Drama Mesterul Manole de Lucian Blaga, inspirata din mitul popular al jertfei pentru creatie, este o drama de idei,

cu caracter profund filozofic si expresionist. Eroul dramei, preluat din balada, se defineste, inca de la inceput, deopotriva prin cultul vietii si prin patima creatiei. Din veneratia fata de viata a eroului deriva rezistenta la solutia jertfei si deci drama lui Manole. Eroul accepta fara dificultate jertfirea unui om, implorind doar ca acesta sa nu fie unul apropiat lui, supunindu-se si diminuindu-si durerea, minat de pasiunea creatiei. Personajul principal al dramei este Manole care reprezinta artistul absolut, un simbol al creatorului. Personaj complex si rotund, Mesterul Manole trece printr-un conflict psihologic acut: Launtric, un demon imi striga Cladeste! Pamintul se-mpotriveste si-mi striga:Jertfeste!. Conflictul tragic, adica ireductibil, e intre impulsul creator si pretuirea vietii umane ca valoare suprema. In acelasi timp, Manole este un personaj expresionist, plasmuit intr-un caracter meditativ, departe de modelul folcloric, astfel incadrindu-se in mitul blagian al Marelui Anonim, al Supraomului. Manole este tulburat, razvratit si dezlantuit :Striga:Cum e?Cine e? Ce e?/Furia subt pamint e fara margini si nu mai sfirseste. La inceput el refuza cu indaratnicie sa jertfeasca o viata umana , intrucit nu este crestineste, insa ,cind dezamagirea il rapune, el se resemneaza si savirseste acest act luciferic. Mesterul este rapus de o durere profunda, de chin, de vinovatie cind soarta o alege pe sotia sa Mira ca jertfa: Nu, nu mai pot rasufla!. Moartea tragica a lui Manole simbolizeaza idealul sau: iubirea si creatia, el atingind absolutul prin creatia sa, zamislita din suferinta si sacrificiu, si cucerind astfel eternitatea.

Deoarece biserica de sapte ani tot se darima, mesterul isi pierde orice speranta si este dezamagit si se razvrateste impotriva sortii sale. Mai apoi el se supune patimii de creatie si accepta jertfa omeneasca in numele creatiei, fiind un nefericit. Atunci cind se iveste Mira si el isi da seama ca ea va trebui cladita in zidul bisericii el este sfisiat de o durere nepaminteasca, metafizica, insa el nu incalca juramintul ci singur duce pina la capat ridicarea zidului.