcut mai mult Ce rel de lectur pre-
rerati Ce autori sau scriitori plac Prin ce remarcati
Ce ati dori in prezent etc.
ntai Siliestru au o reactie de ruine, apoi, prins de
curiozitatea pedagogic de a arla ce-i preocup pe aceti tineri
de 16-18 ani, citi mai cu atentie.
La Ce ideal aeti o rat rspundea: S m rac artist
de cinematograr. La Iubiti unul scria: Iubesc ptima ca
Romeo. Iubirea era derinit de cinea astrel: Un picot
mic, rontit in treact la buretul olupttii, iar srutul:
Voluptatea magnetic, corelati in sunetele atractie. La
Cum plac retele altul rspundea: mi plac ca retele s
rie... rete. 1oat lumea prerera cinematograrul i simpatiza
in chip arbitrar pe \illy lorst sau pe John Gilbert, pe Ra-
mon Noarro i pe Maurice Chealier, iar dintre edete pe
Marlene Dietrich, Greta Garbo, Clara Bow i Billie Doe.
Siliestru rmase i scarbit de platitudinea cugetrilor, dar
i mirat de o precocitate pe care el n-o cunoscuse. Aceast
haimana simpatic, rspunzand la numele de Policrat Bobby,
care nu inta niciodat nimic, spre deosebire de galbenul,
ambitiosul 1ocilescu, ii inspira admiratie. nc de pe acum
cunotea intimitatea retelor i era initiat in perersittile ietii,
in reme ce el inartea de zece ori condeiul i rraza in oco-
litele i ceremonioasele tratatie matrimoniale.
Priindu-l aproape cu dumnie, ca pe un rial, mai citi o
cugetare:
Omul cand se nate zice: A,
Iar cand moare zice: mor,
Aa c toat iata se cumpune din: A-mor,
&$
G
.

C

-
5
+
7
apoi inchise deriniti caietul i sttu ingandurat pan la
sunare.
Bobby puse in joc toat puterea sa de seductie spre a
obtine inapoi oracolul.
- Domnule proresor - pled el cu demnitate - este in
joc o chestiune de onoare, inteleg c am rcut o imprudent
aducandu-l aici, dar ina este numai a mea, domnule pro-
resor, i e penibil pentru mine s pierd... s n-a...
Siliestru ii tie orba aspru:
- Pentru incercarea de rraud ei ri gra pedepsit. Cat
priete depozitul d-tale sentimental, el poate ri ridicat de
posesoare oricand de la mine personal...
- Ce ziceti, m se consult Bobby cu colegii si dup
plecarea lui Siliestru, o s-mi pun nota unu la extemporal
- Asta n-ar ri nimic - zise 1ocilescu - dar poate s te dea
in conrerint.
- Aiurea!
- Zu! Aa a ptit-o i Paraschiescu!
Dar Bobby era un optimist. Dup catea clipe sumbre se
insenin la rat, ii lu serieta i apca i porni pe u
regenerat de o idee genial, aruncand clasei cobitoare un
rormidabil Zexe!.
&%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
PLNET E IN
Ideea genial a lui Bobby
consta in a trimite acas la Siliestru pe sora sa Vera,
absolent proaspt a Liceului de rete Regina Maria i pe
curand student in anul I la Litere, care trebuia s declare c
oracolul rusese luat de la ea, rapt ce ii producea neplceri
cu roste colege de coal. Cu acest prilej aea s ating i
chestiunea extemporalului, neglijenta produs de o depri-
mare surleteasc in urma unui deces in ramilie etc. Bobby era
hotrat s treac in randul mortilor pe oricine din ramilie, i
in acest scop ii propusese pentru scenele hotratoare o
band de crep negru la manec. Stia c Vera aea intot-
deauna succes groza pe lang brbati prin aerul de nei-
notie indrzneat, prin ochii strlucitori de uzi i bretonul
lat pe rrunte, ce o rceau s semene cu Colleen Moore, i
asta ii ddea bune sperante. 1emperamentul politic se doe-
dea matur la Bobby inc de pe acum prin aceast coningere
c cel mai bun aocat pe lang cei mari este remeia.
- lemeie, remeie - declam Bobby cand zu pe Vera -
am neoie de seductiile tale. Apoi, contient de calitatea ier-
tin a retoricii, o anul printr-un: Aiurea!
n acest timp Jim se plimba prin odaia tantei Magdalina
rpus de graa problem: Dora sau Lola Reintalnirea cu
cele dou studente dezlntuise in el un instinct de care nu-i
dduse pan atunci socoteal: era nubil. Iubea abstract pe
oricine ar ri corespuns satisrctor simtului su estetic, dar nu
era rixat. Lra ca riul de imprat care chemase cele mai rru-
moase rete din imprtie in scopul de a-i alege o sotie. i
trebuia o rat rrumoas, o toar tanr de escapade i de
ganduri serioase, in srarit, oia s trag planeta. Se mira
&&
G
.

C

-
5
+
7
chiar de ralsa psihologie a dragostei din romane, care e
determinat prin obiect. La el nu era aa. Dac tanti Mag-
dalina ar ri enit cu zece rotograrii i i-ar ri zis in stil pat-
riarhal: Mam drag, a enit remea s te aezi i tu la casa
ta, cu lucruoarele tale i cu remeia ta, i l-ar ri pus s aleag,
Jim ar ri ales. Ar ri procedat ca un regizor de rilme sau ca un
membru in juriul unui concurs de rrumusete i ar ri oprit-o
pe aceea care i s-ar ri prut mai rrumoas i mai dulce in
priire. Jim isa s rie miliardar, spre a putea ininge orice
piedic astei sale dorinte de selectie. Atunci ar ri pornit pe
strzi i prin cartiere intr-un sport masi i, cu mana inm-
nuat pe olan, ar ri urmrit incet marginea trotuarelor,
priind in ui, in itrine i la rerestre, i cand ar ri gsit rata
zambitoare i timid in rochia srac de ...j.u.IIn. iertin i
cu ciorapi remaiati la genunchi, care s-i plac, ar ri stopat
brusc maina i-ar ri intrebat-o, cu satisractia de a o speria:
Vrei s rii sotia mea i, zicand aceasta, ar ri suit-o in ma-
in, sub ochii holbati ai celor de pe strad, ar ri purtat-o pe
la toate magazinele, imbrcand-o ca pe o ppu de mare
pret i, mirat de neateptata somptuozitate ar ri depus-o pe
o canapea roie din sala de ceremonii a oriterului de stare
ciil din Piata Sr. Gheorghe. Din pcate, realitatea era alta,
i Jim nu putea opri pe drum nici un chip rrumos din atatea
cate eneau i se pierdeau in anonimat.
Dei ins nu putea race o selectie mai larg, Dora, Lola i
chiar Medy ii plceau, i gradul de intimitate ce exista intre
ele i el era o poart deschis ctre dragoste. Nu se mai indoi
c iubea nelmurit pe una din ele, judec rapte echi in
lumina cea nou i trase concluzia c se jucase cu orbele,
inelandu-se pe sine. Ideea de prietenie i se pru din ce in ce
mai absurd, dandu-i seama c n-ar ri primit cu bucurie
tirea c una din ele s-a mritat. Neriind lmurit pentru nici
una, Jim era proizoriu gelos de toate i recunoscu c in-
cercase sub masca prieteniei s saureze emotia intimittii cu
riecare.
&'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Cu cat contempla in gand siluetele gratioase ale celor
dou combatante cu rloreta, cu atat urgenta unei imbrtiri
il biciuia. Hotrat s taie nodul gordian, recurse la calea la a
corespondentei. Lola era rr indoial roarte rrumoas, dar
prea rece i hieratic. Dora se potriea mai bine tempera-
mentului su. Gandindu-se la ea, Jim se entuziasma. Ce ne-
bunii n-ar ri rcut aceast Dora Schulz cu pijama scurt in
casa lui Ce scrim, ce box, ce lupte atletice n-ar ri impro-
izat cu zeltul i zpiatul ereb Cum ar ri lsat-o la olanul
noii maini pe care ar ri cumprat-o, pentru ca ea, cu basc in
cap i rigur serioas de sportsman, s-l poarte in itez pe
bulearde, in reme ce el ar ri scos melodii din claxon
Vreau pe Dora, se obstina Jim in gand, i in acelai
timp concepu de prob pe hartie o carte de izit ce ar ri
sunat aa: 1.: I ]Ia A:.In.....
Lucrul era roarte probabil, deoarece Dora artase tot-
deauna arectiune i intimitate in scris i in gest, i apoi sru-
tarea din main era semniricati. Dei ciudate presimtiri ii
abureau inc optimismul, Jim aternu pe hartie urmtoarele
randuri, care, pline de inteles pentru cine intelegea, puteau
rmane conentionale in stadiul relatiilor lor prieteneti.
Scumpa mea Dora,
Conorbirea noastr de ieri m-a rcut s-mi dau seama c
simt neoia s-ti spun lucruri i s-ti destinuiesc sentimente pe
care, cu toat prietenia noastr, n-am aut prilejul s ti le
imprtesc. Cine tie dac i tu nu eti in aceeai necesitate
surleteasc D-mi dar prilejul s stm amical de orb, rr
martori i proces-erbal.
O strangere de man prieteneasc,
]Ia
Ddu scrisoarea babei Chia s-o pun la cutie i iei s-i
inspecteze Peugeotul.
n alt parte a casei, Siliestru era prad unor ganduri
inrudite cu cele ale lui Jim. Viata seac i rr sens in mijlocul
'
G
.

C

-
5
+
7
atator remei btrane se transrorma incetul cu incetul intr-
un urat hidos, ca un mare pianjen impulberat i cu cruce
pe spate. Oricare dintre colarii lui din curs superior gustase
mai mult din otrurile dulci ale ietii decat el, care tia pe
degete cati Henrici a aut Anglia i in ce an s-a incheiat pa-
cea de la Passaroits. Incapabil de altrel de mari perersitti,
Siliestru oia cel putin s moar cu sentimentul de a ri rost
om, de a ri putut s-i rac o ramilie a lui in locul celei abu-
zie i tiranice a surorilor. ncercrile rcute in atatea randuri
rmseser inrructuoase. Siliestru ii recruta iitoarele
printre remei tomnatice de arsta lui, rete btrane sau -
due, cu care rcea cunotint prin casele prietenilor si sau
in reuniunile Cercului proresorilor secundari. Se intele-
geau din ochi i-i conrirmau numai gandurile prin aluzii
delicate i indeprtate la tristetea singurttii, la curajul de a
sustine o ramilie i a da buna pild a indeplinirii indatori-
rilor ciice. Apoi urmau lungi tratatie prin corespondent,
in care cuintele dragoste, cstorie nu intrau nicio-
dat, ocolite cu indemanare, i in care, cu inrinite precautii
i gingii, cutau s se pun in curent asupra aerii perso-
nale, a greuttilor ramiliale, a gusturilor i inrirmittilor.
Prelungeau aceast corespondent ani de zile, saurand-o
ca o logodn paradisiac. n acest stadiu, intrebate asupra
snttii lui Siliestru, surorile aeau obiceiul s rspund:
L bine. L in +.I: cu cinea! 1ratatiele mergeau in aluzii
pan la ultimele consecinte, pan la trusou i amnuntele
ceremoniei de nunt, a persoanelor de initat i de eitat.
Apoi incetau brusc, din sil de barreala surorilor i de rrica
lucrului pe cale de realizare.
Siliestru cunotea de catia ani o proresoar secundar
de geograrie materie inrudit,, cu care, pornind de la consi-
deratii pedagogice i de la schimburi de crti, trata inde-
lung i pe ocolite eentualitatea unei cstorii. Colega aea 42
de ani, era timid i rerractar modernismului, tria retras de
rude, care o barreau, i aea deosebit stim pentru onora-
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
tul coleg i membru de seam al corpului didactic, Siliestru
Capitanoici, ale crui manuale le consulta elaios.
Dup o intrerupere de catea luni sceptice, Siliestru se
hotri s reia tratatiele. Lu o roaie mare de hartie i aternu
pe ea ortograric, caligraric urmtoarele:
Stimat amic,
ndrznesc s-ti scriu iari in chestiunea tiut chestiu-
nea era la el sinonim cu dragoste, cu regretul de a nu mai
aea de mult reme tiri de la d-ta.
Vremurile se rac din ce in ce mai aprige i oamenii din gene-
ratia noastr, nepregtiti pentru noile conditii de iat, pier dac
nu se strang laolalt i nu s-au ingrijit din reme s-i rac o stare
independent. A putea spune c sunt in arar de grijuri, dup ani
de chibzuint, in ce priete partea material, i a ri putut s-mi
iau rspunderea altor riinte Siliestru se simti obligat s rac aluzie
i la zestrea sa,, doar surletul meu are neoie de un toar.
Cu bucurie atept gandurile d-tale, scump i pretioas amic.
Al d-tale preadeotat,
III+..:.. C.
. 1. Nu-mi scrie, te rog, acas.
Siliestru deschise rereastra, strig aspru pe baba Chia i-i
ddu scrisoarea s-o pun la cutie. Remarcand abundenta
corespondentei, Chia zise ironic i apsat:
- Azi m-am rcut potar!
Jim ii scoase maina in mijlocul curtii i, aprinzandu-i
motorul, ii asculta btile, plecat asupra cilindrilor, cand
poarta scartai i Vera Policrat pi in curte, dezorientat de
atatea apartamente i intrri. Prezenta unei domnioare in
casa cu molii era un lucru atat de neobinuit, incat la inceput
Jim nu pricepu cine poate ri domnioara cu rochie simpl,
strans lipit pe trup, i cu epoleti in dou petale, la umeri, care
ii lteau spatele in chip aa de gratios. Cand ins domnioara
inaint hotrat spre el, inlemni i simti stingerea brusc a
motorului inimii. Lra rata din tren.
'
G
.

C

-
5
+
7
Vine s se plang, bnui in grab el, nu atat de speriat
de consecintele prea putin grae ale unei asemenea actiuni,
cat mirat de a ri rost descoperit in numele i adresa sa. Ca s
impiedice de la inceput o scen neplcut, iei curajos in in-
tampinarea retei. Aceasta se inroi pan sub breton i rmase
incurcat, cu poeta subsuoar, in srarit, recit cu glas sug-
rumat de emotie:
- Caut pe domnul... pe domnul proresor Capitanoici...
A dori s-i orbesc.
Jim prinse curaj:
- L chiar unchiul meu. L acas! Vera se inior i ea:
- Da Atunci poate c mi-ati ri de ajutor la cea!
- Cu plcere, cu cea mai mare plcere.
Vera ii expuse in catea cuinte ptania lui Bobby i-l rug
s orbeasc singur, deoarece ei ii era rric. Jim porti pe
domnioar s ia loc in main, ceea ce ea primi bucuros, iar
el intr in cas la Siliestru.
- Ascult - ii zise acesta dup ce ii ascult pledoaria - ai
reo legtur cu rata, ti-e prieten cuma
- A - se dezinoti Jim - nici n-o cunosc!
- Atunci nu rac nimic. Policrat sta e o haimana!
- Ba o cunosc - rectiric repede Jim - oiam s spun
n-am cu ea alt legtur decat de prietenie, de.... cum s zic...
- Am inteles. Portete-o inuntru.
Cand Vera intr in odaia de lucru a lui Siliestru, rmase
speriat de rigura aspr i proas a proresorului, cat i de
multimea crtilor i reistelor ce erau aruncate in dezordine
pe lungi rarturi de lemn de tei inirate de-a lungul peretilor.
Siliestru edea intr-un rotoliu mare de plu rou, inrurat
intr-un halat ros de posta careniu i cu picioarele pe un
taburel de asemenea de plu. |inea in maini 1.:.I: ..I:I.: :
.anII. de Hasdeu i o rsroia inc atunci cand cei doi
tineri intrar.
- Domnioar - zise el ctre rat - rratele d-tale e un
tanr norocos, nscut sub o stea raorabil. Numai acetia au
'!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
surori duioase ca d-ta care s-i piard remea pentru ei i
raoarea astral ca sora s rie prietena unui nepot al prore-
sorului respecti.
Si, priindu-i pe amandoi cu aer de complicitate, intinse
Verei oracolul cu orbele:
- Cred, domnioar, c de-acum incolo ai depit arsta
albumelor i oracolelor i ai intrat in epoca sentimentelor
trite.
Spunand aceasta, ii prii iari cu complicitate i cu un zam-
bet cu atat mai rioros cu cat se silea s rie amabil i galant.
Vera multumi din ochi, ca un copil iertat dup admo-
nestare, i ridic spre Jim ochi recunosctori, nu se tie dac
pentru raoarea obtinut sau pentru c rusese presupus
prieten a lui. Acesta, proritand de situatie, o prinse de brat,
o impinse incet pe u i o conduse pan la mica main, in
care ii rcu semn s se urce. Apoi se sui i el alturi i, aprin-
zand motorul, porni pe poart arar, spre panica toarei.
- Unde s te duc intreb Jim, stpan de acum pe sine i
cu sentimentul unei autoritti indiscutabile, dedus din insi
lipsa de reactie a retei. Unde stai
- Nu e neoie! M duc i pe jos, protest Vera. Stau pe
str. Polon.
Jim pru preocupat numai de pilotarea mainii i nu
scoase cata reme nici o orb. 1recu prin Piata Sr. Ghe-
orghe, pe la Uniersitate, o lu pe lang Lido i intr in Do-
robanti. Vera edea ghemuit, cu genunchii dezgoliti aproa-
pe de brbie din cauza ingustimii locului, i arunca din cand
in cand o priire ruri ctre Jim, scuturandu-i pletele lucii i
bretonul i umrlandu-i subtirile nri.
- Ia spune-mi - intreb Jim cand intrar pe Roman -
ce-ai zis de mine atunci in tren
Vera ls capul in jos, aproape ruinat.
- Ati rost roarte indrznet i am plans in urm de necaz.
Dar riindc aeati cea distins in purtare, mi-am inchipuit c
nu sunteti un... rurctor de rand i -am... iertat.
'"
G
.

C

-
5
+
7
- Lu rurctor! se indign Jim. mi pare ru! Ce-ai zice
dac te-a sruta din nou
- M-a supra! zise Vera cu totul moale. Ce drept ai dum-
neata s m... sruti pe mine
- Dreptul pe care ti-l d emotia de a strange in brate o
rat drgut.
Vera scutur pletele, roie la rat, i ls capul in jos. Jim
orbea aa nu din tactic sau sensibilitate, ci cu indirerenta pe
care i-o ddea sentimentul c rata nu mai insemna nimic rat
de el, riind cu totul inins din momentul indrznelii lui din
tren. Dac Vera s-ar ri artat mandr i rece, ar ri rost bine-
inteles intimidat, dar aa ii ddea seama de slbiciunea ei, ba
mai mult, de plcerea de a se lsa inins. lata i se prea i
acum roarte rrumoas, mai rrumoas ca in tren, dar rat de
coningerea de dat recent a irezistibilittii sale, nu mai
credea c este un prilej pentru ictorii. i orbea in netire,
spunandu-i toate enormittile i impertinentele posibile, din
curiozitate i oluptate psihologic, spre a edea cum reac-
tioneaz, dar conins c o rat aa de nai nu e in stare s
se supere dup ce a acceptat ramiliaritatea cu agresorul ei.
ntr-un cuant, Jim credea c race cu ea numai exercitii de
dialog erotic indrznet i, in msura in care jocul reuea,
interesul lui intrinsec pentru ictim scdea.
Vera asculta totul roind, zambind, clipind din ochi, aci
trengrete, aci intimidat, i mai ales aruncandu-i mereu
dintr-o micare a capului pletele de pe ochi i umrlandu-i
nrile.
Deodat, Vera zise: aci, i Jim opri maina in rata unei
case rr etaj, dar inalt din cauza unui demisol, cu aparent
de decent i conrort.
- Vreau s stau cu dumneata mai indelung de orb. Vin
s te iau disear la ase in coltul strzii, s mergem la osea.
Jim spuse aceste orbe rr srial i aproape autoritar.
liindc rata se codea, intreb:
- |i-e rric s mergi cu mine Nu-ti race plcere
'#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Nu mi-e rric... dar oare nu e ruine ca o rat s ias
singur cu un biat!
- A, ruine! Prejudecti! Stm de orb ca doi prieteni!
- Mi-e rric de mama, obiect, conins, Vera.
- i spui c te intalneti cu o prieten.
- mi dai cuantul de onoare c nu e nici o ruine s
merg singur cu dumneata
- Jur!
- S d, adug Vera i sri jos din main. Intrase pe
poart cand Jim i-aduse aminte c nu tie cum o cheam.
- Domnioar Policrat - strig el ctre rata intoars i
gandul ii rugi la planeta de tanr tras de baba Chia: i ei
lua pe rata Lenuta i ei tri 150 de ani - nu te cheam
cuma... Lenuta
Domnioara rase amuzat:
- Lenuta Ce idee ... M cheam Vera, Vera Policrat.
L un lucru de care imi dau seama bine de-abia acum -
medita Jim intorcand maina - am succes la rete. Lxplicatia
nu este decat una: indrzneala. Asta e oul lui Columb in
materie de iubire.
ncantat de aceast descoperire, intr cu rotile intr-o bl-
toac, pe care o transport integral pe rochia unei doamne
btrane ce trecea pe trotuar.
- Imbecilule! strig otetit cucoana. Uit-te pe unde mergi!
Dar Jim nu edea. Surletul su era tulburat de discordii, i
termenii problemei sporiser cu unul: Dora, Lola sau Vera...
Lola, Vera sau Dora.
Cu un srert de ceas inainte de ase, Jim atepta in main
in coltul strzii Polone cu oseaua Steran cel Mare. Priea
mereu in susul strzii i tresrea la orice siluet reminin ce se
contura in deprtare printre coloanele copacilor. Interesul lui
pentru Vera era destul de mediocru, i singurul lucru care il
preocupa pan la anxietate era rspunsul Dorei Schulz. Cu
toate acestea, neenirea Verei l-ar ri jignit ca o doad de
'$
G
.

C

-
5
+
7
independent pe care n-o mai admitea, atat era de conins
de naiitatea ei i puterea lui de seductie.
Deodat, in rundul trotuarului apru o siluet zelt i
putin dansant in mers, ce nu putea ri decat a unei tinere rete.
Pe msur ce se apropia, Jim cpta conrirmarea unui ade-
r ce-i da o cldur interioar i o multumire de sine pe care
nu se incerca s le explice. Lra Vera. i schimbase toaleta i
prea alta, mai putin bietoas, mai aporoas in rochia
lung de oal roz, strans pe sub sanii mici i cu larga jI.......
de pai alb in jurul pletelor scurte. Zambi dit incurcat cand
se arl in rata lui Jim i spuse incet, cu imburnare, tergandu-i
buzele cu limba:
- Mi se pare c-am rcut ru enind! Mi-a spus cinea c
nu e rrumos!
Jim o trase amical de man i o rcu s se aeze lang el.
Candoarea acestei rete incepea s-i plac i un inceput de
simpatie rrteasc incolti in surletul lui.
- Ai rrati, nu-i aa constat el arectuos.
- Da!
- Atunci presupune c eu sunt rratele d-tale! Vrei
- Vreau!
Pornir apoi inspre Piata Victoriei, lsar Monumentul
Corpului Didactic, in care trei indiizi duc in spate un om copt
pe ta, i lunecar rr acustic pe banda lung a oselei,
neted ca un linoleum i deart. Copacii alergau de o parte i
de alta in rata botului mainii i se prbueau apoi indrt.
Jim nu opri decat in rata ilei lui Minoici, ai crei clopotei de
sticl izbiti de ant umpleau aerul rural de clinchete.
- ti place betia itezei intreb Jim.
- mi place. Dar reau un automobil mare. Aa m dor
genunchii!
Se ddur amandoi jos razand i se plimbar pe marginea
pduricii din rata ilei. Ca s alunge tcerea i spre a race o
mic anchet asupra spiritului retei, Jim intreb de una, de
alta i apoi eni la literatur.
'%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Ce poet roman iti place mai mult intreb el. Vera se
roi detot i spuse ca la examen:
- Lminescu, Vlahut... i inchipuia desigur c ar ri rost
ruine s arirme c nu-i plac clasicii din manualul de coal.,
- Bine, tia sunt mai echi, dar din cei actuali Ce zici de
Arghezi
Vera ii linse buzele cu limba, i ochii ii sclipeau de rraud.
- Arghezi imi place roarte mult.
- Ce anume, in special
- Nu tiu - zise ea incurcat - nu mai mi-aduc aminte
bine, i la coal ne pedepsea cand auzea c citim pe Arghezi.
Apoi repede., Am citit 1: A.u.I.nI de Ionel 1eodoreanu.
Jim intelese c rata nu era ramiliarizat cu literele ro-
mane moderne i schimb orba. Omul cult din el, inca-
pabil s se transpun in surletul rraged al unei absolente
de liceu pe pragul uniersittii, era stpanit de oarecare
dispret, mai accentuat la gandul sprinteniei intelectuale a
Dorei sau Lolei.
Se urcar din nou in main, s se odihneasc. Ca s sa-
ureze intimitatea retei, Jim recursese la o multime de mici
trucuri. Gsind c prul ii cade prea pe ochi, il ddu cu mana
peste urechi. i indrept gulerul. i aez rochia ghemuit
peste genunchi cu aerul de a o apra de ochii indiscreti spre
glezne. i spuse c are proril rrumos i-i intoarse rata,
prinzand-o delicat de brbie. Vera se lsa contemplat rr
anitate i rr reolte, clipind numai i razand copilrete.
Ochii ei rotunzi i mari pan la uimire, umbriti de breton,
amenintau trengrete, se umezeau de o brusc timiditate,
ii schimbau necontenit apele, in reme ce delicatetea de
cantar rin a emotiilor oscila pe rat in tremurri ale nrilor,
imburnri ale buzelor i lsri ale capului pe piept. Nu aea
deloc aerul de a ri inelat de orbe, i asta se edea din mi-
cile ironii ale ochilor, dar aea rr indoial sentimentul unei
sigurante depline lang Jim, pe care i-l arta trgandu-l dis-
trat de un nasture al hainei.
'&
G
.

C

-
5
+
7
Jim gsi c e momentul de a incepe dulcele joc al inti-
mittii. l incerc rr nici o srial, sigur de lipsa primejdiei i
a consecintelor, dei exercitiul sentimentelor nu era rr
oluptate.
- Spune-mi drept - ii zise Jim incet, dar judectorete,
luand-o de man i srutandu-i arrul degetului mic - m
iubeti
Vera deschise ochi speriati - gen Collen Moore - i-i
umrl nrile rzboinic:
- S te... de ruine, eit expresia iubesc, aa de repe-
de De-abia ne cunoatem! Ce pot s tiu eu
- lirete. Aa e. Dar eu te intreb: M-ai iubi cu remea,
cand m-ai cunoate mai bine
Vera ls capul in jos i, deenit deodat serioas, zise cu
glas tremurat:
- Ce intrebare Dar altrel a ri aut eu curajul s in...
Lmotionat, Jim ii petrecu mana pe sub umeri i o stranse
spre el pan ce ii simti parrumul pletelor i surlul nrilor pe
obrazul su. Gestul din tren nu indrzni s-l mai repete.
Vera nu protest, ci zise numai cu mai mult conrident:
- lii cuminte. Ne ede lumea. Hai s plecm. Instinct
etern al aprrii, gandi Jim, i ru de prere s nu mearg
prea departe. Intuise sinceritatea inocent a retei i-i ddea
seama c jocul lui tulburtor era o perersitate cat reme nu
era spontan.
- S rim prieteni pan la noi dispozitii, decret el. Dar
prietenie cu rormule ceremonioase nu se poate. De ce s nu
ne spunem pe nume Ce zici, rei
Vera rcu din cap c rea.
- Atunci, zi-mi :..
- 1u.
- Jim.
- Jim.
- Brao, Vera! 7. eti o rat roarte cuminte.
- Dac zici :..
''
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Amandoi raser rericiti de eliberare, i Jim incepu s simt
c nu se mai juca. De bucurie, urni brusc din loc, dand
maximul de itez mainii, care alerga pe sub copacii seculari
ai oselei iute ca un oricel.
Ajuns acas, Vera goni repede pe Bobby s-i aduc
poeziile lui Arghezi, i acesta, rspunzand cu punctualitate
sericiilor aduse de ea in conrlictul cu Siliestru, ii strecur
inainte de culcare prin intredeschiztura uii mica editie a
.+In:.I. j:.I+I:..
Vera aprinse becul electric de pe msuta de noapte i in-
cepu s se dezbrace, aruncandu-i lucrurile in toate colturile
odii. Apoi se urc in patul ingust de bronz tapisat cu opal
roz i sttu cata reme intins ca pe un rotoliu, rr s se
ineleasc. i stranse genunchii goi cu mana lang brbie i
se intoarse cu gandul pe osea, in odaia lui Siliestru, in tren.
Un rior ii strbtea toate oasele i pulsul ii btea mai tare.
Simtea o nelinite in trup, o bucurie de a alerga, de a sta
goal in ant, de a incleta mainile in cea. mbrti perna,
ii incorda picioarele in baghetele patului, apoi, inriorat de
bustul moale al pieptului, pe care il simtea pe obraz, puse
buzele pe sinuozitatea umrului i, rr s tie de ce, il srut
i-l muc totodat.

G
.

C

-
5
+
7
C PRTlD DE NAIA|IE
Acas Jim gsi urmtoarea scrisoare de la Dora:
Drag Jim,
Si eu am s-ti spun atatea lucruri, pe care numai tie pot s
ti le incredintez. Medy te init prin mine pentru duminic la
Constanta. Vine i Lola. La ora 8 precis s rii la Gara de Nord.
Nu uita costumul de baie.
Prietena ta, 1.:
Cu toat sobrietatea stilului, Jim deduse din ea c Dora
consimtea la interpretarea pe care el o dduse in chip aco-
perit gestului ei. Lra sigur c sprintena duelist il iubete. De
aceea gandurile lui alergar ca pilitura de rier ctre ea, pr-
sind pe Vera. Se gandi cu btaie de inim la eentualitatea
unei cstorii cu Dora i gsi c pentru o rat aa de nebu-
natic i sporti ca ea trebuie un interior ultramodernist: o
cas de crmid roie, cubic i sumbr, proiectat pe o
peluz semnat cu gazon. lerestrele mari i scurte i uile
largi cat peretele i acoperite cu plci de sticl in chenare albe
de metal ar ri dat casei un aer de sanatoriu. Pentru nebunia
ei trebuiau mobile simple, grele, parchete i linoleuri aste,
spre a da spatiu picioarelor ei goale la sritul din pat, in
srarit, o sal de gimnastic, pentru ca dimineata, in ritmul
plcii de pateron, s poat s se mite ritmic i s-i ibreze
picioarele in aer, sprijinit cu alele in maini. Jim edea in
mijlocul peluzei un ptrat de bazin erde, in care ar ri inotat
amandoi ara. Ar ri cerut Dora aceste lucruri, sau erau isu-
rile lui de estetic interioar Lrau mai mult completarea
imaginii retei intr-un cadru ricti, dar adecat. Dora, cu capul

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
tuns, ezand calm in rotoliul lui Siliestru printre crti, sau
alturi de Iaca, i se prea o imposibilitate, o piatr pretioas
incadrat in plumb. Medita prin urmare o csnicie cu totul
american, eitand ceremoniile i contactul cu putreziciunea:
o plimbare la Oriciul de stare ciil, o gustare la bar, o edint
de inot la Lido sau la trand i dou ore la cinematograr.
Apoi ar ri luat trenul la intamplare i s-ar ri oprit in cel dintai
ora, s doarm la un hotel in acelai pat.
1oat noaptea Jim is pe cele trei rete. Dora, Lola i
Vera edeau in peplumuri greceti inaintea sa i cu picioarele
goale in sandale, iar el, nou Paris in costum de baie Iantzen,
cu o minge de tenis in man, sta la indoial pe cine s loeasc.
A doua zi de dimineat, cu :..n.I.::-ul pe brat i cu basc
bleumarin pe cap, ii rcu aparitia in sala caselor de bilete a
Grii de Nord, primit cu oatii de Lola, Dora i Medy. Prii
cu inteles pe Dora i-i art o atentie deosebit, ostentati,
pe care ea prea a o accepta ca pe cea riresc. Se urcar intr-un
agon Pullman al rapidului lulger, i peste catea minute
mahalalele bucuretene derilau inaintea marilor itrine. Ra-
ser cu totii de aerul international al impiegatului agonului,
care, cu o inclinare de mare protocol, le ceru in rrantuzete
tichetele, i sorbir apoi prin pai limonad, serit cu mare
aparat in lungi pahare grele, dar care nu era decat ap za-
harat, acidulat excesi cu sare de lmaie. 1ulburat de apro-
pierea conridentei decisie, Jim nu mai edea ca altdat pe
unde trecea. Saharele de prar alb ale Brganului cu tristele
lor turme de bordeie arricane, lagunele erzi din apropierea
Dunrii, unde abund ratele slbatice i alte psri acatice cu
picior lung i rou, podul de la Cernaoda, minaretele Med-
gidiei, toate lunecar terse la marginea din urm a ochilor
absenti.
Abia cand peste trei ore aspir in plmani aerul srat al
Constantei, Jim ii regsi stpanirea de sine. Medy ii ls s se
plimbe putin prin ora i se duse s le pregteasc primirea
acas. Ddur o rait prin rata lui Oidiu, care ii priea pier-

G
.

C

-
5
+
7
dut in ganduri ca pe nite delrini in aluri, se oprir in rata
sarcoragului grezios din rata Palatului Comunal, se inartir
in jurul moscheii, i apoi, luandu-se dup o trsur al crei
clopot de tramai ii distra groza, ieir pe digul promenad
din rata Cazinoului. Marea era linitit i albastr, i numai
sulurile lungi de panze spumoase ce se desrceau pe stancile
digului cu plesnituri surde acuzau oscilatia apei.
Adierea amar i salin a aerului gros i apstor neliniti
membrele lui Jim. i simtea hainele murdare i grele pe el,
i, de nu l-ar ri oprit conenientele, i-ar ri smuls cu chiot
carpele de pe sine i ar ri intrat in ap, agitandu-i picioarele
sub aluri ca un centaur tanr. Pe trmul acela presrat cu
cldiri albe i unele chiar cubice, se simtea aerul grec antic
al Scitiei minor. Din riece al luminat de rulgi siderii i se
prea c un Ulise jegos de sare scoate bratele proase intr-un
inot clocotitor, sau o turm de centauri nlete deodat
peste spuma apei. i enea s se tleasc gol pe nisipul
aprins al plajei ce se zrea in apropiere, s destind inge-
nunchind arcuri lungi in talgerul soarelui, s alerge cu tl-
pile goale din pulberea drumului pan in samburele de stic-
l al alului. Cldirile i lumea ii apreau anacronice. 1rebu-
iau ziduri greceti de piatr, coloane albe, oameni inrurati
in panze albe, o ciilizatie in srarit de stanc alb, pe mar-
gine de ap. Numai cand un grup zgomotos de domni-
oare in costume de baie i inc ude de ap trecur pe lang
el dinspre plaj recunoscu populatia rireasc a strechii
1omis.
Soarele i aerul liber au erecte panteistice. Jim se gandea
rr oroare prercut in scrum in unul din marile sarcorage
antice de piatr cu capac cu streini, scurundat in campul de
nisipuri, printre buruienile ribroase mirosind a cimbru, in
monotona zbarnaire a greierilor. ncerca in rond oluptatea
tuturor orenilor anemiati de haine de a se lsa ars de soare,
zgariat de pietre i udat de ap, spre a recpta astrel pe
epiderm sentimentul dependentei sale de lume.
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Aceast betie ru de scurt durat, cci un nor stinse soa-
rele plpand de toamn. Marea se inineti deodat, transror-
mandu-se intr-un lac runebru cu aluri de titei. Digul de
piatr erde-inchis prea un monument runerar, i Jim ii
aduse aminte de Oidiu i de Scitia minor, de bastarni i de
sauromati nlind peste Istrul inghetat. Zpezi dese trans-
rormau Pontul in Scandinaie, i crusta de gheturi pe sub
care mugeau alurile mrii sclipea in tristeti de pol.
- Brrr, ce sinistr e Marea Neagr! se inriora Dora. Hai s
mergem la Medy.
Dup amiaz cei patru tineri ieir in port, trecand peste
liniile rerate, i se lsar lang un mic bazin intre dou diguri,
in ale crui ape murdare de huil se cltinau incet catea
alupe echi. Srir cu totii in cea mai bun din ele, care
apartinea tatlui Medyei, primiti cu salut la apc de un me-
canic btran, i se aezar de jur-imprejurul bncilor cptuite
cu piele scorojit. Mecanicul trase peste botul alupei o an-
cor subtire legat cu runie nou i control srorile balda-
chinului de panz alb al brcii. Apoi ddu drumul moto-
rului, stand in picioare lang olan. Barca lunec pe apa
murdar i plin de cangrene inete de huil, bubuind incet
pe dedesubt, i incepu s ocoleasc lin baia portului pe sub
pantecele leproase ale apoarelor de comert. Apoi, trecand
pe lang rar, iei in larg. Bubele apei rmseser inapoi i
intinderea acatic era albastr i numai spre trmuri lumi-
nat de rerlexe erzi. Vantul scutura panza baldachinului i
slta alupa in sus i in jos cu o oscilatie lent de ascensor,
suprtoare pentru iscere. Micarea brcii nu era sensibil
decat prin ridicarea planului apei la orizont, care nelinitea
pulsul i amrea salia. 1oti deeniser de bronz, uscati de
rsurletul salin al apei, i ii tarau mainile excitate in lichidul
erzui, imbtati de aroma lui de alge. Merser astrel timp de
mai bine de o or, pan ce Constanta, cu silozurile sale
enorme i promontoriul alb al Cazinoului, rmase in urm,
ca un decor de teatru opsit pe o singur panz. Pe trmul
"
G
.

C

-
5
+
7
din dreapta apruser palcuri de cuburi albe, i mai in rund
un rar in chip de sond. Dup un srert de ceas mecanicul
incetini motorul indreptandu-l spre trm i trase ancora de
pe pror. nainte ca cei din barc s ri prins de este, suit
pe botul alupei, aruncase ancora, aa incat barca, lipsit de
libertate, se ridica in sus i in jos cu o iolent aa de mare,
incat retele se rcur galbene la rat din cauza rului isce-
ral. Abia acum ii ddur seama c in apropierea litoralului
marea era agitat i zur raliile netede ale mareei desr-
urandu-se urltor spre trm. Mecanicul explic lui Jim c
din lipsa unui dig nu putea trage la mal, spre a nu primej-
dui elicea, i c trebuiau s atepte un caic spre a debarca.
Aceast idee nu surase deloc retelor ininetite de iminenta
rului de mare, dar din mandrie nu rcur nici o obiectie.
Jim i mecanicul rcur semne spre trm, unde edeau
brci, i rluierar pan cand una incepu s-i mite labele de
musc pe deasupra spumelor inruriate. Cand luntrea, in-
doit ca un papuc turcesc, ru lang alup, Jim transport
cu oarecare greutate pe retele care tipau la riece zacnire a
alului i apoi sri i el in barc. Aceasta, mai mult impins
de sulul alurilor decat de asle, ii inripse prora in nisip, in
reme ce alupa ancorat se cltina pe suprarata apei ca o
coaj de nuc. Lrau la Lrorie. Urcandu-se pe scrile de
descindere la plaj, pe lang pailionul in beton, priir
constructiile albe de pe litoral, cu terase in punti de co-
mand, ce ddeau impresia de port cu apoare, precum i
blocul de zidrie plan al hotelului statiunii, cu rerestre mici,
in serie, de cabin, indrtul crora ghiceai conrortul mo-
dern, umbra i entilatia, .I:I..In..-ul i msuta portati
cu lichioruri i rcoritoare. Lra cald i mirosea a nisip ud i
a scoic, dar toamna ddea o rugin aerului i o tremurare
de panz de pianjen cerului. Din cauza anotimpului inain-
tat i a orei, plaja era goal, i numai catia copii complet
nuzi ii tarau picioarele prin rloarea de spum a alului,
tipand i improcandu-se cu ap.
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Nerbdtori de oluptatea alului, Jim i cele trei rete
alergar spre cabin s se dezbrace i reaprur peste catea
minute intr-o ordine ce arta gradul de trepidatie i de pu-
doare. Jim i Dora ieir cei dintai. lr indiciul hirsuteniei i
al muchiulozittii mai anguloase a lui Jim, i-ai ri crezut pe
amandoi bieti. 1uns rotund la cear, in costum iril, ce-i
lsa umerii descoperiti, ltindu-i in chip atletic, cu bazinul
supt i cu tlpile mici goale, cu toat acea prelungire a mem-
brelor de copil repede crescut, acoperite ins in sideruri
leruite la incheieturi, Dora era un mic Adonis, cruia numai
tciunii uzi ai ochilor i buzele cu epiderma prea subtire ii
ddeau lasciitti reminine. Ieir in srarit i Lola cu Medy, o
Venera i o amazoan. Dei zelt i ea, Lola era remeie,
precum artau proeminentele sanilor in costumul prelung,
adus peste coapse ca o rochie scurt, palorile crnurilor cut-
remurtor de netede i mai ales sinuozittile dulci ale liniilor.
Rsrirandu-i cu mana prul lung, seraric, alb-auriu, Lola rcu
pe nisip catia pai cltinati, priind ruinos i mandru, i
apoi se culc pe spate in nisipul rierbinte, in pozitie de edet,
sprijinindu-i capul in maini i agitandu-i in aer subtirile i
albele picioare. De departe prea o statuet de portelan de
Saxa uitat in nisip. n schimb Medy, neagr ca un mulatru
de edintele de soare de peste ar, era de o igoare rizic de
piatr statuar. Numai proportia desarit dintre umerii,
bratele i gambele muchiuloase, acoperite cu un impercep-
tibil pur de pr asemeni piersicilor, o rcea s nu par gro-
solan i pierdea in intreg masiitatea clcaielor de erou troian.
Intrar cu toti in spuma apei, Jim i Medy curajoi, Dora
despicand alul cu muchiile trupului, Lola cu mici tipete de
rior din cauza rcelii apei.
Sulurile subtiri in deprtare se desrceau in damburi mari,
mictoare, i apoi se prbueau in clbuci pe albia joas a
plajei. Chiuind i srind lent pe elasticitatea lichidului, Jim,
Dora i Medy ateptau izbitura alului i se aruncau piezi in
spuma lui, lsandu-se azarliti indrt. Jim inainta mereu,
$
G
.

C

-
5
+
7
srind pe arrul piciorului dincolo de raliile alurilor, urmat
din urm de Dora, tot aa de bun inottoare ca i el, i
amandoi sreau in sus, tipand cand peretele translucid se
prbuea peste ei, rmanand linititi dincolo, sau intrau cu
capul in sticla lui, ieind dup trecerea sulului cu capetele ude
la suprarat. Cu toate indemnurile i conjurrile c nu e
primejdie, Lola nu ru s inainteze, simtind cu oroare cum
unda puternic ii loea i zdruncina gleznele subtiri. Medy
rmase cu ea.
Dincolo de zona retelelor de spume, acolo unde apa
atingea inltimea unui om, suprarata era aproape linitit i
coama alului imperceptibil. Lichidul era translucid i Jim
ii edea trupul tremurtor ca umbra unui pilor pe lagun,
precum i rundul de nisip rin, uor lurat.
- Jim! strig Dora, s edem cine merge mai iute pe sub ap.
Si zicand acestea tie cu palma dreapt suprarata apei i
rcu un plonjon cu capul la rund, lsand deasupra o bul-
boan concentric. Galgaitura incepu s circule artand di-
rectia inottoarei, pan ce mana i apoi capul brumat al retei
ieir la catia metri deprtare. Dora ii scutur prul muiat i
scuip arar amrciunea ce-i umplea gura.
- Unu, doi, trei! strig la randul lui Jim, i amandoi spar-
ser cu capul cmaa sticloas a apei.
nchizandu-i respiratia, intrar in elementul acatic cu
ochii deschii i in cea mai lent alunecare.
Bteau scurt cu tlpile apa, in reme ce cu mainile rs-
coleau pe sub piept lichidul dens i salin, care ii respingea. Ca
petii rocati-aurii perrorand lin lichidul azuriu al unui glob
de sticl, trupurile se curundau oblonge, se indoiau rr du-
rat i ieeau sub suprarat cu prul risipit in alge negre.
Jim auzea galgaitul ampliricat al apei i edea limpede ca
printr-o lentil mare atat rundul apei, cat i trupul su prop-
riu, care btea ritmic apa cu picioarele. n transluciditatea
cristalului elastic zrea din cand in cand cate un mic i mons-
truos crab, ce rugea cu o indemanare admirabil i comic
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
totodat, lunecand lateral i intrand in rundul nisipului rin
atunci cand oia s intind mina spre el. Un pui de calcan
ant i lat rdea ca o torpil rundul, rugind rulgertor.
mbtati de inul salin al mrii, Jim i Dora inaintar
catia pai, unde apa era cea mai adanc, i rcur un nou
plonjon. De data aceasta se edeau amandoi prin ap dilatati
i lucioi. Dora arunca picioarele ca o batracian i aducea
palmele sub pantece, sonorizand apa, i in clipa cand oia s
se aante spre rund era indoit de elasticitatea lichidului i
scoas prelung spre suprarat.
Dup ce se odihnir catea minute, Jim i Dora inaintar
din nou pan unde apa atingea brbia i se lsar cu mana
pe luciul apei. Lichidul gros i srat ii rcea s pluteasc rr
srortare. Cu mainile indoite in chip de echer, despicau
amandoi apa, trgand-o pan la olduri, in reme ce picioa-
rele insoteau alternati mainile, izbind cu tlpile inclinate spre
rund. Pentru ca s poat aluneca mai repede i respira, se
culcau adanc pe urechea stang, scotand gura i ochii spre
cer, iar Dora, creia apa srat nu-i plcea, umrla in chip
comic obrajii i arunca lichidul din gur. La rstimpuri, spre
a se odihni, se intorceau pe spate, rcand jI:n.I. i clcand
numai apa, regresi, cu tlpile picioarelor.
Dora ru s se ia la intrecere cu Jim, i atunci, lungindu-se
amandoi pe superricia apei cu capul in lichid, drepti ca tor-
pilele, btur mrunt apa cu arrurile picioarelor, umpland de
spume alul, iar cu mainile inripte repede i alternati
dinaintea capului, lunecar accelerat i clocotitor, ca o barc
cu motor. n curand ins Dorei ii intr ap pe nas i ru ne-
oit s se intoarc pe spate spre mal.
n acest timp Lola i cu Medy se jucau srind pe deasupra
clocotului de spume, dei Lola se rerea cu langori i cere-
monii coregrarice ca apa s nu-i ude prul lung i cret. Dora
i Jim srir in pas alergtor spre ele, i, cand rur aproape,
se npustir in aluri i le improcar cu stropi, loind apa cu
latul palmelor. lu un chiot general i toti rugir pe plaj, unde
&
G
.

C

-
5
+
7
se aruncar in nisip. Jim rcu o tumb peste cap, iar Dora,
ridicand un picior pan la inltimea mainii, czu brusc pe
gambele descordate, ca o nereid cu dou cozi.
Jim era ins nelinitit. Atepta momentul de a orbi sin-
gur cu Dora, riind sigur c rata aea s-i destinuiasc cea,
de reme ce-l chemase inadins. Merse de-a lungul plajei,
loind pietricelele i scoicile cu arrul piciorului i prer-
candu-se a cuta cea.
- Dora - strig el cand zri un picior enorm de crab -
ino s-ti art cea!
Dora ls pe celelalte rete i alerg spre Jim. Se plec jos,
lsand s i se umrle in chip gratios pulpele in ingenunchere,
i prii curioas.
- Ia te uit ce cochilii rantastice! obser ea.
Jim strig mai de departe, unde plecase intentionat :
- Vino s ezi altele i mai rrumoase! ntr-ader, intr-un
anume punct al litoralului, smulse probabil de pe stancile
interioare ale mrii, mormane mari de scoici sclipitoare rceau
din plaj o aren de sideruri. Dora ari esel mainile in ele.
Unele erau mici, albe-iolacee, altele bronzate sau trandaririi, i
unele chiar cu rerlexe de aur i erau aa de numeroase, incat
picioarele intrau in ele ca intr-un nisip. lurati astrel de sclipirea
scoicilor, cei doi inaintau atenti, clcand cu picioarele in limbile
subtiri ale alului, pan ce se deprtar mult de-a lungul
trmului. Malurile erau abrupte i galbene ca lutul, dar de
aproape straturile rocilor se edeau a ri alctuite din mici scoici
galbene. n alte imprejurri Jim ar ri meditat asupra imensei
strechimi a acestor relice antediluiene peste care clca, dar
acum erau amandoi prea absorbiti cu gandul, nelinititi c
trebuiau s-i spun cea. Din loc in loc, grmezi mari de
buruieni acatice negre murdreau plaja i o umpleau de un
miros retid de pete putred i lintit. Roiuri compacte de mute
lucitoare bazaiau deasupra gunoaielor marine in care se zrea
cate un guid sau crab etezi, aa incat Jim i Dora o luar
inapoi i se aezar pe un boloan mare ce ieea din ap.
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Dora - zise Jim ctre rata care se juca cu picioarele prin
ap - ai spus c rei s-mi destinuieti cea! Inima ii zacnea
pe loc de emotie.
- Da - rspunse Dora - dei imi ine aa de greu, mi-e
oarecum ruine s-ti spun!
- Curaj! indemn Jim. Unui prieten ca mine poti s-i spui!
- lirete! Simteam chiar neoia s m destinuiesc cuia
de aproape, i tu eti mai aproape de mine ca oricare.
- Li bine insist nerbdtor Jim. Dora tcu mult reme
cu capul in jos.
- Vroiam s-ti spun - indrzni ea tarziu - c sunt roarte
rericit... aa de rericit, c nu tiu pe ce lume m arlu... mi
ine s tip de bucurie i de nelinite. 1rebuia s m descarc
de bucuria asta cuia i de aceea te-am chemat pe tine, riindc
de colege mi-e rric... Sunt logodit... in srarit iubesc pe
cinea i sunt bolna de rericire.
Jim rmase inmrmurit in rata acestei rete care se des-
tinuia lui cu naiitate, in clipa chiar in care oia s-i smulg
mrturisirea c-l iubete. Aceast lips de perspicacitate a lui il
buimci cu totul. Dora pru a obsera o paloare pe rata lui,
i din instinct reminin adug:
- Stiam c tu n-ai pentru mine decat sentimente de prie-
tenie... de aceea ti-am spus. Sunt sigur c ei ri prieten i cu...
el, cruia i-am orbit despre tine. De altrel, seamn cu tine,
i, arar de el, tu eti acela la care tiu mai mult.
Dora ii poesti apoi ca o nebun c... logodnicul se arla
la studii in strintate, c-l zuse peste ar in acant i c-l
atepta s-i termine in curand studiile spre a se cstori. i
rcu portretul rizic i moral, diulg unele amnunte idilice,
i priind gale la Jim, cu capul ei tuns bietete, zise razand i
btand din palme:
- Seamn groza cu tine, cand pironeti priirea aa
mirat, ca acum!
Zicand acestea, intr cu picioarele in ap i ajungand mai
la adanc incepu s inoate oinicete. Jim porni i el dup ea,

G
.

C

-
5
+
7
spintecand apa cu rurie de Neptun, dar rcea astrel ca s-i
spele in apele mrii eninurile ce-i eneau din adancul sur-
letului, de uimire, de deprimare i mai ales de mandria iril
jignit de a se ri lsat pan intr-atata inelat de aparente, incat
s se cread iubit de Dora.
Dora, Lola, Medy i Jim se adunar din nou laolalt,
intinzandu-se pe nisip, dar stteau toti stingheriti i tcuti, ca
i cand s-ar ri simtit inoati cu cea. Ca s-i alunge ciuda,
Jim priea mereu spre Lola i i se pru chiar c rata era mai
arectuoas i mai putin hieratic de cum crezuse la inceput.
O intreb de mici nimicuri, dac i-e rric de ap, ce sport ii
place mai mult, pan cand Medy, srind in picioare, zise:
- Haideti, copii, s mergem, c e tarziu i m ceart tata!
Ajunser cu barca intocmai ca la sosire, pe alul mai po-
tolit, pan la alupa ce atepta ancorat, i in bubuitul surd
al motorului i ebulitia apelor la carm se indreptar spre
Constanta, care se prorila ca un decor de rier inroit pe panza
iolacee a amurgului. Un iaht alb trecea incet pe orizont i car-
duri de pescrui tiau cu aripile intinse suprarata apei erzi.
De ce oare m tulbur atat intamplarea asta medita Jim
catea ore mai tarziu, plimbandu-se singur pe intuneric de-a
lungul digului. Pe Dora, la drept orbind, nici n-o iubesc!
Pan acum catea zile nici nu m-am gandit la ea. A rost un
joc increzut i o incercare anitoas a puterilor mele i atata
tot. n trei zile nu se nate o dragoste.
Cu toate acestea, ii prea ru, rr s-i dea seama de ce, c
pierduse pe Dora, rie dintr-o obinuint care te race s regreti
un lucru abia cand nu-l mai ai, rie din ciuda de a ri rost astrel
inelat in preederile lui. Mult reme sttu pe o banc, as-
cultand mugetul mrii i harairea rrunzelor uscate tarate de
ant, apoi, cutremurat de rrig, hotri c mentalitatea germanic
a Dorei nu se potriea cu surletul su clar latin. Consolat cu
aceast descoperire, se sili s-i eoce in minte latinitatea sub
chipul eterat al Lolei i porni regenerat spre cas.

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
PlTl MCDERN Sl 6IIE 80AIEI
- Ai s primeti o este pe drum
de sear de la un crai de ghind. Parc-ti cade in aternut.
|i-e inima indoit de nite orbe de la o dam de erde. Ai
s dai bani.
Zicand acestea, tanti Magdalina pocnea crtile cu unghiile
i le priea cu o lsare de circumspectie saant a buzelor.
1anti Lisandrina asculta elaioas la cellalt capt al mesei de
nuc, credul ca la un consult medical. De jur-imprejurul me-
sei, aezate pe rotolii de plu rou, tanti Mali, tanti Ghenca,
tanti Agepsina, tanti lira i tanti Caterina ateptau grae
uscarea drojdiei din cetile de carea rsturnate in rarrurioare,
in ederea consultatiei iitorului de ctre tanti Magdalina. n
salonul pe ai crui pereti atarnau portrete in ulei ale ra-
miliei, executate la Viena dup rotograrii, mirosea a spirt
denaturat, a carea i a gutui.
liind duminic, cele apte remei se stranser aci dup
mas, arar lsandu-se pe neateptate ant tios i rrig. O
ploaie mrunt se pulerizase pe geamurile zgaltaite de ant,
i prin ceat trei ulmi nemsurati i aproape desrrunziti se
zreau cltinandu-se elastic pe loc.
- Bani medita o clip tanti Lisandrina. O s dau chiria
de Srantul Dumitru, asta trebuie s rie.
- A naibii carte, rrate - se entuziasma Magdalina de
propria-i art - cum a ieit ea tocmai la pont!
Apoi stranse cu amandou mainile crtile de pe mas i
incepu s le amestece, descantandu-le in oapta buzelor.
Voi, 24 de crti ca 24 de rrati, cum zugraul -a zugrit,
aa s-mi spuneti, cum descant, aa s-mi artati, s-mi
sorociti de Ioan, de soarta lui, de casa lui, de iitorul lui...

