comunicatorii si cautarea in comun a unei solutii .

Parteneriatul comunicatorilor,
altfel spus, faptul ca acestia nu se simt fortati sa-si abandoneze propriile
ganduri , interese sau valori , contribuie la instaurarea unui climat suportiv.
(3) Sansele ca receptorul sa aiba 0 reactie defensiva sunt sporite de emitentul
care pare sa se angajeze in comunicare cu un plan bine pus la punct si ascuns. In
aceasta situatie, emitentul lasa impresia ca joaca un rol si ca urmareste
manipularea celorlalti, (Se poate constata foarte bine acest aspect in
comunicarea politica.) Pe de alta parte, comportamentele comunicationale
spontane, in acord cu care emitentul pare onest , franc si tara motivatii ascunse,
diminueaza atitudinea defensiva a receptorului.
(4) Climatul defensiv se asociaza foarte adesea cu abordarea irnpersonala a
situatiei de comunicare. Receptoru l care se vede tratat in mod .neutru" (ca
simplu obiect) va da dovada de multa retinere in continuarea comunicarii.
Dimpotriva, atunci cand emitentul dovedeste ca ii pasa de receptor, ca ll
respecta ca ii doreste - cu adevarat - binele, se instaleaza 0 stare de empatie
confortabila, proprie climatului suportiv.
(5) Reactiile defensive sunt generate si de catre comunicatorii care dau de
inteles ca au un statut superior, prin putere, bogatie, inteligenta, carac teristici
fizice etc. Constienti fiind ca asemenea diferente exista si sunt, de altfel,
inevitabile, comun icatorii abili trebuie sa sugereze semenilor lor ca nu acorda
acestora 0 irnportanta prea mare. Asumarea egalitatii de statut este 0 conditie
sine qua non pentru reusita oricarui act de comunicare.
(6) In sfars it, persoanele care au 0 atitudine dogmatica, sugerand ca ele detin
adevarul absolut, etalonul moralitatii, gustul desavarsit etc. indreptatesc
atitudinea defensiva a semenilor lor submineaza procesul de comunicare la
care se angajeaza, Climatu l supo rtiv pe care il necesita 0 comunicare eficace Ie
impune comunicatorilor voi nta de a experimenta, de a explora si de a adopta noi
atitudi ni, convingeri sau comportarnente.
106
4. FORME ALE COMUNICARII
Tipurile de comunicare pe care Ie vom prezenta succint in ceJe ce urmeaza
nu sunt determinate printr -o procedura logica riguroasa - mai exact, ele nu
respecta pe deplin conditiile exclusivitatii si completitudini i - subzista, ca
atare, mai curand in orizont metodologic decat in sanul realitatii. Totusi ,
cunoasterea lor poate juca un rol determinant in intelegerea complexitatii
procesului global de comunicare.
4.1. COMUNfCAREA VERBAL.4. Sf COMUNfCAREA NONVERBALA
Cea mai importanta distinctie privind actele de comunicare are drept criteriu
natura semne/or utilizate. In acest sens, va fi considerata verba/a acea forma de
comunicare in care intervin exclusiv cuvinte - fie in var ianta acustica, fie in
variants grafica - si nonverbald, comunicarea realizata cu aj utorul indicilor,
iconilor sau simbolurilor.
