Omul şi umanismul

Antropologia filosofică e disciplina care dintr-o perspectivă generalizatoare ,

încearcă să raspundă la intebări privind esenţa omului ca formă specifică de existenţă ,
raporturile sale cu natura despre relaţiile lui cu lumea valorii si culturii, despre modul în care
individul uman devine peronalitate .
O asemenea disciplină filosofica e mai cu seamă a secolului XX . Ca disciplină de
sinteza antropologia filosofică generalizează datele oferite de ştiinţele biologice , sociale ,
de psihologie , date semnificative pentru ceea ce este mai ales , pentru ceea ce devine omul
în această lume confundată cu multiple provocări .
O contribuţie deosebită la cunoaşterea omului a adus-o psihanaliza lui Freud şi a
adepţilor acestei şcoli de cercetare , despre inconştientul uman şi relaţiilor lui cu conştiinţa
şi comportamentul uman de care antropologia filosofică beneficiază pentru înţelegerea şi
explicarea fiinţei noastre .
Dezbaterea teoretico-filosofică a problematicii suscitate de înţelegere a omului ia în
considerare totodata , toate contribuţiile semnificative ale marilor filosofi , incepând cu
Aristotel , continuând cu Pascal , Kant , Hegel în epoca modernă şi sfârşind cu filosofii
secolului XX , îndeosebi cu existenţialiştii , care au pus în evidenţă istoricitatea fiinţei umane
.
Antropologia filosofică a constituit o preocupare de seamă şi pentru gândirea
filosofică românească . Între aceştia , Mihai Rarea aduce o contribuţie remarcabilă la
antropologia filosofică in lucrarea “Explicarea omului” .
Mihai Rarea , având şi o temeincă pregătire psihologică pune accentul pe
particularităţile psihologice ale omului .
Omul a fost definit de filosofi in multiple moduri . Bless Pascal a socotit printre
primii că omul e o fiinţă fragilă . Deşi fragil din punct de vedere biologic , omul adaugă Pascal
e o fiinţă gânditoare .