G
.

C

-
5
+
7
Dup aceasta intinse crtile una dup alta, plesnindu-le
putin la aezare, i cu glas conridential, ca pentru sine, ddu
erdictul:
- i d drumuri scurte cu indoial i orbe rele de la o dam
de tob. O s aib izband in dragoste la o dam de cup. Asta
cine-o ri Plange cu lacrimi pentru el i-i trimite o este pe
drum de sear. Are el cea - coment tare Magdalina ora-
colul - de-o reme incoace ine mereu tarziu acas i zpcit.
- Li - zise tanti Ghenca cu umor - i-o ri gsit reo
nebun de astea tunse, care sucesc capul tinerilor i stric casa
oamenilor.
- 1ot ce se poate, rerlect Magdalina. Cum este el slbatic
i rat mare, il zpcesc remeile numaidecat. Magdalina nu
ar ri crezut in ruptul capului c Jim era mai initiat in do-
meniul erotic decat prea.,
Cand intinse din nou mana s strang crtile de pe mas,
rcu deodat o strambtur i exclam:
- Vai de mine, umrul!
- Reumatism, diagnosticar celelalte.
- S-a schimbat remea, zise Magdalina cu surerinte exa-
gerate i satisractie tiintiric. Cum o da un nor sau o ploaie
pe undea, simt ace in os. Umrul meu e ca un barometru.
Strambandu-se i micand precaut bratul., Vai de mine!
n acest moment zri una din pisici, care, cuibrit pe un
rotoliu, ii lingea de zor blana cu limba roie i aspr.
- Ptrut, nebuna dracului, nu te mai linge - o izgoni Mag-
dalina - c destul a plouat!
Oricat actiunea aceasta ar ri mirat pe cinea strin de casa
cu molii, ea era o aplicatie legitim a unei constatri cu ca-
racter tiintiric. 1anti Magdalina obserase un raport de cau-
z i erect intre pisic i temperatur. Ori de cate ori pisica se
lingea, ploua sau cdea ceat, i, rirete, Magdalinei ii treceau
ace-ace prin umr. Pisica riind un antecedent, era deci cauza
ariatiilor climaterice, i ca atare, eliminand cauza in spet
pisica,, se inltura i erectul adic reumatismul,.
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Cum te ia intreb cu interes tanti Ghenca.
- ntai imi d nite rulgere reci prin incheieturi, pe urm
imi trece un ac i apoi altul i m tine aa in ace, pan ce simt
un cui rierbinte care imi strpunge umrul i nu m las s-l
mic. ncercand s se mite., Vai de mine!
- Ai rcit! opin tanti Agepsina.
- Plangret., M-a tras umezeala din peretele de lang pat,
c suge apa i a crescut ciuperci pe el. nchinandu-se.,
Doamne, Maica Domnului i sranta duminic de azi, ajut-
mi, Doamne, s m d odat in casa mea, cu lucruoarele
mele...
- Ce te plangi tu se rsti tanti Caterina, parc eu sunt mai
zdran Uite, eu genunchiul drept nu pot s-l mic deloc,
mai ales cand plou. Parc mi-a intrat o achie in el. Am pus
salicilat, camror, mutar, i nimic.
- Ai rcit! diagnostic iari Agepsina.
- Mai e i arsta! zise tanti lira. De-acum incolo nu ne
putem atepta la altcea.
1anti Ghenca deeni ant ca o meduz.
- Btran eti tu dac rei! Neamul nostru nu e cocoit
i putred ca lumea de azi, i la arsta noastr Iaca era cu prul
negru i tanr.
- Lu n-a aea nimic - se destinui tanti lira - dac n-ar
ri inecciunea asta. Cand urc scrile sau m supr, mi se pune
un nod in gat i m inbu i toate inele imi pocnesc.
- Din suprare in toate - se cin Magdalina. Cand m
necjesc, toat noaptea imi tremur inima i se zguduie patul.
Din suprare poate s-ti in - Doamne rerete! - dambla!
- lugiti d-acolo! intereni Agepsina. A rcit, ai rcit la
piept.
1anti Lisandrina gsi cu cale s-i spun i ea surerintele:
- Lu, cand m sperii de cea, m aprind la rat i am pal-
pitatii i nu pot s m linitesc dou ceasuri. Noaptea m ia
cu clduri i cu rrig i m doare capul. Am s m-art la
doctor!
"
G
.

C

-
5
+
7
- S te arti la doctor! sri tanti Caterina. S-l d cer-
ind, i nu m duc la doctor! Doctorii iti nscocesc cate n-ai
i te omoar cu zile. Printii notri n-au mai rost la doctori i
au trit pan la 80 de ani. Cand era Iaca tanr, un doctor a
gsit-o orticoas. A ras remeia i-a zis: O s te ingrop pe
dumneata i pe copiii copiilor dumitale, aa orticoas cum
m ezi. Si aa a rost!
n tot acest timp tanti Mali, rata septuagenar a Iachii,
sttu dreapt i uscat pe rotoliu, zambind ironic. Scurta
pelerin cardinalesc ii mirosea a coli i tmaie, cci rusese
de dimineat, in calitate de consilier, la un parastas.
- Lu - zise ea - multumesc lui Dumnezeu, pan acuma
sunt sntoas!
Conridentele medicale urmar cata reme, tanti Agep-
sina explicand totul prin rceal, iar tanti Magdalina te-
mandu-se indeosebi de dambla, maladie larg, in care
intrau leinul, zcerea la pat, paralizia i imbecilitatea senil.
Dup aceea toate inirar cetile de carea in ordine in rata
tantei Magdalina, care, cu extaz de Pitie, incepu consultrile
destinului negru de drojdie, intai in ceaca Lisandrinei, cea
mai pasionat intrebtoare a misterelor, in crti, in plumb
topit, in oglind, in cenu, in palm, in ghioc sau in carea.
Magdalina ridic ceaca in dreptul ochilor i, dup o in-
delung contemplatie, zise ediricat:
- ti d roarte bine! Uite, ici e ca un cap de om cu mustti
mari lang un brad i o salcie i deasupra o rloare i o stea.
Ai s raci cunotint cu un brbat care se gandete la tine cu
dragoste i cu temei i plange din cauza ta. Si parc la urm
o s izbanditi.
Lisandrina se rcu i mai piersic decat era, lsandu-i
hotete i cu ironie interioar pleoapele in jos.
- De unde pan unde brbat! lleacuri!
- Nu mai spune aa! Soarta! Soarta le race i le desrace.
Cine tie de unde sare iepurele! 1anr eti, rrumoas eti!
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Ce ti-e scris... in rrunte ti-e pus! declar solemn tanti
Ghenca. Noi, sla Domnului, rrumoase am rost, cea aere
am aut i nu ne-am mritat, riindc nu ne-a sunat ceasul.
Altele sunt slute i neisprite i se mrit cu brbati buni.
Soarta!
- Nu e numai soarta - indrzni incet i mieros Lisan-
drina - mai sunt i altele. Cand stai aa inchis ca la mans-
tire, rugind de lumina zilei ca o cucuea, cine reti s mai
indrzneasc s te cear Se sperie i lumea de atatea clugrite.
- Ba e soarta, rato! se oteti Ghenca. A enit cinea s te
cear i te-am impiedicat noi Dac ti-era sil de manstire,
de ce nu te-ai dus in lume
- Lsati cearta acum! intereni tanti Magdalina conciliant.
Vremea ta nu e pierdut. Uite, iti d aici un apor sub nite
ramuri i psri pe deasupra. Ai s raci drumuri cu izband i
cu rericire.
- Apropo! zise tanti Caterina, s nu uit! S edeti ce is
curios am isat ast-noapte. Se rcea c edeam lang o ap
tulbure, i Iaca, intins intr-un cociug, trecea pe rau, r-
candu-mi semn cu mana, i parc un caine negru, cum era
Milord, urla i ltra de zor. Pe urm parc edeam la msut
in grdin i mancam cirei amare, mangaind un cal cenuiu.
Poate unde m-am gandit c n-am rcut anul sta dulceat
de cirei amare!,
- Cainele negru e necaz, dar cociugul arat tmduire,
zise Agepsina. Vise de noapte, rleacuri, cine tie cum te-ai culcat!
- Ba eu cred in ise! rspunse Magdalina. Cand a murit
Marinescu - Dumnezeu s-l ierte! - trei nopti in ir am isat
numai nunt i scri intinse la pmant i mi s-a izbandit. Iaca
e remeie btran, te poti atepta oricand...
Ghenca protest energic i cu umor:
- Mai lsati i oi gandurile negre! Mai bine uit-te in
ceaca mea, s ezi dac m mrit.
1oate remeile traser rotoliile i mai aproape de mas i
ascultar rand pe rand oracolul, comentand.
$
G
.

C

-
5
+
7
Pendulul btu de cinci ori i cant apoi o melodie cu
orchestratie diruz i inbuit.
- Cum trece remea! constat rilosoric tanti lira.
Se auzeau streinile curgand i cate un huruit de roti pe
caldaramul colturos. Ploaia cdea in rire izibile, reci, intr-o
mare i uniersal urzeal, lustruind acoperiurile de tabl
ruginit ale bisericii din apropiere. Scpat prin streinile
ciuruite, apa se prelingea pe pereti, umplandu-i de o muit
erzuie. Se simtea in aer rrigul i umiditatea toamnei, sim-
bolizate intr-un oltean zdrenturos, care edea zgribulit cu un
sac in cap, lang una din coloanele peronului din rata bi-
sericii.
Jim se inartea in coliia odii, neros c nu putea iei.
Cu Vera se inoise s in la osea, pe inserat, numai dac
era reme bun, iar la Lola nu indrznea s se duc, pe
ploaie, aa, rr nici un pretext. Si-o inchipuia pe Vera plim-
bandu-se, ca i el, agitat in odaia ei, priind pe rereastr de
nu cuma ploaia s-a oprit i chinuindu-se s rezole prob-
lema dac, oprindu-se ploaia, trebuia sau nu s se duc, dei
era ceat grea i umezeal. i rcea plcere s-o ad pe Vera,
i intalnirea ii deenise chiar o necesitate. O socotea ins o
prieten mic sau un rel de sor a crei simpatie era indis-
cutabil i obligatorie, i nu se tulbura prea mult de absenta
ei. Amorul propriu iril al lui Jim rusese jignit i aea neoie
de o satisractie. Cut s se coning c Dora ii era indi-
rerent, ba chiar antipatic, i c nu-i plcuse in ea decat
estetismul pozelor rizice, i c, in srarit, rat de completa lui
neutralitate, gestul retei insemna o ictorie gratuit a lui, o
doad de marea lui putere de persuasiune. Dar tocmai din
cauza aceasta era rurios. lusese in genere atat de alintat de
rete cu intimitatea lor, incat credea c are asupra lor un drept
senioral pe care il putea transmite altora. lr s le iubeasc,
era gelos de ele cand le edea ramiliare i cu altii. Pentru ca
intamplarea cu Dora s ri rost in conrormitate cu amorul lui
propriu, ea trebuia s se petreac aa: Dora ar ri trebuit s-i
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
dea a intelege c-l iubete, dar c ar ri in stare s inete a iubi
i pe altcinea, dac el, Jim, n-ar imprti sentimentele ei.
Atunci el, generos, ar ri mangaiat-o i, doedindu-i c aea
inc de luptat spre a-i race cariera, i-ar ri ingduit s iubeasc
pe altcinea, dandu-i sraturile i binecuantrile sale. Jim
izbuti s se consoleze putin cu aceste naie inentii ale ima-
ginatiei, dar nu atat incat s nu surere la gandul c i Lola
putea s-l resping. Aceast presupunere il indarji, i cu toate
c ii ddea seama roarte bine c Lola nu se potriea deloc
temperamentului su, jur in inima lui s-o cucereasc, pentru
ca apoi s rac... pe indirerentul. Cu aceste idei satanice in
minte i cu o antipatie iolent impotria iningtorului
necunoscut al Dorei, pe care, pe aceast ploaie de urat dezo-
lant, l-ar ri rcut cu un pumn In.I.:, la pmant, iei din
odaie cu gandul de a colinda toat casa pustie. Lra o ocupa-
tie totdeauna distracti pentru el, riindc descoperea mereu
echituri ascunse pan atunci, litograrii, rotograrii i romane
echi aruncate pe scrinuri sau in perazul rerestrelor.
1recu prin catea sli i odi semiobscure. n iatacul tantei
Ghenca era o ordine de muzeu. Deasupra patului mare de
nuc, cu suluri mari de catirea, priea dintr-o rotograrie mrit
o remeie cu bonet pe cap, inc tanr totui, prelung i dul-
ce la rat. Lra Iaca la 0 de ani. 1otul era aezat dup prin-
cipiul simetriei. Unui tablou in dreapta ii corespundea unul
in stanga, in cele patru puncte cardinale ale mesei erau patru
rotolii, in rata sobei cletele contrasta cu un carlig. De taan
nu atarna o lamp, ci un candelabru cu luminri echi de
spermantet, de care ibrau sclipind ciucuri de cristal. Pe un
scrin mic Jim zu un rar de crti aezate cu mult chib-
zuial decorati. Deschise una legat in piele i descoperi c
era o traducere eche cu litere chirilice a R.In.I A:.: de
Al. Dumas. Mai in jos era o colectie intreag din reistele
IajI.I i 1.II: .I.n:.I.I, cu roile putin inglbenite la mar-
gini, de care nu mai auzise. Gsi i un 1:.I .: 1I.InI., precum
i 1: .I.1 u.. .n.. j:. A:u.aI..II. 1.n.a:nu. n odaia tantei
&
G
.

C

-
5
+
7
lira toate erau in neoranduial. Uile de la ironier deschise,
jupoane de tarta neagr aruncate pe spetezele scaunelor, cutii
de cercei in rata oglinzii, iar pe masa rotund din mijloc,
catea perechi de jocuri de crti.
La tanti Agepsina incperea era mai ast i mai auster.
N-aea rotolii, nici candelabru. n schimb, peretii erau plini
de icoane i candele aprinse ca intr-un paraclis, iar pe o mas
lung i inalt de stejar, intinse la un perete, erau aruncate in
neoranduial o sumedenie de srenice de argint i de alam,
de potire de cupru, bizare, i de chesele de cristal gros, pline
cu dulceat. Jim lu o lingurit ingust de argint cu manerul
rsucit i o ari intr-un erbet pietriricat i zaharisit, rcandu-i
trei guri prorunde. Printre srenice se arlau rel de rel de crti
bisericeti cu scoarte de piele innegrit i cu miros de tmaie
i lumanare. Lrau minee, molitenice, agheasmatare, 1I:,:
.1n:.I.I 1:.II., 1I..I A:I.II 1an.I.I. Aceast din urm crti-
cic aea paginile slinoase de prea mult lectur, cci tanti
Agepsina, riind mistic, o citea in riece dimineat i in riece
sear, sperand, dup sratul rostului pop de la Udricani, s
rorteze hotrarile soartei. Jim obser c intr-una din crti
dou pagini erau mai negre ca celelalte, indoite la colturi i cu
o jurubit de mtase i o iconit de hartie ca semn, ceea ce
doedea c paginile in chestiune erau des consultate. Des-
cirrand cu diricultate sloa chirilic, deslui urmtoarele:
Pentru robii lui Dumnezeu cutrii,, care acum se logodesc
unul cu altul, i pentru mantuirea lor, Domnului s ne rugm.
Pentru ca s se dea lor rii spre motenire neamului i toate
cererile cele ctre mantuire, Domnului s ne rugm.
Pentru ca s li se trimeat lor dragoste desarit panic i
ajutor, Domnului s ne rugm.
Pentru ca s se pzeasc i s se binecuanteze ei intr-un
gand i credint tare, Domnului s ne rugm.
Va s zic asta citea de ani de zile domnioara de aproape
60 de ani Agepsina! Jim cut in zadar s i le inchipuiasc in
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
posturi sentimentale. lantasme groteti din Albrecht Drer ii
rneau imaginatia, incltate in ciorapi lungi i dubli de lan,
aceste trupuri ininetite i pergamentoase, cu incheieturile
oaselor bulbucate i crnurile czute, cu pantecele umrlat
asemeni unei tumori, trebuiau s rie lipsite de orice rior tactil
i imbrcate intr-o epiderm indurat i rece ca o unghie.
Singura oluptate posibil era aceea de a expune o parte a
trupului la temperatur inalt, de a-l unge cu uleiuri camro-
rate, cu salicilat sau cu lranzbranntwein, inclzindu-l o clip
i toropindu-l. Dac se mai gandeau inc la existenta cs-
toriei, edeau in ea un raport cu totul abstract, indeplinirea
unui comandament moral la care nu le inrednicise soarta.
1oate aeau pentru brbat o opinie roarte raorabil i
edeau in el un stpan al casei i al lumii, rat de care o
remeie nu aea niciodat dreptate. Un brbat rrumos insem-
na pentru ele un ins impozant, cu mustti mari i eentual
cu barb, oinic i mai ales matur, ceilalti rai riind nite
neispriti.
Jim ru s ad i pe Siliestru i intampltor s-i cear
reo carte. Cand, dup catea bti in u, intr in odaia lui
plin cu crti, gsi pe singuraticul unchi la mas, cu mainile
deasupra unor hartii luminate de circumrerinta abajurului
unei lmpi. Siliestru prea speriat i bolborosi catea cu-
inte ininteligibile, incercand s ascund cu mana hartia de
dinainte-i. Lra in obinuitul halat, prul i barba ii erau
zburlite de trecerea degetelor prin ele i ochii nu izbuteau
s-i gseasc un punct rix. Mirat de aceast timiditate, Jim
zise repede, neindrznind s se mai aeze ca de obicei spre
a sta de orb:
- Stiu c ai pe Saint-Simon, d-mi primele dou olume
s m uit ast-sear prin ele.
Siliestru se scul zpcit i incepu s ctrobiasc plecat
in genunchi spre rarturile de jos, dei Jim zrea olumele, care
erau legate in piele, intr-un rart mijlociu. Cum Siliestru era
intors la el cu spatele, Jim arunc o priire spre hartia de pe

G
.

C

-
5
+
7
mas, ce nu putuse ri ascuns, i constat c cuprindea
ersuri, transcrise caligraric in chip de epistol:
Stimat prieten,
Inima mea e trist ca salcia pe maluri,
Ce prins-n rdcin se scutur pe loc,
Si neagr, despletit, se oglindete-n aluri
Si se-mpletete c-umbra de ap-n tainic joc.
Si-n timp ce apa trece rotindu-se-n bulboane
Pe runduri mai inguste sau albie mai lat,
Stropit cu a brumei sau ploilor broboane,
La ara ca si iarna st sumbr, dezolat.
Va s zic rcea poezii de dragoste, gandi Jim, i, ru-
inat de a-l ri surprins asupra raptului, scoase repede cele
dou olume din rart, zicand:
- Las, c le-am gsit, in reme ce Siliestru scotocea
inutil in toate prtile.
De aci trecu in salon, unde auzise orb.
- Uite i pe boier lurtun, zise tanti Ghenca. Plange,
domnule, dama de cup pentru dumneata i-ti trimite este
pe drum de sear!
Jim rcu un semn cu mana prin aer c nu-l intereseaz
remeile, iar tanti Magdalina, printr-un semn asemntor
ctre celelalte, conrirm slbticia lui. De rapt, el enise s
ad dac tanti Mali era aci, spre a putea merge in odile ei
de la strad, pe care nu le mai zuse de mult i in care se
arlau multe curiozitti. Iei deci din salon i, trecand printr-
un geamlac lung, intr in apartamentele Moliei, zis i
Colireasa. O duhoare de oarec i de gandac striit ii gadil
nrile i-l rcu s strnute cand intr in una din odi, care era
plin de o sumedenie de mobile i obiecte: rotolii desrun-
date, taburele, scaune cu speteaz mare ca de tron, scrinuri,
crti i cutii numeroase, iar pe pereti rotograrii mari inrmate
i o multime de panze pictate, neincadrate, i unele neter-

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
minate chiar. Pe o msut se arla un ronograr cu sul de
cear, iar in colturi, pene de pun. Jim ru s stea pe un roto-
liu mare, imbrcat in panz pan jos, dar se prbui intr-o
ran. Ridicand inspimantat acopermantul spre a repara
neajunsul, constat c rotoliul poseda numai trei picioare, al
patrulea riind inlocuit prin catea crmizi suprapuse. Prii
sub pat i zu c era plin cu lemne de roc. ntr-una din
cutiile mari de pe mas gsi mii de bete de chibrituri, unele
de mult ieite din uz. ntr-alta se arlau cuie. ntr-o lad de
lang sob descoperi, in rine, o cantitate apreciabil de man-
gal. 1oate acestea il rcur s rad, nu ins s se mire, deoa-
rece cunotea itiile btranei.
1anti Mali inchiria pe remuri aceste incperi in care
locuia ca odi mobilate i-i supunea chiriaii, de obicei stu-
denti sau impiegati, la un control i o muire riguroase. De
cate ori intra in camer, sustrgea un lemn din lada de lang
sob i-l ascundea sub o canapea din sal. Nu se linitea pan
ce nu scotea mcar dou chibrituri din cutie. 1ia cu un
briceag o parte din lumanare i smulgea, dac putea, o roaie
de hartie. ncetul cu incetul, scotea din incpere toat mobila,
inlocuind-o cu mese chioape, oglinzi sparte i petice de
coor, lucruri pe care le cerea de la altii sau le dibuia prin
gunoaie. Aaritia ei atingea rorme rabuloase, i lumea o nu-
mea Colireasa. Crbunii din lad ruseser strani de pe
drum, bucat cu bucat, in sute de randuri. 1ot aa i cuiele.
1anti Mali i-ar ri construit o cas cu crmizile pe care le-ar
ri cerut ani de zile de pe la binale. ntr-un rart al scrinului
aea catea kilograme de crampeie de lumanri. Cu des-
arire nesimtitoare la rrig, rcea rocul numai cu jurnale, iar
lemnele adunate din muiri datau din epoci indeprtate.
Asidu martor la botezuri, nunti, inmormantri i parastase,
ea pstra drajeuri de la restiitti imemoriale, precum i un
numr inrricotor de rarrurii i pahare, adic ase de la
direritele pomeni la care asista. Politicoas i chiar distins,
tanti Mali cerea, pe oriunde se arla, bomboane, prjituri,

G
.

C

-
5
+
7
nimicuri, ca s duc la nite nepoti mici, i in relul acesta se
explica prezenta in dulapurile ei a rragmente de cozonac
pietriricat, praline i chiar jucrii. 1ablourile din perete le aea
de la un chiria, ele la Bele-arte, cruia i le sustrsese in parte
i in parte i le ceruse. 1anti Mali, atat de sobr in toate,
deenea de o lcomie nemaipomenit cand manca la altii, ca
i cand ar ri oit s-i rac o rezer de alimente in iscere.
Nu rusese bolna niciodat de nimic i nu edea mai deloc
in pat, i odat, scrantindu-i piciorul, a mers mereu din
odaie in odaie ca o barz ontoroag, de teama zcerii.
Decesele n-o intristau deloc, ba dimpotri, orbea cu o-
luptate i cu admiratie de luxul i ceremonialul mortuar, ca
de cea important numai din punct de edere administrati.
Aceast rceal proresional o rcea se ede util, cci era
roarte des chemat s prezideze cu bonetul i pelerina ei
scurt cu miros de coli eenimentele triste. Jim rmase
inmrmurit cand zri intr-un colt al odii, intr-un morman
mare de jurnale, catea reiste pe care le cutase in zadar.
1anti Mali colecta cele mai mici hartii i jurnale spre a le
inde apoi cu kilogramul ca maculatur.
Se intunecase de-a binelea, cand Jim tresri de o btaie
uoar in geamul dinspre strad. n acelai timp auzi pai
uori arar i inartirea clantei. lugi repede in cealalt odaie,
cu gandul de a iei pe o a doua u, ce ddea intr-o slit,
dac ar ri rost tanti Mali. Lra ins Lisandrina, a crei rat
rotund i lucioas o recunoscu in intuneric. Aceasta deschise
incet geamul i incepu s orbeasc repede i in oapt cu
cinea de arar.
Jim nu putu deslui bine conorbirea. Un glas prorund
dinarar argumenta in surdin:
- 1rebuie s te hotrti odat... m-am gandit la toate...
am casa mea... pan cand ai s stai aici Mai in oapt.,
Ce-ti pas de lume... reau s te am cu mine...
Lisandrina rspundea cu glas sugrumat:
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Vorbete incet, s nu ne-aud... mi-e rric s rac pasul
sta... s m mai gandesc... imi scrii la persoana tiut... Dac
te gandeti cinstit la cununie...
Hei - gandi Jim - casa asta e mai dramatic decat imi
inchipuiam! i rugi repede pe u, ca s eite o intalnire
penibil. Nici nu intrase bine in salonul acum iluminat, i
unde toate btranele, arar de Agepsina i de Lisandrina,
absente, jucau loto, astupand numerele, din lips de rie, cu
boabe de porumb, cand Agepsina intr senzational pe u
i zise ascutit din prag:
- letelor, nu titi una: a murit Iaca!
- Nu m-nnebuni! spuse calm Ghenca, ridicand capul
din cartel.
- Nu minte isul! declar aproape satisrcut de coinci-
dent Magdalina. Cand isezi nunt ori cal negru nu e de-a
bun!
Jim se repezi pe u, strbtu in goan curtea i intr in
csuta din rund a btranei. n lumina tremurtoare a unei
lumanri groase de cear inript intr-un srenic, Iaca edea
intins in sicriul ei, ca intotdeauna. Prea complet osiricat, i
epiderma ii era lucioas ca un sider inglbenit. Buzele subtiri
ii czuser peste dinti in aa rel, incat teasta capului se contura
in toate concaittile. Moart incet de treizeci de ani, aceast
mumie in arst de un secol intrase in srarit in lumea nemi-
cat a rocilor, cu care semna atat de mult. Lungindu-se i
coborandu-se, rlacra lumanrii ridica i dobora umbrele de
pe pereti, descoperind prin colturi pisicile inspimantate de
lumin: i cand Jim ru s inainteze in mijlocul odii, un
cotoi negru incepu s miorlie gros pe rereastra in geamul
creia bteau, prelungindu-se in lacrimi, rirele ploii reci de
toamn.
"
G
.

C

-
5
+
7
CE RE VEA N0A8I!
De cata reme Vera prea cu
totul schimbat. Slbise, i pe rata prelung de paloarea cri-
nilor, ochii mari, umezi intraser in eclipse iolacee. Imper-
tinenta gratioas din priire ii dispruse i tremurtura nrilor
i a buzelor subtiri trda o excitabilitate inrinitezimal de lac
tulburat concentric de rare picturi de ploaie. Vera se prer-
cuse in madon liid boticellian i cdea in contemplatiuni
somnolente i rebrile sub intoxicatia a mii de tuberoze cu
crnuri de sider. Mersul ei se cltina plutit pe deasupra solului,
i-i mai lipseau aripile i aureola ca s poat ri angelizat pe
un tron brodat in aur, cu un mare lujer de crin in mana
subtire i prelung.
La mas Vera enea totdeauna tarziu i cu aer de ino-
tie. Priea pe sub sprancenele deenite lungi i languroase i
n-auzea intrebrile ce i se puneau, tresrind ca dintr-o toro-
peal malaric. Lua mancarea in cantitti pentru ppui, pe
arrul rurculitei sau al lingurii, i din paine ciupea dou mici
rramituri. Clinchetul tacamurilor o durea in urechi i in ini-
m cu sonoritti ampliricate pan la o explozie imens, i chiar
galgaitul apei din carar in pahar o supra ca un torent cu
spume. Micile rutti sau obseratiile ii aduceau sangele in ob-
raz, i nu rareori se ridica repede de la mas i mergea s
plang singur in odaie.
Lui Bobby, care, conjurat s nu se ating, ii scosese dintr-o
carte un semn de mtase pe care era brodat cuantul Jim,
ii trase o palm, dup care izbucni pe dat in plans.
Se inchidea de obicei toat ziua in cas i se incptana
intr-un gand ca dup un rluture. Se suia pe patul ei mic i,
imbrtiand perna in maini, cuta s eoce scena din tren. n
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
tremurarea rantasmei aprea chipul tanr al lui Jim, dar in
momentul cand gura lui se apropia de a ei, lumina zilei ii
rnea ochii i ea rmanea cu buzele inrierbantate i cu o
cunun de metal greu, apstor, pe tample. Cu cat strangea
pleoapele mai tare, cu atat nebulozele negre din ochi se
inarteau in rorma rlorilor de eninuri i catirele, de bronzuri
i metale incandescente i reruzau s ieasc in samburele lor
de explozii luminoase rigura zambitoare a tanrului. Acest
steril erort de a isa ii rsa in membre oboseli grele i
rierbinteli, i uneori somnul o surprindea astrel, incletand-o
intr-o catalepsie general, din care isa c rea s se smulg i
nu putea. O detepta o u trantit sau hurducatul unui cami-
on, i atunci inima ii pocnea cu putere in piept i-i simtea
timpanele tiuind de agitatia arterelor. Un gandac ce s-ar ri
tarat printre hartii, un rluture gras de polenuri izbit in geam
o inriorau i o rceau s sar la u.
n sala goal a surletului ei orice ibratie se propaga in
rioruri dureroase. O garoar tinut lang nri ii ddea mici
leinuri oluptoase cu sentimentul de a se prerace in rum i
de a se ridica asupra propriei imagini. Vera simtea des o
slbiciune in tot trupul i senzatii oscilatorii de rcire a mem-
brelor i imbujorare a obrajilor, precum i o scdere a sim-
tului de graitatie. Stand cu ochii inchii, atepta, astrel imb-
tat de parrumuri, ca cea s ralraie in aer i asupra obrajilor
si s se aeze o rsurlare strin i cald. Aerul ii mirosea a
in de cuminectur, i urechea ibra de orgi indeprtate.
Se aeza din cand in cand in rata pianului, cruia ii plcea
s-i mite clapele din gamele joase, larg ibratoare, sau pe cele
de sus, btute in ciocnele de sticl. Nu o multumea nici o
muzic prestabilit, nici o compozitie, ci numai ariatiune
monoton dezoltat in acorduri circulare dintr-o singur
tem obsedant. O repeta mereu pan ce un al de rioruri se
ridica din piept in lacrimile ochilor, dandu-i oluptatea de a
se eapora in sunete. Un nod ii apsa respiratia i-i rcea
rasul i plansul conulsie, olubile. Sunetele prelungi ale
$
G
.

C

-
5
+
7
coardelor o dureau i o sraiau, rcand-o s doreasc leinul
ca o betie.
- Ce are Vera noastr intreb intr-o zi mme Policrat pe
retele ei mai mari, stand pe canapea cu o tigar in gur i cu
prul in j:jIII:.. Mi se pare schimbat!
Acest interes neobinuit pentru Vera proenea la mme
Policrat din rezerele unui sentimentalism neutilizat. De ca-
tea zile pisica ei raorit de Angora, anume Purri, dispruse
din cuibul de delicii al canapelei. Dup strigte de tragedie i
imprecatiuni la adresa probabililor rpitori, mme Policrat
ddu la Mica j.III.I:::. urmtorul anunt patetic:
Disprut joi dimineata pisic de Angora alb. Are un ochi
albastru i altul erde. Rspunde la numele Purri. Pisicii ns-
cuti au rmas rr mam. Orer recompens mare denunttoru-
lui sau aductorului. Str. Polon, 13 bis, primul apartament.
Prin expresia denunttor credea c a speria pe cpi-
tanul de alturi, pe care il socotea autor moral. Prin aluzia la
orrani spera s induioeze surletul crunt al rpitorului. Lipsit
de cldura de blan a pisicii, mana dnei Policrat cut pentru
prima oar o satisractie in pletele Verei, pe care o atrase intr-o
dup-mas pe canapea.
- Ce-i cu tine, rato De ce-ai slbit aa
Neputand ti singur de ce slbise, Vera rmase imbur-
nat i mut i, dup o edere de catea clipe dictate de de-
cent, rugi in odaia ei.
Cat reme nu cunoscuse pe Jim, Vera trise cu ruinea
propriului trup, rr s-l prieasc i rr s-i dea seama c-l
are. La se dezbrca pe intuneric i se imbrca rr s se uite
in oglind, i niciodat nu rmanea atat de goal incat s nu
poat ri surprins de cinea. Cmaa lung de noapte o rerea
de prielitea coapselor i de indiscretiile oglinzilor, i cand
se urca in patul ei, senzatia de curat a panzeturilor o rcea s
cread c omul e alctuit din surlet i rurrie. i aducea
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
aminte cu spaim cum, atunci cand era mai mic, un doctor
cu mustti mari albe ii inripsese degetele in micul ei pantece
i-i lipise urechea enorm i proas sub sanii ei tremurtori.
Vera dormea in pat ca intr-un morman de petale reci de
trandarir, i dimineata srea iute jos, inainte de a ri biruit de
cldura moleitoare a plapumei.
Acum ins rioruri i oluptti neintelese o cutremurau i-i
ddeau sentimentul inotiei. Sedea mult reme inaintea
oglinzii, lipit cu umrul gol i cu obrazul de cristalul rece,
tulburat de cealalt sor, lipit de trupul su. Sanii mici o
dureau, cu corespondente dulci de-a lungul coapselor. Cand
ii trgea ciorapii, prelungea cat mai mult alunecarea mainii
de-a lungul pulpelor i-i plcea s mearg cu piciorul gol pe
parchet. Se ducea cu rebrilitate la baie, pentru oluptatea
dezbrcrii i a lipirii trupului de portelanul rece, gsind in
aceast inocent libidine o tain inrudit cu mrul arpelui
din Lden. Seara se culca mai dereme i adesea se urca in
pat rr cma, spre a se cuprinde singur in brate i a se
culca cu brbia pe propriul umr gol. Dar in aceast auto-
imbrtiare surerea de o nelinite de cea neatins i steril, de
chinul lui 1antal, cruia ii ruge apa de la gur. Mainile, gura o
dureau de a nu putea imbrtia i sruta :I:..+:, ce nu putea
ins determina i care o rcea s suspine adanc de dorint i
ateptare rr rspuns. Se scula tarziu, ezand in cldura pa-
tului i ateptand parc o arip strin de-a lungul trupului.
Inocent ca un copil mai inainte i deci incontient impudic,
acum tip cu groaz cand Bobby nli in odaie rr s bat
i o gsi pe jumtate dezbrcat in pat. Nu se liniti decat
cand il zu ieit, i in ziua aceea nu-i orbi deloc. i era rui-
ne de tot ce o priea corporal: ii ascundea rurele, batistele i
trgea de dou ori cheia cand intra in odaie sau in sala de
baie, punand ca ultim rezistent un scaun in dreptul uii.
Vera surerea alternati de dou stri contradictorii: de o
toropeal ce o rcea s caute patul sau canapeaua i s stea aa
in semiincontient, in agi reerii, sau de o nelinite de a
&
G
.

C

-
5
+
7
umbla pan la istoire. Atunci colinda locurile pe unde se
plimbase cu Jim, tresrind la orice plrie de retru gri, i spera
in chip absurd s-l intalneasc rr s se ri inoit de mai
inainte, dup ce a ri numrat rar pan la zece. n aceste
imprejurri, intalnirea cu reo coleg ii era groza de nepl-
cut, riindc i se prea c a surprins-o asupra raptului sau c-i
stric probabilitatea unei intalniri miraculoase. Ca niciodat,
incepu s mearg la biseric, s se inrioare de coruri i s
srute cu tresriri ale inimii riinta de aur i lumin a icoanei
srintei lecioare. Cand ieea din ceata de tmaie a bisericii, se
simtea sprinten i era incredintat c cea neobinuit, de
mare i diin spaim, aea s se petreac cu ea.
Vera surerea c n-o mangaia nimeni, c nici o man nu-i
netezea prul i nu-i strangea umerii. Se oia ridicat in brate
i legnat, certat i alintat, imbrcat i dezbrcat, in srarit,
sub stpanirea unei puteri mari, posesie i ocrotitoare, in sanul
creia s poat plange. Si raptul c, riind trist, nimeni n-o
intreba ce are spre a putea s suspine i s-i atrag mangaieri,
o intrista i mai tare i o rcea incruntat i solitar.
Somnul Verei, atat de asemntor cu al riorilor altdat, era
acum agitat i intermitent. Visa c rea s alerge i plumburi
grele ii apsau picioarele, plangea i orta in somn. Alteori,
dimpotri, isa c zboar peste ape i czand era ptruns de
rceli. Se detepta atunci i se gsea dezelit i rece de o subtire
sudoare. Clrea bietete de-a lungul unei osele interminabile,
pe un imens cal normand, care intorcea din cand in cand
capul, ce semna cu al doctorului cu mustti albe, sau Purri,
pisica pierdut, conrundandu-se cu un copil gol cu aripi, edea
incolcit i cald in unghiul dintre pulpe al bazinului.
Uneori ins rmanea treaz timp indelungat, priind din
pat pe rereastr nurrul lunar, i atunci se imbta de gandul
unor betii sentimentale indicibile, ca plutiri in aluri, suspine
pe pieptul cuia i imbrtiri inbuitoare. Se cuprindea
singur in brate i atepta pentru buze o srutare anonim
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
din aer. Dup asemenea eghe se scula dimineata mai obo-
sit i cu cearcne mari la ochi.
Vera se intalnea acum aproape in riecare zi cu Jim. Orice
intarziere o umplea de nelinite i de bnuieli mari i nu mai
aea stpanirea de sine care o rcea indrzneat i ironic.
Priea la Jim pe sub gene lungi, zambind cu supunere, i
analiza in toate consecintele orice cuant spus de el. Ceea ce
o contraria i-i ingheta inima de tristete era rezera ciudat a
lui Jim. Acesta, indrgostit abstract i nehotrat, obsedat inc
de problema Dora-Lola, enea s se intalneasc cu ea din
neoia unui exercitiu surletesc, din anitatea de a putea dis-
pune oricand ar ri oit de o rat. Dei Vera ii plcea, nu se
inspimanta la ideea de a nu o mai edea, i asta il rcea
indirerent, superricial.
Vera simtea c intalnirile ei cu Jim trebuiau s aib o ra-
tiune, i atepta ca pe zi ce trecea s se intample acel ee-
niment de spaim pe care il isa i-l credea normal in aceste
imprejurri. Jim ar ri trebuit s-i spun o orb care s-o tul-
bure i s decid de soarta ei, s rac un gest care s-o supere
i s-o rericeasc totodat. n mintea ei cu totul inocent nu
se arla imaginea clar a ceea ce aea s rac Jim, dar bnuia
c cea inrudit cu gestul din tren trebuia s se repete. Jim ins
nu rcea i nu spunea nimic neobinuit intre doi cunoscuti i
arta o tendint nesurerit ctre discutii de principii. n chipul
acesta, raptul de a-i zice i a i se zice :. nu mai aea nici o
semniricatie i din srial il ocolea mereu. 7. ii zicea i lui
Bobby i mergea cu el la brat, dar de la Jim atepta intimitti
inedite i nemaiingduite ei pan in acel ceas, cea care s-i
aline suspinul repetat ce-i treslta adancul pieptului i-i do-
gorea obrajii. Pe Bobby il socotea inrerior siei i-l btea la
neoie, dar de Jim ii era team i oluptate ca de un stpan
i-i plcea s gandeasc surerinta pentru i din cauza lui.
Rezera lui Jim ii starnea deci mari mahniri i incerc intr-o
zi s se smulg incertitudinii, proocand in acelai timp i
!
G
.

C

-
5
+
7
sinceritatea acestuia. Cand el ii 1I.: ora pentru a doua zi, ea
zise cu glas murind:
- Nu pot maine... N-am s mai pot eni de acum inainte.
M ceart de acas... i tiu i eu c nu e rrumos s merg aa
cu... tine.
- lii serioas, cine ti-a mai arat in cap asemenea idei
- Si de ce s ne mai edem zise Vera in toat sinceritatea,
mrind ochii uimiti i scuturandu-i neros pletele, ce aem
noi s ne orbim i ce neoie ai... tu... s-ti pierzi remea cu mine
Ochii i se udar de un email rin de lacrimi i atepta cu
durere in gat ca Jim s-i spun: intr-ader, la ce s ne mai
intalnim
Dar acesta o prinse strans de brat i, cu aerul lui autoritar
i optimist, ii zise:
- Nu ri copil, Vera! Ne intalnim riindc ne pare bine la
amandoi s stm de orb, riindc e cea care ne atrage unul
ctre altul! tie nu-ti race plcere s te plimbi cu mine
- Ba da, dar...
- Atunci, nici un dar. S raci bine s ii maine la orele
ase roarte precis, cci altrel te trag de urechi.
Vera simti un al binerctor de rericire care ii eliber
respiratia i un proces de transriguratie ce schimb toat rata
pmantului. Abia atunci incepu s ad pe unde mergea.
ncepur amandoi s tarasc picioarele in troienele de rrunze
uscate, care ddeau oselei aspectul crepuscular al unui inte-
rior de catedral gotic cu itrouri galbene, i s rad de toate
nimicurile i mai ales de o englezoaic inalt ca un plop, in
costum-::III... de stor ruginie roarte elegant i cu pantori
aproape brbteti, care pea seer i roie in obraji ca o
piersic rscoapt, intre doi ogari mari subtiri, animale deco-
ratie rictie, ce preau inrudite deopotri cu urii albi i cu
cprioarele.
n seara aceea dormi linitit i is c mangaia i sruta
pe rand o ceat de copii mici, buclati i rumeni, ce ieeau
neincetat dintr-un lan mare de garoare.
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
E08 SlTlC
Cu cat ploile de toamn se r-
ceau mai dese i mai monotone, cu atat hotrarea lui Jim de
a cuceri pe hieratica Lola deenea mai darz. Pentru el,
toamna era un anotimp de lupt i bucurie, i cderea rrun-
zelor pe asraltul sclipitor de ap era semnul reinceperii ietii
actie oreneti: teatrul i uniersitatea, u:n.Inul i cinema-
tograrul. i plcea s ias in ora pe ploaie, cand se intuneca,
riindc lampioanele electrice i reclamele luminoase rsrrante
in trotuare ca intr-un asralt de sticl ddeau strzilor un
aspect reeric de palat de artiricii, iar tunetele guturale ale
diruzoarelor de radio erau ca un ecou indeprtat al marilor
inlmeli cosmice. Pe ploaie Jim putea s urmreasc pe
marginea trotuarului, din micul su Peugeot, pe cate o dom-
nioar rr umbrel, clcand cu pantorii mici i cu ciorapii
transparenti intr-un ochi de ap i s izbuteasc adesea s-o
coning s se suie sus spre a o conduce acas cu mari
ocoluri pe strzi lturalnice.
Se ducea acum in riece dup-amiaz la Lola, care il atep-
ta in chipul cel mai riresc, initandu-l intotdeauna i pentru a
doua zi. Pentru ce anume il primea Lola i dac intelegea
sensul asiduittii lui, iat o problem pe care n-o putuse inc
rezola. Jim incepu s ad in Lola un exemplar inc nedez-
oltat de remeie ratal, care cheam i respinge i alunec pe
sub cele mai rine undite. Acest sentiment ii rcea asediul mai
sauros.
Lola aprea in u cu schimbri decoratie de riece zi: aci
intr-un chimono lung de mtase neagr, brodat cu mari
crizanteme albe, i cu prul blond, lung i ondulat dat peste
urechi cu un pieptene mare japonez in acest caz ii lcuia
!
G
.

C

-
5
+
7
proaspt unghiile i rcea in obrajii prea rragezi dou roto-
coale de carmin,, aci in pijama alb de ...j..::In cu pantaloni
marinreti roarte eazati, care-i scoteau in eident cu inge-
nuitate platoul bazinului, i cu bluz acoperit cu o mare
pelerin de dantel. Atunci ii lsa prul s curg in rauri aurii
peste umeri i-i scotea in eident numai candoarea retei
prelungi, cu slabe conturri ale pleoapelor. Uneori se lsa ca
i intampltor surprins in rochie de sear, decoltat pan la
inceputul concaittii dintre sani i sprijinit pe bretele deli-
cate de rluturai metalici. Rochiile simple ii repugnau. Cuta
cderi solemne, strluciri de satin sau de I:a., oalul aporos,
iar in urechi ii atarna cercei lungi din cristale ralse, rr
indoial, dar decoratie. Pe degete stransese, probabil de la
toti ai casei, atatea inele, incat degetele ei preau ale unor
srinte moate in racl de aur. Oricat intentia de a epata i a
race pe ratala era eident, Lola era prea din cale-arar
rrumoas, ca s nu plac lui Jim i s nu-l tulbure. Cand el
enea, Lola trecea in camera de la strad, ce serea drept
salon, i se cuibrea in mijlocul unei mari sorale, culcandu-i
capul intr-un morman de perne-rantezie. Jim rcea acelai
lucru i edinta incepea. Ca s micoreze distanta material
i moral, Jim recurgea la trucurile sale inrailibile, rr s obtie
propriu-zis reun progres real de intimitate. Ll lua, de pild,
in mana sa mana prelung i siderie a Lolei i incepea s-o
obsere. i remarca cu glas tare subtirimea i eleganta dege-
telor, consilia un lac pentru unghii mai transparent, ddea
Lolei lectii de stil in intinderea mainii, dar cand incerca s
srute arrurile degetelor, Lola, deenit de zpad, ii luneca
uor mana, rr nici un repro, dar cu un zambet inexpresi
asiatic, de o glacialitate polar. Jim era conins atunci c
aceast rat nu putea aea nici un rel de arectiune pentru el,
simtea c aprarea de gesturi indrznete a unei remei care
iubete se race cu zambete de repro cald i cu apeluri olu-
bile la cumintenie. Cu toat aceast asprime, Lola asculta cu
oluptate i cu zambet seraric comentariile lui Jim asupra
!!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
piciorului ei, asupra platitudinii pantecelui, asupra crudittii
sanilor i toate disertatiile estetice nscocite de acesta spre a-i
capta interesul. Jim ii lua uneori mana i, priind in palm,
incepea s-i citeasc iitorul. Lra o undit pe care o ma-
nuia cu roarte mult dexteritate, bazat pe o intuitie sigur a
temperamentului i aspiratiilor persoanei i prin care obtinea
intotdeauna mari succese.
- Lola - ii spunea el, prercandu-se c studiaz atent
liniile palmei - linia inimii e palid i subtire, ceea ce inseamn
c eti rece i capabil de perersitate in a race pe altii s
surere. Lti inclinat ctre luxul de mare gal i eti nscut
spre a ri cel putin sotie de maharadjah. 1u nu iubeti pe
nimeni i sureri de lipsa ceremonialului, pe care instinctul tu
il rea. M tem c ei aea o existent plin de dezamgiri i
rr arectiuni.
Lola asculta oracolul aezandu-i mai bine capul intre
perne i prand roarte multumit de rirea exceptional ce i
se recunotea. De cate ori de altminteri i se reproa indi-
rerenta, ea conrirma justetea obseratiei cu mandria stranie
de a i se aduce un compliment. Neriind sensibil decat in
directia amorului propriu, Jim o intretinea mai numai cu
priire la rrumusetea ei, cu glas didactic i sigur:
- Lola, pe zi ce trece m coning c eti cea mai rrumoa-
s rat din cate am cunoscut pan acum. Pari o statu antic
de marmur colorat i cu prul aurit. ntoarce-ti putin capul!
Prorilul ti-e spat in gheat i ar trebui s-ti strangi umerii i
gatul in tunici simple de catirea neagr ca s ai un camp de
proiectie pentru cderea buclelor. Cum sunt ochii ti Nici
albatri, nici erzi, ci de o piatr limpede ca un in, care las
surletul nedezlegat. 1oat lumea ii intoarce pe drum ochii
spre tine, i cunosc atatia colegi de-ai ti care s-au zpcit din
cauza ta. Sunt un om stpan pe mine i destul de ironic ca s
nu m ametesc de o retit ca tine, pentru care am echi senti-
mente prieteneti, dar iti mrturisesc c ai cea care m tul-
bur i m race s inteleg indrzneala unora. Dac nu ar ri
!"
G
.

C

-
5
+
7
temerea de a nu periclita o prietenie sigur pentru un senti-
ment incert, mi-a pierde cumptul i te-a strange in brate.
Cu tot aerul de indirerent i teribilitate glumeat, Jim era
in rond sincer i mintea numai presupunandu-i scrupule
prieteneti i stpaniri de sine pe care nu le aea. lcuse in
realitate o declaratie complet cu ieiri onorabile i nu gsea
rireti decat dou rspunsuri, unul timid, stins, in modul
Verei, i anume: Ia-m in brate, dac rei!, sau Lxagerezi
din prietenie, nu merit atata interes din partea ta! - aman-
dou, in extremitatea lor, rspunsuri clare i linititoare. Lola
ins, lsandu-i hieratic pleoapele in jos i rsrirandu-i buclele
pe umeri, rspundea, ocolind esentialul:
- Ce sunt de in de zpceala lor dac nu-mi plac...
Atunci incepea o intreag trecere in galerie a tipilor
inoportuni, la eocarea crora contribuiau amandoi. liecare
aea o porecl inentat de obicei de Jim i adoptat de toti,
bineinteles rr tirea pacientului, i care trezea rasete con-
ulsie.
- Li, ce mai race n.:. intreba Jim, ti-a mai dedicat reo
poezie
Lola radea cu dispret:
- Vai, toat seara s-a tinut dup mine pan acas i mi-a
recitat sonete pe dinarar, dedicate A:un.I u. .Iu.1 I :...
- Nu prea e rea imaginea, mrturisi sincer Jim. Poate te
iubete i-l raci s surere. De ce nu-i rupi toate puntile de la
inceput
Lola rcea un gest de dezgust total:
- D-l... dracului!
Radeau amandoi, iar Jim, ingenunchind comic in rata
Lolei, cu o man la piept i una ctre stele, declama:
1e-ador ca un spumos i alb centaur
Ieit din oceanicele limre,
Rostogolit in rata unei nimre:
Madon mic de sider i aur.
!#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Recitind ersurile, Jim era rurat de ele i se gandea la
autor. n.:. era intr-ader ridicol prin priirea plangreat
a retei lui scobite in rlci, osoase i rocate, i printr-un mr
al lui Adam proeminent de prea multe emotii. Dar aea
talent i putea race carier.
- Lola - obser odat, deenit serios - eti nedreapt
cu n.:.. n.:. e un biat subtire, cu delicatete i talent, in
srarit, un biat de iitor. L ridicol riindc nu-i poate disi-
mula sentimentele, dar e dintre putinii, surletete, la inltimea
rrumusetii tale. n deriniti, cum rei tu s rie cinea ca s-ti
plac, riindc gandesc c rei s rii iubit i nu intentionezi s
te raci ursulin
Lola rase amuzat de cuantul ursulin, dar spuse cu
indirerent:
- Nu tiu cum trebuie s rie, dar tiu c nu-mi place i m
plictisete.
- Bine, dar atunci i eu te plictisesc, dac eti aa de pre-
tentioas!
Lola protest cu oarecare prietenie arectuoas:
- Li, tu nu... cu tine este altcea!
- Nu... riindc nu-ti rac sonete i declaratii de dragoste,
dar dac, bunoar, ai arla c te iubesc, cum m-ai gsi
- De reme ce nu m iubeti, nu-mi pun problema asta.
- Li bine - lu Jim taurul de coarne - te iubesc! Atept
cu o uoar emotie arterial s ad cum a scpa Lola din
nodul strans al problemei puse de el, dar rata, scuturandu-i
capul de ppu prelung, alunec totui in glum:
- Spui asta... aa, din interes psihologic... imi iei un inte-
rogatoriu pentru un roman pe care rei s-l scrii.
- Deloc... m crezi prea inrernal... iti exprim sentimente
aderate.
- Minti... tu eti prea ironic... prea intelectual, ca s poti
iubi. Dac ai iubi, poate nu mi-a schimba opinia raorabil,
dar cum nu e cazul...
!$
G
.

C

-
5
+
7
- Stii c-mi placi! se irit Jim. De unde ti-a intrat in cap
c eu nu pot iubi... Ce sunt eu... omul paleolitic cu pr pe
inim
- Stiu eu... de altrel, chiar tu ai spus-o!
- Am spus-o in glum... sau riindc imi repugn s dau
ochii peste cap ca n.:....
- O tiu i altii mai in msur s o tie, zise Lola, stram-
band putin buza cu ambitie.
- Lola! strig Jim inciudat, te somez s-mi spui cine e
indiidul care mi-a radiograriat surletul, de unde nu, te trag
de pr!
- Cine Dora, de pild!
- Dora De unde poate ti Dora dac eu sunt caloric
sau glacial Ce-am aut eu de-a race cu Dora mai mult decat
cu tine
- 1ocmai de aceea iti spun c eti incapabil de sentiment...
1oat lumea tie c erai indrgostit de Dora, numai tu nu...
Cata reme Dora era conins de asta.
- |i-a spus tie Dora asemenea lucru
- Da!
- Cand
- Mai demult.
Jim rmase consternat. Somat de el, Lola ii destinui c
Dora credea in aceast iubire cu doi ani in urm inainte de a
se desprti i c o indusese in eroare purtarea ramiliar i
asidu a lui Jim.
- Dar bine - protest acesta - era numai o ramiliaritate
prieteneasc rat de nite surori mai mici, rr nimic ascuns,
i niciodat n-am aut impresia c a inteles mai mult...
- Cand cinea se poart aa cum te-ai purtat tu cu ea,
lumea e indrepttit s cread c sunt in joc sentimente mai
serioase decat prietenia...
- Atunci i tu trebuie s crezi cand iti spun c te iubesc.
- Nu te cred, riindc tu singur mrturiseti c ramilia-
ritatea ta e numai... prieteneasc.
!%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Jim arunc o pern inspre Lola. Aceasta se reri rcand
haz, dar apoi se scul i se duse la pianul cu coad, in clapele
cruia incepu s picure catea acorduri incerte. Jim se ridic
i el i lu o ioar de pe capacul pianului i incepu s o
acordeze. Lola ii puse mainile la urechi in glum, in semn c
o ateapt un atentat la urechile ei, iar Jim, drept rspuns, ari
capul in perne, ca s nu aud pianul. Dup aceea se impcar
i executar amandoi cu mari conrlicte de sincronitate
A.n..:.I lui Boccherini, pan ce Lola, enerat de clasicitate,
abandon brusc duetul i o ddu intr-un tango. Canta meca-
nic i rr sensibilitate muzical, ca un ::j..., i se edea din
agitatia ritmic a picioarelor c o tenta langoarea dansului.
Jim o ridic de pe taburetul pianului i, uierand melodia
printre dinti, o purt in pai lenti i reerentioi prin toat
odaia, urmat docil, cu ochii aproape inchii de oluptatea
ritmului, de ctre Lola. Jim se gandea c o aea in bratele
sale, pregtit dinainte pentru o eentual agresiune senti-
mental, i c ar ri putut-o strange, sprijinindu-se cu obrazul
de siderul obrajilor si reci. Cu toate acestea, aa de indrznet
de obicei, Jim nu indrzni, atat de abstract i de capabil de
dispret i se pru Lola.
- Pot s in i maine o intreb el cand ru s plece.
- Se intelege c da! rspunse Lola cu o scurt rixitate
ironic in ochi.
Pe drum Jim intoarse orbele retei pe toate retele, rr s
poat trage reo concluzie. C Lola il iubea era deocamdat
exclus, dar nici certitudinea contrar n-o aea, de reme ce
ea il chema mereu i se abandona indrznelilor lui analitice.
Descoperirea cu dragostea Dorei nu i se prea erosimil,
Dora riind o rat de mare sinceritate, capabil de orice in-
drzneli arectie. 1otui, un element i se inrti ca o ade-
rat reelatie in aceast ininuire. Crezuse c purtandu-se
prietenete a intra cu mai mult uurint in surletul lor, in
scopul de a-i alege printre ele pe cea mai aproape de surletul
lui, i in realitate i le indeprtase pe toate. Are dreptate
!&
G
.