4.1.1. COMUNICAREA VERBALA. Secve nta verbala a oricarui proces de
comunicare se realizeaza exclusiv prin intermediul cuvintelor si serveste, cu
precadere, la formularea, stocarea si transmiterea cunostintelor, Evident,
mesajele din comunicarea verbal a pot sa se refere si la emotii, sentimente,
dorinte, atitudini, intentii, angajamente etc. si se pot asocia cu multiple forme de
influentare, desi, evident, componenta cognitiva este cea mai importanta,
Prin raportare la parametri i comunicarii, secventele comunicative verbale se
individualizeaza prin urmatoarele caracteristici:
I. arta cornunicarii verbale se insuseste, cu precadere, prin studiu
sistematic;
2. facand abstractie de unele cazuri exceptiona le (hipnoza, nebunie, betic,
consum de droguri etc.), comunicatorii interactioneaza in mod voluntar;
3. mesajele verbale sunt, de cele mai multe ori, bine articulate;
4. codul folosit consta dintr -un tezaur de cuvinte - lexicul sau dictionarul
- din regulile gramaticale ce guverneaza combinatiile de cuv inte, astfel
incat comunicatorii sa poata formula si recunoaste secventele verbale
corecte;
5. situatiile la care se face referire prin intermediul mesajelor pot fi, in
egala masura, concrete sau abstracte;
6. canalul de transmitere poate fi acustic sau vizual si, din aceasta
pricina, prezinta numeroase obstacole.
La proprietatile de mai sus, sunt de adaugat cateva trasaturi care vizeaza
actele realizate in mod necesar de emitent si receptor, oricare ar f procesul de
comunicare in care se implica:
107
I. autodezvaluirea verbals este relativ restransa si cuprinde informatii
preponderent"neutre";
2. angajandu-se intr-un act de comunicare verbala, comunicatorii
asurna 0 apropierede statut intra intr-orelatiede respectreciproc;
3. infonnareasemantica (sau referirea) este remarcabilde bogatasi poate
viza toate domenii lerealitatii;
4. influentarea prin mesaje verbale este eficace mai mult sub raport
cognitivsau sub raport comportamentalsimai putinsub raportafectiv.
Comunicareaverbalase desfasoara fiesub forma orald, fie subforma scrisd.
Dupa estimarile unor cecetatori, vorbirii si ascu ltarii (prin care se realizeaza
comunicareaorala) Iise dedica mai multtimp si, implicit,mai multaimportanta
decatscrierii si citirii (prin care se realizeazacomunicarea sen sa).
Astfel, Ray Birdwhistella facut interesantaconstatareca din totalul timpului
consacrat comunicarii verbale, 53% este alocat ascultarii, 16 % vorbirii, 14 %
scrierii si 17 % citi rii. Potr ivit ace luiasi autor, 0 persoana vorbeste pe zi circa
zece minute, iar 0 propozitie obisnuita (din limba engleza) dureaza aproximativ
doua secunde si jurnatate.
Dincolo de exactitatea acestor cifre, un lucru este indiscutabil: comunicam
verbalmaiales in variantaoralasine plasam,de cele mai multe ori,In ipostaza
deasc ultatori.
Primul aspect semnificativ al comunicarii ora le este acela ca ea nu poate fi
deslusitaconvenabi ldecatincadrulspatio-ternporalincare semani festa.Aceste
circurnstante ale vor birii si ale ascultarii pot avea 0 influenta decis iva asupra
actelor de Iimbaj realiza te. Nu este totuna, de pilda, daca doi inter locutori
discuta pe peronul uneigari(cand trenul unuia e gata de plecare), la 0 receptie,
insala deasteptarea unui cabinet dentar saula 0 sedintade lucru.
Dat fiind faptu l ca, de cele mai mul te ori, comunicarea orala se rea lizeaza
fata-in-fata,emi terea variaza permanentin functie de retroactiunea receptorul ui.
Cum principiul parci mon iei pare sa guvemeze intreaga comuni care, nu este
surpri nzatoare tendinta de a reduce la minimum semnele din componenta
mesaj elor ora le.In acest sens, mai ales atuncicand interlocutoriise cunoscintr-
o oarecarc masura, cuvintele fie sunt cu totul omis e, fie sunt inlocuite cu semne
nonverbaleechivalente,fie suntemisesub0 forma abreviata.
Spre exemplu,in locsa spuna cinevapoatesa arat ecudegetul in sus
sau, la felde bine, poate sa se bata cu mana pe umar; tot astfel ,in subcodurile
elevilo r,pseudocuvintelede genul.proful'', "bacul"sau "di riga" iau dince in ce
mai mult locul cuvintelor corespunzatoare din vocabularul standard.
