Aveam dreptate cand imi spuneam ca e mai bine sa ma indragostesc de clipe. Doare mai putin.

M-am contrazis singura, am inchis ochii si m-am jucat cu destinul, fortandu-l, mintinduma ca nici macar nu cred in el. Mi-am ingropat toate temerile si principiile, sperand ca, intr-o singura clipa, un singur om imi va putea oferi toate raspunsurile. Nu am stiut, poate, nici eu, sa pun intrebarile potrivite. Iar asta e unul din momentele acelea cand ma gandesc ca e ca si atunci cand te loveste o masina. Unde as fugi daca as mai avea timp. i cat o sa dureze. i cum o sa rezist. i mai ales, de ce!. Imi trec prin minte, ca niste flash-uri, franturi de conversatii, cuvinte, sarutari, ganduri. imteam de la inceput ca e prea frumos ca sa fie adevarat. i nu e"ista nimeni pe lumea asta care sa poata sa ma invete ca acum sa fiu cinica, nemiloasa, sa uit, sa nu mai fiu eu. a nu mai simt. a nu mai tac. a imi alung furtunile din suflet cu un potop de motive contrafacute. #and incerc sa nu ma mai gandesc, sa nu sper, sa nu tremur, sa nu astept nimic nimic nimic, ma cuprinde e"act senzatia aceea de neputinta care e"ista in fraza $ as pleca acum cu tine in lume, dar!$. %ram doar la un pas de acel & departe $ care ne-ar fi salvat pe amandoi. % intotdeauna mult prea simplu sa fugi! tiu ca dupa unele afirmatii nu poti spune pur si simplu & dar $!.'e anuleaza. Nu poti spune & vreau totul, dar!.$ i nici & as face orice pentru tine, dar!.$ Intotdeauna ma agat de blestematele astea de cuvinte de parca lumea ar incepe si s-ar termina cu ele. Un $ buna dimineata $ soptit de tine imi intoarce lumea pe dos in cel mai luminos mod posibil, apoi tacerea lunga care-I urmeaza ma sfasie pe dinauntru si ma face sa ma gandesc la acel & dar $ nespus din propozitiile noastre nesincronizate. Dar!asa sunt eu. (andesc prea mult, analizez prea mult, iubesc prea mult. Imi rasucesc singura cutitul in rana asta care este, oricum, mult prea proaspata ca sa ma lase sa simt altceva. Ultimele zile au trecut asa, fara timp. M-am lasat pur si simplu in voia orelor si secundelor, gustand amaraciunea din cafeaua bauta singura, gandindu-ma la noi, la ce va mai ramane din noi. Mi-e teama de peretii mei si oglinda care are mereu ceva de reprosat. i care imi tot sopteste noaptea!.$ )i-am spus eu!$. Mi-e atat de teama sa raman singura cu mine si sa accept faptul ca intr-un mod dezastruos, mi se vor frange aripile la spate.

Ma lupt cu mine sa nu pun prea multe intrebari. a nu cer, sa nu vreau. Ultimele zile au trecut simetric, cenusii si reci. Nu-mi incalzeste cu nimic nelinistea faptul ca tu poate suferi la fel ca mine. & totul va fi bine $ mi-am spus la inceput. i n-a fost. Am incercat sa ma abtin de la justificari, mesaje, telefoane, messenger, mail, tone de cafea. Am incercat sa tac in loc sa urlu, sa ma ghemuiesc sub plapuma si sa ma fac micamica, sperand ca astfel o sa ma evapor incet si nimeni nu va observa. N-a mers! i apoi, in linistea aia care imi apasa sufletul, mi te-am imaginat soptindu-mi la ureche de mii de ori $ te iubesc, stii*$ Unde sa dispar* Nu e"ista un loc pentru mine