C

-
5
+
7
Lola - gandi el - retele nu or rrtii i prietenii, ci adoratori,
i cel mai plat donjuan are mai multi sorti de izband decat
radul prieten i coleg. Jos ipocrizia colegial!
- Lola - intr el de-a dreptul in chestiune a doua zi -
nu mi-ai rspuns ieri la intrebare. Ceea ce ti-am spus este
perrect aderat. M-am inelat cand am crezut c-ti pot ri
prieten. 1e iubesc, riindc reau s sraii chiar i pe inoren-
siul n.:..
Lola pli putin de solemnitatea momentului, inghiti de
dou ori salia i cu un gest de mare temperament, al capu-
lui, zise:
- Dac mi-ai ri spus asta acum doi ani, ar ri rost altrel.
Acum ins mi-e mai greu s am incredere in atitudinea ta
nou. 1rebuie s m lai s m obinuiesc.
- Ca s rei s te obinuieti cu cea, trebuie s ai o
inclinare principial ctre acel cea. Va s zic, nu prieti cu
spaim ideea de a ri iubit de mine!
Lola se rerugie in agul ironic:
- Nu eti aa de rioros incat s m inspimanti!
- Lola, nu ri nebun! apuc s spun Jim, cand deodat
se auzi soneria.
Lola se repezi la u i ddu drumul in cas ocilor esele
ale Dorei i Medyei. Dora intr politienete in odaie i r-
cand I.a strig:
- V-am prins! Lrati in intimitate! Spune drept, Lola, nu
ti-a rcut Jim nici o declaratie de dragoste
- Nu! rspunse Lola cu un zambet glacial.
- Atunci are s ti-o rac, nu e timpul pierdut. Zicand
aceasta il chem pe Jim lang ea, trase i pe Lola cot la cot
cu Jim i-i msur cu priirea:
- Sunteti tocmai potriiti la inltime. Apoi unul brun i
altul blond... asta contrasteaz bine. Lola! continu ea
comic de rugtoare, ia-l pe Jim, ca s racem dou nunti
deodat!
Lola rase silit, iar Medy se adumbri putin.
!'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Dora - strig Jim, deenit deodat muctor - ia treci
aici la pian i cant-ne cea turcesc, in srarit, oriental, caut
printre note pe Rimski Korsako... s art eu ce iseaz
Lola.
Apoi rcu semn Lolei s se aeze pe sora cu picioarele
stranse dedesubt turcete i-i intinse mainile hieratic ca unui
Brahma. Dup aceea ii rcu trei temenele, srutand pmantul
i punand mana la rrunte, la inim i la gur. Lntuziasmate
de aceast demonstratie oriental, Dora i Medy czur i ele
in genunchi i se prosternar in rata Lolei, in lungi plecciuni.
Dora trecu din nou la pian i atac melodia arab din
,.I..:.:u:. Atunci Jim, aezandu-se in rata Lolei cu mainile
ridicate in sus, incepu s se onduleze in spiral trgand lent
mainile in jos, inspre pantece, pe care il inartea pe loc, ca o
baiader. Dup catea ondulatii locale, porni in pai ritmati
la dreapta i la stanga, impleticindu-se decorati, pan ce,
reluandu-i spirala hieratic, se rsuci in sus i in jos, ase-
menea unui arpe stuperiat de uierul unui rluier, i czu jos
intr-o temenea total, in reme ce Dora btea in pian un
rinal monoton.
Dora, Medy i chiar i Lola btur din palme i relicitar
pe dansatorul improizat. Jim le rcu semn s tac i, exe-
cutand din nou trei temenele Lolei, care radea acum cu un
aer mai bineoitor, ii tinu urmtorul logos:
- Mria-ta Lola, stea a stelelor i regin a reginelor!
Cu capul culcat in pulberea picioarelor tale de rilde, te
rog s arunci asupra mea o mic scanteie din marile ametiste
ale ochilor ti pretioi!
Spune, regin, ce rei s rac ca s m inrednicesc de
priirea ta diin
S-mi rad jumtate din cap in semn de umilint Ioc!
rspunse Lola.,
S-mi scot trei dinti i s ti-i orer pe o ta de aur Ioc!,
Vrei s pzesc un an in lant la ua ta Ioc!,
S tai nasul i urechile lui n.:. Ioc! Ioc!,
"
G
.

C

-
5
+
7
Sau rei bogtii iti druiesc un palat cu 365 de odi cu
peretii de oglind, una pentru riece zi a anului, ca s te poti
edea repetat in mii de coloane de regine. Lola aprob
din cap.,
ti druiesc o rochie miraculoas, care la cuintele schim-
b-te, toalet! se prerace in orice costum rei, de la tricoul de
baie pan la mantoul de astrahan. Amin! zise Lola.,
- Asta mi-ar trebui i mie! adug Dora.
- ti druiesc o piatr pretioas de tinut in gur, care iti
surl in ureche tot ce rei, inclusi cursul lui Mihalache.
- D-mi piatra, tinere - declar Lola - i ridic-te!
Proritand de buna dispozitie general, Dora propuse un
joc. Unul legat la ochi cu o batist trebuia s ghiceasc cine
btea in clapele pianului. Dac nimerea, aea dreptul s srute
pe cel descoperit. Jim pricepu numaidecat c absurdul i copi-
lrescul joc era o inentie a Dorei spre a prooca oarecare
apropieri de intimitate. Ausese prilejul s constate c printre
rete asemenea petreceri erau roarte gustate, bineinteles cand
erau de rat i bieti, i c retele se abandonau la libidini pub-
lice destul de riscate, cu toat rezera lor in particular.
Cea dintai legat la ochi ru Dora. Ceilalti rcur semne lui
Jim s se aeze el la pian. La micul acord al acestuia, Dora
strig: Lola!, dar i se rspunse cu rasete: N-ai nimerit!
Jocul se reincepu, simulandu-se schimbarea pianistului, i
dup alte dibuiri Dora ghici pe Jim. Acesta se ridic in emo-
tia dit a celorlalti i se indrept ctre Dora, dar nu indrz-
ni s-i ia rsplata. Atunci Dora, cu un gest rranc, cuprinse
gatul lui Jim i-l srut pe buze. Medy ls capul in jos, iar
Lola prii cu un zambet ironic, ghetos. Dup aceea Dora
ghici pe Lola i o srut, iar Medy ru descoperit de Jim.
Cand acesta se apropie de rat, ea, aa de roie de obicei, se
pargui i mai tare i incepu s rad neros i sacadat. Jim o
srut cu gingie pe obraz i putu s obsere in ochii ei o
lucire de simpatie i recunotint. Dup inc dou reprize,
Jim ru din nou legat la ochi, i de data aceasta, intuind dege-
tul rece apsat pe clap, zise hotrat: Lola! Ghicise. Sttu
"
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
cu oarecare emotie la indoial dac trebuia sau nu s se
apropie de ea, dar celelalte dou rete, razand i strigand, il
capturar de brate i-l impinser ctre Lola, care atepta cu
rceal i cu un uor dispret in liiditatea buzelor. Cand Jim,
mai mult pentru salarea aparentelor decat de bun oie, ru
s simuleze gestul, Lola intoarse capul i se reri intr-un chip
de-a dreptul jignitor. Jim se rcu de purpur i ridic numai
mana retei, spre a o sruta cu ceremonie excesi.
- Nu mai m joc - declar el adumbrit - de reme ce nu
se respect regulamentul petrecerii.
Dora lu pe Lola la o parte i o intreb destul de tare ca
s se poat auzi:
- Spune drept, sunteti suprati
Lola au o strambtur minim a gurii. Medy, la randul
ei, se apropie de Jim i incepu s zambeasc nai la el, rr s
tie ce s-i spun.
Urmar catea clipe jenante de conorbire indirerent i
rragmentar, pan ce Medy se ridic i declar c pleac. Jim
rcu i el acelai lucru, i cei doi plecar, luandu-i rmas bun
de la Dora i Lola, aceasta din urm excesi de protocolar.
- Jim - indrzni Medy pe drum - de ce eti trist
- Nu sunt trist! zambi silnic Jim.
- Lti indrgostit de Lola! spuse ca pentru sine i cu
regret Medy.
Jim protest:
- Nu sunt deloc indrgostit! Lste o eroare. M supr c
purtati cu mister, aa ca i cand a ri.
Medy adug incet i bland:
- Lola nu e pentru tine... ea are alte rumuri in cap... sunt
altele care te stimeaz mai mult... in srarit... nu-ti sade bine
s rii trist... La reedere.
Si-i intinse mana bietete, razand incurcat i lsand capul
in jos.
Mergand pe jos, spre cas, Jim ii rscolea ultimele impresii
in prada celei mai acute nerozitti. Purtarea Lolei era o
"
G
.

C

-
5
+
7
batjocur cu atat mai mare cu cat nici nu-i luase in serios rolul
de indrgostit. Vesel de a ri adorat, rata ii exercita rarme-
cele de iitoare remeie ratal, luandu-l ca jucrie tocmai pe el,
care se credea mare psiholog. Si se preta la asemenea comicrii,
se lsa legat la ochi i ironizat rat de altii! Jim simti tot ridi-
colul lui, proenit numai din prea marea incredere in sine i
dintr-o anitate iril nai. N-aea nimic comun cu retele
acestea, i toate cile surletului il chemau ctre pasiune i inti-
mitate. i ddea roarte bine seam c Lola nu era in linia
aspiratiei lui i c dac Lola ar ri rspuns u:, l-ar ri pus intr-o
mare incurctur. Vanitatea din el era ins prea mare. Declarase
intr-o doar, rr sinceritate, Lolei, c-o iubete, crezand c rata
se a tulbura, dar cand constatase rezistenta, se ambitionase.
Nu-i putea iei din cap cum o rat ca Lola putea s-l dispre-
tuiasc pe .I, care se simtea inteligent i rrumos. Se hotra
deodat s renunte la prinsoare, dar cand se gandea la arront,
ciuda il cuprindea din nou. O logic perrid eni s-i ruineze
hotrarile mandre. Dac Lola nu-l iubea, de ce-l chema De
ce-i spusese s-o lase s se obinuiasc Asta se cheam co-
chetrie i este tocmai un indiciu de dragoste. Deodat i se
pru c o lumin ii insenineaz creierul. Lola ii rcuse aluzii la
Dora i-i spusese c nu credea in sinceritatea lui, riindc ar ri
indus-o in eroare i pe aceea. Nu cuma era geloas pe Dora
Dar desigur. Arrontul din seara asta era cauzat de gelozie,
deoarece Dora il srutase in chipul tiut. Aceast argumentatie
ii ddu inapoi toat mandria de sine i-l liniti. Deenit pru-
dent, ii zise ins c era de-ajuns s se multumeasc de a tulbura
in acest chip surletul Lolei, rr s imping mai departe un joc
steril i primejdios pentru sine.
Din acea zi nu se mai duse la Lola. Se intalnea acum in
riece zi cu Vera, cu care colinda cinematograrele, oseaua sau
aleele Cimigiului, i era incantat de docilitatea religioas i
inrantil a drglaei lui ictime din tren.
La reo zece zile de la intamplarea cu srutul negat, Jim
primi un plic lung, parrumat, tapetat cu roit aurie. nuntru
gsi acest bilet:
"!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Lumea este ingrijorat de disparitia ta i se intreab dac
n-ai intrat in ordinul rranciscan. 1e atept luni dup amiaz la
orele 6.
A ta regin, 1I:
Dei indecat de eleittile de Casanoa, Jim simti o bu-
curie malitioas.
Va s zic, ii pare ru c nu mai in! Lxpresia A ta ..In:
e un rel glumet i onorabil de a-mi redeschide ua intimittii.
Nu m duc! se otri el ictorios.
Dar ideea de a braa pe Lola, alimentat in rond i de o
incontentabilitate a lui rat de multiplicitatea aspectelor remi-
nine care il rcea s gseasc riresc haremul, il tent.
n ziua aceea de noiembrie remea era rece i uscat, i
rulgi mrunti de zpad ca o brum incepuser s cad. Vera
il atepta la 6 la osea. De o parte edea pe blanda i ascult-
toarea Vera inartindu-se pe sub teii desrrunziti, de alta pe
buclata Lola, intins hieratic pe sora. Conins c Vera nu
s-ar ri suprat i s-ar ri intors acas, cum mai rcuse, Jim ii
lu paltonul i porni spre strada 1oamnei.
Lola ii iei joial i aproape seductoare inainte, lsandu-se
strans indelung de man, dar care nu ru mirarea lui Jim
cand in salonul Lolei gsi un tanr oriter cu mustat sub-
tire pe sub nas.
Lola rcu prezentrile:
- Dl sublocotenent Popescu, dl Jim Marinescu, doctor in
litere de la Paris.
1anrul oriter pru destul de emotionat de titlurile lui Jim
i, reaezandu-se cu o loire a pintenilor pe scaun, incepu s
orbeasc roarte olubil i in stilul caaler la petit, aa de
plcut celor mai multe remei.
- mi pare bine c cunosc, domnule Marinescu! Si mie -
cum spuneam duduitei Lola - imi place literatura, dar n-am
reme s citesc. Am cumprat zilele astea .:In: de sta,
cum ii zice, Pitigrilli, dar pan acum n-am tiat-o. Cazarma,
calul la manej... superiorul te cheam, trebuie s te duci...
""
G
.

C

-
5
+
7
1I.n.: I.: 1I.n.:... seara cad ca un butean... de-abia m scoal
dimineata ordonanta!
Jim se uit la Lola s ad de zambete, dar Lola era
roarte serioas i interesat. Simti cum ii nlete sangele in
obraz. Pentru ce-l chemase Lola S ia parte la o sindrorie
penibil in care era ridicol S-i rac in ciuda, spre a-i stimula
gelozia S-i dea a intelege c-i este indirerent Lola nu aea
nici o expresie in ochii deeniti deodat burghezi i se adresa
la riecare cu atentie, rr nuant, de rat de mritat. Simtindu-se
ridicol, Jim se rrmanta neros i indispus pe scaun.
Sublocotenentul zri pateronul i intreb pe Lola ce plci
noi mai aea. Aceasta aduse un rar de discuri i incepur
amandoi s rscoleasc, citind cu aprobri i rredonri titlu-
rile. Lola inarti maniela pateronului i puse un tango. Sub-
locotenentul se simti obligat s loeasc pintenii inaintea ei i
s-o inite la dans. ncepur s pirueteze in mijlocul odii,
ghemuind cooarele sub ochii sumbri ai lui Jim.
- D-oastr nu dansati se adres oriterul politicos ctre
acesta.
- Nu! zise Jim cu hotrare.
- Ba danseaz - intereni Lola rr nici o ironie - dar
mi se pare c e cam indispus azi.
Neputand pricepe deloc aderatul sens al lucrurilor i
iritat de a ri ridicol, Jim se scul de mai multe ori s plece,
dar Lola il rug cu multe i galee insistente s mai stea. Dup
dou ore de rrmantare, se ridic cu energie i se imbrc.
- mi pare ru c plecati, regret oriterul, btand pintenii.
Iar Lola adug cu un rel de intimitate rar la ea i in
contrast cu situatia:
- Ce ai azi Cand mai ii
Jim se uit inc o dat la rata zelt i elegant, cu ochi de
ametist i plete blonde raraelitice, care-i zambea asiatic, rr
nici o expresie, plutind in rochia lung de oal, i stran-
gandu-i repede mana iei pe u.
Ca s-i potoleasc nerii i s-i consolideze surletul,
porni cu Peugeotul spre osea. Lra intuneric i rrig i in
"#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
palnia de raze a becurilor se edea cderea alb a rulgilor de
zpad. Cand intr pe osea, in captul din dreapta al pri-
mului rond i se pru c zrete o siluet cunoscut. Cltinarea
lampionului electric descoperi un cap mic, cu basc, arat intr-un
guler mare de astrahan alb. Vera, tresri Jim. Ce caut ea aci,
la ora asta Se ddu jos din main i se indrept spre ea.
- Vera, ce raci tu aici noaptea Scuturat de un scurt cir-
cuit de tremur, cu bascul i umerii albi de zpad, rata izbucni
intr-un plans amar, de copil oropsit.
- De ce plangi Ce ateptai aici
- Pe tine - suspin ea - n-ai spus tu c ii la 6
Jim rmase consternat de uitarea lui, i un rior cald, indi-
cibil de simpatie ii dilat pieptul. O idee brusc ii strrulgera
ca un rar surletul, incontient pan atunci de dorintele lui.
Lu pe rat de brat, o urc in main i-i terse ochii i nasul,
precum i promoroaca ce i se aezase pe gene.
- Vera - intreb el emotionat - tu m iubeti
- Da! izbucni ea in plans, sorbindu-i micul nas inghetat.
- Atunci rei s te iau de neast
Aceast intrebare banal i se pru solemn i mictoare
in cel mai inalt grad. Vera, arandu-i brbia in piept i sus-
pinand mereu, rspunse:
- Vreau!
- Cui trebuie s te cer intreb Jim.
- Mamei! ingan mai potolit, dar incredul Vera.
- Atunci s mergem.
- Unde
- La mama!
- Acuma zise speriat rata.
- Dar cand, peste un secol
Si-n reme ce Vera prindea pe Jim de brat i-i mangaia
cu recunotint rata de umrul lui, acesta, inrigand mainile
in olan, strig ictorios: Aanti! i porni cu maina pe
oseaua alb de zpad i de lumina mictoare a becurilor.
"$
G
.

C

-
5
+
7
MME F0II6AI ET C-Nl
Poate c in ninsoarea sideral a
haosului riecare surlet ii are planeta sa, inchegat din limra
genunilor in noaptea dintai a iirii sale pe lume, i care ii
indeplinete ursita ascuns in criptograma rulgilor cztori i
in taraitul mrunt al greierilor cereti. Si atunci zadarnic
alergm s ne inrptuim iata, cci tot ce gandim i tot ce
trim e un is de departe, din gheturile stelare. Atunci i
Dora i Lola i celelalte rete care rniser o clip surletul lui
Jim nu erau decat greeli, cci acolo, in necunoscut, atepta
Vera cea insemnat de raza planetei i care, poate, de-a lungul
anilor, trecuse de atatea ori srind intr-un picior pe dinaintea
lui, in ort de coal i cu ghiozdan subsuoar. O or mai
dereme sau mai tarziu, i trenul in care dduse intaia srutare
acestei noi iite ar ri rost pierdut, i acordul ocult intre toate
punctele lumii s-ar ri spulberat.
Asemenea ganduri platonico-umaniste stpaneau pe Jim
in reme ce conducea maina pe strzile pustii i albe ca nite
crri de lun. Iar Vera nu se gandea la nimic, uimit de
miracolul lumii i de zacnirea dulce a inimii. I se prea c un
eeniment nemaiauzit s-a petrecut in uniers i ghicea o
alergare rebril de trenuri i limuzine rabuloase, meteorice, de
mii de racle ude prin noapte, micate de multimi nezute,
care toate uierau, pocneau, opteau: Vera e mireas, Vera e
mireas!...
- Jim - intreb ea inc o dat cu glas pierit, strangand pe
tanr de brat - e chiar aderat Vrei... s m iei
- Se intelege c da. Nu crezi
Vera rcu numai un semn din cap i mic buzele mute:
Ba da!
"%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Cand ajunser in rata uii de la intrare, rata ii pierdu
capul. Ls pe Jim in estibul i se npusti inuntru, smul-
gandu-i din mers bascul i mantoul. n curand i se auzi din
nou tropotul, urmrit de ecoul unei oci reminine dinuntru,
care reproa:
- Vera, eti nebun!... Se poate s lai pe domnul arar!...
Condus de rat, Jim intr intr-o mare anticamer-salon,
luminat : I.n de un candelabru rmuros de sticl. Un
miros ptrunztor de parrum i pudr ii gadil nrile. nc-
perea era decorat cu elegant demodat i chiar cu oarecare
rriolitate de salon de mode, cu mobile rragile din lemn i
pai poleit. Pe canapea i rotolii i pe o mare sora, inelit cu
o bucat de brocart, erau ingrmdite o multime de perne-
rantezie i de ppui de stor de un gust indoielnic, pisici,
ctei cu runde la gat sau cate un Pierrot prelung cu o Colom-
bin. Pe pereti, tablouri lungi reprezentau buchete de maci i
de trandariri i erau probabil oper de amatori. Pe un perete
era intins chiar o imitatie de goblen, crud i cu testura prea
colturoas.
O u-itrin se deschise, i pe ea apru, zambind cu dis-
tinctie indrtul unui 1:..la:In de sider, o doamn in arst,
dar imbrcat in chip tiptor. Lra tuns i rrizat ca astra-
hanul, rardat gros i umbrit cu mastic in jurul ochilor, iar
gatul, urechile i mainile ii erau impodobite cu multe i com-
plicate bijuterii. 1rupul ii era strans crunt in corset i ridicat
pe tocurile unor pantori scandalos de inalti, pentru ca s dea
rochiei de satin cderi plastice. La prezentarea rcut de Vera,
ea intinse mana dreapt cu unghiile lungi lcuite, pe care Jim
o srut cu precautie i ceremonie.
- Doamna Policrat se mir Jim, deenit prin instinct
iret i galant, sunt uimit! Lu am crezut c sunteti o sor mai
mare a domnioarei Vera!
Mme Policrat clipi oluptos i zise incantat:
- Sunteti prea gentil, domnule Marinescu! Luati loc!
Jim se ls pe marginea unui rotoliu, iar Mme Policrat se
tolni pe sora i desrcu o tabacher de argint, pe care o
intinse tanrului.
- lumati, domnule Marinescu
- Nu, multumesc.
- Oh, ce cuminte!
Dna Policrat inripse o tigar intr-un porttigaret lung,
albastru i se apropie putin de Jim, care aprinsese un chibrit.
Dup catea clipe de tcere i rotocoale de rum, Jim, cu-
tand din ochi pe Vera, care dispruse, intr in chestiune cu
calmul marilor momente. De altrel, rormalittile pe care le
rcea acum i se preau neglijabile. Simtea c putea race orice
cu Vera, c l-ar ri urmat oricum i oriunde. lata era ins
minor, i aentura putea cauza neplceri i scandal.
- Doamn - incepu el - am cunoscut pe dra Vera intr-o
imprejurare pe care -a poestit-o poate i m-am incredintat
dup o relati scurt prietenie c intelegerea intre noi este atat
de perrect, incat cstoria merit s-o pstreze mai departe.
Poate c a ri ateptat s mai treac oarecare reme, spre a
ri dinainte cunoscut, inainte de a m prezenta in chipul
acesta neprezut i americnesc, dar am obserat c dra
Vera surer i ascunde aderul. Cred prin urmare de datoria
mea s rog s incuiintati i s inlesniti hotrarea noastr
de a ne cstori cat mai curand.
Jim debit totul cu o sigurant care nu admite replic.
Dna Policrat ddu rumul pe nas ca s-i disimuleze emo-
tia i-i scutur scrumul de pe genunchi.
- Domnule, sunt incantat... imi race plcere s am un
ginere ca d-oastr... Dar desigur...
- Cred - adug Jim demn - s pot doedi onorabi-
litatea i putinta de a lua asupra mea grija unei ramilii.
- Oh, e inutil... mi s-a orbit de d-ta... eti, dac nu m
inel, nepotul proresorului Capitanoici... mi-a spus Bobby...
eu sunt o remeie modern i iubesc curajul, cci este, eident,
"&
G
.

C

-
5
+
7
un curaj s rei s te cstoreti aa tanr... in rine, asta
priete!
- Nu pot decat s m bucur - zise Jim, srutandu-i arrul
degetelor - de a aea .n. I.II.a... aa de tanr i de original.
- Oh - chihoti Mme Policrat - eti un trengar! Dup ce
mi-ai sedus rata rei s m cucereti i pe mine!
Jim rase cu dererent, apoi adug:
- A dori s ne cstorim cat mai curand i cat mai spor-
ti cu putint. Am oroare de ceremonii... aa ca un eeni-
ment zilnic neinsemnat... sper c nu tineti la asta...
- Oh! deloc... sunt perrect de prerea d-tale... te aprob...
dar ezi... pot intereni unele piedici...
Jim se intunec putin.
- Oh, nu de ordin moral, rirete, ins m-ntelegi, nu am
rost pregtit pentru un asemenea eeniment... m iei pe
neateptate... am unele indatoriri rat de oi imi permiti,
nu-i aa, s te tutuiesc,... sunt unele greutti materiale care m
pun in incurctur... Oh, banca asta Blank! Domnule, am
aut opt sute de mii de lei in depozit... i nu mai am nimic...
in rine... tu intelegi... trebuie s-mi dai timp s rac srortri... s
apelez la celelalte rete ale mele pentru a-ti da pe Vera de-o
manier decent...
Mme Policrat puse tigara in gur i pru cuprins de
disperare. Jim, in schimb, se inroi pan in arrul urechilor:
- Doamn, tiu s declar c n-am enit decat s cer
inoirea de a ne cstori i de a pleca apoi unde om crede
de cuiint. Nu numai c nu trebuie s ingrijorati, dar
cer permisiunea de a m ocupa eu in chip exclusi de acest
eeniment i raoarea de a nu se mai orbi de chestiuni
materiale.
Mme Policrat se lumin la rat i deschise bratele cu
entuziasm:
- Oh, ce gentil eti!... 1ineretea e generoas... Vino s te
srut! Si inainte ca Jim s poat race reo micare, se ridic i
"'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
#
G
.

C

-
5
+
7
il srut tare pe obraz, inluindu-l in parrumuri. Apoi se
duse la u i strig: Vera, Vera, ino incoace, Vera!
Vera, care poate edea ascuns in camera ecin, apru
roie la rat i se aez lang canatul uii, stand intr-un picior
ca barza. i schimbase rochia i se pieptnase. Gulerul mare
de dantel i casca neted a prului ii rceau ochii mai uzi
i rata mai copilreasc i mai oal. Jim se simti micat
rezand-o dup cele ce orbise cu mme Policrat i intelese
c de acum inainte cea solemn se petrecuse in existenta lui.
- Hei, domnioar - zise mme Policrat - uite, domnul
Marinescu, in loc s m prerere pe mine, te cere pe d-ta in
cstorie! Ce ai de spus
Dei tia c consimtmantul ei era presupus de la sine,
Vera se simti gatuit de solemnitate:
- Lu reau...
- Ah, zpcit ce eti! Cred i eu c rei! i eu a rea s
m mai mrit o dat dac a aea 18 ani ca tine! Copii, riti
rericiti!
Btrana galant, cuprins de o subit sentimentalitate,
puse mainile pe pletele Verei i incepu s-o mangaie:
- Lu o edeam - inrorm ea pe Jim - trist, obosit, cu
cearcne la ochi i plans. Nu mai manca, nu mai dormea!
nchis, suprcioas! De unde s bnuiesc eu c era indr-
gostit 1.:I:. 1II.. i, m rog, unde intalneati d-oastr
- La osea! declar Vera, prinzand curaj.
- Oh! tineretea! Oh! tineretea!
Vera opti cea in urechea mam-sei, care aprob tare:
- Dar desigur...
Si cum Jim, crezand c este inoportun, se ridic s plece,
aceasta din urm protest:
- Dar rmai la mas, pentru Dumnezeu! 1rebuie s-mi
dai o satisractie: am crezut c ii pentru mine, i cand colo
imi iei rata!
Vera rcu din deget lui Jim:
- M supr, stai aci, ori te bate acas!...
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Dac credeti c nu produc suprare, rman. Vera btu
din palme, iar mme Policrat plec s dea instructiuni.
- Jim - intreb Vera cand rur singuri - spune-mi drept,
pentru ce m-ai cerut aa, deodat, rr s-mi spui nimic ina-
inte Lu am crezut c tu nu m iubeti! Pentru c am plans
- Nu, Vera, pentru c te iubesc, dar pan acum un ceas,
cand te-am gsit plangand, nu mi-am dat seama c trebuia
s rac ceea ce am rcut acum! Dar tie iti pare bine c ei ri
neasta mea
- Sigur!
- Cum sigur Ai s m iubeti intotdeauna Ai s rii
cuminte
- Pan om ri btrani detot, Jim! zise Vera cu ochi lumi-
noi i, trgand pe tanr de un nasture al hainei, ii puse
capul rotund pe pieptul lui.
Mme Policrat eni i anunt:
- S trecem in surragerie! 1rebuie s ie i Camelia cu
Lmil. L una din retele mele cu brbatul ei.
Vera rugi inainte, iar mam-sa lu pe Jim de brat i-l
conduse in odaia inecinat. Pe masa mare din mijloc erau
aezate cu destul aparat ase tacamuri. Vera puse o crizan-
tem in rarruria destinat lui Jim i o pern-rantezie pe scau-
nul de piele i se inartea in toate prtile, ca s ad ce ar
putea s mai rac pentru a mguli pe Jim. Seritoarea cu ort
alb i cu bonet, zand pe tanr, rase de simpatie. Vera clipea
din ochi, ii mica nrile, scutura pletele i se rrmanta pe loc
de rericire, sorbind pe Jim cu priirea.
Peste o clip ua se deschise i aprur un brbat i o
remeie in preajma arstei de treizeci de ani. Jim se ridic, i
mme Policrat rcu prezentrile:
- Lmilian Protopopescu, ginerele meu, Camelia, rata mea
mai mare, i... dl Jim Marinescu, alt ginere al meu.
Cum ceilalti zambeau nedumeriti, explic cu umor:
- Domnul mi-a cerut pe Vera i i-am dat-o!
#
G
.

C

-
5
+
7
- Oh - inaintar ceilalti - relicitrile noastre sincere, ce
surpriz, noi nu tiam nimic!
- Nici eu nu tiam nimic pan acum un ceas - zise mme
Policrat - am crezut c junele ine s m cear pe mine!
- Dar bine, tu, Vera, s nu-mi spui tu nimic! rcu Camelia
cu repro.
Vera stramb putin din buze i prii pe Jim pe sub gene,
ca spre a-i arta cat de putin o interesau ceilalti.
O dat aezati la mas, Jim putu s obsere pe noii-sositi.
Ceea ce-l mira era c nici mme Policrat, nici Camelia nu
semnau cu Vera i n-aeau blanda sinceritate a ochilor ei.
Camelia era inalt, prelung, suprtor de alb i rotund la
rat, rr s rie rardat, i din cauza prului netiat, aezat
intr-o constructie saant deasupra capului, ca la japoneze,
aea un aer de guernant. Dl Lmilian era mic, negru-
galben, putin adus din spate, cu nas lung i obraji scobiti i
cu doi rluturi negri de mustat sub nri. Un guler tare, groza
de inalt, in care craata edea spanzurat, ii rcea gatul nem-
surat de lung.
- Bine raceti c cstoriti de tineri - zise el - numai
csnicia iti conser rortele i te race capabil de munc! Lu,
dac nu m insuram, eram de mult mort.
Dl Lmilian prii recunosctor ctre Camelia, iar aceasta il
mangaie matern pe pr i-l srut pe rrunte. Vera zambi cu
inteles ctre Jim.
Cand seritoarea aduse la mas, Jim obser c d-lui
Lmilian i se sereau alte alimente. Pe o rarrurie cu patru
compartimente se arlau ceap crud tiat mrunt, morcoi
relii, arz roie tocat i salat erde. Camelia turn deasupra
untdelemn dintr-un bidon mic i transport apoi in rarruria
lui Lmilian toctura in portiuni mici, supraeghindu-l con-
tinuu. Acesta mesteca bine buruienile, rreca rlcile una dea-
supra alteia i urmrea cu limba printre dinti cel mai mic
ririor, inghitind rar i tiintiric.
- Mmic - zise apoi ctre Camelia - pune-mi putin in!
#!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Aceasta ii turn intr-un pahar un deget de in alb, din
care gust s ad de nu era prea acru i apoi i-l ddu cu
recomandatia:
- Bea putin, puiule, s nu-ti rac ru! Cand celorlalti li se
aduse rriptura, dlui Lmilian i se puse inainte un pilar de orez
riert in ap cu putin zahr i prune.
- Mmic - se ingrijor el - s nu ri pus lapte inuntru!
- Nu, ingeraule, il asigur sotia-guernant. Camelia in-
cepu s-i dea apoi cu lingurita din pilar, ca unui copil, dei
d. Lmilian prea in deplintatea rortelor sale rizice i morale.
Bnuind mirarea lui Jim, lmuri:
- Cine muncete mult cu creierul ca mine trebuie s nu se
oboseasc inutil. Lu triesc i m nutresc in mod rational,
tiintiric. Nu mnanc carne, lapte, grsime i in genere nimic
riert, ca s nu-mi obosesc stomacul. M nutresc cu egetale
crude, care cuprind itamine, i pentru a inlocui caloriile pe
care le pierd din celelalte alimente, beau putin in. Astrel,
organismul meu race un minimum de traaliu cu maximum
de erect nutriti, pstrandu-se intact pentru munca intelec-
tual. Am ajuns la regimul sta dup lungi studii i cores-
pondente cu saantii strini, dar astzi sunt perrect sntos.
Mmic, mai pune-mi putin in!
Jim i Vera se priir lung unul pe altul, i ochii lor radeau,
cci spuneau: Multi nebuni sunt pe lumea asta! Noi n-o s
mancm itamine!
n momentul acela intr rluierand pe u i scotandu-i
repede paltonul Bobby, care, zand pe Jim, rmase deodat
amutit.
- Nu ti-e ruine, Bobby, s intri astrel pe u reproa
mme Policrat. Unde-ai rost pan acum Apoi ctre Jim., ti
prezint pe protejatul i iitorul tu cumnat, cu care ai rost aa
de bun.
Bobby, care cunotea pe Jim riindc ii inmanase in dire-
rite randuri mesaje de la Vera, clipi cu iretenie dintr-un ochi
#"
G
.

C

-
5
+
7
i intinse caalerete mana. Vera ii prii cu simpatie pe aman-
doi i, trgand de manec pe Bobby, il puse s stea lang ea.
- M iertati c intreb - se adres Jim ctre d. Lmilian -
ce studii raceti
Lmilian Protopopescu pru incantat de intrebare i ince-
pu s explice cu toat coningerea, mucand dintr-un mr
rumen, necurtat:
- Domnule, cercetez de catia ani o problem roarte
interesant, i anume, perertirea i distrugerea simtului mo-
ral in toate domeniile culturii, dar mai ales in literatur. Am
strans un material extrem de important i ariat i atept
numai din Germania un numr de crti ca s pot prii ches-
tiunea dintr-un punct de edere european. Am lucrat tiin-
tiric, tinand seam de prerile criticilor. Cand ins trebuia s
spun aderul, am tiat in carne ie. Lu cred c aduc o con-
tributie rrumoas artei, care trebuie s rie curat i s nu
zdruncine temeliile sntoase ale societtii. Am cercetat o
multime de tratate medicale, am consultat somittile medi-
cinei i am ajuns la coningerea c cele mai multe din mani-
restrile acestea nesntoase sunt de ordin patologic.
- Nu inteleg bine... a rea o pild, zise Jim.
- Pilde Cate rei! replic dl Lmilian mucand din mr.
Ascult:
Pe la trei,
Vin pduchii mititei,
Pe la cinci,
Plonitele cu opinci.
Sobolanul te miroase
Pe la ase.
Galcile dac ti-au copt,
Doctorul ine la opt.
Dl Lmilian se uit circular, spre a edea erectul. Mme
Policrat ridic ochii spre tustrei.
- 1I un., ce oroare! Cine e sta, Lmil
- Unul Arghezi, trebuie s-l tie dumnealui!
##
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Camelia rase cu hohote serile, apoi se uit cu admiratie
i deotament la dl Lmilian, i mangaindu-l iari pe pr zise:
- Puiule, prea munceti mult, s nu te surmenezi! Ctre
Jim., Sracul, a aut o tenie lung de l4 metri!
Jim, temandu-se de iolenta discutiei, se multumi s dea
din cap cu interes i s declare de politete:
- Studiul d-oastr trebuie s rie roarte interesant. Sunt
nerbdtor s-l citesc. De ce nu-l publicati
- A! zise Lmilian, trebuie s-l pun la punct intai i s mai
rac unele cercetri. Cand mai ii am s-ti citesc un capitol.
Jim era nerbdtor s stea de orb cu Vera, s prieasc
putin in ochii ei acum, cand erau ca i logoditi, dar nu
putea. Din cand in cand, Vera se uita gale la el, scutu-
randu-i prul, ba o dat ii atinse mana pe sub mas. Cand
consumatia ru pe srarite, Vera ii apropie gura de urechea
lui Jim i-i opti:
- Vrei s mergem s-ti art cea Apoi zise tare: Mam,
noi ne ducem dincolo!
- Duceti-, scumpilor... Ah... inidiez!...
Vera lu de man pe Jim i-l trase arar. 1recur din nou
in hol, de acolo intr-un coridor i intrar apoi intr-o alt
odaie. Un clic-clac al butonului electric dezlui din neguri o
odit mic, simplu mobilat, dar cu aer neinoat de celul
monacal. Un pat ingust de bronz, cu perdele de opal, un
ironier i o msut de lac alb, dou scaune i o oglind
deasupra msutei - acesta era tot mobilierul, luminat de un
bec simplu, acoperit cu un abajur de dantel.
- Asta e odaia mea! declar Vera, i, cu mainile impre-
unate, se legn pe loc in chip de alintare.
Jim, care nu intrase niciodat in odaia unei rete, se simti
inadat de un sentiment nou de intimitate i de mister senti-
mental. Vera incepu s rac ca un ghid ocolul odii ei.
- Uite, aici am toate crtile de care mi-ai orbit tu... i pe
Arghezi... tu nu m intrebai decat de astea... ca la examen...
#$
G
.

C

-
5
+
7
aci e o rotograrie de cand eram in coal... eram in cursul
inrerior atunci...
Jim prii i zu o retit mic in ort cadrilat, cu prul
lung pan la umeri i cu ciorapi scurti... o miniatur mai
istoare i tears a Verei de acum... intr-o alt rotograrie se
edeau un oriter osos i mare ca un urs i o remeie brun,
rrumoas, roarte asemntoare cu Vera, dei obosit la rat.
Cine-i intreb el din ochi.
- Lste o sor a mea mritat din Arad... de unde m
intorceam atunci cand m-am intalnit cu tine in tren.
laptul de a cunoate alti oameni de care aea s rie soco-
tit legat in curand plcea lui Jim ca o cltorie rr destinatie
hotrat.
- Uite, ezi desenul sta continu Vera. Ce zici
Jim zu un animal nedesluit, intre pisic, purcel i caine,
cu rund la gat, dar, prudent, zise:
- L roarte rrumos! imi place!
- Asta eu l-am rcut! declar mandr Vera, scotand arrul
limbii arar i legnandu-se pe loc.
Apoi ii art rotograriile de edete, albumurile de coal,
inelele, dantelele pe care le lucra, se imbrc cu unirorma de
coal, care o rcea i mai dulce, acum, c rata ii era uor rar-
dat, i apoi, dezamgit, se aez pe marginea patului, mr-
turisind:
- Nu mai am ce s-ti art!
Jim se aez i el lang ea i incepur s se prieasc
zambind unul pe altul. Nu tiau ce s-i spun, dar erau
amandoi ametiti de o betie sua de puritate i conresiune.
- Vera - zise Jim, cuprinzand pe rat pe dup umeri i
lsandu-i capul peste artejul prului ei parrumat - de aci
incolo om ri totdeauna impreun, ca acum, i nu ei mai
plange ateptandu-m! Zicand acestea, ii rsturn prul peste
cap i o prii in ochi: Cum sunt ochii ti, Vera Verzi ca apa
de lac, sau albatri ca Adriatica Cum ai putut tu s m r-
jeti, serarim de express-orient Cine i-ar ri inchipuit, rat cu
#%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
plete negre, atunci cand edeai cu nasul lipit de geamul
agonului, c ei aprea intr-o zi pe poarta casei mele, ca
Bunaestire, i ei ri a mea
Mangaiat de Jim, Vera tcea rermecat. Apoi, rand s
ad i ea culoarea ochilor lui Jim, se apropie de obrazul lui,
acoperindu-l cu surlarea ei cald:
- Vai - strig ea ineselit - ochii ti nu sunt la rel! Unul
bate in erde i altul in careniu. Si noi am aut o pisic cu
doi ochi deosebiti, care s-a pierdut.
- Li bine, a rugit pisica i am enit eu...
Dup catea clipe de tcere, Vera orbi din nou cu glas
tremurat. Ochii i se rcuser prorunzi i rotunzi.
- Jim, sunt aa de rericit, c nu-mi ine s cred c e ade-
rat c tu eti aci in odaia mea, unde am plans de atatea ori
din pricina ta... Parc sunt beat... Pune mana s ezi!
Si, luandu-i mana, i-o duse la inim. Sub sanul ei mic i
crud un iepure cald se zacnea s sar. Apoi puse i ea mana
pe inima lui Jim, s ad dac bate mai tare.
Astrel petrecur cata reme, priindu-se in tcere sau
spunandu-i nimicuri, indreptandu-i unul altuia gulerul sau
craata, descoperindu-i semne particulare i contemplandu-
se, cuprini de o nelinite nelmurit i de-o chinuitoare
emotie. n cele din urm, Jim crezu c e timpul s plece i,
recomandand retei s rie cuminte, ii rgdui c a doua zi
chiar ii a aduce inelul de logodn, i in acest scop ii lu
msura degetului cu un rir de at roie. Vera se inarti de
bucurie de trei ori pe loc i cuprinse pe Jim in brate. Acesta
o imbrtia i lipi numai rata de obrazul ei de plu.
- S nu bem tot inul dragostei din prima zi, Vera! S
ateptm curati la ganduri ceasul cel mare!
1oat ramilia conduse pe Jim pan la u, inclusi dl
Lmilian, cruia Camelia ii tinea mana pe cap, s nu rceasc.
Mme Policrat il imbrtia o dat cu patos i-l salut ca dintr-
un port, cu mana plin de inele, cand motorul porni i
maina iei pe poart.
#&
G
.

C

-
5
+
7
Ningea cu rulgi mari i relinarele preau imbrcate in at.
Jim ii simtea surletul inlmit de impresii multiple. Lola i
oriterul, oseaua i dna Policrat, dl Lmilian, clinchetul de
pahare i parrumul prului Verei se amestecau intr-un is de
ampanie. Lra aa de ametit i plin de eurorie, incat cu incetul
pierdu sentimentul existentei sale terestre i, pilotandu-i
mecanic maina, is c trece pe sub meri in rloare, printre
parcuri imense de crizanteme albe.
#'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
MRELE IVAN
Peste noapte Jim au isuri
reerice. Vera, intr-o rochie alb, aporoas, ce-i da inrtiare
de rluture, zbura pe deasupra unui nemrginit lac erde,
inconjurat de munti inalti, inzpeziti. lata se prercea in
spum i se pierdea in ap, care, in gandul istorului, era
Adriatica. Jim, in costum de baie, sri in ap i incepu s se
dea arund in lichidul translucid, care ii risipea prul i-l
rerracta prelungit. Departe, pe runduri, un candelabru
enorm cu brate multe, ca o sepie de lumini, tremura sclipitor
i cretea ertiginos, pe msur ce Jim btea apa cu picioarele.
Cu cat se apropia de rund, cu atat apa se rareria i becurile
candelabrului se indeprtau. Dintr-un glob mare se desrcu
un arpe lung din lame de argint i bijuterii, care incepu s se
inarteasc in spiral i s se ridice spre inottor. Jim recu-
noscu in capul reptilei pe mme Policrat. Apoi toate luminile
czur in abis, rotindu-se in sisteme planetare i cantand o
muzic sua de orgi i clopotei. Cand se scul, ceasul potri-
it la orele opt era in plin actiitate muzical.
Jim se intinse in cldura patului i se ls in oia gan-
durilor. n sob pocnea rocul de curand aprins i geamurile
erau inrlorite de zpad. Se simtea atat de bine, incat i se
prea c ingerii zboar prin aer. Ideea c era logodit cu Vera
il nli, imbtandu-l cu inuri necunoscute pan atunci,
mirandu-l c intr-o hotrare aa de neprezut se poate gsi
atata rericire. Dragostea pentru Vera se stransese in el pic-
tur cu pictur, i acum era uimit s se ad plin de un lac
linitit i limpede. Rase la gandul c-i inchipuise posibil o
legtur cu Dora sau Lola, rete independente, cuttoare de
stiluri personale, lipsite de ingenuitatea pe care temperamen-
$
G
.

C

-
5
+
7
tul lui autoritar o cerea. Dar ceea ce il rcu s se simt nou
era un sentiment de suaitate i protectie pudic, ce-i ddea
scrupule de contiint i-l indemna s srrame orice insinuatie
lasci a imaginatiei. Pe Dora i pe Lola le dezgolise in gand,
dorise s le seduc in chip rece, ca s-i satisrac o anitate
iril, i se simtea tulburat lang ele de parrumul lor reminin
i de iziunea rugiti a unui genunchi scpat de sub rochie.
Cand in apa mrii zuse incordarea i descordarea pulpelor
albe ale Dorei, inotase cu o oluptate rece, cutand s-i
sincronizeze micrile cu ale ei i simtindu-i de departe ib-
ratia trupului. Dac ins o man a inchipuirii trgea ciorapul
de pe pulpa Verei, alt man se grbea s-o acopere, i Jim
incerca o emotie nou, inrudit cu aceea a paternittii. Uoa-
rele lasciitti ale gandului aeau cea idilic i auster. Se intre-
ba bunoar cum erau genunchii Verei, ce siluet ar ri aut in
costum de baie, se minuna c putea aea in curand dreptul
s cerceteze toate aceste lucruri, la care nu se gandise i care
erau :I. .:I.. Dar deducand-o din capul ei prelung i ioi i
subtirile glezne i inchipuindu-i-o zelt i incordat, nu era
nelinitit de dorinte tulburi, ci cuprins de o mare arectiune la
ideea c trupul acela rragil era de acum in grija i in stpanirea
lui. Ca o rat care a cptat o ppu i se gandete cum s-o
imbrace, Jim lu rotograria Verei, o roaie de hartie i un
creion i, cuprins de snobism, incepu s rac schite i
proiecte de toalete. i desen o pijama scurt ca un tricou, in
care ar ri pus-o de dimineat s rac exercitii de suplete i
coregrarie, in tactul btut de el, un costum de clrie bietesc,
cu bluz alb, incheiat rusete dei nu aea cal,, cci bgase
de seam c asta cadra bine cu casca ei de pr, un costum
,:.I:In dintr-o rust alb plisat i un eston cu galoane
marinreti, sau un mare puloer de lan alb peste panta-
loni de schi, in ederea zbenguirii pe zpad. Jim imbrca i
dezbrca pe Vera in imaginatie, o rsucea ca pe un mane-
chin, o socotea un simplu obiect decorati, rr s presupun
o clip mcar ideea reunei rezistente. Alctui i un plan de
$
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
actiitate zilnic, al crui scop era s rac din Vera o mic
Dian modern. La apte s-ar ri sculat i, luandu-i tanra
sotie in brate, ar ri trecut in sala de baie, unde ar ri stat catea
clipe sub grindina de ap a duului. n ritmul unei plci de
pateron, ar ri rcut impreun o serie de micri ritmice, dup
care, imbrcandu-se, ar ri trecut in surragerie. Acolo s-ar ri
intretinut amandoi, respectandu-i reciproc personalitatea, i
i-ar ri dat la srarit srutarea de desprtire pentru o jumtate
de zi. Vera ar ri rost obligat s citeasc dup un anume
program hotrat de el, sau s se plimbe in aer liber i in
btaia antului, la olanul unui sport, aand alturi, pe
banchet, un ogar, pentru ca rata s i se imbujoreze in chip
riresc i s ia roeata pielitei de mr cretesc, s inoate, s trag
cu arcul i s rac acrobatii plastice pe un platou de gazon, in
rata unui bazin nemicat de mercur. Dup amiaz, ins,
imbrcat in costum simplu de impiegat, ar ri deenit
secretara sa in rata unei mici maini de scris, al crei tcnit ar
ri rost din cand in cand intrerupt de o imbrtiare prelung.
Seara trebuia s ias, pentru ca prezenta lor in culoarele
teatrelor sau in lume s produc inidie: Vai, ce tineri, i
cstoriti! Vai, ce sotie tanra ai! Imagina pentru Vera
costume de sear albe i roarte decoltate, a cror reminitate
ar ri trebuit s contrasteze cu masculinitatea capului, obtinut
prin tunderea bieteasc a prului, aa incat rotunditatea retei
i rruntea bombat s rman speriat i gratioas, cu marii
ochi cristalini umbriti de gene prelungi. Aceste isuri se
complicau cu planuri de existent general i de conduit
arecti, determinate toate de sentimentul c Vera era
proprietatea lui, dar o proprietate ginga, ce trebuie
cultiat, cea ca o pasre a paradisului in coliie sau ca un
petior exotic intr-un glob erzui.
mbtat de aceste ganduri, Jim sri jos din pat i incepu
s se plimbe in jurul odii, uitand s se imbrace. Pe msur
ce adancea analiza eenimentului, betia noii stri cretea. i
enea s rad de satisractie i s se mire de emotiile ce le
$
G
.

C

-
5
+
7
incerca la gandul unor probabilitti pentru care rusese pan
atunci orb. Nu ideea de a aea pe Vera la gandul acesta se
mustra de ticloie, il incanta, ci aceea c rata aea s doarm
acolo zgribulit lang el, s poarte numele su, s pretind a
race parte din iata lui. Ciudat i tulburtor! Acum intelese
Jim elementul conjugal din dragostea lui i se socoti om,
pricepand intr-o clip ceea ce miliarde de oameni au incer-
cat, iluminati tot intr-o clip. Se simti sot, protector i
printe, i ispita sexual il nli ca un simt religios de proc-
reatie. Lola i Dora erau arpele i pasrea din pdure ce nu
pot ri domesticite, pe cand Vera, porumbita care se aeaz
cu picioarele roii pe degete i ciugulete din palm.
n reme ce se plimba astrel prin odaie, ua se deschise
incet i in crptura ei se art capul de piele-roie al babei
Chia, care n-aea obiceiul s bat inainte de a intra...
- Hei! opti ea, intentionand s rie discret i ptrunzand
in odaie cu miros de zpad i inrurat intr-un strat gros
de haine i broboade - a enit cu o scrisoare, zice c de la
domnioara Vera.
- Unde este, cine a enit
- A plecat... a rost o seritoare... ce te mai raci... Parc
eu n-am intrebat-o de la logodnica... de!... Baba Chia
rase cu mister pan in plselele dintilor i scoase de sub
orturi un plic lunguiet i roz, inlcrimat putin de rulgii de
zpad. Nu le-am spus nimic... la cucoane! Apoi se sco-
toci din nou i intinse un toc rezeror de culoarea gu-
terului, ud: Ia ezi, asta ce mai e L-am gsit pe drum, in
zpad.
Cand baba Chia iei cu iarna arar, Jim, putin nelinitit
de ce putea cuprinde scrisoarea, se apropie de sob i, loit
in piept de dogoarea jarului, sttu mult reme meditand
asupra probabilului continut, inainte de a desrace plicul. Se
hotri, in srarit, i citi, dup ce, aruncandu-i ochii asupra
sraritului, se coninse c nu aducea nici o este rea:
$!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Drag Jim. N-am dormit toat noaptea cu gandul la ee-
nimentul nostru de asear, dar acum am aut o insomnie
reeric, aa cum trebuie s rie cand iei opiu. Am stat linitit i
m-am sculat linitit cum n-am mai rost decat in copilrie. Nu-mi
ine nici acum s cred c ceea ce se petrece cu mine este ade-
rat. Pentru ce m intreb. Ce ai putut tu gsi la mine care s
te hotrasc s raci acest lucru M-am priit in oglind mereu,
s d dac pot s-ti plac tie. Drag Jim, oricum ar ri, sunt
rericit, riindc te inchipui prea bun ca s glumeti cu mine,
i apoi eu oi ri cuminte, oi citi ce-mi ei spune tu, oi gandi
cum gandeti tu, oi ri, intr-un cuant, ca o umbr a ta, care
a merge cu tine i se a opri cu tine. 1oat noaptea am medi-
tat cum trebuie s m port ca s-ti plac tie i am ateptat cu
nerbdare, dup cantatul cocoilor, s se lumineze de ziu, ca
s pot s cant de bucurie, rr s riu socotit nebun. ti scriu
acum ca s nu m raci s surr ateptandu-te prea mult. Vreau
s-ti spun o multime de lucruri, o multime de lucruri!
A ta, 1..:
Brao! gandi Jim mgulit in amorul propriu la lectura
primei scrisori a Verei. Nu-i bnuise deloc adancimea surle-
tului i-i inchipuia c trebuie s scrie rriol i conentional
ca in oracolul pe care i-l conriscase Siliestru Capitanoici.
Cat deotament i ce ginga i nai sentimentalitate! Voi
ri, intr-un cuant, ca o umbr a ta, care a merge cu tine i
se a opri cu tine. Brao, Vera! Dulce i necunoscut Vera!
Ce rade i se prur scrisorile de altdat ale Dorei i Lolei,
pline de consideratii generale pretentioase sau rragmente de
idei, aruncate pe toat hartia in caractere tepoase, rat de
aceast mrturisire plin de sinceritate i scris aproape calig-
raric. Aceast nou satisractie de ordin critic spori euroria lui
Jim i sentimentul abscons c o planet comun ii scosese ca
din intamplare pe acelai drum.
Cand Jim intr la pranz in surragerie cu cele dou inele
ascunse in buzunarul estei, gsi asistenta agitat i glgioas
ca o mare rea. 1anti Ghenca se rcuse pmantie i nasul
$"
G
.