Raportandu-se la retroactiunea receptorului, emitentul poate repeta de mai
multe ori un mesaj, daca sesizeaza ca acesta nu a fost receptat, il poate
refonnula,daca banuieste ca nua fostinteles sause poate opridin vorbire,daca
tacerea prelungita si nej ustificata a alocutorului ii sugereaza un refuz al
recep tarii. Ar fi de mentionat, apoi, ca in comunicarea orala, cuv intele sunt
108
emise interpretate intr-un foarte bogat context de semne nonverbale. Uneori
nuconteazaatatde mult ce spui,cifelul cum spui.
Datorita dispunerii actelor de comunicare orala de-a lungul unei axe
temporale unidirectionale, vorbitorul este supus unor constrangeri serioase; in
speta, el trebuie sa reduca pe cat este posi bi l opririle, reveniri le si pauzele
reflexive' . Vorbitorul care si -ar lngadu iintr-o discutie un rastirnp de gandire de
cateva minute si-ar pierde toti ascultatorii. De altfe l, presiunea temporals este
responsabila in mare rnasura de forma mai putin elaborata a mesaj elor din
comunicareaorala,
Canalul de transmitere are 0 calitate slaba, continand foarte mul te obstacole
si, tocmai de aceea, mesajele oral e sunt redundante, se asoc iaza cu mesaje
nonverbale substantiale, au (foarte adesea) 0 forma elip tica si sunt mai putin
elaboratedec at mesajele scrise.Din aceasta cauza, interpretarea mesajel ororale
trebuiesa fie contextuala.
Performanta in vorbire a unui comunicator este influentata in mod
semnificativde urmatoriioptfactori:
I. stab ilirea unor obiective specifice, masurabile si usor de atins intr-un
rastimpscurt;
2. cunoasterea interlocutorului;
3. alegereaunui contextfavorabil;
4. planificareavorbirii (nu insa compunereaindetaliu a mesajului);
5. manifestareauneiatitudini pot rivitepentru 0 comunicaredirects :
6. folosirea unui raportjust intre informat ia si redundanta mesajul ui;
7. receptareaact ivaaretroactiuniiinterlocutorului;
8. adaptareacont inua lasituatiadecomunicare.
In general, vorn fi apreciati ca buni vorbitori numai daca (a) oferim exact
informatia pe care 0 cere interlocutorul, (b) sustinem cu sincer itate propozit ii
care pot fi probate intr-o masura rezonabila, (c) suntem relevanti si (d)
formu lam mesaje clar e,exacte,scurt esiconsecvente.
Deosebitde cornplexa se dovedestea ficomunicareaora ls dinperspectiva
alocutorului. Est e de constatat inai nte de toate ca pres iunea temporals apasa
asupra acestuia intr-o rnasura mai mare deca t asupra vorbitorul ui, intrucat el
trebuie sa receptioneze si sa interpreteze mesajele primite in "cadenta" stabi lita
de vorbi tor. Or icat de atent, act iv direct ar participa la realizarea unui act de
limbaj oral, alocutorul poate fi depasi t de situatie, mai ales daca redundanta
mesajelor este foarte mi ca. Neputandu-se bizui pe anticiparea unei parti
suficiente din mesajul careii este adusla cunostinta,elnu poateprocesaintimp
util toate semnaleletransmise astfel comunicareaesueaza,
Locu l aparte pe care Il ocupa ascultarea in cadrul comunicari i verbale i-a
1 Charles P. Bouton, La signification . Contribution a une linguistique de 10 parole.
Editions Klincksieck, Paris, 1979,p. 176.
109
facut pe cercetatori sa abordeze aceasta activitate de-o maniera analities. Unul
dintre rezultatele remarcabile la care s-a ajuns In urma acestor investigatii 11
constituie precizarea etapelor care sunt parcurse In rastimpul ascultarir':
I . pereeperea sunetelor,
2. focalizarea atentiei,
3. intelegerea si
4. memorarea.
