Dragostea

Dragostea este ndelung rbdtoare, este plin de buntate: dragostea nu pizmuiete;

dragostea nu se laud, nu se umfl de mndrie, nu se poart necuviincios, nu caut folosul su, nu se mnie, nu se gndete la ru, acopere totul, crede totul, ndjduiete totul, sufere totul. 1 Corinteni 13:4

Din puct de vedere psihologic, dragostea si procesele afective ce aceasta le implica, alcatuiesc fondul si latura energetica a vietii psihice si comportamentului uman, ce intevin ca surse de energie interna care potenteaza activitatea sau chiar ca imbolduri catre anumite actiuni. Sa fim seriosi.. nimeni nu se gandeste la "definitia stiintifica" atunci cand este pe cale de a se indragosti. Mintea incepe sa "nascoceasca" imagini, ipostaze, dialoguri... Ce este dragostea? Ce cuvinte pot invalui acest termen pentru a-i conferi statutul optim? Daca exageram? Sau daca din contra, suntem prea modesti? Dragostea adevarata este evidenta, nu poate fi ascunsa, respira prin intermediul nostru, capata culoare si lumina, prin fiecare gest, cuvant. Cine poate spune ca nu iubeste? Iubim mereu, dar de cate ori am iubit cu adevarat o persoana? De cate putem spune ca am simtit fluturi in stomac si ca ne bate inima mai repede cand am vazut pe cineva? O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara, unei flori fara petale, unui arbore fara pamant. Fara dragoste suntem pusti, goi sufleteste. Dragostea ne da taria sa trecem peste obstacole, sa triumfam, sa fim mai toleranti, este unirea a doua trupuri intr-un singur suflet. Incandescenta, pasionala, ne poarta pe aripi, ne inalta pe taramuri neimaginate, ne picteaza un zambet in suflet si pe buze chiar si atunci cand inimile ne sunt mahnite, ne

implineste. Iubim sa iubim, dar stim cum s-o facem? Stim sa ne daruim? Dragostea este intotdeuna draguta si rabdatoare, niciodata nu e geloasa. Dragostea nu e laudaroasa sau increzuta. Nu este nepoliticoasa sau egoista. Dragostea nu supara si nu poarta pica. Dragostea nu gaseste placere in pacatele altora, dar gaseste placere in adevar. Este gata intotdeauna sa ierte, sa aiba incredere, sa spere si sa indure orice urmeaza. Cand o ai in maini, esti stapanul universului, incombatabil, simti ca poti pasi pe ape, poti zbura in vazduhul nemarginit - ti-e dor de rasuflarea celuilalt, inchizi ochii, si te vezi purtat in bratele iubirii infinite. Fiecare are nevoie de dragoste, fiecare are nevoie de un suflet alaturi, de echilibru, liniste suflteasca, de frumusetea zilelor si noptilor petrecute in doi. Inseamna sa te daruiesti, sa stii sa tresalti in tonalitati inalte pe culmile raiului, este focul ce ne purifica. Dragostea inseamna cugetare, hotarare, a te angaja printr-o promisiune, este jocul in care amandoi pot castiga. Iubirea nu are legi, granite, frane. Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi, orbii o pot vedea, invalizii o pot simti. Nu te lasa sa gresesti, si cand o faci are puterea de a spune TE IERT. "In iubire totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos." (Tudor Arghezi) "Dragostea este singura floare care creste si infloreste fara ajutorul anotimpurilor." (Kahlil Gibran) In dragoste trebuie sa fii sclav si stapan, precum un mestesugar care-si creeaza opera. Cine a zis macar o data un sincer TE IUBESC? Dar cine si-a intarit spusele prin vorbe? Acela este intradevar maret, demn de laude, pus pe un piedestal. Invata sa iubesti, pentru ca dragostea este ca un fruct, daca ii oferi cele necesare, se coace in armonie.

Dragostea ne innobileaza sufletele pagane, ne da calitatea de a fi umani si posibilitatea de avea un colt din eternitate. Rodul ei este viata insasi de pe intreg pamantul. Ea este idealul multor naivi (dupa unii) dar cu siguranta acei oameni la sfarsit vor

putea spune ca nu au trait degeaba, vor putea privi cu demnitate si mandrie in urma stiind ca ei au existat, exista si vor exista mereu in sufletul cuiva drag. Din cugetarile unui suflet ranit am ales sa vorbesc despre dragoste intr-o maniera romantica si melancolica asa cum ma simt eu acum. Hmm,ceofidragostea? Un sentiment o traire.o emotie intensae acel ceva ce te face sa visezie fericirea. Dragostea, sau iubirea o cautam mereu, este scopul vietii noastre. Ea ne da forta sa mergem mai departe, sa razbim atunci cand simtim ca viata ne-a secatuit de vlaga. E cel mai pretios sentiment dintre toate, cel mai altruist, mai pur si mai cast. Cu totii ne dorim sa gasim acea persoana minunata langa care sa simtim ca traim intens fiecare clipa, ca nimic nu este banal si intamplator. Ea nu poate fi ceva de moment este ceva ce dureaza o viata, care ne consuma si ne implineste intreaga fiinta. Desi suntem trecatori ca florile, ca ploile caldute de vara dragostea este acel ceva ce ne inscrie in etern.

Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci. - (Paulo Coelho)
Dragostea implica daruire totala, o credinta sfanta in ceva in cineva. Este o sclipire, o ratacire de moment ce ne schimba si ne preface intreaga viata, intreaga fiinta. Este o comuniune trup si suflet liber consimtita care ne inalta, ne face sa fim mai buni, mai frumosi. Unii ar numi-o refacerea mitului androginului caci asta a dorit Creatorul nostru pentru noi. Iar noi ne supunem acestei vointe divine. El a dat fiecaruia dintre noi un suflet pereche si odata cu el pasiunea cautarii lui. Nu a dorit ca noi sa fim singuri si nefericiti (caci asta inseamna singuratatea) si ne-a inzestrat cu tot potentialul de a ne regasi, de a ne intregi, de a fi un tot universal suficient sie insusi. Dragostea se citeste in ochii iubitului, poarta catre sufletul lui. Daca ai privit odata adanc in acei ochi esti pierdut pentru totdeauna. Vei dori sa existi doar pentru a te regasi in acea privire si iti va fi suficient.

Umblam hai-hui prin lume cautand ceva nedeslusit, iar cand il gasim multi dintre noi refuza sa accepte aceasta esenta a vietii atat de intensa, de complexa si complicata , preferand ceva simplu si superficial. Probabil se tem... si teama este inamicul numarul unu al fericirii. Aceasta teama este devoratoare si nu ne lasa sa fim fericiti asa cum ne-a fost predestinat sa fim. Destinul nu este un dat implacabil, el poate fi modelat. Este un act de vointa si liber arbitru: accepti fericirea sau pleci in cautarea nefericirii. Fericirea poate fi chiar langa noi trebuie doar sa o imbratisam sa-i dam o sansa de a fi. Intr-o revelatie de moment vom intelege. Uneori dragostea doare si nu exista alt antidot decat suferinta pana la limita cea mai de jos pentru a o intelege si a o accepta , pentru a putea merge mai departe. Privim muti de uimire in fata mirajului ei, riscam totul pentru a o avea, sau alteori ii intoarcem spatele nerecunoscatori. Cert este ca trebuie sa luptam pentru ea, sa o cautam, sa ne deschidem sufletul in fata ei, iar atunci cand o gasim sa o pretuim ca pe cel mai frumos dar pe care ni l-a lasat Dumneezeu noua muritorilor.