C

-
5
+
7
dantesc ii cdea spre gur, tanti Caterina ltra, tanti Mali
zambea enigmatic ca un raraon de bazalt, iar Magdalina se
cina cu oapta i cu ochii. Siliestru, liid, imbuca neros
i in netire, iar dom` Popescu edea in capul mesei, cu
seriozitate de arbitru. Numai Lisandrina tcea, stacojie i
obstinat.
- Neamul nostru a aut ruine - declar tanti Ghenca -
stricati in ramilie la noi n-au rost!
1anti lira conrirm:
- Li, unde mai sunt remurile cand retele edeau inchise
in cas i nu ridicau ochii la brbati pan la nunt!...
- D-aia nu -ati mritat i -ati uscat rete btrane, riindc
ati rost rele i slbatice! izbucni Lisandra cu o iolent pe care
Jim nu i-o bnuise.
Agepsina se simti insultat personal i strig rurioas i
ameninttor:
- lat, tii ce Noi nu ne-am mritat riindc am rost bine
crescute i modeste i n-am tras lumea de hain ca dezm-
tatele de azi. Noi din orba printilor n-am ieit i nici de
rasul lumii nu ne-am rcut. |ie, dac ti s-a rcut de mriti,
du-te, rato, unde te-o lumina Dumnezeu, da` aci brbati
noaptea s nu ne-aduci, c nu e tractir!
- Agepsino - implor Magdalina sperioas - nu spune
i tu orbe grele! Lxplicati., Vezi, d-aia mi se btea mie
pleoapa stang i-mi ieea in crti orbe rele i necaz de la
un crai de tob! Cartea nu minte niciodat!
- Lu n-am adus nici un brbat, dar nici rat btran nu
reau s mor! Vreau s intru in randul lumii!
- N-ai decat! A enit i te-a cerut i nu te-am lsat noi
- Ar ri enit, dar s-a speriat lumea de atatea pustnice!
- Ba nu ti-a enit soarta, rato! Cand iti bate ceasul, omul
tu iti pic i in roc! Nu ne-a rost scris la nici una s ne
mritm, i asta-i!
- Ba soarta nu ine dac nu-i deschizi ua! C au rut s
m ia atatia, i la unul i-ati ras in rat, la altul i-ati intors
$#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
spatele i ati umblat cu orbe pan m-ati dezgustat. Soarta
i-o croiete omul! Lu reau s intru in randul lumii!
- Dac rei s intri in randul lumii - predic Ghenca -
trebuia s spui dezmtatului s in aici ca oamenii, la lumina
zilei, s declare aici c are ganduri serioase, nu s te ameteasc
pe la colt de strad i s-ti bat noaptea in geam, s se scoale
toti ecinii! Cine tie ce stricat este, care a simtit c ai cea
bani!...
1oate remeile se uitar circular i arirmati una la alta, aa
cum se salut ratele, cu intelesul: Asta este!
Lisandrina se aprinse i zise cu lacrimi in ochi:
- Ba nu e dezmtat, nici stricat, e om aezat i cu situatie
i a enit i el s intrebe ce rac, c i-a rost rric s dea ochi cu
d-oastr. Si-apoi n-are s dea socoteal nimnui, i eu la rel!
Nu-mi sunteti nici tat, nici mam i nu sunt datoare s cer
binecuantarea nimnui!
- Dac n-ai printi, nu trebuie s-ti raci de cap, s ne ari
in orbele lumii! Uite-aici, mtui-ta, pe ea s-o intrebi, c ea
tine locul mamii!
1anti Mali renunt ironic la tutela ei, scuturandu-i pele-
rina cardinalesc:
- Nu mai e acum remea cand tinerii intrebau i pe cei
btrani, cu experient. Acum e lumea nou!
Domnul Popescu ii uniric barba cu mana i crezu c a
enit momentul s-i pun in aloare insuirile lui de me-
diator:
- lrate, oi sunteti prea pripite. n deriniti, rata are drep-
tate. L inc tanr i rrumoas i rea i ea s se mrite. Dac
nu -ati mritat oi, nu inseamn c altul trebuie s imite!
1anti Ghenca sri intepat:
- N-are decat! Dar o rat cuminte nu primete noaptea
pe toti neispritii de pe strad...
- D-mi oie, rrate, a enit omul in izit, s se ad, ce
Dumnezeu, doar n-o s se cunoasc de la distant! Parc eu,
cand am luat-o pe dumneaei, nu eneam rr tirea d-oastr!
$$
G
.

C

-
5
+
7
1oat lumea, unit intr-un glas, ltr asupra lui dom` Po-
pescu:
- 1aci din gur, domnule, nu te-amesteca in lucrurile re-
meilor! Pe dumneata te tia lumea cine eti, te ddusei in
orb prin altii, cum se obinuiete, dar sta tie cinea cine-i
Nu ezi c e nebun... Dac o ri insurat! Daca umbl s-o
inele i o las rr cununie!
Dom` Popescu ii stric din nou barba i se adres Lisan-
drinei:
- De! aici au i dumnealor putin dreptate... dumneata
eti mai tanr i trebuie s le asculti, c au mai mult expe-
rient... ele iti or binele, ca surori... O rat trebuie s apere
onoarea ramiliei... temelia trii... pe urm ne distruge neamtu
i americanu!
Dom` Popescu, ca s ias onorabil din aracere, se adres
brusc lui Jim:
- Ia ascult, domnule, ce zici, o s ne ierte americanu
datoriile
Jim ins nu simtea nici o atractie pentru problema datori-
ilor Luropei rat de America i se gandea numai c indi-
idul Lisandrinei trebuia s ri rost acela cu care in duminica
ploioas ea orbise in oapt pe geam, din odaia tantei Mali.
n tot acest timp, Siliestru sttuse rigid i stins in priiri,
ca pierdut intr-o zon alpin. n rata lui, ceaca de carea
rumega ca un crater de bitumuri, de mucurile de tigar arun-
cate in netire inuntru. Cand tanti Ghenca se pregtea s se
repead cu masca ei sarcastic i ceroas, Siliestru, rr s
ridice capul, bolborosi aspru in barb:
- Lsati pe Lisandrina in pace i nu-i mai purtati de grij!
V-ati aezat ca moliile pe surletul ei i nu o iertati pan nu i-l
raceti pulbere. Du-te, Lisandrino, in lume, cu sau rr cu-
nunie, i iei din putreziciunea asta! i eu am s rac la rel! V
estesc c m insor cu o coleg proresoar i c am orbit
cu proprietarul s cumpr casa asta. 1rebuie s intru i eu, ca
Lisandrina, in randul lumii!
$%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Siliestru tcu i strii un alt muc de tigar in pasta neagr
a cetii. lu o clip de tcere i uimire... 1anti Mali se aez i
mai drept pe scaun i rmase nemicat, cu mainile ribroase
aezate una peste alta.
- N-ai decat s te insori i tu - rupse tcerea Agepsina -
noi nu te tinem!
- Nu m tineti M ateptam s bucurati, nu s-mi dati
oie!
1anti Ghenca se inineti:
- Las, domnule, c cunoatem noi insurtoarea d-tale! De
ani de zile te tot logodeti, i nu te mai insori niciodat! Nu
eti bun pentru asta, domnule, ruge remeia de crtile d-tale!
1anti Agepsina zise cu o jale rea:
- Sigur, acum, cand iti ine bine, te insori, dup ce ne-ai
tinut pe noi in loc de nu ne-am mritat, pentru c a trebuit
s aem grij de btrani i de d-ta!
- Lsati-m in pace! se irit Siliestru. Lsati-m in pace!
Pan cand o s m tineti legat aci cu lanturi Vreau s respir
aer curat!
- Stii ce, domnule zise Ghenca cu conrident sarcastic,
ti-a rcut rarmece! Las, c tiu eu pe cine iei dumneata! Pe
srrijita aia rr cma pe ea, care iti atine calea de ani de zile
riindc tie c ai aere! Proresoar! Mereu pe drumuri! Nu
tie ce e cas, nu tie ce e mas! Du-te i te insoar cu ea, ca
s te cieti pe urm! Lu, una, nu m bag, nu m amestec!
liecare ii croiete soarta cum il taie capul!
lata lui Siliestru se rcu de zinc.
- 1ceti din gur, scorpiilor! strig el rioros, i cu un
pumn srram ceaca de carea i rarruria de sub ea.
Apoi se ridic repede de la mas i iei izbind ua de
perete aa de tare, c geamurile i rarruriile din dulap zbar-
nair, i lampa cu stalactite de cristal se cltin deasupra
mesei, clipocind.
- Vai de mine! se it galben Magdalina, punandu-i
mana la inim. lric mi-a rost de scandal i de oameni prici-
$&
G
.

C

-
5
+
7
noi! Din suprare - Doamne rerete! - poate s-ti in o
dambla...
Dom Popescu indrzni:
- lrate, ce amestecati d-oastr in treburile omului cu
asemenea orbe jignitoare!
- 1u s taci din gur! il cert brutal Caterina. L rratele
nostru i tim noi ce trebuie s-i spunem!
- Aici cam au dreptate - se adres dom` Popescu lui Jim -
ele au socotelile lor de ramilie, drepturile lor de surori mai
mari, in care noi nu trebuie s ne amestecm!
Jim ii pipi inelele in buzunar i, satisrcut de a putea
turna gaz peste roc, zise razand:
- Ce curioas coincident! 1rei eadri deodat! Cci am
uitat s spun, i eu m insor!
Nimeni nu ddu important declaratiei i Agepsina spuse:
- Acum te-ai gsit i tu s glumeti!
- Cum glum! rase meristorelic Jim. Credeti c eu glu-
mesc i scoase inelele din buzunar, le incerc in dinti, le
arunc in aer i le prinse zornind in rarrurie, apoi le puse pe
amandou in degete. Uite aici: 1n i 1..:, 1 decembrie l931.
Spre deosebire de unchiul Siliestru i tanti Lisandrina, eu
comunic rapte implinite!
- lelicitrile mele! se ineseli sincer dom` Popescu. Bine
raci, omul trebuie s-i rac datoria in iat!
1anti Magdalina ins incepu s se cineze i s se jeluiasc:
- Mam drag, cand ai rcut tu asta, rr s m intrebi
S ri tiut i eu pe cine iei i cum! Lucrurile astea se rac cu
socoteal i rr prip!
- S tii i dumneata Dar pentru ce se mir cu toat
sinceritatea Jim. Ce rolos ar ri rost s tii dinainte ceea ce in
nici un caz nu poti impiedica dac reau ... 1e inrormez
numai, ca s rii in curent cu starea mea ciil, s nu cuma
s uit!
- Mam drag - continu itatul de gin care a ouat de
curand, Magdalina - se poate s-mi raci mie aa cea Lu
$'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
sunt btran i cu experient i ti-a ri deschis ochii! 1e-ai
intrebat tu dac are rata zestre ca pentru inttura ta, dac e
partid bun pentru tine i cum te logodeti aa, rr s-o
d i eu
Jim se supr de-a binelea:
- D-ta crezi c eu am cumprat-o din targ i pentru altii
i c m-am tocmit Am intrebat-o numai pe ea i apoi am
comunicat hotrarea printilor, cum rac i aci, aa, ca o curio-
zitate care poate s intereseze! Prin urmare, s-a terminat!
Cu aceste orbe, Jim se ridic razand de la mas, aprobat
de baba Chia, care se inartea pe lang buret, i iei linitit
din odaie.
1anti Ghenca il apostror de la distant, in reme ce
Magdalina ii tergea ochii in lacrimi.
- Hei, domnule, d-oastr ati stricat lumea, nu mai e
respect de printi, nici ruine in ziua de azi!
Apoi tanti Mali, tanti Ghenca, tanti Caterina i tanti
Agepsina inartir drojdia carelei pe rundul cetilor, pe care
le rsturnar pe rarrurioare i le impinser in ordine in rata
tantei Magdalina. Aceasta, cu ochii roii i intunecat la rat,
lu prima ceac i, priind in rundul ei cu ramuri negre,
incepu s consulte drumurile intortocheate ale destinului.
%
G
.

C

-
5
+
7
NEIINIII PRENP|lLE
- Vera - strig Jim dup amiaz,
intrand in odaia retei - inchide ochii i intinde mana stang!
lata se apropie razand i stranse pleoapele tare detot. Jim
ii lu mana mic, ii srut pe rand arrurile degetelor subtiri
i apoi ii petrecu erigheta rece pe inelar. Vera deschise ochii
mari i se uit speriat la man. Rsrir degetele in aer, alerg
la rereastr, se prii in oglind i, in srarit, eni ametit
inspre Jim, lsand capul in jos.
Jim o puse s stea pe un scaun i se aez i el in rata ei,
cu genunchii lipiti de genunchii ei. Apoi ii cuprinse aman-
dou mainile i o prii in ochi. Pupilele Verei sclipeau ca
boabele de struguri negri in rou i nrile ii tremurau de
emotie. Sub casca de lac negru a prului, obrazul nai, rin
ardea imbujorat.
- Vera - zise Jim cu oce schimbat - iti dai tu seama ce
clip mare este asta pentru noi De acum tu nu mai ai nici
printi, nici rrati i copilria ta s-a srarit. De acum tu eti
numai a mea i soarta mea este i a ta. Vom dormi unul
lang altul i om trece prin iat imbrtiati. Cand tu ei ri
bolna, eu te oi eghea toat noaptea i tu ei race acelai
lucru cu mine. Orice bucurie ne a bucura pe amandoi i
tristetea unuia a ri i a celuilalt. Lu nu am de acum incolo alt
scop in iat decat s te ocrotesc pe tine, iar tu trebuie s m
ajuti i s-mi rii credincioas, ca s pot izbuti in iat. Uit-te
in ochii mei, Vera, i spune-mi drept: iti a ri dor de cinea,
mai iubeti pe cinea catui de putin in arar de mine
Vera se uit in ochii lui Jim cu o penetratie indicibil i
spuse:
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Nu mi-e dor de nimeni, nu-mi pas de nimeni. Lu
numai pe tine te iubesc!
Statur aa, in tcere religioas, i prin genunchi ii pre-
simteau in trup zacnirea intregului sange. Simteau ritmul
linitii, i asta le ddea o beatitudine paradisiac. Aerul cdea
in jurul lor in straturi de mtase, i lina ninsoare de arar li se
prea o desroiere uniersal de rlori de meri i caii. 1impul
clipocea lent, stttor, unduindu-se in rotocoale mari, ame-
titoare. Jim i Vera se aezar pe micul pat, culcandu-se unul
in rata altuia, i Jim ru s trag pe rat lang sine i s-o
srute. La ins se reri rugtoare:
- Jim, n-ai spus tu s rim cuminti pan la nunt L ruine
s ne srutm acum!
1anrul consimti la ascetism in priinta srutrilor, dar
adug:
- Sunt cuminte, iti rgduiesc, dar de acum incolo trebuie
s ne obinuim cu ideea de a ri impreun. ntre noi amandoi
apropierea a ri aa de mare de acum inainte, incat ruinea
a rmane un cuant gol. 1u nu tii c om dormi impreun
i c nu ei mai aea nimic s-mi ascunzi De ce te-ai inroit
aa la rat
ntr-ader, obrazul retei ardea, i in ochi ii sclipeau mici
lacrimi.
- Lu nu tiu ce se petrece cu mine, Jim - zise ea pierit -
dar tiu c te iubesc. 1u poti s raci de acum incolo cu mine
ce rei!
Cu sangele aprins i oluptos de inocenta retei, Jim spuse
mai incet, strangandu-i mainile:
- Cand ei ri a mea, ai s rei s aem copii Vera nu
tia lmurit nici ce inseamn a ri a cuia, nici cum se rac
copiii, dar riori nemaicunoscuti ei pan atunci ii trecur prin
trup. Aprob numai din cap i din inchiderea pudic a
pleoapelor.
- Vera - se rug Jim - iti promit c sunt cuminte, m lai
s te strang in brate
%
G
.

C

-
5
+
7
Buzele, pleoapele, nrile, toat rata imbujorat a retei tre-
murau de emotie i ruine, dar glasul stins spuse cu hotrare:
- Jim, tu poti s raci cu mine ce rei!
Jim o trase cu o man lang sine, iar cu cealalt ii netezi
prul. Degetele ii intrau in pletele moi ca in ciucurii unei mari
crizanteme ltoase. Prul Verei aea un parrum stins de carea
crud sau de castane, care imbta. i lipir arrurile nasurilor
unul de altul, intr-o srutare japonez i se priir in ochi. n
micile discuri cu chenar erzui ai ochilor retei Jim se edea
liliputan. Apoi cobori mana pe spate. Pipi umerii mici i
omoplatii, numr cu degetele coastele i stranse tare mijlocul,
strbtut de un rior nu atat oluptos, cat de proprietate.
Dup aceea trecu repede mana pe glezne i o ridic uor spre
genunchi. |inu mult reme in podul palmei rotula rece i
sideroas din cauza ciorapului de mtase i a incordrii ins-
tinctie a piciorului. Acum arterele ii zacneau de o dorint
mai insidioas, riindc i se prea groza ca o coloan de
rum diin. lcuse de atatea ori lucrul acesta, in sil, cu remei
ironice i generoase, dar de data aceasta, in rata neinoatei,
tremurtoarei de ruine i iubire Vera, se simti plin de reli-
giozitate, ca in rata unui mister. Ceea ce dorea in rundul con-
tiintei era mai presus de ruine i plcere, i nu aea s se
intample decat o singur dat in iat, ca naterea i moartea.
Jim lunec mana in sus, peste marginea ciorapului, i netezi
deodat epiderma cald a pulpei caste, pentru intaia oar
atins de o man strin. Vera ddu un mic tipt i-i ascunse
obrazul inrierbantat in pieptul lui Jim, cutremurat de un
suspin uor, asemntor plansului. Lrau amandoi tulburati ca
de un eeniment mare i imbtati c deschiseser poarta
inrricoat a ruinii, pentru a se apropia in toat goliciunea
surleteasc unul de altul. Cum Vera ii ascundea cu ind-
rtnicie obrazul, Jim o indeprt cu energie i cut s o
prieasc in rat:
- Vera - zise el micat - ti-e ruine de mine lata nu
ridic ochii, dar rspunse incet i rugtoare:
%!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Jim, reau s m iei cat mai curand, cat mai curand!
Acum ins erau schimbati surletete, cci o perdea grea
ce-i desprtise se trsese la o parte. Se simteau de pe acum
soti i se doreau - Jim, nerbdtor de a aea o riint cu
desarire inocent, Vera, netiutoare inc de ader, dar
presimtind c trebuia s rac un mare sacririciu, cu trupul ei
tot, cu tot ce rusese pan atunci neatins i nerostit.
Vera ii trase rochia strans peste genunchi i, deenit pe
jumtate remeie, incepu s zgaltaie un nasture din haina lo-
godnicului su.
- Jim - zise - spune-mi drept, s nu m minti, tu... ai mai
srutat rete... aa cum ai rcut cu mine
- Am mai srutat, Vera, de ce s te mint... dar nu aa ca
pe tine... rr s le iubesc!
- Dar de ce se mir rata, adumbrindu-se.
Jim nu ru s jigneasc inocenta retei cu consideratii rizi-
ologice:
- Nu pot s-ti explic acum pentru ce... mai tarziu... dar tu
trebuie s m crezi pe mine... numai pe tine te iubesc!
Si, cuprinzandu-i amandou mainile i srutandu-i-le, le
puse in dreptul inimii lui.
- Jim - opti rata dup catea clipe de meditatie - i o s
racem i copii
- Se intelege, dac rei tu!
- Lu reau!
Vera se ineseli i rase cu capul pe spate, copilrete.
- Vreau un biat, s semene cu tine, s aib ochii intune-
cati ca ai ti!
- Si eu reau o retit, nebun ca tine i cu ochi oceanici!
- Atunci s racem i biat, i rat! S m joc cu ei!
- Bine, consimti Jim, dar tu tii cum se rac copiii Vera
purni cu pudoare, artand c tie, dar nu poate s spun i
opti cald in urechea lui Jim:
- Stiu... ne srutm mult!
%"
G
.

C

-
5
+
7
1anrul purni la randu-i in ras de naiitatea retei i o
stranse cu patim de mijloc. Apoi o lu in brate ca pe un
copil i o purt prin odaie, legnand-o. Vera se lsa dus i se
tinea cu amandou mainile de gatul tanrului, acoperindu-i
un obraz cu pletele sale netede. Lra uoar i delicat, i surlul
ei cald adia pe rata lui Jim ca un ant de iunie cu mireasm
de trandariri. Se lsar astrel pe un scaun i rmaser aa
mult reme imbrtiati i ascultandu-i reciproc btile ar-
terelor.
Vera incrunt ochii i intreb:
- Jim, e aderat c o s imbtranim i eu o s m rac
urat i zbarcit Cand n-am s mai riu tanr, tu n-ai s m
mai iubeti!
- Ba da, Vera!
- Ba nu, tiu eu! Nu reau s triesc pan cand oi
imbtrani!
1anrul se inspimant de spectrul senilittii i astup gura
Verei.
- S nu mai spui asta! Noi nu om imbtrani nI.Iu:::, ci
om rmane tineri i sprinteni ca i acum. Numai cine nu
poate s iubeasc imbtranete i moare!
Vera pru conins i incepu din nou s mediteze cu
sprancenele incruntate.
- Jim - intreb ea din nou trengrete - dar tu ai s-mi
raci rochii multe, multe, nu e aa Vreau s riu rrumoas!
- Am s-ti rac, rirete, dac ei ri cuminte! Dup o clip
de rerlectie, rata se rzgandi:
- Nu mai reau rochii, Jim! S m iubeti tu, atata reau.
Priir amandoi pe rereastr, i Vera ii lipi nasul mic de
geam. Arar ningea linitit cu rulgi de ppdie i nartalin, i
toat strada era inelit cu blni de urs alb. O sanie cu zur-
gli clinchenitori lunec repede, tras de doi cai neroi,
acoperiti cu retea. n urma ei, clare pe sniute mici remor-
cate una de alta, o droaie de copii chiuiau i rluierau, imbtati
de iarn. lata le era roie ca merele domneti i pe sprancene
%#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
i in nri gerul ii pudrase cu cristale. Vera chihoti de bucurie
i tropoti pe loc.
- Jim, nu e aa c dac m mrit cu tine, am oie s m
mai joc cu zpad
- Auzi orb! ti cumpr i o sanie sau un schi i costum
de alpinist, cu pantaloni, s mergi i la Polul Nord!
La ideea gheturilor eterne, ochii Verei se impanzir iari
de ganduri noi:
- Jim, a ri curioas s tiu cum e la Polul Nord! 1rebuie
s ning mereu i s sune numai zurgli de snii.
- nchipuie-ti un pustiu acoperit cu blan moale de her-
min i intrerupt din loc in loc de oglinzi masie de gheat,
in jurul crora se mic molatic turme de uri albi. Din cand
in cand, un ren cu coarne rmuroase apare la orizont, ca o
tur desrrunzit, i cate un stol de pinguini, cu rracuri negre,
se indreapt ctre parchetele de cristal ale gheturilor. i peste
tot cad neintrerupt rulgi de nartalin, ca acum!
- Vai, ce mult mi-ar plcea un pinguin, Jim, s sar prin
cas...
Dup un rstimp, Vera orbi din nou, in reme ce cu
mainile potriea craata lui Jim:
- De cand te iubesc pe tine, Jim, a inceput s-mi rie rric
de moarte! Nu e aa c n-o s murim curand Vreau s te
iubesc mult detot, i apoi nu-mi mai pas! lr tine acum
mi-e urat i mi-e rric. Asear m-am uitat pe rereastr, spre
cer, la stele i m-au cuprins rel de rel de ganduri. Jim, ia
spune-mi, sunt departe stelele n coal n-am intat.
- Asta-i acum, sunt departe, se-ntelege!
- Bine, dar dincolo de ele ce este
- Probabil o alt pulbere de lumi, pe care n-o zrim.
- Dar dincolo
- Nimic.
- Cum nimic Pan unde tine nimicul sta
- Ia ascult, Vera, de cand ai deenit lunatic Ce-ti pas
tie de stele
%$
G
.

C

-
5
+
7
- Nu-mi pas de stele, dar m cuprinde o tristete i un
urat cand m gandesc ce mici suntem. A rea s aem o
putere mare, s trim catea mii de ani!
Jim trecu de catea ori mana peste pletele Verei i zise:
- Ce comedii iti trec tie, Vera, prin cpuorul sta S nu
te mai gandeti la stele, nici la moarte, c nu e bine! Oamenii
cuminti nu se gandesc la nimic i triesc numai cu eeni-
mentele mrunte ale orei. Dac muuroaiele de rurnici ar
edea ochiul enorm al omului tintit ca un astru rocat asupra
tarinii, n-ar incremeni toate pe loc Dac am aea urechi i
simturi s auzim mecanica huruitoare a cerurilor, inimile
noastre n-ar ingheta de spaim De ce s ne sucim noi
mintea cu intrebri inutile cand, stand aa, cu obrajii lipiti i
imbrtiati, ne simtim atat de rericiti
- Jim, tu ai dreptate, tu nu poti s ai decat dreptate! Sunt
o proast i trebuie s m ierti!
Se intunecase i in odaie rocul aprins in sob arunca prin
interstitiile capacului catea raii de lumin. Vera aprinse becul
de pe noptier i odaia se umplu de o lumin erzuie, bland
ca un du mrunt. Lrau amandoi aa de rjiti i ptruni de
miracolul ietii lor, incat dac de sub plapuma roz ar ri ieit
un inger cu aripile inrurate, sau Cupido ar ri intrat gol pe
u, cu arcul in man, nu s-ar ri mirat. Lxaminar din nou
inelele, scotandu-le i punandu-le de catea ori pe degete.
- Vera - intreb Jim - ia spune-mi tu mie, cum ai inceput
tu s m iubeti
lata ii ls pleoapele in jos i-i ddu cu mana prul de
peste ochi.
- Ceea ce m intrebi tu e un lucru pe care mi-e greu s-l
spun, riindc mie mi se pare c te-am cunoscut i te-am iubit
intotdeauna.
- Dar ce-ai gandit tu atunci, in tren, cand te-am srutat
- Mi-a rost rric... dar apoi mi-a rost drag de tine... te
zusem cu coada ochiului i-mi plcusei... mi-era i ruine
de intamplare i-mi era i ciud c nu ii s-mi orbeti.
%%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Li, i apoi
- Apoi te oiam mereu i m rugam lui Dumnezeu s-mi
iei inainte... nu mai dormeam noaptea i mi-era dor de tine,
i dac ai ri enit atunci s m ruri, mergeam cu tine pan la
captul lumii...
- Dar dac nu te intalneam
- Stiu eu ce se intampla dac nu te mai gseam... Poate
m aruncam undea intr-un rau... poate cu remea a ri
uitat... dar tiu c mi-era sil de toat lumea i n-a mai ri
ridicat ochii asupra nici unui brbat... Pentru c tu eti aa
cum te-am isat eu i trebuia neaprat s ii ca s nu mor!
Zicand acestea, Vera puse capul pe umrul lui Jim i ort
uor, zambind inlcrimat.
- Dar tu cum ai inceput s m iubeti intreb ea.
- Lu, Vera, eneam mereu la tine, rr s inteleg de ce,
in reme ce alergam cu gandul la alte rete, pe care in rea-
litate nu le iubeam. Nu-mi inchipuiam c intr-o riint aa
de mic i srioas ca tine se poate ascunde atata dragoste.
Dar rr indoial c in cele din urm s-ar ri intamplat ceea
ce s-a intamplat, pentru c simteam in mine o nemultumire
i o cint ori de cate ori te prseam. Dar in srarit, ce-ti
pas tie cum am ajuns eu s te iubesc dac eu te iubesc cum
te iubesc i simt c rr tine lumea e ca un uniers cu soa-
rele stins
Cu aceste orbe, cei doi se imbrtiar din nou, se rran-
ser tare in brate, se legnar pe loc, ii lipir obrajii, ii
sorbir rsurlarea i se priir lung in ochi, chinuiti de a nu
putea s se ptrund mai tare, nesturati unul de altul. Si ar ri
stat aa ceasuri intregi i zile intregi, i stelele s-ar ri aprins i
s-ar ri stins deasupra lor dac mme Policrat n-ar ri ciocnit
tare in u i nu le-ar ri strigat:
- Copii, de-ajuns cu dragostea... eniti la mas!
n surragerie, Jim i Vera continuar corespondenta mut.
Uitau pe rand s mnance i se pierdeau in contemplarea
celuilalt, ori ii strangeau mana pe sub mas. Vera zambea
%&
G
.

C

-
5
+
7
gale Iui Jim i srea la riece gest al lui s-i dea un eret, o
rurculit sau ceea ce credea c-i lipsete.
- Oh, oh! exclama mme Policrat, mai pudrat i incon-
deiat ca oricand, ce tandrete! i rcea din mana plin de
inele un gest comic de gelozie.
Dei domnul Lmilian Protopopescu i Camelia li se p-
reau celor doi logodnici roarte ridicoli, ii prieau cu simpatie
i riindc ar ri iertat greelile intregului uniers, i pentru c
aprobau solidaritatea lor. De aceea le suportau sraturile cu
ingduint.
- S iubiti - zicea moral dl Lmilian - cci rr iubire
nu se race nimic in iat! Artand inspre Camelia., Dac nu
era ea, care cu dragostea ei s inteleag cu ce om are de a
race, de mult m prpdeam! Nu e aa, mmic
- Aa e, puiule! Nu orbi mult, s nu te oboseti!
- Domnule, cand eram rlcu ajunsesem numai 45 de
kilograme! Nu puteam manca nimic i o durere surd imi
intepenea ceara. Stomacul, inima, plmanul, nimic nu mai
runctiona bine. M-am cutat cu doctori mari, am rcut rel de
rel de analize, a sangelui, a sputei, a lichidului ceralorahidian,
a urinei, i nimic. Am rost i la Viena, intr-un sanatoriu. Li
bine, n-ai s crezi! La mi-a sugerat ideea c am tenie, i intr-
ader, dup catea incercri inrructuoase, cci capul rma-
nea mereu inuntru, am dat arar o tenie de reo l4 metri.
De cand m-am insurat am iat linitit, mnanc rational,
m culc dereme, nu sunt agitat de problema sexual i pot
s lucrez catea ore pe zi. Am crescut cu 20 de kg. Cstoria
e mare lucru, nu e aa, mmic
Dl Lmilian orbea despre cstorie ca despre un sana-
toriu i se uita la Camelia ca la o doic. Jim i Vera se stran-
geau de maini pe sub mas, hotrati s n-aib tenie i s
triasc rr ratiune.
n riecare zi cei doi se inchideau in odaie, i acolo, man
in man i umr la umr, ii opteau rel de rel de nimicuri,
rscolindu-i toate colturile surletului, intrebandu-se de toate
%'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
i gustand dinainte cu inchipuirea bucuriile csniciei. Dee-
niser mai putin srioi unul de altul, i Vera mai concesi,
dei mereu pudic, i intr-o zi Jim srut pe rat deasupra
genunchiului, dup ce trsese ciorapul, in reme ce ea ii
acoperise ochii cu mana, s nu ad. Sriala retei rat de Jim
disprea zi cu zi, rr s-i rpeasc ingenuitatea, transror-
mandu-se intr-o patim ranatic capabil de orice. ntr-o zi
ea puse capul pe pieptul lui Jim i aproape plangand opti:
- Vreau s riu a ta, cu tot trupul!
Jim o mangaie i o srut pe rrunte, netiind bine dac
rata ii ddea seama de ceea ce dorea i spunea. Ochii ei erau
ins limpezi i neinoati i rr umbr de tulburare ascuns.
De la o reme, odaia Verei era plin de lenjerie nou i
cutii. Lra zestrea ei, pe care o aeza raruri, o cataloga i o
punea in rarturile ironierului, stropind-o cu ap de colonie
i presrand-o cu rloare de j::.I.II. Jim lua i el parte la
aceste inentarii, desroind petalele spumoase ale cmilor,
sau desrcand, spre ruinea cu lacrimi a Verei, un combi-
nezon indantelat, rin ca pentru picioare de nimra. Vera srea
asupra lui, i-l smulgea din man i-l ascundea, implorand:
- Nu te uita, Jim, mi-e ruine!
- Ce ai tu s-mi ascunzi mie o mustr intr-o zi Jim roarte
serios. Nu eti tu de acum a mea Nu sunt eu toarul tu
de iat i de moarte Mai mult decat aceste dantele oi
edea, Vera! n ziua cea mare te oi edea goal!
Vera ls capul in jos i zise imbujorat:
- Atunci tu poti s raci cu mine ce rei, dar acuma mi-e
ruine!
Amandoi ii rceau pe hartie liste de autul lor i simteau
o bucurie nou la ederea pachetelor lucioase de lenjerie bine
clcat i legat cu panglici, care era a lor. Scoteau de prin
sertare tot relul de nimicuri, pe care hotrau s le retin, spre
a-i spori inentarul. Se simteau egoiti i plnuiau riecare s-
i insueasc cea din casa celor btrani. Vera alerga tiptil prin
cas i enea cu cate un obiect, zicand:
&
G
.

C

-
5
+
7
- Asta o lum noi. Mama nu are ce mai race cu el!
Ar ri deastat toat casa dac n-ar ri manirestat dispret
pentru gustul btranilor. Voiau lucruri noi, mai rrumoase, i-i
mobilau cu inchipuirea odile. Cci nu numai dorinta de
contopire, ci i aceea de a reprezenta un cmin ii rcea nerb-
dtori. Si intr-o zi, Jim surprinse pe Vera exercitand de zor
pe o hartie, tinand arrul limbii arar, semntura ei iitoare
de remeie: 1..: A:.In...., u:an: 1..: A:.In.....
- Am s riu doamn, am s riu doamn! strig ea esel,
piruetand prin cas.
- Da, Vera! conrirm Jim. Doamna i remeia mea!
Aa ii petreceau zilele nelinitite de ateptare, pan ce
ceasul cel mare btu, i ziua nuntii se deschise inaintea lor, ca
un ir dublu de genii intraripate.
&
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
C GL DE 0k
Bobby se npusti pe u, rou
de emotie la rat i cu mustat american, i strig din prag:
- Serule, disear e box la Circ! Sttu astrel o clip, cu
plria de retru cu care alterna in cursul zilei apca regle-
mentar, inclinat spre cear, ateptand erectul senzationalei
tiri. Vzuse pe gardurile de lang Lido un ari mare, lung,
pe care scria cu litere de roc A,I j:nu:. - 1. 1..I:Ij1, i ca
la comunicatul mobilizrii generale a armatei alergase in pas
gimnastic acas, spre : ::j: pe Jim sau pe Vera.
Acetia il primir putin tulburati in intimittile de logod-
nici, dar transmitand i asupra lui zambetul rericirii lor.
Bobby le era la amandoi simpatic, pentru c era oarecum
agentul, destinat de soart, al reintalnirii. Vera, care iubea
acum pe toat lumea i edea numai paradisuri cu rlori i
ingeri pzitori peste tot, ii amintea cu duioie cum Bobby
srea in roc pentru ea cand era orba de reo misiune sec-
ret, ca, de pild, de a pandi scrisorile ce-i eneau de la Jim i
a i le da rr tirea celorlalti. Jim il simpatiza riindc era
rratele Verei, cu care semna de altrel, i riindc orice tanr
independent care ii btea joc de curiozittile celor btrani ii
plcea. Intuind acest erluiu de simpatie, Bobby il comer-
cializase, percepandu-l in bani. La inceput el numea pe ii-
torul lui cumnat uan.I ]Ia, dar apoi, dandu-i seama de
insemntatea gradului su de rudenie prezumti, incepu s-i
zic de-a dreptul: .1.I., eitand totdeauna i uan.I., i :..
- Bobby, nu ti-e ruine! il mustrase Vera.
Dar Jim nu era suprat de aceast inocent impertinent,
riindc Bobby nu era prea detot tanr rat de el i in curand
aea s rie student, i apoi spunea asta cu aa mari agitatii
&
G
.

C

-
5
+
7
conridentiale ale sprancenelor, incat starnea rasul. De cate ori
dar Bobby il lua tainic la o parte i-i spunea clipind comic:
Serule, e un rilm stranic cu Anny Ondra la Capitol!, Jim
intelegea aluzia i, prandu-i ru c nu poate s mearg, ii
ddea bani.
Auzind de box, Vera, care nu rusese niciodat la un meci
i era curioas de orice aspect al ietii dup ora 9 seara, cand
i se impunea s rie acas, zise alintat i gale rugtoare:
- Jim, haide s mergem i noi o dat la Circ. Vreau s
d i eu cum se bat!
- S mergem! aprob Jim, satisrcut i el de a dispune o
sear de logodnica lui, in chip de repetitie general a apro-
piatei csnicii.
Bobby, in culmea jubilatiei, ghemui in buzunar banii
intini de Jim i alerg, lsand toate uile de perete, s cum-
pere dinainte bilete.
La orele 8 jumtate seara Jim eni s-i ia logodnica i
pe Bobby. Acesta din urm se zarcolea ca un tigru tanr
in cuc, pe sal, in rata uii Verei, care nu mai ieea, in
reme ce aceea, in rata oglinzii, scotea i imbrca rochii
peste rochii, nemultumit de cusururi pe care le obsera
acum pentru intaia oar. Voia s rie elegant, s plac lui
Jim i s epateze lumea i aea impresia c totul e stramb i
ridicol pe ea. I se pru c ede pete pe obraz i, acope-
rindu-le cu pudr, ru suprat de liiditatea roas a pul-
berii de orez, care nu adera. Nasul ei mic i se arta stramb
i bulbucat i-l turti neros cu mana, lcrimand de necaz.
O inspimant, cand sta s ias, botirea rochiei la spate, i
tocmai atunci obser c plria nu se asorta cu costumul.
1oate aceste mici catastrore produceau cu atat mai mult
alarm cu cat inexorabila limb a ceasului nu-i ddea rgaz
s repare neajunsurile.
Cand Jim, ingrijorat de ora tarzie, btu in u, strigand:
Hai mai repede, Vera!, rata iei imburnat i cerandu-i
iertare din ochii mari i uzi: N-am nici o rochie cumsecade!
&!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Nu ri copil - o consol protector Jim - iti ade roarte
bine! Nu d ce-ar ri ru!
ntr-ader, Vera era ca o ppu mare imbrcat sub
indicatiile arstei. Micul basc inclinat cu ciucure, lsand toat
casca prului liber, i gulerul mare, alb, cu runde inguste de
elur, ii rceau un cap de portelan, cu ochi din inimi de pan-
sele i cu buze emailate. Jacheta de catirea albastr cu nasturi
aurii ii ingusta bustul i-i ddea aerul unui oriter de operet.
Jim o prinse de bratul subtire, ridicand-o uor in sus, i porni
cu ea in pas gimnastic, urmat de Bobby. Se suir in tramai,
riindc n-aeau unde i cu cine lsa Peugeotul in rata Circului.
Vagonul era ticsit de lume, i Vera trebui s stea in picioare,
sprijinit pe sub talie de mana lui Jim. Domni btrani i tineri
edeau inripti cu indirerent pe bnci, iar cei tineri prieau in
gol sau pe rereastr, prercandu-se c nu d pe remeile de
lang ei, care se cltinau spanzurate de curelele taanului. Jim,
galant din rire i inclinat ctre misticism sentimental, rierbea
in el de indignare, mai ales cand zu cum un indiid neras
i cu priirea cinic ii rcu drum iolent cu coatele i se aez
repede pe un loc, eliberat chiar atunci lang el. Pentru Jim
Vera era un arhanghel de candori i lumini i se mira, jignit
totodat, c lumea din tramai nu se trgea inspimantat de
rulgere la o parte, in gest de umilint i adoratie. Ca o man-
gaiere pentru insulta turmei, o prinse incet de umr pe Vera
i o intreb de nu era obosit. lata, obinuit s nu i se dea
prea mare atentie, rspunse alintat c nu, zambind cu rericire
lui Jim din cauza unei constatri pe care o rcuse in sinea ei.
Obserase ostentati pe toti brbatii din tramai, pe cei de
pe drum, de pe platrormele de ateptare i ajunsese la inche-
ierea c nimeni nu era aa de rrumos i inteligent la priire ca
logodnicul ei. Gloria, aerea, pozitia social a oricui nu erau
in stare s umbreasc oricat de putin sentimentul ei prorund
c n-ar ri putut iubi pe altcinea arar de Jim, i dac cinea
i-ar ri orbit ru de el, ar ri ascultat indignat de intensitatea
inidiei omeneti. lericit de soarta ei, se uita din cand in
&"
G
.

C

-
5
+
7
cand adanc in ochii lui Jim i-l prindea de man, lsandu-i
la randu-i degetele stranse in mana puternic a acestuia.
Bobby mica hotete capul in toate prtile, preocupat de
cea, i tresrea la riecare gest de micare al pasagerilor. Cand
o doamn inalt ddu s se ridice, Bobby se repezi ca un
ogar i se aez pe banc, intorcandu-se apoi spre Jim i
Vera, cu semne comice din coada ochilor: Serule, am gsit
loc pentru Vera!
Si se ridic s dea locul surorii lui, multumit in sine de a
putea rspunde i el intr-un rel atentiilor ce i se artau.
Pe splaiurile Damboitei, pe dreapta apei, coloane intregi
de oameni se indreptau pe sub copaci spre Circ. Lrau in
majoritate tineri cu uitturi ulgare i bestiale, prand, din
cauza bascurilor i :..n.I.::-urilor murdare ce purtau, o
ceat de bieti de prlie. Multi dintre ei, in haine .I:.I..:n
de posta gri-pulbere i cu mustat subtire cu mult pe
deasupra buzelor, trebuiau s rie elei de liceu, judecind dup
expresiile .1.I., 1.:I..., .... i :I...:, precum i dup aluziile la
campionatele colare. Lrau in grupuri i oameni mai in ar-
st, cu rizionomii masie de instalatori, mcelari sau agenti
secreti, care discutau cu aprindere, pariind moralmente
pentru un as sau pentru altul. Lrau chiar i rete cu o inrtiare
ciudat de ambigu. Ochiul impertinent, buzele groase erau de
anztoare, bascul, prul tuns erau de sportie, dar in genere
nu le puteai gandi decat printre rotbalitii unei societti de
tejghetari, ca moderniste ale mahalalei sau ca incurajatoare la
startul unei curse de bicicliti.
Gestul, conersatia tuturor erau aa de ptimae i ire-
ductibile, incat Jim se gandi numaidecat la plebea roman
ru mirositoare din circuri, urmrind cu aiditate luptele de
gladiatori. Aceast impresie cpt rorma unei uimitoare iluzii
cand, coborand treptele hemiciclului care inconjura arena
inchis, se arl in rata muuroiului circular de capete. Dei era
rrig din cauza iernii, circul mirosea a grajd, a sudoare acr i
a piele cadaeric, i un murmur surd de mii de glasuri ibra
&#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
pe deasupra largii palnii a amriteatrului. Jim, Vera i Bobby
se aezar pe cea mai de jos treapt a circului, incercand s
ocupe cat mai rmsese neacoperit de picioarele desrcute i
inerte ale celor de deasupra.
n mijlocul amriteatrului se arla o estrad ptrat de scan-
duri, inconjurat de un zplaz rcut din trei rranghii, iar
deasupra, prinse de dou cabluri incruciate, patru becuri
electrice se cltinau la cea mai mic micare a podiumului,
micand umbrele rranghiilor. n jurul ringului se edeau
scaune i public mai select. Lrau domni care, riindc sunt
rai i imbrcati bine, par intelectuali, precum i catea remei
in rochii de ...j..::In solemn.
n ateptarea spectacolului, lumea manca portocale i bea
limonada pe care anztorii o aruncau de jos cu dexteritate
in sticlele groase ce le primeau de asemeni peste capetele
spectatorilor. Jim rierbea in el de ciud, dar ideea unui protest
i se pru primejdioas in prezenta Verei, deoarece priirile
ecinilor erau crunte i sarcastice. Blestem numai in sinea lui
pe Bobby c nu luase bilete inuntrul amriteatrului.
Peste catea minute ringul se umplu de indiizi cu pieptul
abia acoperit de tricouri rare i cu prosoape in jurul gru-
mazilor late de bioli. Lrau .In...II. Curand dup ei srir
peste rranghii doi bieti tineri in halate lungi de baie i cu
ghete moi de rorma copitei in picioare, care se aezar pe
cate un scaun in dou unghiuri opuse ale ringului, inconjurati
pe dat de .In...I. Combatantii se dezbrcar de halate i,
rezemati cu mainile de balustrada de rranghie, ascultau acum
sraturile .In...II., intinzand in acelai timp picioarele spre a
ri cat mai odihniti. Din priirile srioase pe care le aruncau pe
ruri publicului se edea ins c aeau trac.
Un spicher inalt cu puloer alb i rreza roarte lins se
apropie de marginea ringului i incepu s strige rguit printr-o
palnie de tinichea datele luptei. Spectacolul se incepea prin
trei meciuri de amatori. Dup ce repet pe toate laturile nu-
mele i greutatea combatantilor, spicherul se trase la o parte,
&$
G
.

C

-
5
+
7
iar cei doi lupttori, crora li se legaser mnuile intre timp,
se apropiar in mijlocul ringului urmati de droaia de .In...I
i-i rcur salutul protocolar, strangandu-i mainile. Arbitrul,
punand mana pe umerii amandorura, le orbi cea conri-
dential, dandu-le instructiuni, apoi se retrase, lsand pe bo-
xeri rat in rat, cu mainile ridicate derensi.
Cei doi srir ca nite cocoi, btand iute duumeaua cu
picioarele i inrierbantandu-se mai repede decat cerea neoia
spectacolului. Unul din ei se repezi cu pumnii mari de piele
spre rlcile adersarului, cellalt il cuprinse cu mainile pe dup
mijloc. Urm o incierare in toat regula, cu maini nimerite
i incletate in cap, cu inlmeal corp la corp i o chelr-
neal aritmic de trengari care se bat pentru un mr. Lumea
urla: Arde-l, Gorune! Nu te da, Ciocane!, in reme ce
arbitrul sri s-i descurce. Dup catea indesri pe loc, gongul
sun, i combatantii czur riecare in coltul su pe scaun,
inconjurati de .In...I. Unul, muind un burete intr-un li-
ghean, ud pe lupttor pe piept, altii le anturau cu tehnic
saant prosoapele pe dinaintea obrajilor. n srarit, gongul
btu din nou i cocoii topir iari pe duumele in urletele
amriteatrului. O btaie in toat regula se isc intre ei, rata le
era roie de congestie, i unul din ei, exaltat, trase in netire
pumni in capul celuilalt, in reme ce acela il loi dosnic in
ale. Gongul intrerupse lupta i arbitrul ii concedie pentru
inrerioritate. Combatantii se salutar din nou i coborar
garaind peste rranghii, oarecum ruinati.
- Li, ce zici intreb Jim pe Vera.
- Dar asta e btaie pur i simplu! rspunse aceasta dezi-
luzionat.
Bobby ins ru de prere c arbitrul rusese nedrept i c
combatantii erau elemente de iitor, capabile de un bogat
palmares.
Celelalte dou meciuri urmtoare de amatori rur mai
animate. 1rupuri mai consolidate, epiderme mai iril lucioa-
&%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
se, o ritmic mai armonioas i mai agil ddeau senzatia
unei lupte concertate, geometrice ca un dans.
Aderatul spectacol incepea de-abia de acum incolo prin
patru intalniri internationale.
Dup o lung pauz, in care Jim i Vera surerir moral-
mente de pe urma aruncrii pe deasupra lor a sticlelor de
limonad, ringul se umplu de indiizi i doi boxeri in halat
srir peste rranghii. Unul era blond, rocat, cam molau, altul
oache, suplu i sprinten. Spicherul prezent prin palnia de
tinichea pe lritz Prerrer i pe Mielu Doculescu cu respec-
tiele greutti. Apoi se stranser cu totii in grup, .In...II cu
prosoapele la gat, i la explozia alb a magneziei rcur un
instantaneu rotograric. Dup multe ceremonii, pregtiri i
rrecri ale tlpilor pe talc, adersarii se arlar rat in rat i
gongul btu.
La inceput combatantii se multumir s danseze unul in
rata altuia, trotand mrunt i aprandu-i rata cu pumnii.
Blondul ins maniresta o tendint dit de a eita lupta
corp la corp i reruza mereu, spre exasperarea publicului, de
a iei din dansul derensi. Mielu, cu mana stang intins
deasupra capului, incerc s randeze ctre adersar, apro-
piindu-se i retrgandu-se cu micri iuti i incercand s pla-
seze o loitur. Izbutise s schiteze un crochet spre obrazul
drept, cand blondul lritz il imbrti, impiedicandu-l s-i
dezolte mulineurile. Desprtiti de arbitru, cei doi alergar
din nou unul dup altul, dar blondul se eschia intruna,
rugind in rranghii. Lumea incepu s rluiere impacientat i s
rad, i primul ..nu se termin in nemultumirea general.
Comedia btutei pe loc continu i in celelalte ..nu-uri,
spre indignarea spectatorilor. Cand romanul aplic un .jj..
..: in brbia germanului, imbujorandu-i rata, publicul url de
satisractie i se auzir strigte:
- D-i `nainte, d-i la mir!
Cu toat supletea calm, prudent cu moderatie i cu
initiati in micri, Mielu ii consuma energiile in ant, cci
&&
G
.

C

-
5
+
7
lritz btea enic in retragere, imbrtia pe adersar sau
rugea spre rranghii.
n cele din urm, tactica germanului incepu s rie eiden-
t tuturor i s arunce ridicolul i asupra celuilalt combatant.
Dur i rezistent in derensi, germanul ii obosea adersarul,
constrangandu-l s se agite steril pe dinaintea sa. ntr-ader,
lupta dur inconcludent pan la srarit, i Mielu Doculescu
se retrase iningtor numai la puncte, in reme ce germanul,
rou la rat i asudat, se lsa inconjurat cu solidaritate patrio-
tic de prietenii i .In...II si.
Al doilea meci international ru precedat de aceleai lungi
ceremonii i rotograrieri la lumina magneziei. Spicherul url in
palnie numele combatantilor, Georg lising i Lucian Popescu,
i dup ceremoniala strangere de man se aezar rat in rat,
cu pumnii intini, un mecher oache de Dealul Spirei, cu o
zambire ireat in coada ochilor, cea intre spaima clasei i
caalerul de industrie, i un tanr neamt decolorat la rat, cu
nasul intors in sus, cu cea domol i nai de Gretchen cu cozi
impletite. ntaiul ..nu reel un calm desarit, ironic, care
exalt arena, din partea romanului, i o industrie de micri,
repede, complicat de prea mult metod din partea ger-
manului cruia ii lipsea elanul ital in rata linitii brune a ader-
sarului. lluiere prelungi i strigte dezaprobar lancezeala
luptei i ..nu-ul se termin in huiduieli.
Un indiid gras, cu ag aer de bcan, declar competent:
- Asta e porcrie, nu box!
n al doilea ..nu ins Lucian incepu s atace, schitand
accelerat cu toat alonja bratelor loituri ctre maxilarele lui
Georg, care dansa mrunt i tiintiric, eschiandu-se mereu.
Plictisit de ridicolul tacticii in care era atras, se npusti deo-
dat asupra adersarului i cu un pumn in nas ii umplu obra-
zul de sange. Un urlet prelung, delirant, de satisractie, se
ridic din palnia amriteatrului, i Lucian, incurajat de strigtele
de indemn ce eneau din public, incepu s toarne asupra
capului celuilalt o grindin de pumni ce scpa oricrei deno-
&'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
minatiuni tehnice. Ametit, Georg incerc s-i opreasc elanul,
cuprinzandu-l de ale i impiedicandu-i rotatia mainilor, dar
sangele imprimat pe mnui il manji peste tot cu purpur.
Cand Lucian ru s-l descleteze de pe sine, germanul se cl-
tin pe picioare i se prbui insangerat pe podea. Arbitrul
numr pan la zece, dar cel dobori rcu un semn de dez-
gust i de reruz.
Publicul oation rrenetic pe oacheul iningtor, care
rcu complimente, clipind iret din ochi, cu sensul de: Cu
mine se pune neamtu
- Brao, tigane! strig cinea de sus in hazul obtesc.
- Vai - zise Vera miloas, strangand mana lui Jim - nu-mi
place, prea e crud!
Un murmur de curiozitate zbur printre bnci. Pe ring
sriser doi noi combatanti, G. Zuliotis i un mulatru cu
prul ca piperul, Jack Beerley. Se rcu obligatoria rotograrie
i in srarit gongul btu. De data aceasta Jim au un senti-
ment nelmurit estetic i impresia de lupt de gladiatori uni
cu ulei. Zelt, statuar, cu pantecele supt i umerii lati, Zuliotis
nu aprea ca o rort brutal i masi din cauza distinctiei i
sclipirii studioase din priire. n rata negrului dinainte trupul
su prea principial osandit. Subtire, drept i ribros, ca un
palmier cu pielea unsuroas i neted de abanos, Jack zam-
bea artandu-i dantura alb de relid. Zuliotis incepu s
schiteze in aer mulineuri i derensie prudente i prea iner-
zit de lumina becurilor electrice i putin pregtit s primeasc
loituri grae. lorma sa de lupt era tiintiric sau cereb-
ral, adic se intreedea in ea intentia de a suplini prin
inteligent ceea ce-i lipsea in igoare. Lupta ins cu o rort
rerin de natura cangurilor boxeri, care, sprijinindu-se pe
coad, loesc in om cu patru picioare deodat. Cu o linite
de rzboinic arrican, obinuit sa tin lungul arc in man, s
treac inot Nilul printre crocodili i s aneze lei, sltand lin
pe tlpi, Beerley urmrea agitatia cu sudori a adersarului,
zambind inocent i mirat ca de o musc mare ce bazaia in
'
G
.