In primul stadiu al ascultarii, receptorul aude, printr-un proces mecanic sau
reflex, semnele transmise de emitent. Ascultarea nu este Inca realizata, deoarece
reactia receptorului nu este intelectuala ~ emotionala, ci doar pur fizica;
deocamdata se poate spune doar ca urechile acestuia au captat anumiti stimuli
acustici din mediu.
A doua etapa a ascultari i - atentia (selective} - aduce cu sine foca lizarea
perceptiei alocutorului asupra unora dintre stimulii acustici In care este
"Imbaiat". Acordarea atentiei unui mesaj pare a fi la indemana tuturor si, intr -un
fel, este de la sine inteleasa. De aceea, poate parea surprinzator multora faptul
ca, In general , nu acordam intreaga atentie unui mesaj mai mult de douazeci de
secunde. Doar capacitatea de a .refocaliza" atentia ne permite sa procesam un
mesaj de dimensiuni mario Atentia presupune atitudine receptiva si vioiciune
mentala. Evident, nu putem fi atenti la un mesaj si, implicit, nu-I ascultarn, daca
suntem prea obositi sau foarte preo cupati de alte lucruri . Spre exemplu, daca
sunt cufundat In lectura unei carti, se prea poate sa nu acord nici 0 atentie
vorbelor colegului de langa mine. De asemenea, atentia este subrezita daca
mintea este lasata sa cutreiere In directii diferite sau daca semnificatia mesajului
transmis aduce atingere stimei de sine. Cele mai multe critici genereaza un refuz
al ascultar ii. Intrucat nu este prea versat In arta sociala a prefacatoriei , copilul
poate arata foarte d ar ca nu da atentie mesaj ului critic care Ii este transmis,
punandu-si pur si simplu mainile la urechi.
Cel de-al treilea stadi u al ascultarii - intelegerea - coinc ide cu actiunea de
decodificare. Alocutorul pune In corespondents semnalele receptionate cu
obiectele mentale pe care le are depozitate In memorie, potrivit codulu i utilizat
In actul de limbaj respectiv. Desi ne place sa credem ca uneori ne putem face
intelesi pe deplin de ascultatori, trebu ie sa acceptam faptul ca nu avem puterea
de a predetermina decodificarea realizata de acestia, De fapt, nimeni nu poate sti
ce anume a selectat receptorul din mesaj ul pe care i I-am trans mis si ce corelatii
anume a stabilit. Fiecare dintre noi a experimentat probabi l intelegerea unui
mesaj In contrast vadit cu intentia vorbitorului.
Urmatoarea etapa a ascultarii (pentru unii, si ultima) - memararea - este
procesul prin car e se determina ceea ce este important si demn de a fi introdus In
2 Larry Barker, Communication, 4
th
ed., Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey,
1987.
110
"baza noastra de date". Notitele pe care Ie iau studentii In timp ul unei prelegeri,
de pi Ida, slujesc tocmai acestei faze de selectare si inre gistrare in mernorie a
cunostintelor considerate a fi importante.
In prelungirea celor patru etape necesare ale ascultari i ar putea fi plasate,
dupa unii autori, Inca doua: evaluarea (sau aprecierea crit ica a mesaj ului) si
formularea unui raspuns, ca reactie la actiunea ver bala a emitentului. Or,
raspunsul receptorului coincide cu un element al comunicari i, retroact iunea.
Analizand a doua etapa a ascultarii, atentia selectiva, am facut precizarea ca
ea nu este posibila rara adoptarea unei atitudini receptive. Insa, nu toti oamenii
sunt ascultatori activi si participativi, pe masura dorintei vor bitorilor. Foarte
adesea, cei mai multi dintre noi suntem ascultatori de proasta calitate,
intruchipand - In ponderi diferite - urmatoarele tipur i de comun icatori:
1. ascultatorul lenes,
2. ascultdtorul eare isi asteaptd rdndul sa vorbeascd,
3. ascultdtorul nesigur,
4. ascultdtorul egotist si
5. ascultatorul eaneurent.