C

-
5
+
7
jurul pumnului su. O intindere admirabil a mainii, o des-
arit linite derensi, lipsa total a oricrei umbre de obo-
seal ddeau riintei sale eleganta exotic a unui dansator in
rata unui hamal zdrobit de saci.
Celelalte ..nu-uri se desrurar in tcerea tuturor, rr
nici o loitur neprezut. llexibilitatea negrului rmanea
irgin, dei derensi, in reme ce adersarul se trudea cu
rel de rel de ingeniozitti stilistice, ce-l umpleau de sudori,
s ating pielea unsuroas a negrului, care se eschia mira-
culos, ca o mare lcust. Jim se gandi la dulul cu ochi
oneti care tremur i schelliete de ciud jos in curte c
nu poate pune laba sa iguroas pe pisicuta catirelat care
pete scuturand labele cu distinctie i dispret pe coama
gardului. Dup o indelung i steril lupt, gongul btu, i
mulatrul ru proclamat iningtor la puncte i oationat de
public, pe care el il salut ridicand mana in sus, ca un rz-
boinic scutul.
n tot timpul acesta Bobby dispruse nu se tie unde, spre
a se intalni probabil cu prietenii si. Acum apru i el rou la
rat, cam rguit i cu craata in neoranduial i, aezandu-se
lang Jim, zise ranatic:
- Serule, s-l ezi pe Spandau! Vine acum! Pe ring se urc
i se aez pe scaunul din colt, inconjurat de .In...I, un atlet
indesat rr caricatur, cu cap taurin i nas subtire turtit,
inteligent i ager in priiri, dar cu o ironie semit, prand a ri
rcut s apuce cu o man pe adersar, s-l inarteasc cu
uurint prin aer i s-l zdrobeasc surd pe duumea. n
cellalt unghi se sui inconjurat nu numai de .In...I, dar i de
rotii combatanti germani inini, un teuton inalt, rumen i
blond, cu crnuri pline, moi. Rumoarea din public arta c
acest meci era .I.-ul serii.
Spandau atac de la inceput repede i cu putere, hotrat
s termine cat mai curand, dar germanul, cu aceeai graitate
proresional a tuturor, btu in retragere, ascunzandu-se dup
pumni i aprandu-se meticulos i saant. O incercare de
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
loitur in maxilar ddu gre, adersarul eschiandu-se, dar
in acelai timp mana stang il plesni in stomac.
Incinta url i rluier incurajand. Cinea tip in spatele
lui Jim:
- Jos cu el, loitur joas, huoo!
Indiidul masi cu inrtiare de bcan sri ars:
- Ce loitur joas, domnule, unde ezi dumneata loi-
tura joas!
Cellalt ii contest calitatea de a se amesteca, acesta declar
c indiidul nu tia cu cine orbete, deoarece rusese prore-
sionist i aea idee ce e o loitur joas, i discutia ar ri de-
generat intr-un pugilat lateral dac orensia grindinoas a lui
Spandau asupra lui Breitkopr n-ar ri ridicat urlete.
n al doilea ..nu Spandau continu s atace ruribund,
plesnind din cand in cand obrazul rumen al germanului, dar
acesta, indarjit in mimica lui derensi, primea loiturile ca o
minge rlexibil rr s se resimt i tentand zadarnic s rz-
bat printre bratele muchiuloase ale adersarului. Specta-
colul tinea toate piepturile in tensiune i rluierele se amestecau
cu strigtele de indemn.
De la inceputul acestui meci Bobby intrase in delir. Cu
prul aloi i cu glas rguit, tipa rrenetic, neostenit:
- Brao, Moti, d-i, Moti, aa, Moti, d-i, Moti, d-i,
Moti! i tot astrel la inrinit, ca i cand odat cu stingerea
glasului su boxerul aea s cad dezumrlat jos pe podea.
Jim se uit la el i obser c nu edea pe banc, ci,
agitandu-se putin aplecat deasupra treptei, inartea mainile in
aer, schitand micrile i loind ipotetic in trupul lui Breit-
kopr. Cand cu un pumn iguros Spandau zarli pe german
in rranghii, Bobby url dezlntuit:
- Moti, d-i, Moti, arde-l, Moti, d-i, Moti!
- Bobby, taci din gur! ii opti Vera trgandu-l de manec.
Dar Bobby se smulse posedat i incepu s strige cu mai
mult igoare.
'
G
.

C

-
5
+
7
Nimeni nu prea de altrel scandalizat de aceste ieiri, i de
sus detot se auzir aplauze i strigte in cadent:
- Bra-o, Mo-ti, bra-o, Mo-ti, bra-o, Mo-ti!
Celelalte ..nu-uri rscolir sala rr s solutioneze lupta.
Iritat de rezistenta neateptat ce i se opunea i care il rcea
s garaie de o uoar agitatie a inimii, Spandau se npusti
rurios asupra germanului, aplicandu-i cu repeziciune toate
loiturile proresionale, crochete de dreapta i de stanga,
directe, .In-uri i .jj....:-uri, urmrindu-l pan in rranghii
i rcandu-l s-i acopere rata cu mnuile sau s se apuce cu
mainile de adersar, dar cu toate acestea, garaind, inroindu-se,
agitandu-se, plesnit, ghiontit, lipit, trantit, nu oia s cad jos
In.I.:::. Spectacol exasperant de rezistent i de ridicol
dramatic! n cele din urm, ultimul gong btu, punand capt
unei lupte inegale i monotone intre un atlet a crui elegant
consta in raptul de a culca la pmant dintr-o loitur i un
indiid care reruza totui s se intind pe scandurile ringului.
Bobby iei din circ istoit ca dup o edint de extaz reli-
gios. Vera ii indrept prul i craata, in reme ce el ii stran-
gea pumnii de ciud inconsolabil c nu srramase, prin
mana lui Spandau, rlcile roii ale neamtului.
Pe Vera spectacolul in sine o ls indirerent i chiar ii era
odios. Dar era satisrcut c asistase la cea neobinuit la o
or neingduit. Lrau orele dou, moment al noptii cand
dormea de mult in patul ei. laptul de a eni pe strzile de-
erte aa de tarziu, la brat cu un om pan mai ieri necunos-
cut, ii ddea o mandrie echialent cu aceea a primei tigri
pentru un biat. Lra rericit, i-i exprim acest sentiment
strangandu-se tare de bratul lui Jim. Ajuni in centru, Jim ru
de prere s se abat la un bar, ceea ce Vera primi cu entu-
ziasm. Nu rusese niciodat, rirete, intr-un asemenea local i
la asemenea or. Scaunele inalte de metal, aspectul de labo-
rator al tejghelei, ceremoniozitatea barmanilor in unirorm
alb o amuzar, ca de altrel i remeile cu decolteuri i rarduri
strigtoare ce se uitau mirate la aceast aparitie lilial. Vera
'!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
intreb nai ce erau doamnele rardate, ins Jim, autoritar,
deenit de pe acum sot, ii ordon s intoarc priirea. Inrlu-
entat de experienta cinematograric, Vera ru dispus ctre
desrrauri mari ca acela de a bea ..I::II, totui Jim reruz s-i
rac capriciul i consimti s-i dea numai un pahar de ermut,
butur pe care rata n-o mai consumase. n reme ce Bobby,
punand picior peste picior i cu plria de retru intr-o ureche,
degusta gra i blazat un pahar de malaga, Vera sorbea prin
pai, stramband nasul mic, ermutul amar, declarand c e
ru. Dup cata reme ins, excitat i de eghea excep-
tional, incepu s clipeasc din ochi i s simt o ameteal
dulce i o bucurie ce o rcea s rad de orice nimic. Deenit
moralist, Jim hotri retragerea, spre ciuda retei, care oia s
asculte jazul, i porni spre strada Polon. Vera, uimit de
aspectul nocturn al oraului, scotea exclamatii la tot pasul i
punea pe Jim s-i promit c-o a duce la Cabaret, ceea ce
acesta promise, hotrat cu egoism s nu rac asta niciodat.
Ajunser in apropierea casei, i Bobby, inteligent, intuind
situatia, porni inainte i dispru inuntru. Jim i Vera statur
catea clipe in rata uii, priindu-se in tcere i zambind, iar
Vera trgand intruna de un nasture al hainei pe Jim. Atep-
tau cea i nu indrzneau s-i mrturiseasc ce. n cele din
urm, Vera, aprins de cel dintai alcool, ii apropie gura cald
de urechea lui Jim i-i opti tremurand de emotie:
- Acum iti dau oie s raci... ce-ai rcut...in tren!
nriorati ca de un act solemn, de mari destine, Jim se
apropie srios de Vera i cuprinzand-o pe sub umr ii srut
gura cu parrum de irginitate i ermut. Apoi o mangaie pe
pr i cu un rii cuminte o urmri cu priirea pan ce ua
se inchise indrtul ei i lumina electric aprinse geamul unei
odi de la strad.
'"
G
.

C

-
5
+
7
\lNC DlN Ll\N, MIEA8!
Abia incepuser s cante coco-
ii, treziti de zorile albite de zpad, i rerestrele casei cu molii
sclipir una dup alta de lmpile i lumanrile aprinse inun-
tru. Pisicile miorliau pe sli, presimtind micrile din odi, i
se rrecau de canaturile uilor. Lra ziua nuntii i toti srir din
pat de grija acestui eeniment. n curte se auzeau racaituri
surde i burnituri de lopat alternate de icnete de tuse. Jim
terse somnoros cristalele de gheat de pe geam i prii in
semiintunericul sideriu de arar. Baba Chia, inrurat intr-
un numr incalculabil de broboade, i dom` Popescu, cu
mnui mari, rr degete, in maini, spau mormanele de
zpad adunate peste noapte i-i tiau in ele un drum alb,
glorios ca o Via Appia. n odaia tantei Ghenca, toate luma-
nrile candelabrului erau aprinse, i apele ciucurilor de cristal,
trecand prin sarea de gheat a geamurilor, se prerceau intr-o
ploaie rin de scantei albe. Prin rundul curtii trecur dou
mogaldete cu o lad mare in maini, pe care cu optiri i
semne o arar in rerectoriu. Jim aprinse un chibrit i se uit
la ceas. Lra ora cinci. Neintelegand bine ce se petrece in cas
i ptruns de rrig, se ineli in plapum i cut s prind din
nou rirul isului ce-l purtase prin munti de zpad, dup
Vera, care il striga, imbrcat in blni albe de hermin, de pe
piscuri indeprtate.
Cea dintai care se trezise era tanti Agepsina. Dandu-se jos
din pat, aprinse dou lumanri i indrept iasca numeroa-
selor candele din odaia ei paraclis. Apoi incepu s se inchine
pe rand la riecare icoan, rcand cate o metanie cu mana
atins de duumea. Deschise o 1I:,: : .1n:.I.I 1:.II. ..I n.,
cu slo chirilic, eche i slinoas, i citi la intamplare din
'#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
trecerile 1heodorei prin cele douzeci de mi ale zduhului,
mai mult optind, cci tia pe dinarar orice rand. Cand ajunse
la randurile: Deci riind eu aa, rr de nici o ndejde, iat,
zui doi ingeri luminati la chip, carii enir la mine in chipul a
tineri roarte rrumoi, ale crora rrumuseate nu iaste cu putint
a o spune: retele lor era prea luminate, ochii lor cu mult
mangaiare priia, prul capului lor alb ca zpada, hainele lor ca
rulgerul, braele lor de aur i era incini preste tate in cruci, se
uit cu mare eres la icoane i spre u, ca i cand in prag ar ri
putut s apar odat cu zorile, dinspre mormanele de zpezi
ale curtii, cei doi ingeri luminoi, i se inchin larg, cu punctuatii
la riece umr i cu o mic reerent. Dup indeplinirea acestor
ceremonii mistice, ii mai trase pe picior o pereche de ciorapi
de lan aspr, sparse o nuc pe duumea i o manc i lu cu o
lingurit dintr-o chisea un bulgre de dulceat zaharisit. n
srarit, priind pe geam, redact mental buletinul meteorologic
i compar in amintire ziua prezent cu cele corespunztoare
din ultimii treizeci de ani. 1anti Agepsina, care nu citea decat
crti srinte i consulta natura nemijlocit, sculandu-se cu noap-
tea in cap, aea o memorie calendaristic neobinuit i tia
pe dinarar data srbtorilor, precum i a naterilor i mortilor
din ramilie, cunotea toate constelatiile de pe cer cu mecanica
lor, semnele zodiacale i cele dousprezece case solare,
conjunctia, cadratura i opozitia planetelor, inceputul i
sraritul decadelor astrologice. |inea minte cand czuse in riece
an prima zpad, cand dduser mugurii i in ce zodie se
nscuse riecare.
1anti Agepsina deschise un dulap lat, scund, intesat cu
icoane de lemn aezate una peste alta. Lu dou icoane mari,
stinse, i un triptic, reprezentand pe Ioan Boteztorul, le
terse de prar i le inrur intr-o bucat de atlas rou. 1ot
din dulap scoase o candel de argint putin aburit i o rrec
bine cu cret pisat. Acestea erau darurile de nunt destinate
pentru Jim i Vera. Apoi incepu s scotoceasc intr-o lad
lung de sub pat, in cutarea rochiei de gal.
'$
G
.

C

-
5
+
7
Sub candelabrul cu opt lumanri i in rata unei oglinzi liide,
in ram argintat, tanti Ghenca se pieptna rar i tacticos,
scotand de pe pieptene riece rir de pr rupt i depunandu-l
intr-o cutie. Din cand in cand, ridicandu-se in picioare, trecea
rundul unei rarrurioare pe deasupra unei luminri, pan ce
acesta se innegrea de rum. Cu o periut lua apoi runinginea
i o depunea pe prul abia crunt pe ici, pe colo. Rochia i
mantelul ii erau cu grij aezate pe marginea unui rotoliu, de
cu sear, i se gandea acum numai la dar. Dup ce termin
toaleta i prii cu grij pe geam, goni pisicile din odaie, ca
martori inoportuni, i trase de dup sob un rotoliu cam
desrundat, din trata cruia, arand mana pe dedesubt,
scoase un ciorap de lan umrlat. Rsturn continutul ciora-
pului pe mas i-l orandui dup categorii. Lrau acolo inele cu
broderie complicat, cercei masii i lnturoi, precum i
mari agrare, in ierbria metalic a crora inrloreau rlori scli-
pitoare: roii grenade, albstrii sarire, sau galbene ca zeama
de portocale topaze. 1anti Ghenca alese catea obiecte i,
strangand ciorapul la loc, il ascunse din nou in inima rotoliului.
1anti Mali, sculat ca de obicei de la patru dimineata, se
intorsese tocmai atunci din exploratie, cu miros de zpezi in
pelerin. Ascunse dup sob un rar de surcele inghetate, pe
care le culesese din curte, catea jurnale echi, iar din buzunar
scoase un pumn de chibrituri rurate din buctrie. Se inarti
mult reme pe lang lzile i cutiile din sal, pan ce, hot-
randu-se, scoase dintr-o cutie plin cu petice, dantele i pena-
juri un al turcesc enorm, cu desene in cozi de pun. |es-
tura era pe alocuri mcinat de molii i stins de umezeal,
dar erectul coloristic, de departe, era cu atat mai somptuos.
1anti Mali o intinse, o stranse, iar o desrcu, combtut de
dou porniri aderse, apoi, conciliind extremele, lu un roar-
rece ruginit i tie in dou alul, punand jumtate la loc i
inrurand cealalt jumtate intr-un rragment de jurnal.
ntr-o sal, tanti Magdalina se silea s descuie, la lumina
unei lumanri, o lad lung, erde. Neizbutind, scoase bala-
'%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
malele putrede cu cletele. Cand ddu capacul la o parte, o
prielite de mormant preistoric i se inrti inaintea ochilor.
ngropate intr-o mucilagine erzuie de cocleli i rugini i
acoperite cu o tran rin de gandaci, molii, omizi mrunte,
negre i proase ca scama de catirea, toate uscate, precum i
cu pudra mrunt a lemnului rumegat de cari, se arlau acolo,
unele peste altele, tablale de aram, cupe, srenice, linguri de
argint, religene mici turceti, rarrurii de Birmingham, datate
1828, i rel de rel de ibrice, piulite, talere de alam i de
aram. 1opite, incleiate, plutind intr-o mtase a broatei,
preau ieite din malul unei blti secate, i nu te-ar ri mirat s
gseti printre ele catea lipitori, un melc negru i un mor-
moloc. 1anti Magdalina le scoase rand pe rand arar, ie-
tandu-se i orbind singur, blestemandu-i, rirete, ziua i
ceasul cand intrase in casa aceea, le intinse pe duumeaua
tocit, cutand perechile. Catea ase erau srramate, unele
tacamuri indoite, dar putu s aleag ase religene subtiri, cu
mici desene rubinii, dou srenice de argint cu rlori de stejar,
ase pahare de cristal grele ca bulgrii de gheat i un rar de
talere de aram smltuit de direrite dimensiuni, cu inscriptii
otomane. Ca mam, gandea ea, trebuia s doedeasc
echimea i nobletea neamului ei, druind cat mai multe
scule. Pe cand ieea in curte cu ele in brate, ca s treac in
rerectoriu, dom` Popescu ii iei inainte cu un iatagan turcesc
intors ca un bumerang i cu un pistol lung i ruginit intr-o
alt man.
- Vai de mine! strig ea speriat, lsand s-i cad un
srenic in zpad. Ce glume te-ai apucat s raci i d-ta! Din
spaim poate s-ti in -o dambla!
Din zorii zilei i pan dup amiaz, remeile se imbrcar.
Ieeau atat de rar din cas, incat toaleta de strad deenise
un eeniment. Ultima dat cand clcaser pragul portii ru-
sese cu patru ani in urm, la inmormantarea unei rude cola-
terale., n ziua aceea masa ru abolit, i toat lumea sttu
inchis in cas, cotrobind, incercand i bombnind. Neie-
'&
G
.

C

-
5
+
7
ind in lume, nu prea uzau lucrurile i nici n-aeau senti-
mentul eolutiei modei. i rceau bunoar o rochie in l900,
pe care n-aeau prilejul s-o poarte decat in l914, i-i cum-
prau ciorapi de broderie in l913, spre a-i purta in l925.
Cand, la orele patru, se adunar toate in salon, gata de ple-
care, dom` Popescu, dei obinuit, izbucni in ras. Preau ieite
dintr-un muzeu de mode retrospecti. 1anti Mali aea pe
cap, in jurul nodului de pr bine consolidat, o bonet de jeuri
negre strlucitoare ca coxul ud. O mantel lung, rormat
din dou clopote suprapuse, o acoperea de sus pan jos ca
un sarcorag de mumie egiptean. Ghenca aea cciulit i
manon de lutru i gatul ii era sugrumat intr-o zgard lat de
mici mrgele. 1anti Caterina purta ciorapi de broderie neag-
r, pui pentru a doua oar in iat, iar celelalte purtau un rel
de surtuce de astrahan cu manecile burante i tichii mici din
aceeai blan, de sub care prul cdea in streini mari, groase.
Rochiile le erau la toate lungi pan in duumea i rotate, i
din obinuint le ridicau intr-o parte cu o man, lsand s se
ad nite ghete prelungi, ridicole, cu nasturi multi, carambi
mari, noi i strechi totodat. Salonul se umplu de un miros
ptrunztor de nartalin i molii, i dom` Popescu incepu s
strnute ostentati. Siliestru apru i el mai deirat i inco-
oiat in lunga redingot lucioas ca tuciul lustruit i cu semi-
joben pe cap. Manecile nu-i acopereau indeajuns lungile i
tarile manete i, intimidat, in hainele de mult nepurtate,
semna cu Monsieur de Paris, melancolicul clu.
- Haideti, rrate, odat, c se race tarziu! strig dom` Po-
pescu.
Dup indemnuri repetate, asistenta se urni, aezandu-se
de la inceput intr-un pluton ordonat. Dom` Popescu des-
chise conoiul, clcand bine dispus, cu melonul pe-o ureche,
cu iataganul inript intr-un buzunar i cu pistoalele la san.
Dup el, tanti Mali, la distant de un metru, ca in marile
parade, ii cltina bonetul i ducea lin cele dou clopote.
Dup alt distant de un metru urmau dou cate dou,
''
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
monahal, Caterina cu Ghenca, Agepsina cu Magdalina i
Lisandrina cu lira. Conoiul era, in srarit, inchis de sumbrul
Siliestru. 1recur astrel incet prin rata bisericii, priite de pe
geam de mahalagiii curioi, o luar pe lang Lucaci i conti-
nuar neosteniti drumul pe jos pan in strada Polon, cci
pensionarele din casa cu molii ieeau rar in lume, dar erau in
stare s rac de trei ori ocolul oraului pe jos, ca o demon-
stratie de ostilitate impotria lumii noi cocoite, care nu
se mai d jos din tramai i automobil.
Conoiul intr cu demnitate i ostilitate in casa din strada
Polon, priit de mme Policrat, prin I.nn. Vera ins, inti-
midat de atatea remei btrane i inc respectuoas rat de
cei mai in arst, srut mana la toate, rapt ce starni admi-
ratie. Cele apte remei o srutar pe rand pe amandoi obrajii,
o mangaiar, o inartir i o contemplar i, stranse in cerc,
ii ddur in srarit erdictul:
- L un copil!
Jim era ins rurios. Un moment se gandi de-a binelea s
le dea pe u arar, in pluton, aa cum eniser. Ideea de a se
da in spectacol il imbolnea, i numai cu mult greutate
Vera il coninsese s rac cununia religioas, mcar in cas,
rr alti martori decat cei care nu puteau ri eitati, aa, pentru
ca s rie linitit i s nu li se intample cea ru.
Casa era toat luminat : I.n i uile date de perete.
Spatiile ruseser lrgite prin retragerea mobilelor spre colturi,
iar in salon rotoliile imitatie Aubusson ruseser oranduite
lang perete, ca intr-o sal de consiliu. 1oat lumea se aez
jos de jur-imprejur i atept in tcere, cu pachetele in man,
ca unul s deschid orba. n cele din urm, tanti Ghenca se
ridic in picioare i zise solemn:
- S rie intr-un ceas bun!
Apoi, scotand dintr-un sculet de mtase i broderie
neagr un pumn de agrare, cercei i inele, cele mai multe de
argint, in lucrtur eche, dar cu roarte mari pietre galbene,
roii i sinilii, le puse pe masa Louis XV din mijloc. 1oti se

G
.

C

-
5
+
7
ridicar pe rand i depuser orranda lor, aa incat masa se
prercu in tarab de anticrie plin cu icoane, talgere de
aram, srenice de argint, religene, lingurite, pahare de cristal,
i, rirete, cu alul injumttit al tantei Mali. Dom` Popescu,
desrcand misteriosul corp contondent, depuse iataganul,
precum i pistoalele. Siliestru ru cel din urm care se ridic.
Srios, rtcit, puse pe un colt al mesei o crticic cu scoarte
scorojite i se retrase pe scaunul su.
Mme Policrat examina cu I.nn-ul piesele i exclama
entuziasmat la riece lucru:
- Oh, oh, dar e minunat! Ce de lucruri echi! n reme
ce tanti Magdalina, ieind din odaie, incepuse inspectia casei,
stramband din nas din cand in cand, din obligatia pe care
i-o credea, ca mam, s deschid ochii lui Jim, tanti
Ghenca rcu, cu ironie, la cererea dnei Policrat, istoricul
obiectelor.
- Asta - declar ea punand mana pe o pereche de cercei -
este de la sora bunichii noastre, Iaca. Aa se purta pe remea
aia. Lucruri solide, nu ca acum. Srenicele astea sunt de la
nunta mamii bunichii. n talerele astea mancau strbunicii
notri. Neamul nostru - obser cu mandrie Ghenca - a
rost de oameni auti. Unul era Siliestru, zararu din Udricani!
A enit lumea asta nou, care umbl tot dup ce e strin, i
btranii au scptat. Hei, hei, la nunta Iachii a enit i od!
Uite, ezi alul sta sta l-a adus bunicul din Persia!
Ghenca desrcu demonstrati alul, dar rmase mirat de
scurtimea lui.
- Da` bine, tat Mali - obser ea - sta parc era mai
mare!
1anti Mali ls capul pudic i zise mieros:
- A czut tciuni pe el i s-a ars, Ghenco!
Jim, trecand prin salon, arunc un ochi in aparent dezin-
teresat, dar care stabilise intuiti rostul riecrei piese in iitorul
lui interior, i se opri deodat la crticica lui Siliestru. lata
acestuia se rcu de tabl i barba i se slbtici. Jim intoarse

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
coperta de pergament i zu c era un tratat de ..:1I.
.nI+...:I: al iezuitului Burrier, tiprit la Venetia in 152. La
tabla de materii gsi i 1:I:.II:. Iei din salon i se indrept
spre odaia Verei, spre a rsroi in linite, cand deodat din
rilele crtii se desprinse o hartiut albastr. O ridic de jos i
constat uimit c era o bancnot de o mie de lei nou, imp-
turit. Vru s se inapoieze in salon ca s dea hartia rtcit lui
Siliestru, dar alte dou hartii la rel czur jos. lrunzri rilele
i obser c riecrei pagini ii corespundea cate o bancnot
i c olumul aea 444 de pagini. Sttu un moment la indo-
ial dac trebuia s intrebe pe Siliestru de rostul banilor, sau
nu era mai bine s inteleag ceea ce era mai riresc: c banii ii
ruseser druiti lui, eitand darea in ileag a gestului rat de
mtui, cand la u se auzir tropote i tuse, i in hol npdi
un pop masi, cu barb mare arumat i inchiciurat i ochii
groi ireti, care zise tare i joial:
- Bun seara, taic!
Jim strecur cartea in buzunar i rugi esel, nu atat de
pop, cat de bani, s caute pe Vera.
Dup o jumtate de ceas ceremonia de care ausese atata
sil Jim incepu. n picioare, de jur-imprejurul salonului, e-
deau cei nou pensionari ai casei cu molii, mme Policrat,
roarte rardat i seniorial, domnul Lmilian Protopopescu cu
mmica, Bobby, in smoching imprumutat i, in apropierea
mesei, gata pentru runctiunea de nai, un oriter inalt ca un
ulan, dar cu rata copilroas i zambitoare, care intrase de
curand btand din pinteni i salutand militrete asistenta, i
o remeie tanr, elegant, dar bland in ochi i in inco-
oierea nud a irii spinrii. Lrau cumnatul i sora Verei.
Jim eni i el incruntat i atept, la un semn al popii cu
barba arumat, lang mas. Dac n-ar ri iubit-o pe Vera, ar
ri rcut extraagante, ar ri srit bunoar pe geam sau s-ar ri
agtat de candelabru, lsandu-i pe toti cu gura cscat. Atatia
martori la solemnitatea ietii lui i se preau odioi. Suprarea
ii trecu ins pe dat ce Vera, intimidat, pi pragul, in rochie

G
.

C

-
5
+
7
de mireas, condus de dou tinere rete, pline de importanta
misiunii lor. Un rior de graitate ii trecu prin inim i atept,
cu spiritul critic mai potolit, ca eenimentul s se petreac.
mbrcat in alb i cu cununa grea de beteal in jurul
luciosului breton, Vera era angelic. Ochii ii sclipeau ca pan-
selele ude, i coltul gurii ii tremura intr-un zambet continuu
de srial, uimire i rericire. Veni cu atata smerenie inspre Jim,
incat acesta se gandi s-o ia in brate i s-o inarteasc prin
cas, sub ochii holbati ai popii i ai dasclului galben ca de
icter. Barba arumat a popii i pantecele lui masi i se prur
lui Jim demoniace. n jurul Verei ar ri oit o gard strlu-
citoare de dousprezece genii i deasupra o ploaie de artiricii
planetare, czand lent, languros, ca ninsoarea de arar, nu
ins aci, in mijlocul atator rete zbarcite, ci undea pe plaja
mrii, sau intr-un pat de mic hotel de proincie, ca o binecu-
antare inainte de intaia atingere corporal.
Printele incepu s cdelniteze in jurul mesei pe care erau
cununiile, in reme ce galbenul dascl ingana pe nas, cu ochii
pe taan:
Sla tie, Dumnezeul nostru, sla tie.
Slujba porni incolcit i cu rum de tmaie, printele ma-
raind prorund, dasclul inartind melodia nazal in chip de
melc. Din cand in cand, una din btrane se inchina rar i
cucernic, rmanand apoi pironit spre miri. Vera edea sme-
rit i urmrea cu ochi asculttori punctele ceremoniei i Jim
ii simtea alturi rsurlarea aburoas i cald. Printele tui tare
i recit apoi cu glas maraitor:
Stpane, Dumnezeule, cel preacurat i ziditorule a toat
rptura, care pentru iubirea ta de oameni ai prercut coasta
strmoului Adam intru remeie i i-ai binecuantat i ai zis
creteti i inmultiti i stpaniti pmantul, i pre amandoi
i-ai artat un trup prin insotire, c pentru aceasta a lsa
omul pre tatl su i pre muma sa i se a lipi de remeia sa i
or ri amandoi un trup i pre cari i-au insotit Dumnezeu,
omul s nu-i despart. Cela ce ai binecuantat pre robul tu
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Araam i ai deschis pantecele Sarrei i l-ai rcut tat a multor
neamuri, carele ai druit pre Isaac Rebechei i ai binecuantat
naterea ei i ai insotit pre Iacob cu Rahila i dintr-insul ai
artat doisprezece patriarhi, cela ce ai insotit lui Iosir pre
Asineta i le-ai druit roada naterii de prunci pre Lrrem i
pre Manasi... trimite darul tu cel ceresc preste robii ti Ioan
i Vera i d roabei tale acesteia intru toate s se plece br-
batului su i robului tu acestuia s rie cap remeii i s ie-
tuiasc dup oia ta.
Jim rcu uor cu cotul Verei, iar dom` Popescu le clipi la
amandoi iret din ochi. Vera asculta tulburat i ruinat
insotirile lui Isaac cu Rebeca i ale lui Moisi cu Semrora, ins
era rericit i aea sentimentul c o misiune mare, inrricoat
i se incredinta. Ridic pe ruri ochii la Jim i zambi.
Adu-ti aminte - continu canttor printele - Doamne-
Dumnezeul nostru, de robul tu Ioan i de roaba ta Vera i-i
binecuanteaz pre danii, d-le road pantecelui, prunci
buni, o tocmire in gand surletelor i trupurilor, inalt-i ca
chedrii Lianului, ca o ie odrslit, d-le smant de spic, ca
toat indestularea aand, s sporeasc spre tot lucrul bun i
bine plcut tie i s ad pre riii riilor lor ca nite mldite
tinere de mslin imprejurul mesei lor i bine plcand inaintea
ta s strluceasc ca lumintorii pre cer, intru tine, Domnul
nostru.
1anti Magdalina se inchin cu mare elaie, bolborosind
cea in sine, iar Vera, emotionat, jur in gandul ei, rr s
tie de ce, c a race copii.
Apoi printele, rcand cu cununia cruce asupra lui Jim,
zise de trei ori:
Cunun-se robul lui Dumnezeu Ioan cu roaba lui Dum-
nezeu Vera, in numele 1atlui i al liului i al Srantului Duh.
1oat asistenta se inchin, arar de Bobby.
Printele repet ceremonialul cu Vera:
Cunun-se roaba lui Dumnezeu Vera cu robul lui Dum-
nezeu Ioan, in numele 1atlui i al liului i al Srantului Duh.
"
G
.

C

-
5
+
7
Amin, incheie pe nas dasclul.
Jim era emotionat de gandul c Vera era acum pe deplin
a lui, dar ar ri rut s se termine totul mai iute i s rug de
acolo, condui de garda celor dousprezece genii nuptiale, pe
care le credea, printre lumanri, in juru-i.
Printele ii srtui cu solemnitate, dup 1jI.:I: .::.. .1...nI :
.1. :j. 1:+.I.
Brbatilor, iubiti- remeile oastre, precum i Hristos a
iubit biserica, i pre sine s-a dat pentru dansa, ca s o srin-
teasc... Aa sunt datori brbatii s-i iubeasc remeile lor, ca
i trupurile lor, cel ce-i iubete pre remeia sa pre sine se
iubete. Jim i Vera gustar de trei ori dintr-un pahar de in
i apoi, tinandu-se de maini, se inartir in jurul mesei, im-
preun cu nunii, care-i purtau, i cu printele, care canta
clamoros: Isaia dntuiete.
1recand prin rata oglinzii, Jim se zu pe sine imprat bi-
zantin i pe Vera, imprteas cu mari cununi de aur greu pe
cap. Dup ocol, printele sili pe Jim s se aplece in rata ean-
gheliei i tinandu-i, cu oriterul, cununa deasupra capului, zise:
Mrit s rii, mire, ca Araam i binecuantat s rii ca
Isaac i s te inmulteti ca Iaco, umbland in pace i lucrand
intru dreptate poruncile lui Dumnezeu. La rel rcu i cu
Vera, creia ii ur:
Si tu, mireas, mrit s rii ca Sarra i s te eseleti ca
Reeca i s te inmulteti ca Rahila, eselindu-te cu brbatul
tu i pzind hotarele legii, c aa bine a oit Dumnezeu.
Srarind ceremonia, printele ii netezi barba arumat, se
ciupi de nasul tumeriat i se adres ramiliar ctre cei doi tineri:
- La multi ani! S triti!
Cele dousprezece genii ale lui Jim ii luar zborul. 1oti
rcur roat in jurul mirilor i remeile srutar iari zgo-
motos pe Vera. Dom` Popescu inainta spre ei i incepu s-i
moralizeze:
- Ati auzit ce-a zis Srintia sa... lemeia s se plece br-
batului i acesta s rie cap remeii... Nu-i aa, printe
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Aa-i, aa-i! aprob acesta.
- S te inmulteti ca Rahila... ai auzit! orbi dom` Po-
pescu Verei, care, roie ca purpura, asculta totui supus de
prea mult rericire. S raci copii, s sporeti neamul, sta e
rostul remeii, nu s mori clugrit btran, ca dumnealor!
- Da` dumneata de ce n-ai rcut copii zise ironic tanti
Ghenca.
Dom` Popescu se uit rix la brbati, spre a-i chema ca
martori ai soartei sale:
- liindc n-am aut neast care s m inteleag! 1anti
Caterina, atins, intereni cu iolent:
- Las, domnule, mirii in pace i nu te amesteca in treburi
remeieti!
Proritand de discutie, Jim i Vera se strecurar arar din
salon i se inchiser in odaia lor. Jim ddu geamurile de
perete, lsand s intre in odaie aerul rece de zpad. 1otul
prea de zahr arar, i stelele sclipeau mrunte ca un muu-
roi de rurnici luminoase. Jim trase pe Vera lang el i zise
incet i bland:
- Ce gandeti tu acum, Vera Vera ezit o clip.
- Nu gandesc nimic, Jim! rspunse ea in oapt. Vreau...
Vreau s riu neasta ta!
Se imbrtiar prelung i in tcere, in ralrairea perdelelor,
i sttur aa pan ce rrigul ii ptrunse. Apoi Jim inchise
geamurile, se uit la ceas i, hotrat deodat, zise:
- Vera, repede, imbrac-te ca pentru drum!
Strani in surragerie in jurul unei mese lungi, nuntaii beau
i discutau despre institutia cstoriei:
- Pe remea noastr - declar tanti Ghenca - lumea nu
era ca azi. Casa era cas, remeia ii edea de treburile ei i nu
umbla pe drumuri opsit ca acum. Iaca, bunica noastr, s-a
mritat la aisprezece ani i nu i-a zut brbatul decat inain-
tea nuntii. Printii rceau, printii desrceau.
Se isc o controers aprins intre btrane i oriter, cruia
mme Policrat ii zicea, cu nume zngnitor ca o sabie, Zizi,
$
G
.

C

-
5
+
7
acesta sustinand liberul arbitru al tinerilor, celelalte datoria
supunerii.
- Lu - zise oriterul aprins la rat - n-am intrebat pe
nimeni cand am luat-o pe Chichi.
Zicand acestea, lu pe neast-sa de talie i cu o man ii
zburli prul. Am intalnit-o intr-o zi la cinematograr i am
intrat de-a dreptul in orb. Nu-i aa, Chichi M-am tinut de
ea pan acas, am pandit-o trei zile in ir, iar a patra zi am
intrat de-a dreptul aci in cas i am cerut-o. Dac nu mi-o
da, o ruram!
Oriterul se repezi la Chichi i o srut, sub ochii protec-
tori ai dnei Policrat.
- Zizi - zise aceasta cu dojana gale - stai rrumos, nu ti-e
ruine
1oate mtuile se incruntar, arar de Lisandrina.
Dom` Popescu rcu teoria autorittii:
- 1emeiul csniciei este ordinea, ierarhia... Cocoul s
cante i gina s-asculte. Unde nu e respect de brbat ine
anarhia i distruge tot. liecare brbat trebuie s rie Kemal-
paa la el in cas.
Zizi ru de acord in principiu, dar emise prerea c me-
toda de dominatie trebuie s rie blandetea i iluzia liberttii.
1oate acestea le spuse tinand cu mana lui uria pe Chichi
de talie.
- Lu am aut incredere in ea i am lsat-o s rac ce rea
i s mearg oriunde. De cate ori aea o dorint, i-o satis-
rceam. Judecata ei singur ii spune ce e cu putint i ce nu.
Aa incat tiind amandoi c putem race orice, nu micm un
deget unul rr tirea altuia.
- Judecata remeii e slab! zise dom` Popescu. Neasta
d-tale se ede c e remeie de inteles, dar cu a mea am aut
de rurc. Dumneaei de colo nu pricepe diiziunea muncii:
brbatul cu initiatia i remeia cu gingia. Lu alerg in dreapta
i-n stanga, trag cu urechea s arlu ce e prin lume, i dum-
neaei, in loc s m primeasc cu orbe bune i mangaieri, m
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
ia cu gura de la poart! Lident c atunci trebuie s recurg la
autoritate. Ai zut - zise dom` Popescu ctre Caterina -
cum se iubesc dumnealor Aa a rea s te d i pe dum-
neata, cocoan...
Dom` Popescu incerc s imbrtieze pe tanti Caterina,
dar aceasta il loi cu mare dispret peste man:
- Ptiu, nu ti-e ruine!
- Domnule - declar tanti Ghenca in numele ramiliei i
cu inteles - in neamul nostru oamenii au obraz. lac ce rac in
cas la ei i nu se dau in spectacol!
- Cum - sri indarjit dom` Popescu - aici nu sunt in
ramilie Nu poate omul s se ating de d-oastr i, rcand
cu ochiul ctre oriter, se intoarse spre Magdalina, pe care se
prercu c o imbrtieaz.
Aceasta trase repede scaunul indrt, tipand,
- lugi de-aici!
- Un Kemal-paa ne trebuie nou, domnule! incheie
proretic dom` Popescu, s indrepte tara asta!
Vzand pe domnul Lmilian mancand numai mere crude
i band in, dom` Popescu se entuziasm:
- Li, ati zut Cand spuneam eu! Dumnealui e om
intelept i tie ce race. Vitamine, asta ne trebuie, nu hoit!
1otui dom` Popescu reruz s mnance mere, in schimb
se compensa copios cu in.
lemeile i Siliestru, care sttuser mereu tcuti, se ridicar,
i tanti Lisandrina se scuz chiar c o doare capul i plec mai
inainte. Cei trei brbati rmaser la mas, band i discutand.
- Domnule - zise dom` Popescu prinzand limb i mu-
tand paharul pe mas la direrite distante - omul trebuie s se
insoare de tanr, s-i intemeieze ramilia, dar s nu cad
sclaul ei. n casa mea - intelegeti d-oastr - eu cant, i-mi
place c d-oastr sunteti de aceeai prere cu mine! Apoi le
turn la amandoi in pahar: Brbatul trebuie s bea putin in -
cum bine spune dumnealui! - s prind putere i oie bun,
riindc el e carmaciul in iat!
&
G
.

C

-
5
+
7
Ca s poat carmi cat mai bine in iat, cei trei bur cat
mai mult in. Dup dou ceasuri edeau roarte apropiati unul
de altul i se ascultau cu un interes extrem, dei ceea ce-i
spuneau era rrant i disparat. Zizi, in culmea exaltrii, rcea
mrturisiri complete:
- Lu sunt un om cinstit... i ca om cinstit te-am ghicit
numaidecat ce rel de brbat eti... sinceritatea... asta-i slbiciu-
nea mea... eu ce-am pe surlet spui... eu pe Chichi am luat-o
riindc e curat la surlet, cum e i Vera lui Jim... ea-mi spune
tot ce gandete i eu ii cer iertare in genunchi cand rac reo
escapad... eu sunt un sentimental... carier... rleacuri... dac
nu e dragoste, lumea nu race dou parale... Chichi a mea
doarme toat noaptea cu capul pe pieptul meu... are un
picior ca de cprioar... da-mi place c tie s srute! Con-
ridential., Domnule, soacr-mea a rost remeie i jumtate, a
rcut rete cu temperament... cand te strange in brate iti taie
rsurlarea!
Zizi ii continu inrlcrat conridentele, ascultat i
aprobat de ceilalti doi, apoi incepu s cante cu mult sen-
timent. Peste un ceas ii dezgropa copilria, poestea sure-
rintele lui ca s-i rac carier, dragostea i sacririciile su-
rorilor pentru el i plangea cu hohote. Peste alt jumtate
de ceas, electrizati, jucau cateitrei o sarb rantezist in jurul
mesei.
Cand, spre zori, conoiul diminuat cu un membru se
intoarse in Udricani, gsi odaia Lisandrinei luminat.
- S tii c a uitat lampa aprins! zise Agepsina i o lu
inainte s bat in geam.
Ua odii era ins deschis i casa in neoranduial. Dula-
purile, deschise, ruseser scotocite in grab. Agepsina ru s
strige hotii, dar pe mas gsi un bilet inript in srenic:
Rmaneti cu bine, surorilor, reau s intru in randul lumii...
Ca la tirea unei catastrore nemaipomenite, trupul Agepsinei
ru cuprins de tremurturi i, ieind in curte, strig:
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- letelor, a rugit Lisandrina, retelor!
Jim i Vera dispruser de mult de acas. Cu cate o mic
aliz in man, se plimbar la brat unde-i ducea pasul. Statur
pe-o banc la osea i se srutar, merser pe Calea Victoriei,
imbrtiandu-se in orice colt umbros, apoi se duser la gar
i luar bilete pentru cel dintai tren care pleca i care se
intampla s aib directia Brao. Vera era esel c pentru
intaia oar nu dormea in patul su, rapt ce-i ddea senti-
mentul liberttii.
- Jim - intreb ea - nu e aa c eu sunt acuma doamn
- Da i nu, Vera - rspunse Jim - nu eti doamn cu
aderat decat in clipa in care ei dormi cu mine.
Vera se imburna:
- Atunci reau s m culc!
Se urcar in agonul cu desarire gol i se cuibrir
intr-un compartiment, trgand perdelele i stingand lumina.
Dup catea minute de ateptare, rr reo prealabil agitatie,
trenul se urni i incepu s macine aerul pe dedesubt, i cum
intunericul construi toat noaptea un lung i neintrerupt tu-
nel, Jim comise asupra Verei al doilea i cel mai sua atentat.

G
.

C

-
5
+
7
0IINA CCNSTELT
1rei zile dup nunt, Siliestru
sttu inchis in cas. A patra zi, pe inserate, iei cu ochii tulburi
i barba rzletit, i cu rata pe jumtate ascuns in gulerul
paltonului, porni pe strzi. Lra ger i ceat inteptoare i
zpada scartaia sub picioare. Merse in netire i rr popas i
nu se intoarse decat tarziu, obosit i plin de zpad murdar
pan sus. A doua zi rcu acelai lucru, luand-o pe aleile pustii
ale oselei Kiselerr i se intoarse ca niciodat aproape de
miezul noptii. Din ce in ce Siliestru se rcea mai distrat i
mai risipit la orb, iar la coal intarzia sau nu enea deloc.
Dup dou sptmani de intarzieri sau prezente sumbre i
mute, Siliestru ii lu concediu i trimise un suplinitor, spre
bucuria slbatic a eleilor.
La inceput, cele cinci btrane rmase se mirar de pur-
tarea lui Siliestru i emiser rel de rel de bnuieli. Dar, indi-
rerente de prezent i trind numai din trecutul indeprtat i
dintr-un iitor niciodat realizabil, se obinuir i cu asta,
cum se obinuiser i cu lipsa Lisandrinei. 1anti Ghenca
explic cu umor cauza rtcirilor:
- I-a rcut nebuna rermece, retelor!
n realitate nebuna nu-i rcuse nici un rermec, dar
Siliestru intrase in raja unor instincte tulburi, combinate cu
ratiuni din ce in ce mai cabalistice. Ca intotdeauna, criticile i
ruttile surorilor il tulburaser, i simtise c hotrarea lui de a
se cstori cu colega proresoar nu putea ri dus la indep-
linire. 1rit atata reme lang printi i apoi lang surori, ii
era rric s se deprteze de teritoriul natal, cum i-e team
oarecelui s inainteze prea mult dincolo de oririciul dintre
zid i duumea. Dac toat ramilia l-ar ri aprobat i sustinut

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
i l-ar ri chemat s-i intemeieze cminul pe acelai loc, ar ri
aut curaj. De aceea cumprase casele. Dar aa, cu primejdia
ostilittii propriei ramilii, se temea ca nu cuma, imbiat s ias
pe ua mare a obinuintelor lui, aceasta s se inchid ermetic,
i el s rman :1:.: i in mainile unei riinte necunoscute.
Hrtuit de strigtele instinctelor lui irile, care il impingeau
s se cstoreasc, i de rrica de necunoscut, Siliestru, dup
o lupt de rorte contrare, czu intr-un urat negru i o sil
grea de iat i de sine. Lumea i se prea rr sens i trecea
pe lang garduri i case ca pe lang caouri pustii de cimitire.
Nu mai citea, nu mai plnuia nimic, ii era urat singur, dar nu
putea inrrunta nici ochii oamenilor. Un cerc greu de dureri ii
apsa rruntea, i prin tendoane i oase ii treceau oboseli de
plumb. luma tigar dup tigar i nu dormea i, neputand
sta locului, btea drumurile i oseaua.
1recand astrel printre scheletele groilor copaci seculari i
zand in riece sear rierul inroit al soarelui stingandu-se in
apele inghetate ale aerului, Siliestru se ptrunse de aderul
unei determinatiuni superioare a raptelor omeneti i de care,
sub numele de .:.::, surorile lui erau de mult coninse. Ca
istoric i om de cultur ce era, el crezu a descoperi c super-
stitiile btranelor aeau in rond un substrat de experient
milenar i c in rorme naie ele exprimau un ader etern!
Cine il impiedicase pe el in atatea randuri s se insoare N-ar
ri trebuit decat s spun +..:., i acum ar ri aut de mult cas
i copii! Cine ar ri crezut c Lisandrina ii a gsi la arsta
aceea un brbat care s-o rea, cand zeci de ateptri i
incercri in tinerete dduser gre O iire intampltoare la
geam i o trecere intampltoare pe strad, i ointa soartei se
rcuse! Meditand la nunta lui Jim, Siliestru se simti rilosor.
A trebuit ca Jim i Vera s cltoreasc in acelai tren, ca
Bobby s rie eleul lui i s copieze in anume zi, pentru ca
totul s se oranduiasc dup un gand prestabilit! Da! lr
indoial c soarta e totul, dar ea poate ri intarziat i poate
chiar ri impiedicat, dac nu mergi, contient, pe cile ei.

G
.

C

-
5
+
7
Soarta e latent i racultati, i dac rr colaborarea ei nu se
poate nimic in iat, e cu putint totui s nu te roloseti de
semnele ei. 1reci de atatea ori prin rata colecturii de loterie i
nu te hotrti s intri s-ti reinnoieti numrul. Iar cand
maine arli c numrul abandonat de tine era catigtor i te-ar
ri imbogtit, de in nu e norocul sau soarta, ci tu, riindc n-ai
indeplinit conditia probabilittii. Ca s tii dac ai noroc la
anat sau la pescuit, trebuie s tragi alice multe i s arunci
nodul de multe ori. Numai atunci poti s-ti dai seama dac
norocul te-a raorizat s intuneci cerul de psri moarte i s
tragi misterele bltilor la mal. Aadar, soarta trebuia consul-
tat, i Siliestru se hotri s ias in calea ei.
Cata reme crezu c ea st in locurile dosnice i slba-
tice, acolo unde o cutau in genere tinerii. De aceea se post
la osea, aci lang bustul enorm al lui Barbu Delarancea, aci
lang scorbura unui trunchi gros de copac. Sedea nemicat i
pandea orice umbr care trecea, presimtind paii. Becurile
electrice, cltinandu-se in mijlocul aleii, scurtau i lungeau pe
zpad umbrele pomilor i umpleau noaptea de monstruo-
zitti antediluiene. Din cand in cand trecea reun pieton: un
tigan cu picioarele inrurate in carpe, un biciclist, o remeie
btran cu broboad, nu rareori o pereche de indrgostiti.
Cand se intampla s treac o remeie mai bine imbrcat sau
reo rat tanr, Siliestru tresrea i priea cu insistent ca
un hipnotizator, spre a intreba soarta. lata se uita speriat la
acea rat zincoas cu barba imprtiat i iutea paii, lsand
pe Siliestru intristat.
Sub globul mictor ce plutea ca o lun mic deasupra
oselei inzpezite, printre crcile crispate de ger, ceata se
inartea in nouri repezi, albi, ieiti parc dintr-un crater de
cenu plumburie. Se edea cum rumul se strecoar printre
pomi i se tarte pe jos i cum, spart de umbra unui necu-
noscut pierdut in ninsori, se reconstruia indrtu-i, in alte
suluri dinamice. Siliestru edea nemicat i inghetat in acest
uniers de rumuri, i un sentiment de zdrnicie i de
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
srarit de lume il npdea. I se prea, aa de putin legat de
iat cum era, c se deteptase numai pentru putin dintr-un
somn rr durat i c aceast nebuloz inartitoare o mai
zuse de mult in is, poate inainte de a se nate. Aa tre-
buia s rie lumea acolo, in spatiile interplanetare: suluri mari
de rum alb intr-un ger alb selenar, inartindu-se i ru-
pandu-se in raii, i care, zute apoi de departe de con-
tiinta deteptat i localizat, preau rum cu scantei ieit din
rundurile rr rund ale lumii. N-aea decat s inchid ochii,
i totul s-ar ri prercut in ceat umed i uniersal, rr
margine i rr durat.
ntr-o sear, pe cand atepta soarta lang un pom, trecu
pe lang el o remeie bine imbrcat, dei cam tiptor i roarte
rardat. Vzandu-l insistent in priiri, remeia ii zambi imper-
ceptibil, il msur cu ochii i o lu de-a lungul irului de
pomi, incetinindu-i paii. Lui Siliestru i se aprinser obrajii
de tulburare, i picioarele incepur s tremure sub el. Nu
ausese niciodat legturi cu reo remeie i nu putea bnui
nici o intentie enal in aceasta de acum. Sttu locului, cu
inima pocnitoare, netiind ce s rac spre a se rolosi de soar-
t, dar cand necunoscuta, spre a-i da curaj, se intoarse, ru
cuprins de rric i rugi.
n curand Siliestru se coninse c metoda lui de a con-
sulta destinul era greit i putea da natere la gesturi nechib-
zuite. Ca s poat s recunoasc soarta, ii trebuia o imagine
tiut, un semn, un nume sau cel putin un moment unic,
dinainte hotrat, pentru ca in el s nu poat s se rtceasc
elemente accidentale. n loc s se posteze la osea, gsi c e
mai nimerit s adopte un echi obicei al surorilor sale, acela
de a iei la miezul noptii in rscrucea strzilor, in noaptea
Anului nou. Ll ins iei in riece noapte timp de o sptman.
De trei ori il intampin sergentul de strad, o dat un cherliu
beat, de dou ori pustietatea rece, sonorizat de zgomotul
indeprtat al tramaielor, i o singur dat o pisic ce trecea
alene drumul de pe un trotuar pe altul.
"
G
.

C

-
5
+
7
Miezul noptii doedindu-se mut, Siliestru recurse la alte
mijloace de diinatiune. ntr-o zi disprur din cas toate
pisicile. lemeile cutar peste tot, prin pod i prin pinit,
prin grdin i prin ecini, dar totul ru in zadar. A doua zi
dimineata, baba Chia, trecand prin rata odii lui Siliestru,
auzi miorlituri disperate i zu in geam dou dintre pisicile
negre rrecandu-se de geam, in semn de apel. Deschizand
ua, toate pisicile, in numr de opt, agitate i cu cozile rigide,
zbucnir arar. lemeile se stranser in odaia lui Siliestru, care
era plecat, crucindu-se i mirandu-se.
- S titi c-a intrat in anul mortii! zise proretic tanti
Ghenca.
Lrau ins departe de a pricepe cauza prezentei pisicilor in
odaie. Siliestru, pornind de la ideea asemnrii dintre relide
i remeie, gsise cu cale s consulte iitorul prin ele. Dandu-
le un nume la riecare, le incuie in odaie, ca s ad care din
ele se a lsa conins de cldura patului i se a incolci intre
perne. Numele acesteia aea s rie ratidic i s-i sereasc
pentru identiricarea soartei.
Lxperienta cu pisicile euand, Siliestru nscoci un alt
oracol. nchizandu-se in cas, puse un morman de crti
lang rotoliu i aezandu-se incepu s deschid riecare carte
la intamplare. Acolo unde i se prea c propozitia are un
caracter proretic, punea ca semn o uit de hartie. Oracolele
arlate erau cam de acest rel:
Mnlas retroue en Lgypte son pouse, parraitement
chaste et ridele.

Le mariage rut clbr le 16 decembre 1491.

n zilele acelea am zut jidoi, cari i-au luat remei azoti-

nence, amanitence i moaitence.
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l

Dar tu enii, Mario, unii jocul cu rirea:

Si-o tar renscut-ai in pieptul meu: iubirea!...

Ladne rigliuola di Marte, e di 1hebe, mogliera d`Asopo,

ru consorte di Capaneo Capitano.
Siliestru, om cu simtul realittilor, nu credea cu tot dina-
dinsul c din randul insemnat aea s ias o schimbare intoc-
mai a ietii sale, dar timbrul de ratalitate istoric a acestor
citate ii rcea bine. Aea sentimentul hotrat c i soarta sa
aea s se indeplineasc pe neateptate, cand limba a atinge
pe cadranul existentei numrul su, i asta ii ddea o sperant
i o incredere in iitor.
Cand intr-o zi baba Chia putu in srarit s ptrund in
odaie, spre a race curtenie, gsi duumeaua plin de mor-
mane de crti i rarturile mancate de goluri.
Nemultumit de rezultatele neinsemnate ale improizatiilor
sale ocultiste, Siliestru ii procur crti de magie, spiritism i
necromancie, ca 1.:.I: :IIn,.I. ..I:. de contele de Rsie, i o
multime de alte opere de Papus, Lon Denis, Lliphas Li,
Jolliet-Castelot, Gabriel Delanne, De Rochas, Myers, Annie
Besant, Barlet, Chouasnard, Pierre Piobb, Iohanny Bricaut,
Lly Star, Desbarolles, Durille, Rem, Gaslin, Jagot, precum
i A:n.:I.I IIIII.:1I. :I :IIn,.I. j.III.. I ..I:. de Albert Caillet,
crti pe care izbuti s le dibuiasc intrand in corespondent
cu un anticar din Paris. 1ot prin acesta ii comand la un
Simon Biennier, II].:I.. I:jIu:I.. din Clermont-lerrand,
rue des Gras l8, un inel de argint cu gema Atzel, jI....
+I+:n:. ::III.. .: ...:I. u`:j... I.. II. :.:.II...... .:+.. .j..I:I.a.n:
..In I: n::I+I:. u. .I:.. j...nn..
Urmand instructiunile crtilor, Siliestru rcu tot relul
de rormule, ca s produc i s stimuleze dragostea in
jurul su.
$
G
.

C

-
5
+
7
i procur erbin i parrumul respecti +..+.In.,, stro-
pindu-i patul, crtile i prul, deoarece aceast plant numit
in magie jI.:.In e una din cele apte buruieni planetare i
depinde de Venus.
lur din scrinurile btranelor inele, cercei, agrare cu pietre
pretioase, i aezandu-le seara pe o tabl de aram, in cerc, in
jurul unei lumanri de cear scurt, aprins, obser intaia
piatr prin care treceau sclipiri. Lumina ar ri trebuit s treac
printr-o grenad, ca s preesteasc o cstorie, dar rlacra,
lungindu-se i palpaind la rsurlarea lui, aprinse de scantei i
smaragdele, i agata roie, i sarirul, i topazul. Atunci Sili-
estru se multumi s tin intr-un buzunar al estei o turcoaz
i un rubin, semne de izband i dragoste aprins, i strecur
la loc in scrinuri bijuteriile tocmai cand tanti Ghenca se mira
unde pusese o agrar cu onix. 1otodat ii cumpr i purt
pe degete trei erighete.
Cand remea ru mai bun, iei pe camp la Bneasa, s
caute rdcin de mtrgun, care inspir dragoste, dar din
cauza zpezii, pmantul riind glodos i buruienile uscate, nu
putu distinge dintre multele ierburi aduse in batist care era
aderata mtrgun. n schimb, eni plin de noroaie de sus
pan jos, i baba Chia se cruci cand in buzunarul paltonului
su gsi un pumn de tran i brbi puturoase de bulbi i
rdcini.
Cut in pinit, pe sub hardaiele de leandri in rundul
curtii, pe lang gardurile putrede, o broasc raioas. Din p-
cate, gerul gonise aceste ietti leproase. Atunci incepu s
bat marginile lacului Herstru, lung i ant ca o lagun, i
pe margini cu ppuri des, in inima cruia mcia din cand
in cand cate-o rat slbatic. Lsandu-se pe malurile de hu-
m cleioase, ptate ici cu o bub erde de iarb, colo cu o
limb de zpad, tintea marginile apei cangrenate de lintit,
cu miros ptrunztor de pete putred. Dup catea zile de
exploratie, descoperi un broscoi mare, supt printr-o gaur
roie de un arpe de ap, i care, uscat de soare i de ant, i
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
se pru satisrctor de raios. nelindu-l intr-o bucat de
jurnal, il aduse acas i il coapse in sob pan la carbonizare.
Apoi, luand pe ruri din buctrie o piulit larg ca un clo-
pot, il pis pe inrundate, pan ce il prercu in pulbere. Neg-
sind in crti suriciente instructiuni de relul cum trebuia intre-
buintat prarul spre a produce erectele erotice, il stranse intr-o
tabacher pan la noi instructiuni.
n srarit, proresa .::j:.a:n.I:, adic diinatiunea prin
oglinzi. n noaptea de Anul nou rcu i el ceea ce Ghenca,
lira, Agepsina i Lisandrina rcuser de ani de zile. Stinse
lampa i inchise capacul sobei, i in rata oglinzii inete puse
de-o parte i de alta cate un srenic cu luminri aprinse. Apoi
se aez i el pe un scaun dinaintea cristalului i prii nemicat
in el. n tremurarea i lungirea rlcrilor, chipul su osos i
hirsut rsrea din intunecimi ca rata unui inecat pe ap. Prul
i barba ii erau rioroase, ochii adanciti in rundul unor irii
ioleti i epiderma umrlat i cadaeric, asemeni unei bucti
de pergament dospite in ap. Priindu-se rix, Siliestru ap-
roape nu se mai edea. n luciul oglinzii se ridicau la inceput
aburi dei, plumburii, inartindu-se ertiginos, i strbtuti de
rulgere iuti de lumin. ndrtul norilor se micau incendii
mari, ca nite pduri de rlcri. Limbile se albstreau, apoi se
inerzeau, i micarea lor se prercea intr-o agitatie de al
marin, presrat cu meduze. Apa se rrea incetul cu incetul,
deenea translucid, i meduzele rmaneau btute intr-un cer
de sarir. Din ochii lui Siliestru se desrceau rlori mari negre,
care creteau i inrurau toat goliciunea odii, amestecandu-
se cu ceata care curgea din barb i din pr. Apoi, deodat,
micarea se opri, i Siliestru se zu intins cu ochii inchii i
cu mainile pe piept, mort, intre patru lumanri. Un rior ii
zbarli toti perii i, inghetat, se npusti pe u arar...
Srbtorile Crciunului rur sumbre. Jim i Vera lipseau,
Lisandrina rugise, iar dom` Popescu, sub pretext de apro-
&
G
.

C

-
5
+
7
izionare, lipsea zile intregi i enea plin de conceptii politice,
de precepte morale i de aperitie.
- lrate - zicea el, oprindu-se in pragul surrageriei cu
melonul pe-o ureche - reau s z i pe d-oastr mai
sociabile, mai primitoare! Nu ine nici naiba in cas, nu
initati i oi pe nimeni de srbtori! N-am i eu cu cine
ciocni un pahar de in!
- Vin tipa Caterina. Pe unde-ai rost, ce-ai but Nu ezi
c miroi ca un dop de damigean
- Nu te priete pe d-ta ce rac eu pe unde m duc! zicea
emancipat dom` Popescu. Lu reau s tiu cum pstrati d-oas-
tr datinele strmoeti. Cu cine rac eu Reelionul Ati che-
mat copiii cu Mo Ajunul s cante Ati cumprat ce trebuie
- Nu mai sunt, domnule, remurile de altdat, cand cu
un rranc rceai petrecere! declara Agepsina. S-au dus! Acum
sunt remuri grele!
Primit cu ostilitate, dom` Popescu pleca de acas i, socia-
bil din rire, trecea pe la mesele tuturor cunoscutilor. Casa cu
molii rmanea tcut, i Crciunul trecu rr nici un semn
care s-l disting de zilele obinuite, arar de acela c, riind
srbtoare, remeile se sculau tarziu i numaidecat dup mas
se inrundau in odile lor. Plictiseala, arpe obinuit al indi-
izilor, le era necunoscut, sau mai bine zis proenea la ele
din cauze opuse celor clasice. Prezenta persoanelor strine,
izitele decenale la altii, lectura, spectacolele la care, de altrel,
nu asistase din epoci pierdute din memorie,, jocurile, le
jII.:I..:.. Le plcea s eaz ca oamenii, s dormiteze, s
doarm dup mas, s egheze tcute pe intuneric, s nu se
gandeasc la nimic, s rie - dup cum spunea tanti Ghenca -
tihnite. Nu rcuser niciodat nimic, nu isaser decat s
triasc egetand, i cum aceast iat nu era esential deo-
sebit de moarte, decesul nu le inspimanta deloc, i de altrel
il credeau imposibil. Linitite ca heleteiele, ele nu puteau
bnui in altii rrmantrile i problemele, aa incat marea
tulburare a surletului lui Siliestru trecu neobserat.
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Datinele strmoeti rur totui respectate. n reme ce
Siliestru cocea broasca-raioas i colecta mtrgun, remeile
topeau cositor in ibric i-l turnau in ap, citeau in carea,
ddeau in crti i ieeau la rspantie la miezul noptii dinspre
Anul nou.
1ocmai se intorceau rcoroase de ger in rerectoriu,
unde Siliestru, speriat de mortul din oglind, se rerugiase, i
dom` Popescu apru i el rou i bine dispus.
- Siliestru - zise el - ia hai, rrate, s consultm norocul!
Aduceti lotonul!
liind singurul joc, cu caracter oarecum mistic, proresat de
casa cu molii, remeile se inirar in jurul mesei, i Siliestru
nu putu, i de data asta nici nu ru s se sustrag.
liecare ii alese cate dou cartele, insemnate pe dos cu
creionul, i rolosite cu ridelitate de zeci de ani, i tanti Agep-
sina puse intr-o rarrurioar un pumn de mrgele mari negre,
in chip de rie.
Dom` Popescu tinu s aib el punga cu numerele, deoa-
rece aea indoieli in onestitatea celorlalti, i mestecand bine,
incepu s scoat cu prudent numr dup numr i s strige.
La inceput, jocul merse spre satisractia tuturor, dar mai apoi
dom` Popescu, inainte de orice ateptare, acoperea cartela i
striga I:. Controlul nu scotea la ieal nici o rraud, i dom`
Popescu radea multumit in barba lui rocoan.
Dup catea edinte, ins, tanti Caterina, trgand cu
ochiul, obser cum dom` Popescu, arand mana in sac,
oprea in pumnul inchis toate numerele ce-i trebuiau i apoi,
prercandu-se c mestec, scotea din pumn, la momentul
oportun, numerele sale.
- Hotule! se rsti indignat Caterina, i-i smulse sacul din
man, noi rem s arlm norocul riecruia, i tu...
- Ce noroc se apr dom` Popescu. Norocul e cum i-l
race omul! Dac eu sunt mai istet i indemanatic, am i
noroc! Initiatia, sta-i secretul ietii! Nu-i aa intreb el cu
ochii pe Siliestru.

G
.

C

-
5
+
7
Acesta rmase mut i cu rata obosit. Dom` Popescu il lu
sub oblduirea sa:
- Domnule, omul e dator s intre in randul lumii! Nu te
lua dup dumnealor! Uite, te d galben i tras la rat! iti
trebuie aer, iat! ti-a luat Jim inainte i bine a rcut... Hai i
dumneata prin lume, s ezi ce i cum... tiu eu nite persoane
cumsecade, care ti-ar coneni.
Apoi deeni conridential i depraat:
- Domnule, a ieit o mod acum prin Germania... nu-
dism... aa-i spune... umbl lumea goal ca Adam i La...
zice c-i mai igienic... mi-a dat i mie un cunoscut nite
reiste... ai dracului... om eti... te ia cu riori. Si cu acestea ii
strecur in buzunar dou numere din 1.I:I...) Ce tiu dum-
nealor... iat... aer... igien... rr prejudecti... sta e rostul
lumii... Altrel, la ce mai trieti
ntors in odaia lui, Siliestru desrcu i rsroi reistele lui
dom` Popescu i, neprihnit la surlet, rmase tulburat i rui-
nat. Cu un genunchi la pmant, intr-un teren cu ierburi te-
poase, o remeie albastr, cu desarire nud, intindea spre cer
un arc mare de alun. O barb rin asirian ii tiea pantecele
neted, i sanii ii erau punctati cu dou boabe de agrii. n rata
ei un brbat nud priea linitit, rezemat intr-o trestie lung, i
trupul ii prea rcut din srori lungi impletite. Siliestru se gandi
o clip s arunce reistele pe roc, dar o putere mai mare decat
el il opri. Pe alt pagin, un trup reminin lucios i intunecos ca
de bronz edea intors cu spatele, cu gestul de a ari un picior
in spuma mrii. O alt remeie despletit scotea intr-o aspiratie
larg pieptul gol in arar i, ridicand un picior in sus, ii expu-
nea carnea umrlat i neted a pulpei.
Lui Siliestru i se impanzir ochii i tamplele incepur
s-i pocneasc. Ascetic o iat intreag i irgin, simti acum,
cu nerii slbiti i imbtraniti, o rurnictur prelung in ira
spinrii i neoia de a rupe cea cu bratele. Se inarti ca un
leu inrometat prin odaie i, rr s tie bine cu ce scop, se
npusti pe u arar.

C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Merse pe strzile pustii, luminate, i iei in buleard. Multe
localuri erau inc populate i un ir lung de automobile
stationa lang trotuar, in ederea bandelor matinale. La un
colt de strad, o rat tanr, simplu i drgut imbrcat, iei
deodat inaintea lui Siliestru i-l intreb:
- Ce raci, micule
Barba lui Siliestru se zbarli toat inriorat, in reme ce
picioarele inlemnir pe loc. lata, al crui nas era ininetit de
rrig, il prinse de brat i-l tari dup sine:
- Haide la mine, s ne dezghetm! Siliestru se ls purtat
cu un zambet groza de timiditate i ruine. Merser catia
pai pe o strad dosnic, intrar intr-o curte pustie. Suir
scrile i se arlar pe un coridor curat, luminat de un bec
innegrit. lata intoarse o cheie in broasca unei ui albe i
impinse pe Siliestru in odaia cald ca un cuptor. La intoar-
cerea butonului, Siliestru se zu intr-o odaie curat, prea
parrumat, cu un pat de bronz jos i rlexibil i multe rotog-
rarii pe pereti. Pe o msut se arla un pateron de cltorie.
lata intoarse mecanismul i ddu drumul unui tango eclectic,
in ritmul cruia se apropie de Siliestru, care rmsese pironit
i liid in mijlocul odii. i scoase paltonul i-l impinse uor
pe marginea patului. Apoi, aezandu-se pe genunchii lui, ii
trase rochia i-i desrcu o main a jartierei, care o supra, i
apoi cuprinse pe Siliestru pe dup gat i incepu s-i nete-
zeasc razand barba. Acesta o prii somnoros de aiurire, ca
burnita pus deodat in rata unui bec electric. lata uoar
care edea pe genunchii si aea ochi albatri i pr mrunt,
roarte blond, i radea cu gropite in obraz, cu totul neinoat.
Un miros de carne tanr i parrumat se exala din trupul
su. Prea o rat onest i nu putea aea mai mult de
douzeci de ani. Cum niciodat o remeie nu se atinsese de
trupul lui i niciodat o mangaiere reminin nu-i trecuse prin
pr, Siliestru simti un cutremur combinat de emotii irile i
duioii paterne. ntinse mana spre capul retei i i-o trecu uor

G
.

C

-
5
+
7
pe obraz. lata rase copilrete i, cu o micare trengreasc,
tinandu-se cu amandou mainile de umerii lui i lsandu-se
pe spate, il intreb:
- ti plac
Lra prea mult pentru Siliestru. i ls capul in palme i
sttu aa, ca s i se opreasc putin huruitul din creier.
lata sri sprinten de pe genunchiul su i se apropie de
soba cald de teracot. Acolo, in picioare, ii scoase rochia,
pantorii, cmaa, aruncand toate pe jos, apoi ridicand pe
rand picioarele, ii trase ciorapii lucioi, i cand rmase, ra-
zand, ca nudistele din 1.I:I.., intoarse butonul electric.
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
lN PTL ME NCPTE M
CTT PRE CEL CE lEESTE
8FIEII ME
Geamurile se albir din ce in
ce, o lumin apoas rcu s luceasc in odaia de hotel col-
turile mobilelor i din piat se auzi primul uier al unui tram-
ai cu aburi. Jim, care nu putuse atipi din cauza emotiilor i
gandurilor ce-l nleau, rcu o micare precaut s se aeze
mai conrortabil in pat, rr s detepte pe Vera, care dormea
cu obrazul lang pieptul lui. O prii lung i ocrotitor, tr-
gandu-i uor cu mana plapuma peste umrul dezgolit. Vera
aea uoare cearcne albstrii in jurul ochilor, i prul negru,
scurt se risipise pe perna alb, dar obrajii, putin supti de is i
de oluptate, erau proaspeti. Respiratia ii era aa de linitit,
incat prea c glumete numai, stand cu ochii inchii. Doar
degetele mainii stangi tremurau putin, oind s se inchid
sub micarea din is, asemeni ghearelor mici ale pisoilor care
iseaz c prind oareci. Somnul acesta ingeresc plcu lui Jim.
Dac Lros sau un inger reminin dintre aceia care cant din
iole in rrescele lui Melozzo da lorli s-ar ri strecurat peste
noapte, sub plapum, alturi de Jim, n-ar ri dormit mai uor
i mai rr chinuri ca Vera. 1randarirul din poeste aruncat
in aternutul ei ar ri rmas proaspt pan in zori. Jim, mare
nscocitor de teorii, aea i aci teoria lui, i anume: Spu-
ne-mi cum dormi, ca s-ti spun cine eti. Obserase som-
nul la ini de temperamente i arste deosebite. Oamenii
egoiti, comuni dorm pe abdomen, cu pumnii strani sau
inripti posesi in pern. Zguduiti, dezeliti sau strani intr-un
spatiu ingust, ei maraie din is, trag perna sub ei, se rsucesc
ca o cltit in plapum, dezelind pe ecinul eentual i se
ltesc grohitor in cldura aternutului. liintele ulgare capt
inrtiri bestiale. Capul le cade moale pe spate, o sudoare
"
G
.

C

-
5
+
7
subtire le ininetete rata, i gura le rmane cscat, cu ine-
galitti de maxilare, ca la obolanii morti. Obezii, btranii au
un somn ecin cu agonia. Membranele nasului rierb necon-
tenit i gazele care tumeriaz obrajii rzbat din cand in cand
prin coltul gurii, intr-o plesnitur scurt de bic deasupra
unui catran in clocote. lemeile sunt mai hidoase. Prul jila
de sudoare li se lipete de rrunte, rata, deenit cadaeric, ii
reel ca sub lup anturile epidermei, i un picior gol alune-
cat arar din pat ii rsrir degetele ptrate, bttorite.
Vera era ins pur ca ingerul rraged, nscut dintr-o sub-
stant paradisiac, inrudit cu carnea crinilor, rcoroas, par-
rumat i rr greutate. Jim surl incet prul care cdea in
ochii tinerei lui sotii i o contempl mirat. Ce cuta aceast
riint mic - gandea el - acolo, lang el Ce incredere mira-
culoas o rcea s doarm - rpit din patul ei copilresc -
cu capul lang pieptul lui, cu genunchii strani lang oldul
lui, rericit i cu simplitate, ca i cand l-ar ri cunoscut de mult
Gandul c aceast riint mic aea s in intotdeauna lang
el, s-l urmreasc ziua i noaptea ca o umbr docil il rcea
s ibreze de muzica solemn a zeci de iori deteptate odat
cu zorile. Lra rericit de a sta astrel intins ca paznic al somnu-
lui Verei, dup cum era rericit gandindu-se chiar i la moarte.
Sub ulmi care se plecau lent i se lungeau, pe margini de
lacuri placide, umrlandu-se i retrgandu-se, mercuriale, intr-o
orchestr a tuturor campurilor, se edea purtat in zbor pe
spate, cu Vera alturi, care ii zambea. Surletul ii ibra de senti-
mentalitate, asemeni unui pianororte rsculat deodat in toa-
te mruntaiele de coarde i prercut in cascad inalt de
sunete minore.
n timp ce medita astrel, priind arrurile copacilor inz-
peziti i rirele teleronice din rata rerestrei, Vera intredeschisese
ochii i-l obsera pe ruri. Dormise isandu-l i acum il aea
aieea lang ea. Ce rrumos e - se gandea ea sincer - ce
puternic, ce linitit e i ce priire ager are! Oare toti brbatii
or ri aand piciorul aa de muchiulos i de subtire ca acela
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
pe care-l simtea lang ea La ce se gandete el, cand pri-
ete aa de incruntat Si de ce oare ii crete prul pe obraz
aa de repede, de reme ce asear nu-l aea Vera ar ri
intins chiar mana s pipie trupul lui Jim, aa, din curio-
zitate, dar ii ru ruine. lcu un scurt examen al intamplrilor
din ultima sear i se simti o alt Vera, desprins i instr-
inat de Vera de pan ieri. O nelinite groza, o aprindere
a sangelui amestecat cu team o cuprinsese in ultimele zile
i dorise ca Jim s rie mai repede al ei, rr s aib nici cea
mai mic bnuial de ce aea s se intample. 1ot drumul, in
tren, s-a lsat srutat, dar inima ii era inrrigurat, rr s
tie de ce. A doua zi, la Brao, au hoinrit toat ziua, ca i
mai inainte, s-au dus la cinematograr, tinandu-se pe intu-
neric de maini i chiar srutandu-se. Lra multumit, dei se
intreba dac asta este toat csnicia. liorul continuu din
inim ii spunea c nu. Seara s-a strecurat cu srial de delic-
ent in odaia inclzit a hotelului, ruinat de prezenta unei
cameriste btrane ca de un martor al unei escapade. i era
ruine s se dezbrace in rata lui Jim i totui simtea c
trebuia neaprat s rie lang el in toat goliciunea, precum
spusese printele cu barba arumat la cununie: Va lsa
omul pre tatl i pre muma sa i se a lipi de remeia sa i
or ri amandoi un trup. Se aezase pe marginea patului
razand. Jim se apropiase atunci de ea, i, scotandu-i plria
i pantorii, ii spusese aproape in oapt: Dezbrac-te,
Vera! Apoi stinsese lumina. Se dezbrcase mai mult sub
plapum, ascunzandu-i lucrurile sub pern. Apoi ateptase
pan ce Jim eni lang ea i, cu o indrzneal blanda i
arectuoas, pusese stpanire aa de dureros, de neprezut
i de oluptos pe trupul ei. Din clipa aceea ruinea tru-
peasc ii pieri i ii ddu seama pentru prima oar, deenit
remeie, ce inseamn a ri a cuia i ce oise de la Jim.
- Vera! zise deodat acesta, tu nu dormi La ce te uiti aa
- M uit la obrazul tu! De ce-ti crete aa prul
- liindc sunt brbat!
$
G
.

C

-
5
+
7
Vera incepu atunci s examineze cu atentie tiintiric pe
Jim. i trecu o dat mana pe rat, ca s msoare duritatea
perilor, pipi cu degetele bicepii bratelor, se mir c degetele
lui erau aa de ribroase i de proase, mai ales se entuziasma
de marele olum al pieptului lui Jim, pe care acesta inten-
tionat il umrla. 1erminand examenul, zise incet i simplu, in
chip de constatare rireasc:
- 1u eti rrumos!
Jim arunc brusc plapuma la o parte i ls pe Vera ap-
roape goal, ca un triton rmas inert pe nisip dup retra-
gerea apelor:
- M prieti de un ceas ca pe un urs de grdin zoolo-
gic! Ia s te edem i pe tine!
Vera ii intoarse rata in pern i stranse instincti un picior
peste cellalt. Un trup subtire, dar muchiulos i alunecos,
sttea pe jumtate ingropat in lenjeria patului.
- Vera! se mir roarte serios Jim, dar tu eti mic detot!
Si intr-ader se gandea micat la cruditatea Verei, cu
oasele aa de subtiri i genunchii rotunzi de ppu. N-aea
nici o libidine, nu i se prea deloc c se arl in rata unui
spectacol lasci, nu priea cu ochii concupiscenti ai brba-
tului. Jucria rin dinaintea lui ii plcea i-i ddea o satisractie
luntric de proprietar care ii priete parcul cu statui. i era
aII: de ea, dei nu ar ri putut lmuri bine rostul acelui senti-
ment absurd. O simtea rragil i rr alt mijloc de aprare in
iat decat deotamentul i o edea aa de increztoare in el,
aa de ireductibil rericit de a ri a lui, incat ideea numai de a
putea gandi lang ea desprtirea i se prea o amenintare de
ochi rou de balaur asupra unei mici psri a paradisului.
- Jim, d-mi drumul - se rug Vera - mi-e rrig!
Jim ins o trase lang sine i o acoperi cu mainile. Cu
urechea pe pieptul ei, rcu auscultatia inimii, care pocnea lin
ca un motor surd. Lpiderma ii era moale, iar la umeri side-
roas, i Jim ii puse cu gura numeroase sigilii de proprietate,
cu toat impotriirea Verei, care il prinsese de pr. O netezi
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
cu obrazul pe pieptul ingust i pe platoul metalic al pantecelui
cald, ornamentat in centru de melcul ombilical i pe margini
cu astrahanul negru al puberttii. Pe umerii goi, capul rotund
al Verei, cu ochii mari, uimiti i umbriti de marele breton,
prea zugrit pe portelan.
Jim schit o mic srutare in coltul gurii, gustand parc
dintr-un lichior. Vera gust i ea din coltul gurii lui Jim. Acesta
gust i din cellalt colt, imitat de Vera. Apoi incepur s-i
pecetluiasc unul altuia cu gura buzele, obrajii, gatul, umerii,
repede, rrenetic, cu ochii inchii. Pe msur ce se gustau cu
buzele, setea gurii cretea. Jim cunoscuse, rirete, oluptatea
srutrii, dar srutarea de pan atunci rusese o entuz sexu-
al, o iritatie, o descrcare a nerilor, amestecat roarte ade-
sea cu repulsie. Mirosul crnurilor cuia, oricat de olatil,
umiditatea buzelor, cldura trupului, exalatia plmanilor ii
repugna. Se rerea s bea din paharul altuia sau s se apropie
de raza rsurlrii cuia, oricat de aproape i-ar ri rost. Asistase
la autopsii, zuse iscere desrcute i trase arar cu aburi
calzi, ca lungi cabluri albe impletite, i orice om ii detepta de
aproape oroarea animalittii. Sila era cu atat mai accentuat
cu cat omul de aproape era mai obez. ntr-o remeie masi,
cu rorme plastice, aa cum plac in genere ulgului, ghicea
putrezirile retide din alambicul rsucit al intestinelor i ema-
natiile urice ale epidermei. n rond, aceast repulsie ii enea
lui Jim din raptul c nu iubea, dintr-un dezacord surletesc ce
se trda printr-o dumnie riziologic.
Pentru intaia oar se apropia de un trup cu bucuria rizic
cu care intri intr-un parau limpede, al crui prundi sclipitor
il ezi. Sangele Verei btea in acelai tact cu al su, iscerele
sale se presimteau gingae, asemeni crnurilor egetalelor, i
gura ii era parrumat ca potirul unei rlori. Srutarea era ze-
moas i astringent, ca un pulp de cais. Srutand-o in serii
de cate o sut, Jim se imbta din ce in ce mai mult de limra
inodor care uda buzele, dintii tari i albi i petecul rou i
aspru al limbii. La inceput inexpert, Vera se lsa numai
&
G
.

C

-
5
+
7
sigilat pe gur, inchizand inriorat ochii. ncetul cu incetul,
instinctul reminin se trezi, i cu apsri din ce in ce mai ener-
gice i cu strangeri slabe ale mainilor petrecute dup gatul lui
Jim, stabili respiratii intre srutri, ateptri, prelungiri i ap-
sri care le rceau mai oluptoase. n cele din urm, prin-
zand curaj, Vera reruz s mai primeasc srutrile, rand s
le dea ea singur, in care scop apuc pe Jim de pr i de gat.
Se srutar astrel rr intrerupere i rr oboseal, cu
scurte deriatii pe umeri i pe piept, rrenetici, nemultumiti i
insatiabili. Cand unul din ei oia s se ridice, cellalt il tinea
strans in brate, i impreunarea buzelor era luat de la capt,
cu cderi pe o parte i pe alta i prbuiri in moliciunea
patului. Odat cu betia srutrilor, Jim i Vera se zur
cuprini de o insatisractie de ordin muchiular. Atletismul
uor al imbrtirilor, care ii apropia i-i indeprta in grupuri
statuare, in mijlocul odii, unde sriser aproape goi, speriati
de ora tarzie, in loc s-i liniteasc, le ddea o enerare care
nu era de natur sexual, riindc nici gandul, nici trupul nu le
era iritat. Aceast enerare era - cum intelese indat Jim - o
neoie de unitate. i trebuiau unul altuia, trupurile lor se
ateptaser mult reme, oiau s respire alturi, s schimbe
salia inoas a gurilor, s se apropie pan la sentimentul
contopirii unul intr-altul. Se stranser in brate, lipindu-i
piepturile, se apropiar i desrcur cu iolent de nenu-
mrate ori. Jim obser c stransoarea cea mai oluptoas
este peste mijlocul subtire i pe sub brate, in reme ce Vera
prerera s se atarne cu mainile de grumazul lui Jim i s se
lase indoit i inbuit in brate.
Jim ii ddea roarte bine seama c descoperise America.
Milioane de ini - gandea el - ii imbrtiau la acea or
remeile, i lucrul era dintre cele mai banale. De cate ori, de
altrel, nu se deteptase el in patul unei remei strine i nu se
abandonase la amplexiuni asemntoare Cu toate acestea, se
petrecea cu el acum un eeniment inedit, ce n-aea s se mai
repete i care era intaia cutare conjugal, incerca un orgoliu
'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
ascuns c deteptase la olupttile dragostei o riint sigilat,
neatins, care inta pentru intaia dat srutarea i imbr-
tiarea i care mrturisise, priindu-l drept in ochi, c nu mai
rusese niciodat srutat pe gur de cinea i nu ausese
niciodat prilejul s arle de la colege in ce const cu aderat
dragostea din noaptea nuntii. Din cauza inocentei ei, Vera nu
era acum cochet, ca toate remeile experimentate, nu cuta
s rug i s excite, prin zambete proocatoare, ci cu grati-
oas impudoare de amant recent, se lsa imbrtiat i uza
rr msur de riorii posesiunii. l iubea pe Jim i era aa de
ptruns de ideea c trebuie s i se supun, incat rericirea de
a ri iolentat cpta la ea un sens sacru. Cu gura in urechea
lui Jim, ea il intreb in oapt, ascunzandu-se apoi intr-un
umr al lui:
- Acum sunt remeie, nu e aa
Si Jim era strbtut de acest rior gra, care-i spunea c
ceea ce race e cu mult mai mult decat un act de multumire
riziologic. Percepea deosebirea dintre impuritatea actului
sarit in arar i puritatea imbrtirii conjugale. Strani in
brate, atat Jim, cat i Vera, aa de indirerenti rat de prob-
lema procreatiei, acum, cand erau imbtati numai de ei inii,
se simteau nliti de o neoie streche, care ii indemna s-
i opteasc unul altuia rugtori: Vreau un copil, Jim!,
l-mi un copil, Vera!
Catea bti iolente in u ii rcu s tresar. Vera se
ascunse din nou in plapum, iar Jim intredeschise ua. Lra
camerista, care intreba dac sunt acolo, intrigat c nu ieiser
din cas pan la amiaz.
Se repezir s se imbrace cu lucrurile aruncate peste tot
prin odaie. Jim prii pe Vera i o ajut la imbrcat, incantat
la riecare amnunt nou rizic pe care i-l descoperea. Lenjeria
Verei era subtire i de dimensiuni roarte mici, incat cmaa
ca o spum strezie abia ii acoperea bazinul. Astrel ascuns
in rumul mtsii subtiri, care ii lsa umerii goi strani cu dou
panglici i picioarele lungi i drepte neacoperite, Vera plcu
!
G
.

C

-
5
+
7
din nou lui Jim i ru rsturnat pe brate, imbrtiat i suro-
cat in srutri. Dup aceea cutar amandoi pe sub pat
ciorapii Verei. Cand ii arlar, Jim gsi plcere s-i trag el
insui pe piciorul ei, care era neted i putin brun i rcea cate
o gropit sua ca de gura-leului la riece jaret. Ajungand
deasupra genunchilor cu tiul ciorapilor, lui Jim ii plcu purul
mrunt al pulpelor i naia i prelunga lor lipire i, cuprin-
zandu-le cu mainile, le mangaie cu obrazul, ceea ce indemn
pe Vera s se aplece asupra lui i s-l srute in urechea opus.
1rupul tanr al Verei mirosea aa de rrumos a rloare de
camp, rr parrum, a slbticiune! Se petrecea cu Jim un
proces comun tuturor brbatilor, dei neanalizat. Vera era a
lui, ca un rel de completare a propriului trup, i oia dac nu
s-o imbrace singur, cel putin s asiste la imbrcarea ei, s-o
contemple i s-i gseasc etmintele cele mai potriite pen-
tru membrele ei. De aci incolo nu mai socoti indiscretie
raptul de a umbla cu mainile pe trupul Verei, de a-i ridica
ciorapii, de a-i potrii rochiile. Gesturile care pentru altii,
priind de departe, ar ri putut ri interpretate ca lasciitate,
concupiscent, aremeiere pentru el erau mult mai simple i
neinoate. 1rupul Verei era totuna cu trupul lui, i ei aman-
doi aeau numai o pudoare colecti rat de altii. Vera ii era
aa de necesar riziologicete, incat, in lips-i, cmile, ro-
chiile ei ii tineau loc cu mirosul lor, sau perna pe care ea
dormise il mangaia ca un aderat obraz. Vera era roarte
ptruns de dependenta ei, i in betia senzatiilor noi ale ietii
conjugale, se dezbrca i se orerea priirilor rr srial, zicand
lui Jim:
- Acum, cand suntem cstoriti, tu singur ai spus c nu e
ruine!
De altii, ins, Vera se ruina tot aa de tare ca i inainte i
era pudic in gesturi i in orbe.
Cand Jim i Vera, dup alt serie de srutri, pornir in
srarit pe u, camerista btran le zambi cu protectie i le zise
in rat:
!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Vai, ce tineri sunteti!
1oat lumea de altrel ii proteja i-i urmrea cu zambetele.
lie c strangerile rurtie de maini i srutrile chiar pe drum,
in acel ora ingduitor de proincie, ii trda ca indrgostiti,
rie c lumea intuia dup arst aderul, peste tot erau in-
tampinati cu atentii deosebite. La restaurant rur obiectul
interesului general i obserar c patroana ii rixa razand cu
simpatie i intrebandu-i parc din ochi cine erau. n cele din
urm, nu mai putu rezista curiozittii i, apropiindu-se de
masa lor, ii intreb:
- S m iertati c intreb, sunteti rrati sau cstoriti
Arland aderul, btu din palme cu surpriz:
- Cstoriti! Vai, ce tineri! O doamn aa de tanr i
rrumoas!
Vera se coninse in curand c interesul pentru starea ei
mergea pan la insinuatii care doedeau c lumea tia cum ii
petrece ea noptile. Acest lucru o ruina putin, era totui reri-
cit c e remeie i deci suporta indiscretia rr incruntri. Jim
arl in ora prieteni de coal, cstoriti i ei, i-i ddur
intalnire seara intr-o mare carenea. Acolo, cele dou remei
tinere luar la o parte pe Vera i incepur s o supun la
relurite intrebri:
- Vai, ce tanr eti! Cum te-a gsit
- Spune-ne, e sentimental, imbrtieaz mult Vera, inti-
midat, rspunse ceea ce tia sigur:
- Ll m iubete!
- Ce orbiti d-oastr acolo intreb Jim, intrigat de a
edea pe Vera smuls de lang el.
- Ce-ti pas d-tale! rspundeau indrznet remeile. Aem
orbele noastre... brbatii n-au ce cta!
Vera constat c aceste tinere remei erau mult mai lipsite
de pudoare decat ar ri putut ea s rie reodat. Lle ii poes-
tir cum le iubesc brbatii lor, in ce chip le srut i le
imbrtieaz, cum le posed i ce le optesc, ce simt ele in
timpul acesta.
!
G
.

C

-
5
+
7
- Ah - opti una - Paul pronunt Pol, e aa de delicat!
M dezbrac singur i m srut de-a lungul pulpelor pan
m innebunete! L ca un copil... m dor i acum sanii! Vera
arl inmrmurit c Pol, intors in arsta sugacilor, rcea
lucruri ingduite pruncilor., Lu trebuie in tot timpul s-l gadil
in ureche cu arrul limbii.
Vera, atins in inocenta ei surleteasc i putin palid, rcu
gestul de a se elibera din cercul remeilor i a se aeza sub
protectia lui Jim, din nerericire, acesta era absorbit cu ceilalti
intr-o discutie mult mai inorensi: despre poezia pur. La
rcu intuiti constatarea c brbatii erau mai neinoati in
ganduri i se simti din ce in ce mai stingherit.
- Dumneata tipi o intreb cealalt tanr remeie, roarte
serios.
Vera prii la amandou rtcit.
- Cum s tip
- Nu tipi, nu spui nimic, atunci cand... intelegi
- De ce s tip mai spuse Vera in netire, i o sudoare i se
puse pe rrunte.
- Ah - zise tanr doamn - 1icu al meu e brutal, m
arunc i m prinde pe neateptate... Atunci m zarcolesc,
muc, tip i spun orbe in netire... Nici n-a putea dormi cu
un brbat care s nu tie s m brutalizeze.
lemeile o mai intrebar dac Jim era hirsut, dac initiatia
lui erotic era de lung durat, dac era gelos i alte de aceste,
chestiuni la care Vera, riind orba de Jim, rspunse mandr:
- Ll e rrumos!
Noile prietene se simtir obligate s educe pe Vera din
punct de edere sexual. Lle condamnar pasiitatea ei i
recomandar rezistenta, intoarcerea gurii la srut, strangerea
coapselor in imbrtiarea conjugal, iritarea brbatului prin
acoperirea trupului i descoperirea lui partial i metodic.
Mai recomandar apoi reinnoirea i rarinarea stilului erotic:
amanarea saant a actelor, ceremoniile tactile i alte mijloace
tehnice speciale, de care Vera roi pan la urechi, rr s le
!!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
inteleag. La s-ar ri smuls de mult din barreala acestor remei
neruinate pentru ea dac o orb spus de ele nu i-ar ri dat
de gandit.
- Ll te iubete acum riindc eti tanr i ai rost irgin i
netiutoare... Aa-s toti brbatii... or naiitate... dar pe urm
are s se plictiseasc i are s umble dup remei mai rarinate!
Dei i se pruser odioase, lectiile celor dou remei cinice
nu rur rr erect incontient pentru Vera. Chiar in noaptea
aceea Jim constat cu surprindere, dar i cu o plcut iritatie,
c tanr lui sotie uza nite cochetrii subtile de care n-o
crezuse in stare. Aa, de pild, in loc de a se dezbrca de-a
dreptul i in dezordine, cum aea obiceiul, cu gandul de a se
ascunde mai repede in pat, zboi cata reme in rata og-
linzii, obserandu-se i aezandu-i prul. Apoi deodat, ca i
cand o jartier i s-ar ri slbit, ridic rochia pan deasupra
pulpei drepte, descoperindu-i un picior de paj, de jos pan
sus. Dei Jim ii cunotea tot trupul cu ramiliaritate, iziunea
acelei coloane lucioase i a portiunii de carne alb dintre tiul
ciorapului i marginea roz a ..I::.I ii ddu o senzatie inedit.
Un picior unic, numai pe jumtate gol, proiectat pe stora
rochiei i lsand intr-o perrectiune teoretic bnuiala restului,
era mult mai oluptos decat nuditatea complet, intinse
mana spre el, Vera ins ddu numaidecat drumul rochiei,
razand, i cu mainile pe un umr ii desrcu bluza. Cand ea
rmase numai in cma i ciorapi, ca intr-un costum de
mare gal, Jim simti cu mult mai mult atractie pentru umerii,
gatul i obrajii calzi, mrginiti intre bretonul drept i broderia
cmii. Jim o trase cu iolent de mijloc i ru s-o srute, ea
ii reri gura, intorcand obrazul, aa incat capul lui Jim alunec
intre umr i gat, in umbra parrumat a prului. Vera, gadi-
lat, ii ddu in panic bustul pe spate, i Jim, pentru a o
putea aea aproape, o lu in brate, strecurandu-i repede
mana pe sub pulpele picioarelor. n brate, Vera, strangandu-
i picioarele incordat i tinandu-se de gatul lui Jim, se pstra
iclean la o deprtare iritant, care il impiedica pe acesta s-i
!"
G
.

C

-
5
+
7
aib gura sub toat apsarea. Jim o arunc atunci pe pat i
lupt cu indrtnicia atletic a mainilor i a picioarelor care se
incordau, se impleticeau, acoperind supraretele srutabile.
Aceast rezistent zarcolitoare i ironic indarji intr-atat pe
Jim, incat ru neoit s-i intoarc rata cu o inrigere a mainii in
plete i s-i descleteze picioarele, arand cu brutalitate palma
iguroas intre cele dou pulpe. Atunci Vera se rcu liid,
inchise ochii, ii descord tot trupul ridicand un genunchi i
murmur pentru prima oar dou orbe ingrozitoare, re-
meieti, de o incanttoare expresie a compenetratiunii:
- 1u... te reau...
Cand, mai tarziu, Jim ru s se desrac din imbrtiare,
Vera il opri strans cu o mana. Aea ochii mereu inchii. Sopti
o orb de o incorectitudine gramatical de neeitat, aand
in edere exactitatea sentimentului:
- Vreau un copil uIn tine!
- Pentru ce - intreb Jim - doreti mereu copii cand te
imbrtiez
- Nu tiu, aa-mi ine... Atunci ai s rii mai legat de mine
i ai s m iubeti mai mult!
- Ce gand! 1e iubesc oricum.
Vera se gandi putin i apoi zise cu simplitate:
- Jim, dar atunci pentru ce ne iubim Aa a lsat rirea...
lr asta, e ruine ceea ce racem...
ntr-ader - gandi in sinea lui Jim - cat dreptate are
instinctul Verei! 1oat nelinitea noastr nu are decat un
scop: procreatia, i rericirea sexual nu e deplin decat in
atingerea rinalittii sexuale. Pentru mine, actul deenise
rornicatie, libidine disociat de scopul ei. De aceea eram aa
de tulburat i doream o remeie pur, a mea. Instinctul m
rcea s caut un pantece curat, in care s depun sucurile
mele creatoare. Aceasta este in rond dragostea i intr-asta
st toat puritatea ei!
Jim ddu la o parte cmaa de pe pantecele supt i neted
al Verei i-i aez urechea cald pe el.
!#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
1ot misterul ietii - gandi el mai departe - aci este, in
acest pantece. Acolo, sub astrahanul negru al prului puberal,
in iscere, este un mic potir rierbinte, numit barbar .:.., i
care este leagnul omenirii, tot aa dup cum nucleul solar
este leagnul lumilor siderale. Acolo am stat eu insumi inco-
lcit, cand lumea se rcea pentru mine, i de acolo se or
desrace in miriade de roi generatiile iitoare. Lu cred cu
anitate pueril c-mi satisrac neoile riziologice i c-mi do-
edesc puterea mea de insinuatie asupra remeii. n realitate,
misterul ietii m impinge atat pe mine, cat i pe aceast
tanr i drgla neruinat s rodim uterul aid de s-
mant. Dac n-am ri decat noi doi pe acest pmant, roadele
lui ar ri totui miraculoase. Din noi ar iei zece trupuri, din
cele zece, o sut, din cele o sut, o mie i aa mai departe, i
peste catea mii de ani pmantul ar ri din nou un rurnicar
de oameni, ieiti toti din noi doi. liecare brbat este, prin
urmare, un Adam, i riecare remeie o L, i cea mai mare
durere este de a rornica in sterilitate, ceea ce se numete
prostitutie, i cea mai mare oluptate de a gandi la 1:.... in
clipa impreunrii.
- Ai dreptate, Vera mea! zise Jim, srutandu-i ombilicul i
mangaindu-i intrele. Vreau i eu ca in micul tu uter s se
mite un copil!
- Vino! opti Vera, intinzand cu indrzneat neinotie
mana spre el.
Si, ca un animal de camp rsculat de ronetul excitant al
ierburilor, Jim cuprinse din nou pe Vera i rcu ceea ce de
incalculabile milenii brbat i remeie rac spre a se inmulti.
!$
G
.

C

-
5
+
7
NEI DlN CS C MCLll
Siliestru se intoarse din prima
lui aentur erotic obosit i deprimat. Un urat ciudat, un
sentiment de a ri strin de iat ii intunecau surletul. Or-
ganismul lui imbtranit rr exercitiul iril se doedise inert i
incapabil de oluptate. Priise incruntat cum acea rat de o
rbdare modest de inrirmier, numai cu o uoar ironie in
ochi, incerca s trezeasc in el nite simturi stinse i ruginite.
Moliile ii mancaser i lui pe nesimtite irilitatea, i brbatul
din el ru cuprins de ruine. La inceput il scarbi ideea de a se
ri murdrit, pierzand puritatea de care credea c are abso-
lut neoie spre a intemeia o ramilie. Mai apoi ins il coplei
cu totul gandul sterilittii lui. Va s zic, el dorea s se cs-
toreasc, s aib copii i nu bnuise c nu este un om intreg,
ca ceilalti. Ca istoric, stabili pe dat unele raporturi ereditare.
Majoritatea surorilor lui erau nemritate. O parte dintre m-
tui, la rel. Si-n riecare generatie catia membri rmaneau
celibatari, ca nite mere inchircite inainte de a se rupe din
pom. Prin urmare, era i el steril, rr see creatoare, nero-
dnic. Atunci el purta in el moartea unei rase, putreziciunea, i
ucidea, odat cu el, crcile mari i posibile ale generatiilor
iitoare. Zadarnic consulta aadar soarta. Ll era o crac
uscat dintr-un copac btran, in care inerzea acum numai
lstarul lui Jim.
Obsesia sterilittii deschise deodat in contiinta lui Sili-
estru o problem pe care n-o inrruntase niciodat in rat:
a:.:.:. La inceput il neliniti, i incetul cu incetul il teroriza
sub rorma extinctiei. Nu putea pricepe cum el, care tria i
gandea, aea s dein nIaI.. Acest nimic il ingrozi intai
rizicete. S nu mai simt, s nu mai respire, s n-aud, s nu
!%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
ad, iat lucruri ininteligibile. Oricat somnul i leinul i-ar ri
demonstrat posibilitatea inexistentei, trupul, inc zdran, se
cutremura la gandul golului etern, incepu s se exerciteze
pentru repaosul enic, incercand s se anuleze partial sau s
regseasc in contiinta lui un moment de nulitate. Se intin-
dea pe pat cu mainile pe piept i-i incetinea oit pulsatiile
sangelui, respirand din ce in ce mai lent. O rceal ii cup-
rindea arrurile membrelor, tamplele ii zacneau i plmanul
comprimat il inbuea atat de tare, incat, nemaiputand re-
zista, respira o dat larg, umrland tot coul pieptului. n loc
ins ca aceast experient s-l rac s iubeasc iata, il umplea
i mai mult de teroare. Se gandea c timpul alerga ertiginos
i c in curand nu a mai putea, +Inu, s reumrle plmanul.
Atunci se a petrece acea surpare groaznic in gol, acel inec
in nimic pe care nu-l a putea amana i care il a impiedica
s tie mcar ca a murit. A muri! Dar acest cuant era inspi-
manttor! Niciodat nu meditase bine la soarta uman i nu
intelesese in moartea altuia destinul ireocabil ce-l pandea.
Moartea rusese pentru el o orb goal, amintirea unui om
sau a unei ceremonii, i ausese, ca i copiii in genere, ca i
surorile lui, sentimentul c e un renomen rabulos, cu totul
indeprtat. Aea totui cincizeci de ani, i de la aceast arst
oamenii incep s moar. Siliestru deschidea cu rebrilitate
1nI+....I la anunturile mortuare, ca s se coning c oamenii
mor la o sut, dou sute i mai multe de ani. Dar decedatii
aeau 18, 30, 41, 52 de ani, rar mai mult, ceea ce insemna c
el ajunsese de mult in raza mortii.
Siliestru se strdui s gseasc in contiint momentul cel
mai bland pentru intelegerea mortii. nc din copilrie au-
sese oroarea extinctiei, i la gandul de a-i pierde toate sim-
turile pentru catea ore se indrtnicea s nu doarm, de
teama unui somn rr ise. Acest somn aa de riresc in tim-
pul runctiunii lui il inspimanta a doua zi la analiz. Siliestru
aea oroare de gol, de inexistent, i somnul ii plcea numai
cand il rura. n rorma stuperiant a somnului ru s gseasc
!&
G
.

C

-
5
+
7
o analogie impciuitoare a mortii. ntr-ader, dup o zi
intreag de alergturi in copilrie, de trud la maturitate, i se
intampla nu rareori s pice de somn, s simt neputinta de
a mai suporta imaginea lumii, neoia de a intra in neant.
Acest somn era plcere, i dac neriinta mortii era de natura
aceasta, atunci ea era suportabil. Alteori, in copilrie mai ales,
dup un somn greu, se simtea cuprins de trandie i de
oluptatea de a se intoarce din nou in intuneric, rr neoia
riziologic a odihnei. Atunci inchidea ochii cu putere, se
incolcea, asrixiindu-se, sub plapum, i luand instincti ror-
ma atat de recent a retusului din uter, tria din cldur i
nimic, pan ce mam-sa ii smulgea plapuma de pe el i-l
transrorma subit in riint eoluat. Pe atunci Siliestru inte-
legea roarte bine existenta ramelor, a cartitelor, a petilor, a
animalelor tcute i aproape incontiente de sine, i noaptea
isa chiar c este una din aceste riinte. ncerc i acum s-i
reduc contiinta pan la recea stupiditate a unei rame, dar
contiinta era acum un renomen dureros de acut i ireduc-
tibil, i cu cat o analiza mai mult, cu atat ea se umrla cu rlcri
mai mari, rcandu-i cu neputint acceptarea neantului. Cand
un pahar de in ii inclzea inima i creierul i-i ddea acea
oluptate panteistic ce race ideea mortii dulce, aea un ince-
put de intelegere pentru renomenul decesului. Lxtinctia i se
prea groza numai riindc era brusc. Dac ins riecare
element al contiintei s-ar ri stins pe rand, ca lumanrile unui
mare srenic, atunci intrarea in nimic s-ar ri petrecut cu ace-
eai bucurie ital cu care pruncul se desrace din iscerele
materne. Siliestru incepu s moar ipotetic in acest chip:
intai renunt la orice gand despre lumea inconjurtoare, i,
intins pe pat, in obscuritatea esperal a odii, :.:I numai
riziologicete, respirand i rixand pe sub pleoape un nucleu
negru de neant. Dac ar ri stat aa mult reme - rr s tie
c moare - orice legturi cu lumea inconjurtoare s-ar ri rupt
i ar ri rmas ca intr-o barc prsit pe un imens ocean de
nimic. Atunci somnul l-ar ri cuprins, transrormandu-l intr-un
!'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
is conruz, asemeni gandului diin ce plutise peste ape
inainte de racerea lumii. Visul s-ar ri subtiat i el ca un rum i
disparitia s-ar ri rcut pe nesimtite i pentru totdeauna. Cand
ins gandul lui Siliestru ajungea la acest punct suprem, con-
tiinta zbucnea brusc inspimantat. Pentru ca acest proces
de degradare a ietii s se intample rr reolte, ar ri trebuit
ca contiinta s se prerac de la sine cu remea i s piard
tria analitic. Aa se intampl cu btranii care rerac iners
drumul spre nielul copilriei, pierzand inteligenta, arectiunile,
dorintele i rmanand intr-o imbecilitate ecin cu somnul.
Dac oamenii ar ri trecut rand pe rand in stadiul animalelor
de pe intreaga scar zoologic, scoborandu-se pan la amibe
i apoi ctre plante, moartea aceasta prin metamorroz n-ar
ri aut nimic groza. Dar cderea brusc din samburele de
roc al contiintei in nimicul rizic al pmantului il cutremura.
Nici mcar speranta mortii naturale, prin imbtranire, aa de
posibil in ramilia lui, unde Iaca murise centenar, nu-l
mangaia, riindc acum contiinta ii era aa de dureros
ascutit, incat il treceau sudorile la gandul c tot ce iubise in
iat aea s-l lase indirerent. Chiar regresiunea cu imaginatia
spre copilrie il indurera. Acum n-ar mai ri rut - riind ce
era - s redein copil. I se prea absurd s se read prunc
printre crtile stranse in rarturi i s nu inteleag ce cuprind,
tot aa cum i s-ar ri prut curios s dein rabie i s nu mai
tie bunoar c exist disciplinele istoriei i geograriei.
Contiinta e un renomen ireductibil, i cu cat Siliestru o
scruta, cu atat ea durea.
Neputand s gandeasc extinctia i nimicul, Siliestru
introducea in meditatia lui despre moarte elemente rizice
externe ce nu-i apartineau propriu-zis i care presupuneau
dinuirea sub rorm latent a mai tuturor simturilor. Aa, de
pild, il rcea s surere nemicarea mortii, dei, nemaiaand
contiinta micrii, n-ar mai ri aut-o nici pe aceea relati a
rigidittii. Moartea pe ninsoare sau pe ploaie il cutremura.
Simtea dinainte degerturile membrelor, pietriricarea i ini-
"
G
.

C

-
5
+
7
netirea lor la ger, cderea in pmantul inghetat i impulberat
cu zpad. Ploaia i umiditatea autumnal ii descompunea
trupul, dinainte, in imaginatie. Noroiul se intindea pe el, il
ptrundea in gur i in ochi, il etejea ca pe o rrunz, apoi il
umrla, il putrezea i-l umplea de iermi. De-ar ri czut de iu
intr-un canal, intr-o hazna de murdrii, soarta nu i s-ar ri
prut mai groza decat aceast dospire subteran, pe care o
edea cu ochii de dincoace. Incineratia streche i se inrtia
mai blind decat inhumatia, dar i acolo oroarea de coacere
il tortura. Se apropia de gura ardent a sobei spre a inrrunta
marile temperaturi, dar se trgea repede inapoi, doritor de
rceal i integritate.
Lxaminand mereu i cu rebrilitate problema mortii, Sili-
estru izbuti s disocieze oroarea absurd a simturilor carnale
de simtul de dincolo, care rr indoial era indirerent rat de
agentii rizici. Acum extinctia i se prea un moment secundar
i-l chinuia numai rorma existentei sau inexistentei dup
deces. Ll nu credea in surlet, in iata iitoare i in rai nu
riindc ar ri ajuns la aceast coningere pe cale dialectic, ci
riindc In.:In.:.I ii spunea c moartea inseamn anularea ori-
crei contiinte de sine. Aceast presimtire gsea sprijin chiar
in meditatie. Lste cu neputint ca ..1I.:.I s existe, ii zicea el.
Lu reau ca spiritul meu s dinuie mai departe, cu tot ce
alctuiete esenta lui: cu dragostea i cu ura, cu roamea i cu
setea, cu cldura i cu rrigul. Dar rr trup aceste runctiuni
n-au nici o probabilitate de a ri i riindc nu mai este apa-
ratul care s le produc, i riindc nu mai au un scop. Atunci
ar insemna c tiptul pe care il scoatem in momentul naterii
dureaz, independent, in eternitate. lr organele corporale,
surletul nu este nimic. Dar presupunand totui c runctiunea
creierului nostru dureaz i dup uscarea testei, ar trebui ca i
psrile, i petii, i cainii, i toate animalele cu o contiint s
aib o iat iitoare, ceea ce nimeni nu crede. Dac, prin
urmare, pisica aceasta neagr care se rreac de umrul meu,
murind, intr in nimic, nimicul este cu putint, i atat e de-
"
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
ajuns ca instinctul nostru s presimt absurditatea surletului
nerunctional.
Siliestru mai aea ins o sperant, rundat pe nite spe-
culatii rilosorice originale. Ll ii zicea c in uniers exist o
contiint permanent, una i multipl in acelai timp, adic
abstract in totalitatea ei, i indiidual in direrite aspecte.
Cand un om moare, piere o contiint indiidual, dar in
uniers rmane tot atata contiint, dup cum pierind un al,
in albia lacului rmane tot atata ap. Noi edem numai ca-
darul, dar nimeni nu tie c a murit, pierind numai unele
determinatiuni istorice i rmanand acelai surlet, acelai sen-
timent de a exista in ceilalti rmai. Cu alte cuinte, lumea a
aea totdeauna atata surlet cat s ia contiint de sine i
moartea nu e decat un renomen, adic o aparent. n mo-
mentul chiar in care un om ii d duhul, un copil se nate, i
cele dou acte pot ri aa de bine imbinate intre ele incat intre
o existent i alta s nu rie nici o clip de moarte.
Siliestru czu ins repede la intristare, recunoscand c
omenirea e un renomen recent i c a rost o er pur geo-
logico-mineral, in care contiinta n-a existat. Ll sper atunci
intr-un surlu uniersal din care omul iese i in care cade, rr
intreruperi de intuneric pur. Bunoar, ii inchipuia c in
momentul mortii, redeenit corp rizic, ar ri intrat in sen-
sibilitatea lumilor siderale i ar ri simtit zgomotul i micarea
stelelor, sau c, putrezit in pmant, ar ri redeenit ierburile i
scaietii crescuti din el i s-ar ri inriorat in obscuritate de
picurii ploii.
Dar chiar aceast ipotez a continuittii intre toate sim-
turile lumii nu-l satisrcea. N-ar ri rut ca murind, de pild,
s rman pe lume sub chipul tantei Ghenca, sau pierind sub
chipul omenirii s rman in stadiul animalelor inrerioare.
Siliestru oia s rie el, i dac l-ar ri intrebat cinea ce ar ri
rut s rie, de n-ar ri rost el, ar ri rspuns c nu dorea altcea
decat s rie ceea ce este. Aa riind, orice rel de abstractiuni
rilosorice il lsau rece, i presimtind c nici o religie, nici o
"
G
.

C

-
5
+
7
rilosorie nu puteau s-i promit c a rmane neschimbat,
aa cum este, Siliestru ru cuprins de mahnire i de sil de
iat, i atata dorint de a tri il rcu s doreasc moartea.
liind mai mult istoric decat rilosor, Siliestru nu cuta
s-i satisrac ratiunea i nu umbla dup coningeri. n el
surereau simturile, inima, surletul tot de oroarea mortii, i nu
rcea altcea decat s dibuie o stare de contiint prielnic
pentru moarte.
Cand se impca cu ideea neantului priit ca un somn
lung, se rscula de incomensurabilitatea lui. Dup moartea lui
aea s treac o sut de ani, o mie, un milion, pmantul aea
s se zbarceasc i s inghete, stelele aeau s cad in haos, ca
scanteile unei torte pe srarit, i apoi totul s-ar ri stins rr
sunet, ca intr-o at, i apoi tot aa la inrinit, iar el, Siliestru,
n-ar mai ri ieit niciodat din gol. lr indoial c intelec-
tualul din el ii ddea seama de absurditatea i sterilitatea unor
asemeni preocupri, dar omul era obsedat de nimic i ingro-
zit de durata lui.
Nu de moarte m cutremur, ci de enicia ei.
Acest ers al lui Vlahut impresiona acum pe Siliestru ca
o sentint de roc, dei inainte i se pruse o orb goal,
poetic. Ll incerc s ucid spaima eternittii, analizand e-
nicia prenatal, de care nimeni nu se ingrozea. Dar intre
aceste dou inrinituri era o mare deosebire. Cci una este s te
scoli dintr-un somn lung i odihnitor, i alta s cazi intr-un
lein greu. Prpastia nu te inspimant zut de jos, din
poale, ci de pe arr, i Siliestru intelegea naterea din genuni,
dar nu surerea gandul enicei neriinte.
La inceput lent, meditati, obsesia mortii deeni atat de
iolent la Siliestru, incat, ca s nu rie prins de moarte, se
gandi s o preintampine. Si astrel ideea sinuciderii prinse
rdcini din ce in ce mai puternice in el, pan ce se prercu
in hotrare nestrmutat. Din acel moment orice groaz de
"!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
inrinit ii dispru i, redeenit calm, sociabil i chiar iclean,
Siliestru nu mai cuget decat la :.InI.: mortii.
Dei distrat ca i mai inainte, Siliestru nu mai era sau nu
mai prea celorlalti aa de ursuz. Zambetul ironic din coltul
gurii i o lucire neobinuit, rebril a ochilor il rceau, in
ciuda taciturnittii, mai ramiliar. n realitate, el incetase de a
mai iubi i de a mai uri i cuta un mijloc de extinctiune.
Iei arar din ora pe lang lacuri, prii indelung oglinda
eted, coclit a apei inrectate de lintit i proase de stur, cu
toate astea ideea de a se arunca in ea nu-i zambi, din motie
estetice. Se edea umrlat i putred pe suprarata apei, cu pielea
crpat ca coaja de paine ud, cu ochii plesniti ca prunele prea
coapte, manjit de mtasea-broatei i putind a pete alterat.
S se arunce inaintea unei locomotie imense cu dous-
prezece roate tioase Imaginea crnii zdrobite amestecate cu
bucti de stor era hidoas i acoperea identitatea la care
tinea atata chiar i in moarte.
S-i taie inele in baie, ca anticii, nu era cu putint in casa
cu molii, neexistand baie i unde expunerea trupului su gol
la atatea remei ii repugna. Otraa i se pru tot aa de nepot-
riit rie pentru elementul dureros i triial, rie pentru c
putea s nu-i rac erectul, discreditandu-l.
ntr-o zi Siliestru izbuti s rure dintr-o lad de campanie
a lui dom` Popescu un reoler mare i catea gloante. Cum
nu manuise niciodat o astrel de arm, ii ddu numaidecat
socoteal c pentru a nu da gre, proocand scene penibile,
trebuia s rac exercitii. Dup oarecare chibzuire incrc cu
prudent reolerul, deschise portita sobei i trase un roc in
atr. O zguduitur surd i un pocnet opac se auzi in toat
casa, i cristalele lmpii din odaia in care erau adunate toate
remeile incepur s clipoceasc. 1anti Magdalina inglbeni:
- Vai de mine, cutremur!
- Cutremur! opti incremenit i tanti lira.
- Ia rugiti d-acolo i oi, a trecut reun camion! zise cu
calm aparent Ghenca.
""
G
.

C

-
5
+
7
- Ce camion i tu, tu nu ezi c a tunat cea! zise Cate-
rina. 1rebuie s rie explozie la Arsenal.
- Haideti, rrate, arar, Doamne rerete, casa asta eche
cade pe noi! strig alarmat tanti Magdalina, i se npusti pe
u arar, urmat de celelalte surori.
Agepsina btu in geamul lui Siliestru.
Acesta apru palid i zpcit la geam, dand din umeri:
- N-am auzit nimic!
- h! rcu Ghenca pe ruri cu mana spre el. Parc sta
triete pe lumea noastr! Haideti in cas, retelor, c nu e
nimic!
Reintrar una dup alta in odaie, iniorate de rrig, i
Caterina zise:
- Da` tii c s-a lsat ger!
- Cand iti spuneam eu! decise cu superioritate tanti Mag-
dalina. Mie-mi spune umrul. Cum s-o schimba remea, imi
d ace prin os.
Un ger alb, sclipitor acoperea ca sticla toate supraretele, i
cerul era uscat i incolor, asemeni unei cupole de tabl.
Siliestru arunc reolerul sub un rart de crti, aprinse
lampa i se intinse pe pat, cu mainile sub cap.
n reme ce edea astrel, cu ochii pironiti spre rereastr,
inspre intunericul incert de arar, i se pru c ede un licr
auriu, care se apropia din ce in ce de geam, mrindu-se
ertiginos. O adiere rece ii trecu peste rrunte. Cand Siliestru
se urc in capul oaselor, edenia se lipise de rereastr i priea
inuntru. Lra un tanr cu mari bucle blonde, czand pe
umeri, imbrcat intr-un talar alb de elur sclipitor. Ochii
rceau ape ca briliantele, iar la umeri, dou aripi mari edeau
intredeschise ca la un imens cocostarc. 1anrul rcu semn de
chemare cu mana, i Siliestru, rjit, se ls pe marginea
patului. Atunci edenia se ddu inapoi, lumina se rri, i cand
Siliestru merse la geam i se pru c ede pe marele intraripat
alunecand pe zpad printre pomii desrrunziti din rundul
curtii i urcandu-se apoi ca un abur subtire in lun.
"#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Dou zile dup aceasta nu se mai intampl nimic deo-
sebit, i Siliestru crezu c a aut o halucinatie. A treia zi ins,
intrand seara dup mas in odaia luminat numai de pal-
paitul rocului din sob, zu un lucru de spaim. ngerul cu
bucle blonde edea intins pe spate in patul su, cu mainile
incruciate pe piept i cu ochii inchii, i in jurul lui aerul
tremura ca rlacra unor lumanri. Siliestru ddu un tipt
instincti de groaz i iei repede in curte, galben, tocmai
cand ceilalti ieeau doi cate doi din rerectoriu.
- L pe pat... L pe pat... au el timp s bolboroseasc, i
se prbui ametit in zpad.
Cand ii eni in rire se arla pe un scaun din rerectoriu.
Ghenca, Agepsina, Caterina, lira, Magdalina i baba Chia
erau stranse in cerc in jurul lui, i Magdalina ii rreca tamplele
cu otet aromatic. Nimnui nu-i trecuse prin cap s cheme
reun medic i nimeni nu credea in graitatea raptului.
- Nu e nimic! decret medical tanti Magdalina. Cine tie
cum ti-a enit ameteal! 1e-a btut soba la cap!
- Ai rcit! zise serios Agepsina.
- lugiti i oi de-acolo cu rceala! se rsti Ghenca. Asta e
un ndur care ine din urat. Mai du-te i tu i te plimb ca
oamenii. Prea stai inchis in cas ca un pustnic...
Siliestru, cu barba ud de otet i cu ochii rtciti, bol-
borosi slab:
- Mai este... pe pat
lemeile se uitar una la alta nedumerite:
- Ce s rie pe pat
Apoi, deodat, Caterina, luminat la rat de o mare des-
coperire, izbucni strpuns de ader:
- Pisica a rost, rrate! A intat s-i rac culcu in pat! i
pe mine m-a speriat!
Siliestru se ridic de pe scaun i iei cltinandu-se pe u
arar.
De aci incolo ingerul il izit i-l chem in riecare zi. n
zorii zilei, cand priea pe rereastr, il edea stand pe un
"$
G
.

C

-
5
+
7
morman de zpad in liiditatea diminetii, cu rata in maini.
Cand trecea pe strzile tcute i pustii il zrea in rundul
drumului trecand transparent i cu aripile deschise. De cele
mai multe ori ingerul il atepta in rundul curtii pustii din jurul
casei Iachii, cu buclele aurii sub talerul lunii. ncetul cu incetul,
ingerul se multiplic, desrcandu-se in dou umbre albe, apoi
in patru, in opt, in dousprezece, prercandu-se in legiune,
care aprea pe inserat i edea pan in zori, topindu-se cu
intaiul zgomot i cu intaia licrire.
Din cauza paznicilor de lumin, Siliestru nu numai c
nu mai dormea noaptea, lucru ce i se intampla de mult, dar
nu mai indrznea s se urce in pat. Sedea zgribulit pe un
scaun lang mas, cu lampa aprins, i priea un punct
apropiat, de teama rlcrilor eterice pe care le presimtea
lang rerestre. Ll intelese curand c ingerul il cheam la el i
c existenta lui pe pmant era incheiat. n timp ce sta
astrel, desprins cu totul de lume, ca un om in mijlocul
curerelor, intr-o cas pe care st s-o prseasc pentru tot-
deauna, mainile ii czur pe cordonul gros al halatului su
rou. Atunci, linitit de gandul care luase riint in el, ii
aprinse o tigar, lu tocul i scrise caligraric mai multe hartii,
pe care le impturi bine intr-un plic, scriind deasupra nu-
mele i adresa lui Jim, mai rupse unele roi, pe care le arunc
in sob, i apoi, cand zpada incepu s strluceasc arar de
zorile inc palpaitoare, rcand un semn amical de ateptare
ingerului din curte, se urc pe un scaun, leg cordonul rou
de carligul din taan, il petrecu in nod solid in jurul gatului
i, scuipand mucul de tigar, ddu cu piciorul branci scau-
nului, rmanand in gol.
A doua zi dimineata baba Chia, rand s intre in odaie,
btu in u, dar nu-i rspunse nimeni. Crezand c Siliestru
doarme, trecu peste un ceas, dar i de ast dat btu in zadar.
- Ce-a ptit c doarme atata bombni ea ctre tanti
Magdalina.
"%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Aceasta, mare amatoare de a pandi la ui i la rerestre,
deschise binior ua i, negsind pe nimeni pe pat, o ddu
de perete.
- Vai de mineee! rcni ea cand zu greutatea roie ce
atarna de taan.
Ieind, mai mult jalnic decat indurerat, in curte, incepu
s strige din rsputeri:
- letelor, ieiti, retelor, c s-a spanzurat Siliestru! Vai de
mine, s-a spanzurat Siliestru! Vai de mine, ai de mine!
1oate remeile ieir din odile lor i nlir spre odaia
sinucisului.
- Cutitul, repede cutitul! strig Agepsina autoritar.
Baba Chia eni zpcit i inlcrimat cu cinci cutite
deodat.
- S cheme un doctor! se hazarda lira cand trupul ru
dat jos.
- Ce doctor! se rsti Ghenca inspimantat de aceast
perspecti. Aduceti otetul aromatic, s-l rrecm la gat.
1oate ieir ca nite zpcite pe u, netiind bine ce s
rac i lsand cadarul intins pe duumea.
Numai tanti Mali, care sttuse aspr i solemn in pelerina
ei de cardinal, rmase pe loc. Prii cu precautie in dreapta
i-n stanga, se aplec spre Siliestru, lu cu o man cordonul
pe care-l credea aductor de noroc, i-l ascunse repede in
san. Apoi se strecur pe u in arrul picioarelor, i inainte ca
celelalte remei s prind de este, rugi hotete in odile ei.
"&
G
.

C

-
5
+
7
MCRTE Ll 5118-5647
Siliestru edea intins in racla sa,
cptuit cu hartie brodat, intre patru lumanri mari. ll-
crile se lungeau, subtiindu-se, i se lteau, rcand aerul s
tremure uor, cum tremur primara deasupra campurilor.
Mirosul de cear i de rrunze de brad rcea respiratia ru-
nebr. Siliestru, imbrcat in redingota sa de zile mari, era
roarte gra i tinea mainile la piept, aa cum obinuia la
solemnittile colare.
Aezate in cerc pe scaune, tanti Mali, tanti Ghenca, tanti
Magdalina, tanti Agepsina, tanti lira i tanti Caterina, in
rochii negre cu multe cerculete, datand de la strechi de-
cesuri, contemplau mortul cu seriozitate. Nici una nu plan-
gea. Conrorm traditiei ramiliale, ele oiau s triasc toate
momentele eenimentului, care in rorme sumbre era
pentru ele totui o schimbare, i mai ales doreau s-i inti-
preasc bine in minte i pentru ultima dat chipul lui
Siliestru. n acest scop, prieau cu atentie i cu metod
mortul. l prieau drept ca pe un tablou, apoi lsau capul
pe un umr, il scuturau a jale i-l pironeau din nou asupra
sicriului.
La inceput palid i inert, dar totui carnal, Siliestru se
prercu incetul cu incetul in os. Globurile ochilor se curun-
dar in gropile orbitelor i buzele se lipir de dinti, scotand
in eident conturul dur al maxilarelor. Osul deeni unsu-
ros i streziu, i pe alocuri prinse plci de sider, iar perii
brbii prur inripti intr-o epiderm de cear. Din acest
moment Siliestru nu mai semna cu el insui de pan ieri,
i complet siderizat, se conrund cu rlorile i lemnul din
jurul capului su.
"'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
Pe msur ce remeile il prieau sub palpairea lumanrilor
din srenice, rmaneau nedumerite de instrinarea mortului,
care rugea de lang ele pe incetul, rurandu-i asemnarea i
lsand in locu-i o masc strin. O rotograrie de pe un scrin
a lui Siliestru se uita ie la originalul ciudat dintre srenice i
prea c zambete de grosolana imitatie.
Dup ce contemplar in tcere pe decedat cata reme,
remeile ddur drumul meditatiilor care le oprimau:
- Muri i Siliestru, sracu! ort Magdalina cltinand
din cap.
- Ca maine murim i noi! spuse ca pentru sine Agepsina.
- S ne rereasc Dumnezeu i Maica Domnului! pro-
test inchinandu-se cu elaie Ghenca, indignat, ca i cum
moartea ar ri rost un eeniment accidental, de care ar ri
putut scpa.
1anti Mali, cu desarire ostil oricrei speculatii rilo-
sorice, se ridic i rupse cu dou degete uscate mucul scrumit
al unei lumanri.
- Ce-ai aut tu, Siliestru, ce-ai aut tu, s raci tu asta se
jelui Magdalina, cltinand din cap cu ochii la rposat. Nu
trebuia, retelor, s-i racem inim rea cand a rut s se insoare!
Nu trebuia!
Ghenca i Caterina srir, atinse, aproape amandou
deodat:
- Ia taci i tu din gur, c te-aude lumea i ies orbe! Ce
l-am impiedicat eu s se insoare N-aea decat s-i rac de
cap, Doamne iart-m! Astea-s pcatele! Cine tie ce-a rcut
el in tineretea lui, Dumnezeu s-l ierte, i l-a pedepsit Dum-
nezeu tocmai acum!
- Ba eu cred c a aut reo racil ascuns, care l-a ros
pan cand n-a mai putut rbda!
Agepsina puse cu cea mai mare seriozitate unicul ei
diagnostic:
- O ri rcit!
#
G
.

C

-
5
+
7
Magdalina se inlcrim brusc, rr tranzitie, i incepu s
se jeluiasc:
- De ce n-ai spus tu, Siliestru, ce te roade, de ce n-ai
spus Poate c azi era altrel i nu te duceai in pmant, tocmai
acum, in rloarea arstei! lrumos erai, stare aeai... L mai bine
aa, s putrezeasc oscioarele tale
La aceast intrebare mustrtoare, Siliestru nu rspunse,
rirete, nimic. Luminat la rat i transrigurat, dormea zam-
bind intre ruioarele mictoare ale celor patru lumanri, pier-
dut intr-o ceremonie de arhangheli.
- letelor! zise Caterina, dand expresie prin asociatie unei
preocupri ce-i sta de mult in incretitura rruntii, eu tiu c el
a aut bani. Unde-or ri, c eu nu i-am gsit! Am intors toate
crtile, i nimic!
- S spun eu ce este! se oteti Ghenca. L-a tocat ne-
buna! I-a sucit capul i i-a mancat banii, pan ce i-a rcut
omul seam. Asta este, na!
- 1ot ce se poate! conrirm Agepsina. Aa sunt astea.
N-a ptit la rel bietul Costic, Dumnezeu s-l ierte
1anti lira au o tresrire zambitoare, ca atunci cand ine
in conorbire un punct interesant, pe care de mult oiai s-l
atingi:
- Ce-a mai rost i cu Costic, sracul! Aderat!
- De care Costic orbeti i tu intreb Caterina. Nu-mi
mai aduc bine aminte!
Atunci toate remeile traser scaunul cu interes.
- 1u nu tii de Costic al Leonorii, care aea hotel in
Gabroeni
- Stiu!
- Li! Costic i Leonora se luaser din dragoste. Ll era
brbat in putere, parc-l d, inalt, oinic i cu mustata neag-
r rsucit. La n-aea decat optsprezece ani. Ce nunt! Ce
cupeuri! Cum era pe atunci!
- Am i acum cornetul cu bomboane, spuse cu satisractie
tanti Mali.
#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Au trit aa doi-trei ani linititi. La a rcut doi copii.
Unul a murit de mic, dar rata triete, o titi oi. Leonora
aea o erioar mai mic decat ea cu reo doi ani, orran.
Asta a enit la ei i a inceput s se roage: C n-am pe nimeni
i mi-e rric ca rat singur, c s m luati pe lang dum-
neaoastr, c-am s riu ca o slug in cas, i tot aa, pan
a induplecat pe Leonora! Ce s ezi I-a sucit capul lui
Costic, pan l-a innebunit! i-a gonit omul neasta i copiii
i i-a tocat toat aerea cu desrranata i pe urm a rugit i ea
i l-a lsat rr un ban. Atunci s-a impucat i el. Si-acum mi-
aduc aminte, c eram copil, cand a enit Leonora la mama
tipand: Madam Capitanoici, mi-a omorat stricata br-
batuuu, mi-a omorat brbatuuu!
Poestirea Agepsinei rcu asupra asistentei o impresie
prorund, manirestat printr-o lung tcere meditati. Aa
or ri rmas curtenii unui castel medieal cand poetul rt-
citor poestea dragostele nerericite ale perechilor legendare
1ristan i Isolda, Lancelot du Lac i Regina Ginera, i
pentru cele ase remei, Costic i Leonora nu erau mai
prejos de Romeo i Julieta sau Paolo Malatesta i lrancesca
da Rimini. Cu o singur deosebire! Aceste remei nu credeau
in diaol i soart, ci pentru ele cauza tuturor relelor era
remeia. Brbatul, chiar depraat, era o ictim, i inoat
de pierzarea lui trebuia s rie o nebun oarecare.
Anecdota Agepsinei produse atata interes, incat riecare pe
rand incepu s poesteasc un exemplu ilustrati, reeditand
in mod spontan principiul circular al 1..:a..n.I.I.
- Ascult - intreb Magdalina inseninat - oi titi de
Greceanu
- Parc mi-aduc aminte...
- Greceanu sta a rost un muieratic pan la btranete. A
aut trei neeste i pe toate le-a ingropat. Umbla toat ziua
dup rete, i in cas aea numai tablouri cu rie la el acolo! l
tiau toate desrranatele, i la el in cas era nunt toat noap-
tea. La btranete detot - o ri aut aptezeci de ani - s-a legat
#
G
.

C

-
5
+
7
de el una, Lenuta, de reo optsprezece ani, i nu l-a lsat
pan ce n-a luat-o de neast!
- Bine - glsui bunul-simt in tanti lira - dar el, dac se
simtea cu piciorul in groap, de ce umbla dup prostii
- Da` stricata - sri intepat Ghenca - de ce umbla dup
un btran, s-l ameteasc i s-l moteneasc Lu pe ea a ri
omorat-o!
- S edeti! A cheltuit el o grmad de parale pentru
nunt, a dat mas mare la salon, a adus lutari. Cand s
intre in odaia miresei i s rac ispraa, l-a loit Dumnezeu
pe ghiuj, chiar in bratele ei, aa gol cum era. Ras ce-a rost
atunci n-am mai pomenit! l ducea lumea la groap i
radea. La ins a rmas cu aerea i triete i acum. Raser
toti din inim de aceast intamplare ciudat, i Caterina
chiar zise:
- Doamne iart-m, mortul in cas, i am ras cu lacrimi!
1anti lira prii cu melancolie la rotograrie.
- Li, asta-i iata, razi, plangi, te zbati, i pentru ce Ca
maine ine randul la toti!
Dup o pauz de linite absolut, in care se auzi clar cum
ardeau lumanrile sraraind, lira, rcand o asociatie intre ciclul
anecdotic i o rotograrie a lui Siliestru tanr i imberb, care
era pe scrin, zise:
- letelor! Voi mai aduceti aminte de Marioara, pe care
era s-o ia Siliestru cand ieise din coal
- Ce-a mai rost i atunci! continu nostalgic Magdalina.
De-abia ieise din coal, n-aea decat nousprezece ani, i
nu, s se insoare! Asta aea el, s se insoare de tanr! Ce
nebunii n-a rcut! Sttea toat noaptea in rata casei retei, a
czut in genunchi la printii ei s i-o dea, a amenintat pe
tata c se impuc! Siliestru - zicea biata mama - tu de
asta eti bun acum Ateapt s te raci brbat in putere, s
ai i tu rostul tu, nu aa! Ce s raci tu cu o rat crud de
aisprezece ani Un an a rost aa zpcit i pe urm i-a
trecut!
#!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Aa sunt brbatii, obser Ghenca. Umbl dup rete
crude! Ce tiu astea de cas i de greuttile ietii Unui brbat
ii trebuie remeie oinic, serioas, s tie s creasc copii. Lu,
dac aeam biat, il insuram cu o remeie mai in arst decat el!
1anti lira prii cu melancolie la rotograrie.
- Cum se schimb omul! Ce ioi era Siliestru cand era
mai tanr! Canta toat ziua i ne poestea tot ce rcea. Acum,
in urm, se rcuse tcut i posac.
- liindc i-a rcut rermece nebuna! zise Ghenca. S
dea Dumnezeu s nu moar pan n-oi dezlega-o eu!
n timpul acesta dom` Popescu intr pe u. Lra sumbru
i gra, dar din oscilatia pailor se edea c i acum era
arumat. i scoase plria i se inchin cu elaie excesi,
rmanand cu mahnire mare in rata sicriului.
- Unde-ai rost pan acum, domnule se rsti incet la el
Caterina. Ne lai aci ase remei singure
- Aa-mi trebuie! declar dom` Popescu potolit i solemn.
1oat iata m-am lsat dus de nas de d-oastr! Lu am
crezut c d-oastr, ca surori, titi ce se intampl in cas i
dati seam de boala unui rrate. Dac a ri tiut eu aa cea,
l-a ri luat, l-a ri descusut, i nu l-a ri lsat pan ce nu-l
puneam pe calea bun. Aa se distrug elementele de elit!
D-aia ne iau inainte americanii i piere tara de criz...
Dom` Popescu ar mai ri spus multe, dar toate remeile
rcur un gest de dispret, i Caterina ordon cu mare asprime:
- Iei arar de aici i s ii cand te-oi trezi!
Dom` Popescu se mai inchin inc o dat cu elaie i cu
plecciune i apoi iei arar cucernic, ca dintr-o biseric.
Cat reme mortul ru in cas, remeile orbir i chiar
raser cu ramiliaritate. Li se prea c egheaz la cptaiul
unui om care doarme i care a rmane in aceast stare
mult reme. i potrieau cu mult atentie rlorile, il prieau
ca pe o mobil i-i iniorau din cand in cand rlcrile
lumanrilor. Cand ins enir cioclii s-l ridice i s-l scoat
#"
G
.

C

-
5
+
7
arar, se produse repede o nelinite groza, ca de cea
smuls pe neateptate. Ochii tuturor incepur s picure i
buzele s tremure. Apoi urlar toate ca nite ite surprinse
de rlcri in grajd i se precipitar dou cate dou jalnice i
chiuitoare pe treptele casei. Arar se auzea clopotul bisericii,
i copii i remei se ingrmdeau la poart cu lacom curio-
zitate. Siliestru ru dus astrel imprtete pe drumuri cu
zpezi murdare i, salutat de toat lumea, opri pentru intaia
oar circulatia tramaielor. Apoi, ctre sear, ru purtat lin pe
umeri, sub lungi alei de pomi, depus in groapa ud i
bombardat cu bulgri in sunetele clopotelor i rcnetele
rudelor.
##
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
FCERE 711
Bobby ii trase repede plria
de retru mai pe rat i-i rectiric nodul craatei, cci zuse
inaintea lui o ele de liceu, mergand alene cu serieta in
mana dreapt. lata, dei imbrcat in ort cadrilat de uni-
rorm, prezenta gratii de amnunt ce doedeau cochetria.
Aea ciorapi negri roarte subtiri, in pantori cu tocuri joase,
dar supli, ca de bal, i cascheta ii era intoars trengrete in
stil .I:....., lsand s i se ad pletele blonde roarte bine
rrizate. Cand mergea ii cltina lent oldurile, inc inguste, i
scotea inainte sanii tari, proeminenti sub ort.
L bine! gandi Bobby strrulgerat, i-i iuti paii.
De cand inrloriser liliecii i aerul surla cldut, micand
acele erzi ale ierburilor proaspete, Bobby era tulburat de o
nelinite general, de un rior ce-i trecea prin ira spinrii, inar-
tindu-se in jurul coapselor i ramiricandu-se spre genunchi.
Nu-i gsea loc i lipsea mereu de la coal, hoinrind prin
Cimigiu, Parcul Carol i la osea. n rond, destul de initiat in
tainele sexuale, tia ce oia. Aea neoie de o dam, de o
tipes, ins nu din acelea pe care le-ar ri gsit aa de uor, ci
de o riint deosebit, care s-i satisrac amorul propriu juenil.
ntr-un cuant, Bobby oia s dea o loitur.
Domnioara pea mereu inainte, rr reun scop anu-
mit, i Bobby deliber repede, cu arterele in rlcri, cum s
inceap. n srarit, ii inghiti nodul emotional i, aezandu-se
aproape in rand cu rata, zise:
- Sunteti bine, duduie!
lata nu intoarse capul, nu se grbi, nici nu rspunse, dar
rata toat ii tremura intr-un zambet ru disimulat, de anitate
mgulit. Bobby prinse inim:
#$
G
.

C

-
5
+
7
- Dac nu m-nel, -am mai cunoscut!
Domnioara purni de ras rr s intoarc ochii i iuti
putin paii. Bobby iuti i el mersul i se aez in rand cu ea.
Apoi, scotand plria i descoperindu-i rrizura lucioas de
pomezi, spuse ceremonios:
- mi dati oie s m recomand, duduie, sunt sigur c ne
cunoatem!
lata incerc s rac un gest de sridare i intoarse capul
intr-un mod original, plecandu-l pe o parte, dar zandu-l
pe Bobby, care clipea din ochi l I: Maurice Chealier, se roi
toat i incerc in zadar s simuleze indirerenta i seriozitatea.
Bobby se tinu scai dup ea, ii puse o rloare de liliac pe brat,
pe care ea o ls s cad jos, i n-o slbi din complimente.
- Semnati roarte mult cu Greta Garbo! declar el in
srarit.
Domnioara pru sensibil la aceast identiricare i rcu
pai mai rezonabili, cltinand serieta in dreapta i-n sting,
prin rata genunchilor.
- Duduie, place cinematograrul
lata stramb putin din gur i... o ictorie!... rspunse:
- mi place, ce-ti pas dumitale
Atat ii trebui lui Bobby! Cu o olubilitate uimitoare, ince-
pu s pun intrebri i s orbeasc singur despre edetele
de cinematograr, despre Anny Ondra i Lilian Harey se
intelege, apoi de boxeri, de Max Schmelling indeosebi, rcu
neintrebat proresiuni de credint, mrturisi c isa un auto-
mobil mare i un bazin de inot propriu. ncetul cu incetul,
rata ru cucerit la intimitate, i Bobby mrturisind c era i el
licean, incepur s-i poesteasc unul altuia intamplri din
coal, temeri, simpatii i antipatii. Dup o jumtate de ceas
edeau amandoi pe o piatr din Cimigiu i domnioara ar-
ta lui Bobby rotograrii de prietene. Acesta scrise in albumul
ei cu oracol o dedicatie. Cea mai tarziu ii declarau natura
surletului. Domnioara zicea c e sincer i c a surerit din
cauza aceasta, iar Bobby o asigur c este pentru dragostea
#%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
idealist, chiar cu sacririciul mortii, precum a spus Lmi-
nescu !,. n srarit, ii deter unul altuia numele i-i pro-
miser s se read. La desprtire, Bobby lu mana retei i
ru s-o srute, aceasta trase de ea, de team s nu rie zut.
Bobby trase i el mai tare i in srarit izbuti s i-o srute, ceea
ce intimid de moarte pe domnioar.
Cand rmase singur, Bobby o lu in sus pe buleard.
Inima ii era parrumat de un mare lan de trandariri. D-
duse loitura, aea adic cu ce se luda la colegi, dar mai era
o tresrire necunoscut pan atunci, care il indemna dim-
potri s tac, s-i ascund pentru sine ictoria i s nu
atme reputatia domnioarei. Gingii inedite inrlorir in
surletul lui, i el, care pan acum intelegea prin remeie o
dam, adic un mijloc de braad genital, ii goni ima-
ginea sexului i is pentru prima oar s imbrtieze ca la
cinematograr i mai ales s srute. Cu aceast srutare in
surlet porni sprinten spre casa lui Jim, aa de increztor in
gratiile sale irile, incat, trecand pe lang trei tinere doamne,
le rcu cu ochiul i-i netezi locul irtualei mustti. Doamnele
raser i se uitar cu mult umor dup el.
Ajuns in Udricani, Bobby intr pe poarta nou de rier i
sun in rata unei ui scunde moderniste de stejar. Dup ca-
tea clipe, ua se deschise, i Vera apru in cadrul ei zambind.
Casa i interiorul lui Jim erau acum tot ce poate ri mai
paradoxal pe locul acela. n plicul lui Siliestru se gsi o
dispozitie testamentar care lsa toate casele din acea curte
intins lui Jim i Vera, cu conditia de a gzdui, la dorint, i
pe mtui intr-unul din apartamente. Siliestru mai ruga pe
Jim s rad pan la pmant, in msura putintelor, toate acele
locuinte i s curete locul de molii, ridicand deasupra case
noi, pentru oameni noi. Aceast motenire produse spume
la gurile btranelor. Lle se adunar in casele din rund, scoa-
ser toate lzile cu lucruri echi i ascunse de prin odi i le
depozitar in casa Iachii, ca intr-un caou. Apoi rupser orice
legturi cu Jim i Vera i nu le mai orbir. De altrel, nici nu
#&
G
.

C

-
5
+
7
aeau prilejul, riindc in arar de dom` Popescu i baba
Chia nimeni nu mai ieea din curte.
La inceput din entuziasm, apoi de oluptatea racerii in
necaz, Jim i Vera rcur nite inoatii scandaloase. 1ransror-
mar apartamentele putrede i arumate din rat, dar trainice
totui, in cuburi moderniste, cu rerestre late ca la cabinele de
apor i cu terase mrginite cu bare de metal. lcur un gard
de rier acoperit cu tabl, ca s inchid ederea strzii, i-n
chiar mijlocul curtii, tapetate cu gazon englezesc, spar un
bazin destul de incptor. Acolo, in zul babelor i in
costume de baie, se blceau toat ziua, alternand inotul
cu ederea pe .I:I..In-uri de panz, spre indignarea tantei
Ghenca, din rund, care rcea obseratii tari, s se auz: -
lemei tinere i neruinate! Astea stric brbatii!
Deseori enea chiar Bobby, i toti trei rceau plaj, i
uneori chiar coregrarie atletic.
Jim ii mobilase odile intr-un mod excesi de igienic,
punand sticl i zinc pe mucegaiul rasei Capitanoici, oglinzi
rixate in perete, lmpi ascunse in interstitiile duumelei, mese
de cristal gros, rotolii plate din metal i piele roie. 1oate
mobilele cariate i desrundate ale lui Siliestru rur rupte i
aruncate intentionat in rundul curtii, spre ruria mtuilor, care
se itau prin odile lor de acest sacrilegiu. Peste noapte ins
toate cioburile i rragmentele de scaune i lucruri disprur.
1anti Mali, zis i Colireasa, le rurase. Dar ceea ce rorma
mandria casei Jim era esela. i cumpraser putine, dar
complete truse de portelan i cristal, pentru toate momentele
unei consumatii de aparat, in rorme curajoase, neprezute
pan la derutarea ochiului. Dei enic in lun de miere i
neoind s primeasc pe nimeni, Jim i Vera se jucau de-a
iata, orerindu-i unul altuia receptii, la care uneori era admis
i Bobby. n urma unei asemeni initatii enise acum junele
cuceritor.
Jim porti pe Bobby ca pe un brbat matur i-i oreri o
tigar, pe care i-o i aprinse. Acesta trase din ea cu aer critic
#'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
i se intinse in rotoliu ca un mare rinanciar. De altrel, Jim
insui era imbrcat in smoching, tinand s respecte in chip
abstract, pe locul moliilor, ceremonialul oamenilor ii. Vera
reapru in rochie de sear decoltat pan la captul de jos al
irii spinrii, cu atat mai gratioas cu cat capul ii era enic
copilresc, numai cu o lucire de remeie in pupile.
- Domnii mei - anunt ea, inclinandu-se ceremonios -
ceaiul este serit!
1recur in surrageria cu peretii netezi, opsiti cu rou
pompeian, i in care, in jurul unei lungi mese de cristal, rixat
pe bare de metal poros opsit in albastru de bronz, se arlau
o multime de scaune simple din drugi de acelai metal i de
piele. Pe masa neacoperit, translucid, un ceainic i catea
ceti, intinse ca nite cochilii, rumegau de un ceai pur, inos,
neadulterat cu relii de lmaie. Sorbir ceaiul in picioare, intre-
candu-se in politeti comice, apoi Jim, inclinandu-se in rata
Verei, o compliment pentru gratia desarit cu care rcuse
onorurile casei i-i intinse bratul. Bobby potrii aparatul de
radio Atwater Kent - eitand postul Bucureti, ca riind, dup
prerea lui, execrabil - pan ce talgere i plangeri de saxoron
rsunar in odaia alturat, lipsit de orice cooare i mobile
complicate i ornamentat de jur-imprejurul peretilor cu cele
mai conrortabile, mai joase i mai bizare rotolii. Jim prinse
atunci de talie pe Vera i incepu s-o poarte lin prin odaie,
strangandu-i imperceptibil alele i srutandu-i uor lobul
urechii stangi.
Jim, Vera i Bobby petrecur astrel pan seara tarziu,
alternand glumele cu dansul i auditiile cu consumatia. Bobby
se produse solo, executand cu mult rrenezie rumba i schi-
tand platonic catea loituri de box. Lrau toti tineri i erau
rericiti s se simt trind. Cand Vera incerc din nou cu Jim
catia pai de dans, simti deodat o ameteal i o senzatie de
dezgust isceral i ru pe punctul de a se prbui. nspi-
mantat, Jim o lu in brate i o intinse pe pat i, neobinuit cu
boala, trimise dup doctor pe Bobby, care alerg ca din pu-
$
G
.

C

-
5
+
7
c. Un tremur interior zgudui pe Jim, slbit de atata rericire,
incat, dei Vera nu se mai simtea ru, atepta cu nerbdare
doctorul.
n curand Bobby sosi cu un btran zambitor complet
depilat pe rat i pe cap, care intreb roarte ramiliar:
- Unde-i bolnaa, tinere
Dus in rata Verei, care inglbenise din nou, de ast dat
de rrica doctorului, btranul se aez pe un scaun in rata
patului i zise razand:
- Cum, dumneata eti bolnaa lugi de-acolo! Apoi rcu
semn lui Bobby, care se indesa curios, s ias arar. Ascult
putin inima Verei, pipi pantecele in toate prtile i mai ales
in dreptul oarelor, o puse s scoat limba, se uit in ochii ei,
apoi spuse ca pentru sine:
- Mda!
Jim i Vera ateptau tremurand o sentint neateptat i
absurd.
- Cati ani aeti intreb doctorul.
- Lu 25 i ea 18 ani.
- lelicitrile mele! zise doctorul. Si de cand sunteti cstoriti
- De reo catea luni!
- Uite ce e, amicilor, ati lucrat bine, nu -ati incurcat!
1anra dumitale doamn e insrcinat! S rie de bine i s
consultati un mamo!
Zicand acestea, btranul doctor le stranse mana la aman-
doi, ii ciupi de obraz i rugi pe u, smulgand din mana lui
Jim i strecurand in buzunar bancnota pe care acesta i-o
intindea.
- Jim - strig Vera cand tanrul sot se intoarse de la u -
sunt aa de rericit! 1u nu
- Se intelege, Vera!
- Nu e aa c acum o s aem un scop in iat
- Se intelege, Vera!
Si Jim o srut lung pe gur, in arrul nasului, in orbitele
ochilor, tulburat prorund de dragoste, dar altrel, indicibil altrel.
$
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
- Acum tu trebuie s te odihneti! zise el. i scoase pan-
torii din picioare, ii trase ciorapii, ii desrcu i dezbrc
rochia, i dand la o parte plapuma, o depuse in inima patu-
lui. n micarea picioarelor lungi i zelte, cmaa czu la o
parte, i pantecele rmase dezgolit ca un mare taler de sider.
Gandindu-se c acolo, dedesubt, se concepea acea riint
mic, ce aea s strige in curand tulburtoarele orbe :::: i
a:a:, Jim ingenunche la marginea patului i, prinzand pe
Vera de mijloc, o srut in mijlocul pantecelui.
- Vezi tu - zise el, mangaind-o pe pr i srutand-o - aci,
in iscerele tale, este principiul uniersal al racerii! Cat reme
tu ei rodi, uniersul exist. Dintr-un astrel de uter au ieit la
racere atrii i stelele, pmantul i natura. Dac iscerele tale
s-ar usca i impreunarea noastr ar ri seac, atunci odat cu
moartea noastr s-ar produce moartea irtual a generatiilor.
Pmantul s-ar rci i zbarci, stelele ar cdea la loc spre nuc-
leele lor, ca rulgii de cenu in atr, scanteile lumii eterice s-ar
strange intr-o singur rlacr tremurat i chircit, care la
randul ei, inins de gheturile golurilor eterne, s-ar incleia
intr-o zgur de neguri, restabilind intunericul rr margini i
rr srarit.
Vera il prii cu cea mai prorund recunotint i, intin-
zand mana spre mana lui, opti:
- Jim, te iubesc ca pe nimeni pe lume!... 1e iubesc riindc
tu eti tatl copilului nostru!
$
G
.

C

-
5
+
7
REFERlN|E lSTCRlCC-LlTERRE
DAMIAN: Scriind, G. Clinescu se abandona cu oioie
unui joc. Nu negm, Doamne rerete, cazna i graitatea ac-
tului de creatie, rr de care romanele prestigioase nu s-ar ri
zmislit. Acum, ins, solicitm permisiunea de a prezenta acele
rorme ale indeletnicirii de prozator care au constituit, suntem
conini, una din marile incantri ale existentei sale. A ptruns
reodat cinea, rr s rie obserat, in orele dedicate scrisului,
in camera de lucru a lui G. Clinescu De altrel, ceea ce ar
putea s relateze un eentual martor indiscret are acum mai
putin insemntate decat legenda. Aezat la mas, noi il edem
scrutand cu un aer jubilati roaia alb de hartie, un zambet
iret, atottiutor, ii rlutur in coltul buzelor, iar la interale
mainile danseaz deasupra capului in ritm gratios i triumral.
Din catea semne exterioare, cu un erort de imaginatie,
putem deduce ringul interior rabulos, in mijlocul cruia auto-
rul, angajat intr-o disput loial cu propriile progenituri, sau-
reaz totodat ca priitor peripetiile luptei.
L notoriu raptul c primul roman, :.:.: n.n,II, a rost alc-
tuit ca un prilej de recreatie i cuprindere, dup cum recunoa-
te autorul, rapt amintit, elemente de clar racilitate menite s
intretin petrecerea. O ri o doz de cochetrie in aceast mr-
turisire, dar nu putem s ne inchipuim c, istorisind isprile
lui Jim, el umplea paginile stpanit de o incruntare a spiritului.
Ideea intocmirii unor naratiuni in ederea purei delectri per-
sonale i-a suras adesea lui G. Clinescu. ntr-o prerat la un
roman de tip roileton, 1::: .:jI:: R.+I.:: 1.nu:,III., nr. ,
1946,, pe care l-a retiprit in anii trecuti i 1...:1:..I, el desti-
nuie plcerea pe care o resimte cand plsmuiete rantastice
intamplri, in care senzationalul eolueaz ctre straniu i ctre
simbolul ratidic, concomitent cu o cert alunecare, ineitabil,
spre burlesc. n aceste exercitii de diertisment ezi i AI.:.
$!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
..I .:.:.I.I.I u. 7.I.:.nI.., ]..n:I.I II:..:., 1939,, in care mistica
genului coexist cu parodia lui, descoperim in stare nedisi-
mulat predilectia pentru joc i pentru spectacol. Alte exemple
ulterioare mentionate intresc aceast constatare. Ca o contra-
carare a spiritului de rars, in aceeai prerat e derinit extrem
de laconic i impulsul care a rmane dominant in 1nIa:
:III.I, 1I.:.I 1:nIu., ..In.I n... i, la o lectur minutioas, chiar
in :.:.: n.n,II. Preocuparea major in romanele serioase
continu a ri aceea de a reconstitui o epoc, de a studia morro-
logic componenta unor grupri umane liindc sunt latin i
setea de a cunoate i deci de a clasirica oamenii m deor,.
Nimeni nu poate ins tgdui c i in scrierile in care rerlec-
tarea realist a istoriei i studiul caracterologic sunt hotratoare,
subsist, sub dierse chipuri, tentatia desrurrilor naratie.
Neindoios c multe episoade ale romanelor au rost concepute
de G. Clinescu intr-o dispozitie de nepotolit exuberant. Ce
se intampla atunci in laboratorul secret scriitoricesc nrigand
pe retina mintii steguletele campului de btlie in necontenit
preracere, nu se putea ca, in rata prielitii, strategul-narator,
care inenta subtile manere i dislocri de trupe, s nu se
amuze totodat copios.
Actiunea capt un contur, inainteaz, riindc personajele,
impinse de un resort tainic, se indreapt ctre tinta rixat de
autor in deprtare. Drumul e presrat de primejdii - capcane
pe care el insui le-a meterit i le-a mascat dibaci. Ascuns in
intuneric, el preede noile intorsturi captiante, renghiuri ale
sortii, motie de dezlntuire a rasului. Aadar, esel, spectator,
dornic s triasc nite ore agreabile, e inainte de toate insui
scriitorul. Cine atunci dac nu el trebuie s intretin altile
sclipitoare ale reprezentantiei
Dintre toate puterile cu care putea ri inestit un demiurg,
aem incredintarea c G. Clinescu a rut s o posede pe
aceea a magicianului. Un magician-prestidigitator! Interpretii
trec pe lang trusa cu scule rermecate i, machiati, rardati,
impodobiti cu peruci, imbrcati in eminte pestrit colorate
intr in arena luminat i incep programul lor acrobatic. L de
presupus c tabloul dinamic care l-ar ri satisrcut emoti pe
G. Clinescu nu singurul, desigur, ar ri rost un uria pan-
$"
G
.

C

-
5
+
7
tomim, cu nenumrati cloni, intr-un circ rastuos. 1rapezele
mictoare, caii in galopuri ritmice, baloanele i cercurile aeri-
ene ar ri electrizat spiritul lui tanr, enic amator de extraor-
dinare jonglerii. n rata rilei inc nescrise, G. Clinescu i-a
construit in imaginatie circul copilriei.
Atentie! Atentie! O trompet d de este c se inalt cortina
i pornete parada burlesc. De-a lungul arenei apar, randuri
dup randuri, pe inele de rier, rpturile mecanice micate de
rotite dintate. Iat, se iesc, cu surasul de superioritate ntang,
pe care nimic nu-l poate alunga, membrii clanului Hangerliu,
initatii rostei printese Serica Bleanu, inrurati in mantiile lor
ponosite care mai poart inc urmele distinctiei aristocratice, cu
priirile intoarse spre amintirile consolatoare, druind publi-
cului numai o prezent ricti. Despicand panzele pianjenilor,
prarul coloanelor, se strecoar arar mtuile lui Jim, din
riridele posomorate ies Aglae i cohorta ei, cu ochii umbriti de
urzelile tenebroase, cu retele supte, staridite, incremenite de
protocolul hilar. n urma lor, se tarsc cei care au cptat o
paloare cadaeric, inrtiarea strigoilor - Siliestru, Simion,
Hagienu -, cei care au czut prad rantasmelor. Nu se alung
impresia de teroare decat cand conoiul sumbru nu mai poate
stili ieirea la suprarat a tineretii, care irumpe in momentele
de reerie cromatic, imagini de basm. n cadenta muzicii, riinte
ii, Jim o imbrtieaz pe Vera, dup ei, lelix i Otilia se tin de
man i se plimb ca i cum ar inhala mirosul clilor de ran de
pe moia lui Pascalopol, in spatele lor, la distant, solitar,
Ioanide strbate cu un pas de proret cile arhitectonice trasate
pe nepretuita machet. Apoi totul reincepe, derilarea etedelor
siluete de muzeu. n nemaipomenitul spectacol, razele rerlec-
toarelor se indreapt i ctre rundurile grotelor i ctre piscurile
miririce.
nc o dat precizm c aici ne rererim la ceea ce este
dezlntuire scenic, balet al mtilor in iziunea romaneasc a
lui G. Clinescu. Nu c izorul tuturor acestor intruchipri n-ar
ri concretul istoric. Corespondentele se doedesc precise,
eridicitatea e respectat, lumea real, palpabil, cu reteaua ei
de rire, cu sacriricrile umane o identiricm imediat ar ri o
eroare de negratiat s uitm resortul rundamental al epicii:
$#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
analiza caracterologic - setea de a cunoate i deci de a
clasirica oamenii,. Doar c ideii creia scriitorul ii rmane
ridel, ideea de cauzalitate, de suit logic, msurat tiintiric, i
se asociaz plcerea spectacolului cu minunile lui i bizare i
trengreti: ochiul hipnotizator strpunge iettile i lucrurile
i, odat cu aura magic, le conrer o tinut de carnaal. Am
artat cum romantismul tainei i al groazei la care apeleaz
adesea G. Clinescu este minat, in esenta lui, prin pocnetele
glumei. Domesticite, rantomele se stramb, se dau peste cap,
ateapt izbucnirea aplauzelor. Vraja demoniac se transpune in
circ i circul in raj demoniac. Ce race G. Clinescu S ni
se ierte metarora prea simpliricatoare pe care o riscm: el trece
poetile rantastice ale lui Horrmann prin riltrul caragialian
pan le aduce la stadiul buroneriei lui Jarry. De altrel, chiar la
Horrmann, autorul .nI.II. j:IaI.:.I.I ede caricatur rebril,
metarizic, ironie romantic la adresa idealismului magic i a
irationalismului,. nc o dat nastratinismul lui Anton Pann
este, probabil, punctul de pornire in uimitoarea metamorroz.
n ultim instant, spectacolul burlesc exprim decderea
unei lumi i el nu contrazice deloc realismul de ansamblu i de
detaliu al romanelor cu eleitti de rresc. liind materializarea
comicului clinescian, spectacolul e o triere i o ordonare in
artejul dezaxrilor, proocate de epoc.
Noi bnuim c cinea alege cu migal mtile: rictusul enig-
matic i crepuscular, rasul inocentei tembele, mohoreala uratu-
lui. Cand conturul se intiprete memorabil, micarea e oprit
in poza cea mai expresi. Dup aceea, rotirea de caleidoscop
continu. Nimic nu s-ar intelege din aceast perindare dac nu
am ti c, din culise, riecare inartire a manielelor e dirijat,
supraegheat. Dac autorului ii place s conduc machiaelic
destinele spre un srarit implacabil - intr-un joc diaolesc de
perersitti i bucurii -, chipul lui nu e surprins de luminile
denunttoare ale rampei. Nu mai e neoie s repetm, actiunea
are in toate romanele o curgere obiecti, i scriitorul reruz
s participe direct la eenimentele zugrite, pstreaz un
seer anonimat. Scenele se deruleaz autonome, neutre rat de
creatorul care le-a nscocit, le-a leruit. Lor le-a inculcat ins in
cele din urm spiritul su incandescent. Cand rigurile i pei-
$$
G
.

C

-
5
+
7
sajele sunt pe deplin insurletite de aburul miraculos, luminile
rampei se aprind, i pe scen nu mai poate ri zrit regizorul-
rjitor.
1otui, la o lectur inridel, cum ar spune N. Manolescu,
raptele se pot interpreta i altrel. De aceea declar c nu putem
urmri intregul carnaal, decat dac, neincetat, ni-l imaginm
undea prezent pe sardonicul i nzdranul su rege. Deasup-
ra coloanelor care se aliniaz, peste spaim i eurorie, sus, in
deprtare, in arrul uriaului circ al ranteziei, il edem, dei se
crede aprat de orice obserator indezirabil, pe acrobatul care
execut salturi i tumbe, salutand reerentios idul, ca i cum
el ar ri plinul multimii. ndrznet zburtor, clon, saltimbanc,
iluzionist, el anim de rapt reprezentatia. Ba mai mult, alchi-
mist, Satan runambulesc, tot el rostete rormulele cabalistice
prin care poarta se deschide.
S rie el solist principal intr-un program in care numele su
nici nu rigureaz Adoptat ca o premis de lucru relati,
proizorie, prerea nu dezminte atat de iolent solidele comen-
tarii analitice pe care opera narati le inspir. Oricum, un
rarmec al lecturilor inridele rezid i in turnurile i cupolele
pe care cititorul, incitat, le zidete la randul su, cu toate c
arhitectura in sine a operei, rotund, implinit, neatarnat in
existenta ei, pare aprioric rerractar oricrei completri in
restaurare. Adugand o nou arip ediriciului, criticul intre-
tine longeitatea artei, cum ne demonstreaz Mihai Ralea. De
extensiunea sensurilor nebnuite de la o generatie la alta, de la
o epoc la alta depinde posteritatea operei.
Deliberat, G. Clinescu a recurs la structura obiecti a
constructiei, respingand posibilitatea interentiei directe a auto-
rului i inerent, a oricrei conresiuni. Nu se desroar in .n..I
.I:.I.I.a.I.I o pledoarie pentru excluderea biograricului din
literatur, pentru separarea omului de oper Catalogat un gen
conentional, chiar jurnalul intim e depreciat. Stpanit un timp
de gandul de a transmite altora impresiile sale zilnice, Ioanide
inltur tentatia. Procedeul il caliric ridicol i inratuat Numai
actritele ii scriu amintirile,. Dintre toate artele, el e creatorul
care, de indat ce pilonii cldirii s-au inltat, se pierde necunos-
cut in multime. Cei care contempl mretia monumentului nu
$%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
mai sunt curioi s cunoasc rizionomia artistului. Acesta i-a
incheiat misiunea. Memoriile arhitectilor care au inltat pira-
midele ar ri rpit cea din mutenia enigmatic a acestor monu-
mente. Artitii ii las secretul lor prin traditie oral colarilor
i copiilor.
Alt dat, criticul G. Clinescu denumea 1II:u: i 1n .I]:.
opere paricide, atat de gigante prin rorta lor intrinsec, incat il
ucid, ca biograrie real, pe cel care le-a dat natere. llaubert,
citat de 1udor Vianu intr-un interesant articol despre deorarea
artistului de ctre propria lucrare, spunea: Cele mai mari
opere ale umanittii sunt acelea care te rac a crede c autorii
lor n-au existat niciodat. Llaborate in spirit clasicist, romanele
lui G. Clinescu par detaate de destinul indiidual al creato-
rului lor. S se ri conrormat ins intru totul scriitorul precep-
telor teoretice enuntate
Oricat de simetrice, de impartiale, de indirerente s-ar intinde
aleile naratiunii, cititorul aizat remarc umbra uria care se
prorileaz la orizont. O mrturisire e cuprins implicit, oluntar
sau inoluntar, in intreaga epic a lui G. Clinescu. Cum este
ea transmis Nu e o noutate: in primul rand, prin intermediul
eroilor pe care ii iubea, emisarii si, Jim, lelix i Ioanide. Pre-
meditat ori nu, scriitorul se destinuie, diulg prererintele
personale, stri de spirit care-i apartin. lunctia conresi indi-
rect a acestor personaje nu stanjenete aproape niciodat reali-
zarea lor tipologic unitar, coerent exceptie rac doar unele
episoade din ..In.I n..., unde autorul prsete impartialitatea
relatrii,. Multe ipoteze se pot sprijini tocmai pe similitudini de
comportament i de iziune intre scriitor i personajele rao-
rite. 1ranslatii, traestiri, nimeni nu-l reprezint ins integral, i
indicii rertile sunt amestecate cu altele ineltoare, astrel incat
iari misterul reine, nu se dezleag pan la capt, i intre
autorul cu insuiri de nluc i de aceea cu o inrtiare impo-
sibil de descirrat total i intre puzderia de detectii amatori,
cititorii, eschiele, jocul de-a -ati ascunselea nu se termin
niciodat, se integreaz i el in spectacol.
Atitudini i cugetri incluse in romane le gsim apoi atestate
de articole, opinii rzlete, interentii ale criticului G. Clinescu.
Putem nota relurite coincidente intre punctul de edere al
$&
G
.

C

-
5
+
7
eroilor i declaratiile ocazionale ale autorului: optica asupra
rericirii conjugale Jim, din :.:.: n.n,II,, diriculttile educatiei
amoroase i rezistenta in rata presiunii pe care o exercit
mediocritatea i rilistinismul burghez lelix, in 1nIa: :III.I,,
lucida i ptrunztoarea categorisire a tipurilor umane, care
dezluie racilele unei lumi in declin, rerlectiile grae asupra
coruptibilittii de care a dat doad o parte a intelectualittii
intre cele dou rzboaie, condamnarea rascismului i apelul la
demnitate i intransigent etic, elogiul muncii i al creatiei,
adeziunea la rortele innoitoare democrate Ioanide in 1I.:.I
1:nIu. i ..In.I n..., etc.
Nu mai insistm aici asupra paralelismului izibil pe toate
aceste planuri. liindc incercm acum s explorm riinta inti-
m a creatorului, ne reendic cu deosebire atentia o particu-
laritate a eroilor raoriti: atractia spre joc i spectacol. Nu am
identiricat-o mai inainte in insui procesul de elaborare scriitori-
ceasc, deci ca o stare de spirit caracteristic autorului
Jim a depit cu putin raza adolescentei, lelix e un tanr
medicinist, iar Ioanide, sexagenar in ..In.I n..., are pletele
crunte. Deosebirile de arst nu se arat a ri determinante.
La toti trei, prorilul juenil pare rixat pentru totdeauna i nici
btranetea, nici amenintarea mortii nu-l mai pot altera. La
etatea senectutii, arhitectul pstreaz, cum arirm autorul, o
expresie statuar, de raun de bronz, care produce o inrailibil
rascinatie. Protagonitii, i in special Ioanide, actioneaz ca i
cum ar ri in posesia unui elixir de tinerete perpetu. Maturi,
serioi, angajati in cutri creatoare complexe, eroii lui G. Cli-
nescu nu renunt la oioia i expansiitatea jocului. Am men-
tionat acest aspect cand am descris destinderea spiritelor acti-
e. Ne reintoarcem, deci, ca pe o spiral, la runctia creatoare a
jocului in promoarea italittii.
Poate c nu suntem prea intrigati de raptul c Jim, scpat
de sub tutela mtuilor, se ded abia atunci zburdlniciilor
neinoate. La mare, se zbenguie cu retele in aluri, apoi, acas
la una din prietene, accept s rie legat la ochi i bajbaie s-l
descopere pe cel ascuns. Chiar seducerea retelor e, in :.:.:
n.n,II, un joc i reendic un protocol cu saante genurlexiuni
i temenele, in stil oriental. Admitem c Jim este un june aid
$'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
de plcerile ietii i c asemenea nzbatii nu duneaz presti-
giului su de pretendent la cstorie. Ce s spunem ins despre
Ioanide, care, tat enerabil i arhitect erudit, e dispus oricand
s participe la cele mai nstrunice otii
O justiricare Catea clipe de incercare a rbdrii. Mai
intai, cum am remarcat, copilria rmane in toate romanele lui
G. Clinescu o pat alb. Suntem introdui rr reun pream-
bul in remea tineretii i a maturittii eroului. Nici unul dintre
protagoniti nu las impresia c ar ri trit o copilrie eritabil.
Presupunem c intotdeauna tutori i supraeghetori au cenzu-
rat eruziunile i au impus arstei ingenue o tcere i o austeri-
tate de temnit. Din primele pagini, in :.:.: n.n,II, Jim ii
manirest multumirea c a ri manuit de o coroad. Am con-
chis, in alt parte, c anii petrecuti pan atunci in casa cu
molii au constituit pentru el o epoc posac. Despre lelix,
orran de timpuriu, nu arlm prea multe detalii. Lxtrem de
prudent, Ioanide inconjoar cu un al opac anii si de rormare.
ntr-o carte eche, de colar, arhitectul gsete un citat din La
Bruyere, pe care el, copil, il transcrisese in intregime. Moralis-
tul rrancez pomenette despre unii printi ciudati, a cror in-
treag iat pare inchinat grijii de a da copiilor moti s se
mangaie repede de moartea lor. Criz trectoare de inimicitie a
riului in rata tatlui su se intreab scriitorul. Dar el ocolete
rspunsul. n arara acestei consemnri, care permite unele
supozitii, nici un element nu ne ghideaz rantezia cand inten-
tionm s-i schitm traseul ietii. 1rebuie s cdem de acord
c el n-are o istorie, o biograrie, c a atins direct nielul marilor
i inrriguratelor aspiratii. L curios, scrie G. Clinescu, c
Ioanide, imaginandu-se mai tanr, se edea nu altrel decat cel
de acum, cu gandurile i experienta actual i chiar cu rizio-
nomia consolidat, sculptural i rocoas a maturittii.
n concluzie, copilria nu e recunoscut in aceste romane
ca o surs epic rodnic. Rmane doar micul lilip, a crui pe-
regrinare pe la direrite gazde e amplu istorisit in ..In.I n....
Lpisoadele citate reprezint ins mai curand o ilustrare caustic
a nerericirilor unei perioade cand nu-ti poti decide singur soar-
ta. Oameni rr copilrie, eroii lui G. Clinescu nu se prezint
totui in postura unor riinte inrirme. Handicapati de binerace-
%
G
.

C

-
5
+
7
rile unui timp rericit al ietii, pe care de obicei constitutia
uman, dup ineitabile trieri, le conser, le sedimenteaz in
insul de sine stttor de mai tarziu, ei arboreaz cu toate
acestea o senintate a implinirii. L riresc Da, dac ne gandim
c, generos, autorul le-a orerit prilejul unei reane. liecruia i
s-a acordat o a doua ans, un rel de pornire de la zero, la o
alt etap a dezoltrii. Nimic nu pare ins tirbit din aspectul
biologic riresc. Se sugereaz chiar c inruzia de spontaneitate
la trepte succesie e un iiricator al organismului, altrel ame-
nintat de uscciune. Luroria lui Ioanide creeaz un climat
raorabil elanurilor cuteztoare.
Dac extraaganta in purtarea eroilor inseamn o negare a
conentiei osiricate, ea exprim i dorinta de a reabilita toa-
nele copilriei. S nu omitem, de asemenea, raptul pe care l-am
inocat, c Ioanide e un artist i c jocul e o supap a artei, o
ciudtenie legitim a creatorului de rrumos. Vom reintalni in
rorme destul de explicite acest punct de edere in pledoariile
care au, poate rr intentie, i un caracter de autodezluire.
Multe din .nI..I. j:IaI.:.I.I proclam astrel suprematia spiri-
tului juenil, in expresiile lui durabile, i necesitatea jocului ca
un auxiliar al creatiei. mi plac oamenii care tiu s se joace,
eu insumi pun rbdare i o rrenezie extraordinar ce mir pe
cei din jurul meu, in jocuri. Le pregtesc, le repet, le umplu de
semniricatie, atrag pe toti in hora mea exuberant. Nici nu se
poate o mrturisire mai net, mai sincer!
Rostul jocului, ca stimulent pedagogic, este caracterizat
chiar din prerata .nI..I. j:IaI.:.I.I. G. Clinescu se pronunta
impotria apatiei, schematic tangential ietii. Nu din pur
amuzament sau pentru izgonirea uratului e bine s recurgem la
plcerile jocului. Departe de a ri o distractie, el reprezint o
concentrare a surletului, un moment de zacnire a energiilor.
Aptitudinea jocului destinuie la om copilria lui runciar,
ingenuitatea care-l pune in msur s se rereasc de blazare i
s-i intreasc rortele pentru luptele i constructiile de maine.
Iat semnalat antidotul salator. n mentinerea sau recupe-
rarea, copilriei runciare, autorul gsete irtutea unei riloso-
rii stenice, optimismul ei inocent i aprins. De la :.:.: n.n,II
pan la ..In.I n..., strbate aceeai nostalgie a unei Llade a
%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
spiritului, in care priirea senin solar, contemplatia oioas,
jocul erau priilegiile umanismului.
Sinceritatea i candoarea jocului se exprim adesea, prin
repetare, in imagini decoratie, de ceremonial stilat. Autorul ne
preine: teatralitatea, patetismul ce insotesc cateodat gesturile
mele sunt departe de a ri teatru i proz: ele sunt exact corela-
tele rizice ale surletului meu aantat i solemn.
1
Circul numeroase anecdote cu priire la aparitiile publice
ale proresorului i la relatiile sale cu colaboratorii apropiati.
Reuniunile institutului pe care il conducea se desrurau de
multe ori cu un ritual, in cadrul cruia solemnitatea se inecina
cu comedia pur.
n iata de toate zilele, autorul 1I.:.I.I 1:nIu. indrgea cere-
monialul, rr s-i reruze o doz de ghiduie, i tolera poznele
in atitudine, rr s abdice in cele din urm de la graitate. n
maniera sa aparte G. Clinescu continu o traditie, aceea a
unor caaleri ai inaltului ordin al Artei, care, imbrcati ca intr-o
armur de Don Quijote, respect un cod de audiere a Operei.
n timp ce la Macedonski, bunoar, totul e oriciere teapn,
strident, de un monumentalism care anuleaz azi ridicolul i
nruie orice tentati de umor i riindc retroacti risipa de
grandoare s-a doedit rentabil literar - G. Clinescu, in coloc-
iile dintre amici sau intrunirile de cenaclu, ceremonialul tinde
spre reprezentatie, spre enormitate, spre neseriozitate, ca
o exteriorizare a iacittii intelectuale. N-are rost s mai subli-
niem c exceptionala adancime de gandire poate ri detectat
neintrerupt i c tocmai rulgerele spectaculare ale rrazelor
explic modul rapid de diruziune a ideilor. L-am intercala i pe
Mateiu Caragiale in aceeai galerie, bogat in literatura roman,
de surlete princiare expresia e a criticului G. Clinescu i e o
acolad cu care il inestete caaler pe Macedonski, in reme
ce la autorul .:II. remarcase, mai degrab cu o ironie rut-
cioas, o tinut de majordom,. Ceremonialul se constituie la
acesta din urm dintr-un ciudat amalgam de dandy baude-
lairian, de ostentatie heraldic, de oluptri riltrate, in care
1
Prerat la .nI..I. j:IaI.:.I.I.
%
G
.

C

-
5
+
7
artiriciul nu mai e receptionat ca atare, deoarece se produce o
identiricare structural cu rastul plsmuit.
G. Clinescu e un print al teritoriilor in care rantasticul i
tenebrosul se acoper adesea cu chipul rarsei. Ceea ce el rezer-
diaolului nu e strin de actorie, de ilaritate. De atenuat
rigiditatea, de preenit excesul de cerebralitate arid, de inlesnit
marile iruptii ale spiritului - acestea sunt atributiile jocului sce-
nic. n gesturi, in mimic, in costumatie, proresorul exprima
acea teatralitate joial, prin care ii canaliza rersrile de
energie ital. Interentiile sale erau regizate. Calculate mili-
metric, improizatiile aeau un rezultat maxim. Dac ne
rererim i la gustul proocatiei intelectuale i al paradoxului,
de care nu s-a lepdat niciodat, intelegem natura reprezentatiei
care racilita comunicarea - pstrand inalta tensiune a gandirii -
cu auditoriul larg. Caracterizand reactia admirati a cititorului
in rata imensei mobilitti intelectuale, in rata marelui spectacol
de personalitate, Vladimir Streinu arirm c spaima nu lip-
sete nici ca realitate i nici ca intentie din compunerea ei.
1
Dac in mecanica i in rorta creatoare a contradictiei rezid
dinamica operei lui G. Clinescu, atunci el e un baroc asiat,
care iseaz, adesea, compensator, cate o Acropole. n inche-
iere, Vladimir Streinu scrie: cci la puterea de a gandi i a
simti genial... a adugat de asemenea ointa de a tri genial.
Am auzit de auditiile rezerate unui cerc de musariri,
ramiliari ai casei. Sunt elocente relatrile animate de simtul
autenticittii, cuprinse intr-o eocare de Dinu Pillat.
2
, Au rmas
benzile de magnetoron i ppuile pe care le manuia magistrul -
interpret polialent al propriilor productii artistice. Ni-l inchi-
puim inaintand prin incpere, ca i cum ar randa gratios cu
spada unui muschetar al lui Ludoic al XIX-lea, rugrind pe
adersarii intimidati de impetuozitatea i agerimea oteanului
de rang. 1rebuie s ri rost in camera de lucru i o oglind
masi care rsrrangea prorilul leonin: el putea astrel s studi-
eze de dinainte loiturile cele mai ericace, s obtin erectul i
pozitia dorit. Gesturile saant preparate erau acompaniate de
1
R.+I.:: u. I.:.I. I :..I. II:..:.:, nr. 3 - 4, 1965.
2
A.:I. I.:.I.II:..:., cap. G. Clinescu.
%!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
ocea cantat-legnat, cu acorduri de org, atat de cunoscut
de publicul entuziast i supranumeric al prelegerilor prore-
sorului - ocea care anunta biruinta rinal. G. Clinescu n-a
locuit intr-un palat, ci intr-o cas mic, in incperi scunde.
Miniatural e reprodus ins decorul maiestos, i chiar in stramta
cldire exist o scar care urc spre turnul solitudinii creatiei,
iar in curte un bazin sugera taniturile arteziene grandioase,.
Aceste putine detalii de decor biograric, dac ne intoarcem
la opera scris, le redescoperim transpuse mai ales in episoa-
dele consacrate lui Ioanide. Osmoza dintre scriitor i literatura
lui nu mai poate ri contestat. Nu tatl creatorul operei, este
sacriricat. Departe de a ri paricide, romanele graiteaz in
multe momente in jurul autorului, ca un omagiu adus paterni-
ttii lor. Stim c, simbol de rertilitate, paternitatea e la G. Cli-
nescu un moti central al prozei datoria rat de riu, ocrotirea
lui etc.,. n relatiile dintre autor i oper, 1elemac se arl in
cutarea lui Ulysse, intregul ediriciu epic resimte rorta magne-
tic de atractie a scriitorului. 1recand dincolo de aparente,
constructia sobr, echilibrat, indirerent celebreaz in rond
ointa zeiasc a arhitectului ei. Lrigia lui apare spat pe inal-
tele ziduri crenelate ale palatului, erigia unui nou Meter Ma-
nole. Proiectie direct sau aproape direct, prin eroii exponenti
ai ederilor sale, proiectie extrem de mijlocit prin ansamblul
de ogie i rrontoane - capitole intregi ale romanelor dein
pentru G. Clinescu un rel de joc secund, un act de narcisism
oios.
n orice mod am examina raptele, o constatare se impune:
prin izeta protectoare ghicim mai mult chipul esel, luminos
al autorului. 1ot ce e mahnire, durere, rire intim nu rz-
bate sau se neutralizeaz pan ajunge la suprarat. Are dreptate
critica: romanele lui G. Clinescu sunt crti triste. Un uniers -
societatea eche - se prbuete, i autorul inrtieaz deruta,
ororile, neputintele. Sunt expuse oprobriului public barbaria
legionarilor, spiritul meschin proritor al claselor aute, dezer-
tarea moral a unor intelectuali, cu rortele creatoare amortite,
secate. Ltapa de preraceri e reconstituit cu eridicitate, cu un
simt al graittii i responsabilittii. Spirit eminamente democ-
ratic, crescut la coala umanismului, G. Clinescu are contiinta
%"
G
.

C

-
5
+
7
angajrii in Istorie. Dac rem s desluim ins cutele ietii
personale a scriitorului, straturile ei de surerint, de ibratie
tragic, ce indicii ne orer opera epic Reenim, din alt unghi,
la unele date inregistrate i in analizele anterioare.
Distantandu-se de copilrie, Jim triete o exaltare netul-
burat. Nici un moment nu pare s rie rscolit de sentimentul
rrustrrii. Ll tie c locuinta-inchisoare a mtuilor i-a intunecat
ratal anii copilriei. 1otui coningerea dramatic a pierderii o
transmite roarte ag. Poate indirect, prin sarcasmul cu care
sunt prezentate incperile mucegite, pe care le las in urm,
putem bnui existenta unui spirit indicati i a unei amrciuni
subterane, aneoie de alinat. 1otul e disimulat ins de rrenezia
emanciprii. lelix indur un calar, dar nerericirea lui senti-
mental e istorisit detaat, aproape clinic, rr s putem inre-
gistra pulsatiile autorului. Imense diricultti pe tram social-
proresional intampin Ioanide in epoca burghez. Conceptia lui
despre art i despre misiunea artistului contraine mentalittii
mediului. Dar in arara acestei opozitii primordiale zugrit in
prorunzime,, se indoiete el reodat de propriul talent, de
traiectul ales Lstetic, Ioanide e intotdeauna inrailibil, eecul
apare inimaginabil.
Nenorocirea ii zdruncin din temelii ramilia. Cum reac-
tioneaz eroul la surerint Ne amintim c la moartea lui 1udo-
rel, tatl schiteaz la inrinit siluete de biserici, reenind des
asupra cupolei sreroidale de sticl. Cand sun pendulul, se
ridic palid in picioare: 1udorel nu mai exist. Lapidar, dis-
cret, momentul de cutremurare surleteasc e coningtor. Se
mai iesc i alte situatii cu caracter dramatic in iata arhi-
tectului, tratate in aceeai manier retinut, oit aar in detalii.
Dac intamplarea propriu-zis reendic, in iziunea narati a
lui G. Clinescu, o asemenea relatare, pe plan surletesc, pe o
durat mai mare de timp, nu remarcm consecintele deas-
tatoare produse. Nu arlm dac raagiile interioare, traumatis-
mele au modiricat structura intim a eroului.
S-au adancit rnile dup scurgerea remii, ori s-au cicatrizat
pan la indecare deriniti n relatiile sentimentale, Ioanide
are putine clipe de descumpnire, seduce adesea prin simpla
prezent, surclaseaz pe toti rialii. Lscapadele amoroase sunt
%#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
pline de rarmec, dar a cunoscut el cu aderat chinurile dra-
gostei Permanenta eruziune de tinerete ne intrete in conin-
gerea c arhitectul nu resimte poara inaintrii in arst. L
aderat c el aertizeaz intelept: tineretea se inat. Cu un
ochi perspicace, obser la doamna Valsamaki noua strlucire
a rlcilor, uscciunea pergamentoas a pielii, bratul iolaceu i
rlasc. Peripetiile organice ale prietenei sale il tulburau ca un
aiz pentru sine citit in oglind. Ca de obicei, o eselie caustic
inltur repede riorul, i arhitectul palpeaz carnea smantoas
a rructelor, declarand: Smochinele, curmalele imi calmeaz
rrica de putreractie. 1oate sucurile care puteau s riarb i s
descompun tesuturile s-au eaporat i au lsat o mumie ege-
tal imblsmat.
Intransigent, el dezaprob psihoza impacientei de care
surer acei amici la care arsta actioneaz distructi. Dispera-
rea mut, slbirea tendoanelor morale le raporteaz la lipsa de
roade in actiitatea creatoare. Despre Contescu bolna crede
c el e la o etate cand ar trebui s se exerciteze in sentimentul
zdrniciei. Numai el, Ioanide, pare scutit de metehnele imb-
tranirii. Micrile lui sunt iguroase, atletice, prorilul superb
d`annunzian se arat imun in rata timpului. Agasat doar de
obseratia c prul i-a incruntit, se rade complet in cap. Argu-
mentul real c arhitectul e cucerit de perspectiele muncii crea-
toare i se druie rr rezere constructiei - nu poate explica
absenta clipelor naturale, omeneti, de nelinite. Victim a unui
atentat cam nai-senzational, tatl lui 1udorel inrrunt curajos
soarta. G. Clinescu rezol laconic situatia: n scurt, rr a
se ri schimbat nimic, Ioanide, care era in rond un optimist i
nu se temea de moarte, cptase preocuparea de a-i inrptui
cat mai repede opera. Viata inseamn pentru el elan nestilit,
pieirea in neant rmane o abstractiune, moartea contrariaz
iziunea geometric despre o lume exclusi plastic.
A simtit el groaza golului, ralrairea de aripi cu sumbre
amenintri Pe chipul ardent i exuberant, nu citim aceste te-
meri. Ioanide poart o masc sublim a detarii eurorice, care,
in arara catora circumstante, nu i se clintete de pe rat. Dei
se consider un adept al naratiunii clasiciste, unde autorul se se-
par net de personajele sale i le judec seer, nemilos, G. C-
%$
G
.

C

-
5
+
7
linescu egheaz atent riecare micare a lui Ioanide, il dispen-
seaz totui de cumplite rsuciri deastrile au loc la supra-
rat,, il impiedic s ias prea pronuntat din contemplatia
senin. De ce se abate scriitorul de la principiile estetice enun-
tate public Probabil riindc prin aceste msuri de preedere o
am a subcontientului pzete insi pacea lui intim, cldit
exterior pe aceeai reroare juenil. La oprete spre strrun-
duri orice conulsie de panic sau de durere. Pudoarea race
imposibil orice spoedanie. Ioanide e in rond un alter-ego,
cum ar spune Mateiu Caragiale despre Pantazi: un alt eu-
insumi. ntre autor i erou s-a incheiat tacit un pact de aliant.
Printr-un rel de solidaritate ocult, arhitectul actioneaz ca un
complice al scriitorului, precaut s nu desconspire secretele
celui care l-a zmislit. Cuirasa nu poate ri perrorat.
La Gaittany, G. Clinescu recunoate emotia eritabil,
comptimirea onest, dar precizeaz: aderul este c n-aea
deloc sensul tragicului. Din pricina unei contagiuni genera-
lizate, s se ri manirestat i la celelalte personaje, chiar la cele
prererate, aceeai carent Sau premeditat, nelinitea e atenuat
i naratorul priete intamplrile din acel unghi din care ceea
ce ar putea trezi angoasa capt un aspect derizoriu, neinsem-
nat. lolosit ca un reti, jocul stilete accesul spre regiunile
tabu. Comicul pan la rormele lui groteti inadeaz episoadele
i d oie autorului, sub motiarea unittii de relatare, s eite
sistematic abordarea tragicului pe un anume plan, s reteze
conresiunea, astrel incat la edere s ajung numai raptele
intime reconrortante. Mai trebuie s struim asupra ideii c,
intrupare a unui artist de geniu care intampin eenimentele cu
o rilosorie radioas, Ioanide semniric riposta recundittii spiri-
tuale in rata sterilittii i a imposturii, riposta rrumosului in rata
dezordinii dizgratioase i dezumanizante Aici, preocupati de
disjunctia personalittii, am cutat doar repartitia oit a rasci-
colelor de lumin i de umbr in descrierea ietii surleteti. [...]
S. DAMIAN, G. :IIn.... ~ .a:n.I.., B., Lditura Minera,
191, pag. 336-350.
%%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
PAPAHAGI: ntr-unul din cele mai rrumoase eseuri ale sale -
1..I: ..:I.I. 1948, - Clinescu putea aadar s relee i la
niel teoretic urmtoarele: Problema sexualittii este capital
intr-o literatur, totul piotand in jurul ei... 1.In.IjII u. ..:.:I.:,
1968, p. 233,. ntr-ader, reprezentarea tipologiei reminine
poate ri indicati in multe directii, literatura romantic, de
pild, se poate ordona tocmai in runctie de acest criteriu, i
acelai lucru e alabil i pentru perioade mai apropiate de noi.
ntr-un articol din 1935 dedicat lui Liiu Rebreanu, criticul
semnala existenta unui anumit rond instincti in romanele
romaneti, cu implicatii chiar asupra reprezentrii tipului remi-
nin: remeia nu e inrerioar, dar nu e inc irilizat, n-are
adic apetitii intelectuale i - spune mai departe Clinescu -
eroii tuturor romanelor romaneti se dedau cu ea la operatiuni
lipsite de orice complicatii cazuistice Ulysse, p. 66,. n :.:.:
n.n,II ritualul erotic ar putea s aib, aa cum este prezentat, i
misiunea de a inrtia dragostea intr-o iziune mai elaborat,
compensatorie in raport cu aceea descris ca riind traditional
in spatiul literar romanesc. Cu toate acestea nici Clinescu nu
creeaz un tip reminin prea complicat, a transporta in alco o
lectie de rilosorie aa cum, intr-un articol, il rezum - cu
simpatie - pe Camil Petrescu, i se pare nepotriit, artiricial
poate. lormula inocat este aceea a inocentei i genul tutelar
idila lui Longos 1:jInI. I II.. Scriitorul ii aproximeaz tipul
prin ariante: Lola, Dora i Medy sunt nite schite de personaj,
prin unilateralizare. Vera imbin in schimb rrumusetea de ereb
a Dorei cu castitatea de amazoan a lui Medy, cstorit, are
oluptti i moliciuni care o amintesc pe Lola. Desigur ar ri
remarcabil relul in care Clinescu intelege s-i indiidualizeze
personajul prin reminiscente lireti: presimtirea erosului i
aspiratia spre iubire sunt concretizate la Vera intr-o anume
descendent care trimite la I..::..I lui Lliade, la poezia mai
senin eminescian sau chiar la idilele cobuciene. Dar am
putea gsi o mai sugesti intelegere a cuplului Jim i Vera
printr-o comparare cu Nora i Helmer din .: :.: .. j:j.I)
a lui Ibsen. Clinescu s-a ocupat in dou randuri de drama-
turgul scandina, dar nu ne a interesa conrerinta tarzie despre
opera acestuia, ci un mic roileton din Viata literar 1928,
%&
G
.

C

-
5
+
7
intitulat .: I 1.aInI.a.I. Scriitorul pleac de la opozitia ire-
ductibil intre brbat i remeie i o caracterizeaz astrel pe
Nora: Nora [...] e manat de o singur preocupare: s-i con-
sere brbatul i s-i indeplineasc indirect rostul sexului su.
La n-are decat o logic: aceea a pasiunii, in care nu intr nici
un element de luciditate I..:+:..., I, p. 36,. Asemenea No-
rei, Vera este uurtatea i inocenta, obiect al unei iziuni exclu-
siiste i, in ultim instant, un manechin in mainile lui Jim.
Acesta iseaz s-i construiasc personajul, e posesi i
paternalist, ii dicteaz relul in care s se imbrace, ii concepe
literalmente existenta, iar ea se complace in jocul astrel imagi-
nat, in care ii reine rolul ppuii. Prelungind imaginar destinul
celor dou personaje, aa cum Clinescu insui race adesea
comentand destine rictie, putem preedea o posibil reolt a
Verei. Idila s-ar putea rupe in momentul in care Vera ar reruza
s se mai recunoasc in proiectul matrimonial al lui Jim. La ar
putea catiga adancime ca personaj in clipa in care ar intelege
s-i rac acceptat contributia sa la iat, cum spune Cli-
nescu insui despre Nora in pomenitul articol. n carte Vera
este complet subjugat ideii pe care i-o race Jim despre ea,
initiat de catea cunotinte experte in rarinamente pe care
ingenuitatea ei le reruza, le pune totui in aplicare tocmai
pentru c scopul ei, instinctual i rational in acelai timp, este
s se propun ca personaj lui Jim, s-i anticipeze relul de a o
edea. Nimic nu este mai potriit din aceast cauz decat o
comparare a Verei cu Otilia, aceasta din urm este, cel mult, o
Vera care a ajuns deja, prin rationament ascuns, la motiele
care, in opera dramaturgului noregian, o rceau pe Nora s
eadeze. Simpliricand, Vera i Otilia sunt deci ipostaze direrite
ale Norei, Nora in momente direrite. Logica Verei, ca personaj,
este aceea de a se recunoate intr-un proiect i de a se cons-
trui mai mult sau mai putin contient pe datele lui: o logic a
supunerii.
Paralela init spontan la compararea lui Jim cu Helmer i
ea poate prea nepotriit. S-a spus despre Jim c ar ri doar o
schit sau o intentie de personaj V. Ardeleanu,, Loinescu
edea in :.:.: n.n,II o scriere autobiograric i, intre criticii
actuali, N. Manolescu a preluat, tangential, aceast idee, accep-
%'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
tand posibilitatea ca tanrul Clinescu s poat ri recunoscut in
Jim, pentru alti critici, Jim ar ri Ioanide tanr. Jim este totui
de situat, ca personaj, in contextul precis pe care il rele
aspiratiile sale. Vorbind despre sensul pe care il are in proz
natura sau mediul, Clinescu spune intr-un articol din 1938:
Mediul nu e un adaos decorati, ci aburul, rragranta, umbra,
pe care oamenii le trimit inaintea lor 1I,..., p. 446,. n acord
cu aceast conceptie, Jim trebuie interpretat in consonant cu
dorinta sa de a tri in lux, intr-un mediu modern i inter-
national, snob de rapt. Lpoca era dealtrel strbtut de un
gust estetic, inedit la noi pan la acea dat, pentru obiectele
cubiste de mobilier i decor, campionul acestui nou gust in
arhitectur i art este, intre literati, Ion Vinea, i reista sa
Contemporanul dusese o sustinut campanie in aceast direc-
tie, Clinescu se regsete deocamdat in aceast campanie
pentru modernism, intr-o anume msur chiar Jim poate ri
asemnat personajului crepuscular din tarziul roman al lui
Vinea 1.n::..II,. ntr-ader, asemenea lui Lucu Silion, Jim
pare a nu se indeletnici cu altcea decat cu discutii amabile in
grupul prietenelor sale, sau cu proiecte matrimoniale, cu plim-
bri la osea i izite in baruri i teatre. Departe de a aea
geniul rertil al lui Ioanide, Jim este un destul de mediocru
personaj. Ll are in acelai timp mediocritatea autosuricient a
u:nu,-ului ceea ce ingduie o comparare cu Lucu Silion, i
mediocritatea ariist a lui Helmer. Ll este un Helmer incipient,
inzestrat poate cu mai mult rantezie, aspirand la o solid
situatie economic i multumindu-se deocamdat cu surogatele
pe care i le ingduie conditia prezent. Lgoismul lui este
runciar i, in subsidiar, s-ar putea interpreta chiar psihanalitic
raporturile lui Jim cu tanti Magdalina, oricat oroare de
psihanaliz ar ri demonstrat, in mai multe imprejurri, Clines-
cu insui,, o arat dealtrel i ralsul su umanitarism, manirestat
numai in orbe, rat de Iaca. Lident, nu e orba de a race un
proces personajului: dar trebuie precizat c, departe de a ri
totui un :I:.. . al autorului, el reprezint unul din tipurile
care l-au preocupat pe Clinescu. ntr-o list de posibile subiec-
te de roman considerat ca roarte nai de un cercettor atat
de subtil cum a rost Dinu Pillat,, din schemele mentionate i s-ar
&
G
.

C

-
5
+
7
putea potrii urmtoarele: Un tanr surer din cauza btrani-
lor, czand in reolutionarisme, ii propune s prerac scoarta
lumii, apoi incetul cu incetul se contureaz i deine aar,
ambitios, burghez ca i printii, in orice caz ca cinea de pe
lume. Aceast trecere de la amorr la rormat, la inchistat, este
toat scena pe care se poate mica romanul unui tanr 1I,...,
p. 439,. Articolul este din 193 i ar putea ri inocat eentual
pentru explicarea lui lelix Sima din 1nIa: :III.I, romanul ce
aea s apar un an mai tarziu. Dar in acelai timp il edem
ediricator i pentru Jim. Lxuberanta de la inceput se trans-
rorm in orgoliu, initial in simplu orgoliu iril dup eecul
proiectelor matrimoniale cu Lola i Dora,, in orgoliu social
ulterior, prin distanta pe care o pstreaz rat de umanitatea
pulberoas din casa cu molii sau rat de cele trei exemple ale
ratrii sociale i umane pe care le reprezint, in mod direrit,
Siliestru, dl. Popescu sau Lmilian. 1recerea de la amorr la
rormat se race prin identiricarea i precizarea intre aspiratiile
sale a unei ointe de ordine i situare social. Cstoria, cu tot
aerul ei modern, rspunde acestei ocatii de rixare i conso-
lidare, iar cadoul substantial al lui Siliestru e intampinat cu
nedisimulat bucurie. Ariismul lui Jim este deocamdat incipi-
ent, dar irtualittile sale sunt consistente. Jim este un Helmer
la inceput de carier, un u:nu, pe cale de a da mediocrittii sale
aparentele i siguranta solidittii sociale.
1oate acestea pot ri, la urma urmelor, i simple speculatii.
De rapt chiar programul scrierii crtii il impiedica pe Clinescu
s-i doteze personajele cu prea multe amnunte de particu-
larizare. Pe autor il intereseaz mai mult tineretea ca stare
pentru a-i surprinde runctiunea etern a surletului, dragostea
ca procesualitate rinalist. O spune explicit in interiul luat de
I. Valerian, unde ii caracterizeaz cartea: Romanul trateaz
despre dragoste i moarte, in dou acte, unul idilic i cellalt
sumbru loc. .I:., p. 1,. Acest rr ironie, rr aprobare
poate ri extins i inteles ca o indicatie de impartialitate i
obiectiare, de neparticipare la destinul personajelor. Spre deo-
sebire de proza cu adolescenti i tineri Jim are 25 de ani, Vera
18, aa cum era ea realizat in contemporaneitate, Clinescu
incearc o cale proprie. Pentru a-i analiza consistenta, s rele-
&
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
m c dou erau modalittile posibile de abordare ale subiec-
tului: in cheie problematic, aa cum se a intampla la putin
reme dup aparitia romanului clinescian peste doi ani,
pentru exactitate, in 1.II:nII lui Mircea Lliade, sau prin ap-
sare pe momentul naiittii i candorii, deschis pe neateptate
senzualittii, ca la Ionel 1eodoreanu. lormula lui Clinescu este
antigidian, pararrazand pasajul din 1.:.I: II:..::..II .an. in
care trateaz despre romanul lui Mircea Lliade, om remarca
raptul c adolescentii si sunt banali, n-au icii, nu comit crime,
n-au nimic exotic, erotismul lor este cast i matrimonial. Jim nu
triete experiente decisie, el urmeaz o traiectorie preizibil,
conrlictul intre generatii nu este ridicat la semniricatia unei
rupturii dramatice, ci are accentele unei rezonabile ireductibi-
litti, admisibil i comprehensibil la urma urmelor. Pe de alt
parte, nici maniera lui Ionel 1eodoreanu nu este cea urmat,
dei pericolul ei nu e cu totul inlturat. Cu prudent, Clinescu
introduce termenul de lirism inc din interiul ce precede
aparitia romanului i el este consecent reluat de toti comen-
tatorii. Modelul inocat 1:jInI. I II., e aproape o abstrac-
tie, o trimitere posibil, dar nu decisi, sau decisi numai in
msura in care romanul elenistic cuprinde totui o schem de
raporturi umane cu aloare uniersal. S remarcm totui c
citarea acestei opere s-ar putea race roarte bine i in legtur
cu Ionel 1eodoreanu, despre care nimeni nu a spune c ar
aea reo constant temperamental clasic, dac lum in
considerare ca simpl licent lungimea inadmisibil, care il
exaspera pe Loinescu, a romanului scriitorului moldoean. n
realitate Clinescu este antiliric in msura in care este i anti-
gidian. Optand pentru o anume tematic, el era obligat s-o
orchestreze epic prin reactie la rormulele posibile. Am putea
spune c, dincolo de inclinatiile intelectuale i temperamentale,
clasicismul lui Clinescu, aa cum incepe s se constituie el la
nielul creatiei naratie, este mai degrab rezultatul unor res-
pingeri succesie decat cel al unei relatii de ordinul poeticii
prozei. Acel rr ironie, rr aprobare este deiza unei atitu-
dini de ateptare, deocamdat, care arat c scriitorul tia
roarte exact ce anume n. dorea s rac, rr s aib totui
intuitia roarte precis a cii de urmat.
&
G
.

C

-
5
+
7
Romanul trateaz aadar despre dragoste i moarte: pere-
chea Lros-1hanatos este, mai putin decat un nucleu tematic
uniersal, un modul, un sistem de rererinte reciproce. Cstoria
lui Jim i Vera urmeaz mortii Iaci pentru a simboliza putinta
perpeturii speciei, sinuciderea lui Siliestru este un moment
thanatic subsecent celui erotic din capitolul 1n j::.I a..
n:j:.:..., sarcina Verei este pandantul actului sumbru al
mortii lui Siliestru. Aceast oscilare e un capriciu al construc-
tiei: dei motiarea actelor personajelor este logic, compozitia
romanului las o impresie de conrectionat. Destinele persona-
jelor din actul idilic i din cel sumbru sunt paralele, intersectia
lor este destul de intampltoare i un critic iubitor de experiente
de laborator ar putea citi roarte bine pe rand capitolele incadra-
bile in primul act i apoi, unitar, pe cele din actul al doilea, rr
ca logica intelegerii s surere prea mult. Paralelismul e eident
i oit. Dar dac la nielul relatiilor dintre personaje conrlictul
se limiteaz la o opozitie intre generatii, pe planul temelor
Lros - 1hanatos, uniricarea este dat de cel dintai termen al
relatiei. Lrosul este, intr-o rorm sau alta, mereu prezent.
Umanitatea etust din casa cu molii este preocupat de cs-
torie pan la obsesie maniacal, la rel, cu nuantele de rigoare,
cele trei gratii Dora, Lola, Medy,, cupluri maritale arjate
sunt Caterina i dl. Popescu sau cumnatii lui Jim. n toat
aceast reluare a motiului Clinescu justiric intr-ader acea
arirmatie proprie a exempliricrii uniersalului ca actiitate
caracteristic pentru prozatorul clasic. Ceea ce merit remarcat
este ins raptul c preocuparea matrimonial deine scop in
sine, actiitate exclusi. 1oate personajele crtii sunt intr-un
rel sau altul teoreticieni ai cstoriei, riecare ii expune opiniile
despre aceast chestiune, le teoretizeaz, ii regleaz iata in
runctie de ele. Cstoria este aadar suportul unui actiism
steril care uniric in mediocritate toate personajele, dandu-le,
intr-ader, un aer de ramilie. Nu rac exceptie nici chiar Jim
i Vera, in raport cu care toate celelalte riguri ale romanului au,
in intentia autorului, rostul unor elemente de contrast. Consi-
derati sub unghiul acestei preocupri dominante, dl. Popescu,
Lmilian, Siliestru sau Jim nu sunt radical deosebiti, ei exempli-
ric ariante posibile. Lsand la o parte arjarea primelor dou
&!
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
personaje, autentic prin logica sa interioar este mai cu seam
Siliestru. Nu lipsesc termenii de rererint in ceea ce-l priete,
in literatura interbelic: personaje ca Mircea Balmu 1: A.u.
I.nI, sau mai ales, Lmil Codrescu u.I:, sunt uor de apropiat
de Siliestru. Ll are inhibitiile personajului lui Ibrileanu, rr a
aea ins i romantismul sau adancimea psihologic a acestuia.
Credibilitatea sa uman este poate mai prorund decat cea a
lui Jim, chiar dac sinuciderea sa, cu tot caracterul ei melodra-
matic, apare, chiar motiat logic, ca o ironie. L posibil ca
scriitorul s ri trecut, in ce priete acest personaj, pe lang un
subiect de zile mari, nu e ins mai putin aderat c Ibrileanu
a abordat tema cu man de maestru. Siliestru rmane, nu mai
putin, o rigur memorabil a romanului clinescian. 1otui el
exempliric in mai mic msur uniersalul decat mtuile
din casa cu molii. Modelul balzacian este, eident, inocabil in
ce le priete, i cuintele lui Clinescu despre ..In. 1.::.
Verioara Bette este etern - 1I,..., p. 442, pot ri reamintite
aici i pentru a relea msura in care autorul intelege s nu-i
ascund modelul. Nu om intra in detalii pe acest traseu,
pentru c analiza critic dedicat romanului clinescian a consi-
derat in modul cel mai pertinent i exhausti intreaga lume de
personaje a casei cu molii. Am remarca mai degrab preocu-
parea riecruia din aceste personaje pentru iata celuilalt. Din
solidaritate de grup, mtuile se supraegheaz reciproc i ii
supraegheaz pe toti cei intrati in aria lor de atentie. Vocatia
lor secret este aceea a intermedierii i controlului, porniri
rurianeti sublimate rac din ele nite Celestine nerealizate care
triesc cu nostalgia de a putea mijloci sau anula relatii matrimo-
niale. Din amintirile uneia la cptaiul lui Siliestru, pe care,
mort, il egheaz, arlm c l-au impiedicat s se cstoreasc
atunci cand era tanr. Aentura de tinerete a lui Siliestru, dac
s-ar ri dus la capt, ar ri aut cu toat probabilitatea conturul
idilei lui Jim cu Vera. Lste dealtrel motiul pentru care asem-
narea intre Jim i Siliestru este mai mare decat s-ar putea
crede. lr independenta dispretuitoare pe care i-o constru-
iete i apr, Jim ar ri aut cu toat probabilitatea destinul
unchiului su. n aceeai msur in care este un ideal al tuturor
personajelor, ramilia e, in romanul clinescian, organism tutelar
&"
G
.

C

-
5
+
7
ameninttor, in interiorul cruia indiidualitatea se anihileaz.
Intrat in angrenajele sale, indiidul e dizolat ca umanitate,
redus la mecanism. Pe acest teren argumentele demonstratiei
acelui des inocat clasicism al lui Clinescu gsesc justiricarea
cea mai deplin i consensul unanim al criticii.
Precizand, in 1939, c obiectiul romanului este omul ca
riint moral 1I,..., p. 44, i clariricand ce anume intelege
prin iat moral, Clinescu se inscrie deliberat intr-o roarte
determinat modalitate a epicii. Cu toate acestea nuantarea
clinescian cu priire la umorul clasic nu pleac numai
dintr-o analiz proprie a renomenologiei comicului. S-a orbit
despre comicul clinescian, in subtile disocieri, de ctre S.
Damian. De precizat este raptul c derinitia lui Clinescu in
aceast directie trimite la Bergson, rilosorul pe care, altminteri,
il respinge in msura in care orer un rundament teoretic
proustianismului, rat de care diridenta clinescian e cunos-
cut. Cci atunci cand, intr-un articol din 1938, se precizeaz:
Din contrastul dintre tipic i indiidual, din j..1Iu: .:.....:.. :
a..:nI.a.I.I In +I:,: a.:I: III..: s. n., se nate umorul clasic, in
care intr totdeauna un element de .aa.uI: u.II` :.:., o simpli-
ricatie de mti 1I,..., p. 444,, in argumentatia scriitorului se
poate gsi, topit, celebra derinitie bergsonian a comicului din
1. RI.. Du mcanique plaqu sur du iant,. Automatismul,
inteles ca reductie ultim a gesturilor i actiittilor persona-
jelor, se concretizeaz la mtuile din casa cu molii intr-o staz
permanent, in acea stare de tihn despre care, in arara
personajelor din :.:.: n.n,II, criticul orbete i intr-un articol
din 1932 1..j.. jII.:I..:I: .:. u. .. n. .. .I:... .:.,II., in I
..:+:..., I, p. 139 - 141,, din care un rragment a trecut, cu
uoare modiricri, in roman. 1ihna acestor personaje nu are
nimic de-a race cu acel otium clasic: ea este reductia acti-
ittii la iata egetati, automatism al nemicrii. L ins o
stare a igilentei, in acelai timp, un rel de ateptare a eeni-
mentului. n roman, ins, nu este opus acestei tihne sterile
un dinamism al actiittilor din partea lui Jim, cel mult el
realizeaz in mai mare msur ideea acelui otiu clasic, care nu
srarete in oblomoism aa cum, in schimb, se petrec lucru-
&#
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
rile cu Lucu Simion in 1.n::..II lui Vinea, decat din lipsa de
adancime a personajului.
Alternatiele romanului sunt pan la urm dou: cstoria,
ca actiitate sau preocupare propriu-zis, sau tihna, ca
resemnare mai mult sau mai putin aparent, sau ca renuntare
la posibilitatea unei atari actiitti.
S reenim ins la arirmatia clinescian din 1..I: ..:I.I.
cu priire la esentialitatea sexualittii ca problem, pentru
literatur. Considerand in runctie de reprezentarea remeii cati-
a scriitori romani, criticul constat existenta la acetia a unei
suriciente irile care conrineaz cu misoginia. Poetii pot ri
idealiti i didactici i deci pesimiti sau melioriti, i rea-
liti sau gnostici, pentru cei din urm caracteristic e imagi-
natia metarizic: sunt contemplatori ai realelor, poeti crezand
in rotatiile ratale, care nu rac nici o srortare spre a se deplasa
in renomenalitate 1.In.IjII u. ..:.:I.:, ed. cit., p. 225,. 1ipul e
rar la noi, Clinescu il exempliric cu Costache Conachi, dand
totodat conotatiile micii poezii aa cum e cultiat de acesta:
elogiul otiului, eocarea unei arste de aur, idila juenil.
Proidentialist prin structur, poetul realist crede in ratali-
tatea rixittii uniersale, pe care nu caut s-o modirice. ncunu-
narea geniului su e pastorala, proresand o rilosorie a otiului
care se poate intoarce spre metarizic, aa cum se intampl la
Lminescu i Blaga.
n tipologia amintit Clinescu i-ar ri gsit locul printre
realiti, i prin :.:.: n.n,II el d un echialent modern al acelei
mici poezii atat de bine descris de el insui. Llementele de
caracterizare sunt integral aplicabile primului roman clinescian:
oper de mic poezie, paradoxal nscut ca oper minor,
prelucrand otiul in ariantele sale de la tihna lanced la he-
donismul pseudoactiist al lui Jim,, imaginand o utopie a ietii
moderne relaxate, suple i neproblematice, aezand in centrul ei
idila juenil a lui Jim i a Verei, construind un rundal de culori
mai intunecate pentru a da, pe cat posibil, relier, prin contrast
luminos, unor momente care, prin sine, prin micarea lor inte-
rioar, nu-l pot obtine, i totul rr ironie, rr aprobare, rr
chiar acea sla stttoare care ddea otium-ului barbian di-
mensiunea sa de rilosorie a ietii.
&$
G
.

C

-
5
+
7
Proidentialiste sunt toate personajele crtii, ele cred intr-
un destin de mult stabilit i optiunile lor, atunci cand exist
strdania Verei de a ri aa cum rea Jim s-o ad, sinuciderea
lui Siliestru,, nu reprezint altcea decat un erort de adaptare.
n cheie sceptic Siliestru teoretizeaz acest proidentialism
ineludabil, ii consult destinul prin cele mai bizare rorme de
diinatie i, in cele din urm, ii anticipeaz intentiile. Un proi-
dentialist este, dealtrel, i Jim, pentru care toate micile intam-
plri i ezitri care il duc la nunta cu Vera au o semniricatie
logic, ocult momentan doar din cauza strbaterii prin interior
a eenimentelor, altminteri ins eident i limpede. n rine,
btranele din casa cu molii reruz orice gest care ar insemna
altcea decat conserare, i consult i ele oracole din simpl
lips de preocupri.
Clasicul e proidentialist, ne spune, implicit, Clinescu: el e
scriitorul omniscient, acel scriitor impotria cruia se reolta
Camil Petrescu, ca atare ii poate permite s comit chiar i
greeala imputat, de rapt, de un critic roarte serios, de a
aranja intalnirea dintre Jim i Vera printr-o intamplare care
are toate aparentele unui deus ex machina. Mijloacele de
realizare in planul epicului a ceea ce, oricum, trebuie s se
intample, sunt la un moment dat indirerente cat reme scriito-
rul ii cunoate personajele i tie prea bine soarta care le este
rezerat. ntr-un moment in care personajul intr in criz,
scriitorul gsea calea de a-l consolida i propune in concretetea
lui. Asemeni marelui su model care, pentru a crea, dispunea
de un intreg joc de rigurine i ppui, imaginandu-i relatiile
dintre ele, Clinescu organizeaz o scen, un decor pe care
dispune acea simpliricatie de mti care joac inc o dat
piesa dinainte tiut. Rezultatul eident al unei atari conceptii
este, in concordant, dealtrel, cu opinii teoretice exprimate intr-
o serie de articole, transrormarea personajelor in mti, in
rorme. Nici un personaj clinescian nu are o lume interioar
cu aderat: el deine exemplar dintr-o serie. De undea de
sus scriitorul ii contempl jocul, rr ironie, rr aprobare,
rr a intra in pielea nici uneia dintre rigurile sale. De a ri
existand reun element biograric in Jim, el este cu sigurant
intampltor, putand s apar doar pentru c scriitorul intelege
&%
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
eentual s se exemplirice aa cum ar ri exempliricat orice alt
tip. Desigur, in general personajele crora Clinescu le intoc-
mete in primul su roman ria caracterologic nu sunt suri-
cient de pregnante ca tipuri. Scriind :.:.: n.n,II criticul intelege
ins ce anume le lipsete pentru a deeni intr-ader aa cea.
n contiinta creatorului spiritul critic interine deci: el se las
rurat de rapte - cum spune intr-un articol, orbind despre misi-
unea romancierului - dar cu luciditate, din rationament, pstrand
mereu personajul in limitele predestinate. Scriitorul arirm un-
dea c atunci cand scrie literatur uit c este critic, dimpotri-
, criticul e mereu prezent, uitarea insi nu este altcea de-
cat procedeul critic al unei puneri temporare intre paranteze.
Dac primul roman clinescian este intr-ader un exer-
citiu, aa cum sustinea autorul, atunci exercitiul este inc al
criticului, nu al creatorului.
Marian PAPAHAGI, 1.:1:,:, in ol. . :IIn...., :.:.:
n.n,II, B., Lditura Minera, 198, p. 292-303.
NLGOI|LSCU: [.] n :.:.: n.n,II, rragmentele de des-
criptie peisagistic i cele de analiz erotic, manirestand acelai
iguros senzorialism al expresiei, incrcate de poezie, tin cump-
na portretelor de mtui arhaice proza din :.:.: n.n,II se leag
strans, e din acelai aluat translucid cu ersurile clinesciene,
cristalinul rreamt din 1n:::.. sau 1..u:, 11, 8 ~ mineralul
zaharat al portretelor ritmate din I.n.:, sau R.II: u. a:.,, dar
romanul ar ri rost, dac s-ar ri mrginit la mediul sugestiilor epice
ale corolei de mtui, in acea cas de molii i dulceturi etuste,
roman tragi-comic lsat pe seama cititorului s i-l construiasc,
pornind de la cariatidele senile ridicate de autor. Marele erou al
acestui roman, proresorul Siliestru, poate ri socotit o cheie
critic pentru 1nIa: :III.I, ce a urmat: umorul clinescian
atinge maxima tensiune in intalnirea proresorului cu ngerul
Mortii ersurile intitulate A.I:n.II: par un joc nu rr comic al
gratuittii tehnice, o desrurare liric mecanic ce imbrac iul
liric, spre a imprumuta termeni celebrei derinitii a lui Bergson,.
Ion NLGOI|LSCU, ..II:..I . :IIn...., in ol. I:. In..a
n:.I ..I:I.., B., Lditura Cartea romaneasc, 1980. p. .
&&
G
.

C

-
5
+
7
MICU: [] nainte de editarea primului olum de ersuri,
G. Clinescu s-a releat - in 1933 - ca romancier. Parodie a
literaturii desuet-patriarhale a intoarcerii la cuib, :.:.: n.n,II
e, in acelai timp, o scriere in care la adpostul rictiunii, autorul
se autoportretizeaz i zugrete ambianta ramilial dintr-un
mediu mic-burghez analog celui in care el insui copilrise i ii
trise adolescenta. Naratiunea eolueaz pe un rond de poezie
a etustului, a increatului i a dezagregrii, idila incheiat prin
cstorie a cuplului Jim - Vera riind inrtiat ca o negatie a
mediului surocant in care ietuiete inainte de nunt iitorul
mire. Lista de babe celibatare, mtuile lui Jim, locatarele casei
cu molii, simbolizeaz sterilitatea. Ldiriciul cu pereti in care
ele egheaz ca intr-o trist izuin, ocrotete un mod de
existent propriu unor randuieli anacronic balcanice, un climat
moral perpetuat din epoca matriarhatului. Prin opozitie, cs-
nicia celor doi tineri deine simbolul preracerii innoitoare, al
instaurrii lumii moderne pe ruinele celei echi, al triumrului
ciilizatiei asupra naturii primare.
n urmtoarele romane, scriitorul, aloriricandu-i plenar
darurile de creator epic, ii aplic totodat integral conceptia
despre roman: o conceptie clasicizant, diametral opus celei
proresate de adeptii autenticittii. Gidismul i proustismul au
rost dezauate de Clinescu, explicit, in deceniul al patrulea. n
urmtoarele decenii, propria sa creatie romanesc aea s
benericieze totui de inoatiile introduse de ctre Proust i
Gide, acestea riind integrate ins modalittii clasicizante, con-
cretizat mai cu seam in creatia tipologic. []
Dumitru MICU, 1:.I:n:: .:.:.:..II.: I:I.:.I:n:).
. :IIn...., in ...:: I.:.I. : II:..::..II .an., B., Lditura
Iriana, 1995, p. 141-142.
&'
C
A
R
T
E
A

N
U
N
|
l
l
7:I.I ..nII. .................................................................................................
O srutare in tren.......................................................................................... 12
Casa cu molii ................................................................................................. 2
Masa celor zece ............................................................................................. 41
Lola, Dora i Medy ...................................................................................... 55
Oracolul lui Bobby .................................................................................. 1
Planet de tanr ............................................................................................ 8
O partid de natatie .................................................................................. 100
Pitia modern i cile soartei ................................................................... 111
Ce are Vera noastr .................................................................................. 124
Lros asiatic ................................................................................................. 131
Mme Policrat et C-nia .............................................................................. 146
Marele dian ............................................................................................... 159
Neliniti prenuptiale ................................................................................. 10
O gal de box............................................................................................. 181
Vino din Lian, mireas! ......................................................................... 194
Oglinda constelat .................................................................................... 210
n patul meu noaptea am cutat pre cel ce iubete
surletul meu ................................................................................................ 222
ngerul din casa cu molii .......................................................................... 235
Moartea lui Siliestru ................................................................................ 24
lacerea lumii ............................................................................................... 254
R.1..In,. I.:.I.II:..:.. ............................................................................... 261
S M R