Ascultatori i lenes i nu receptioneaza si nu inteleg mesajele care Ie sunt
trans mise de vorbitor pentru ca nici nu incearca sa intel eaga ceea ce Ii se spune.
De cele mai multe ori ei isi mascheaza comoditatea (ca sa nu spunem lenea) ,
declarandu-se obositi , dezinteresati sau plictisiti.
Pentru ascultatori i care ~ asteapta randul sa vorbeasca (take-turns listener),
comunicarea orala devine impo rtanta numai prin interventiile lor ca vorbitori .
Preocupati sa nu scape nici 0 ocazie de a spune ceva, aces ti oportunisti vor
desconsidera spusele interlocutorilor.
Ascultatorii nes iguri sunt oarecum caraghiosi si demni de compatimit ,
intrucat, In rastimpul unei comunicari orale, sunt permanent ingrijo rati de ceea
ce urmeaza sa spuna, Fiind preocupati de pregatirea propriilor mesaj e, ei nu au
cum sa acorde atentie mesaj elor celorlalti .
Deloc rare sunt si situatiile de comunicare In care se manifesta ascultdtorul
egotist, adica individul care acorda 0 importanta exagerata propriei persoane.
Cata vreme discutiile se refera la probleme care nu au nici 0 legatura cu
persoana sa, el nu va catadicsi sa participe la ele nici macar ca ascultator. Indata,
insa, ce discutiile 11 privesc In mod direct, ascultatorul egot ist se invioreaza
brusc, devine atent si incearca sa monopolizeze comunicarea. Entuziasmul va
disparea la fel de brusc cum a luat nastere, 0 data ce interlocutorii tree la
abordarea altor probleme, neutre pentru el.
In sfarsit, pot fi considerati ascultatori concurenti toti aceia care trateaza
procesul de comunicare ca pe 0 competitie. Ei nu se simt bine decat daca Ii
transforms pe toti ceilalti participanti la comunicare In ascultatori constanti.
Cum acest lucru este dificil de realizat, ei se pot multumi daca, In ult ima
instanta, vorbesc mai mult decat partenerii lor de dialo g. Preocupati sa
III
contabilizeze timpii de vorbire, respecti v de ascultare, ascultatorii concurenti nu
au cum sa recepti oneze si sa interpreteze corect mesajele puse in j oe.
Tn consonanta cu cele afirmate mai sus pot sta consideratiile privind
barierele din calea comunicarir', care cauzeaza tot atatea obstaculari sau
impedimente ale ascultarii veritabile:
I . diferentele de perceptie,
2. concluziile pripite,
3. stereotipiile,
4. lipsa de interes,
5. lipsa de cunoast e re,
6. dificultiitile de exprimare,
7. emotiile
8. tipul de personalitate.
(I) Diferentele de perceptie care ingreuneaza ascultarea si, in general,
comunicarea sunt legate de particularitatile biologice, psihice si sociale ale
interlocutori lor: sexu l, varsta , starea de sanatate, acui tatea simturilor, memoria,
starea afectiva, vointa, temperame ntul, cultura, nationalitatea, educatia,
ocupatia, prestigiul social, orientarea pol itics etc.
Exemplificand la intamplare aceste obstacole de care se loveste ascultarea,
ar putea fi retinute cateva aspec te semnificative.
(a) Fara a cauta sa confirmam prejudecatile misoginilor, se poate afirma,
totusi, ca femeile asculta cu mai multa atentie spusele referitoare la lucruri din
realitatea imediata sau care au 0 components afectiva sernnificativa, in timp ce
barbatii sunt mai inclinati sa asculte mesaje abstracte. Exista apoi domenii de
interes specifice unui sex anume: arareori 0 femeie ll ascul ta pe barbatul care
comenteaza pasionat un meci de box sau de fotbal , dupa cum, in general, un
barbat este complet indi ferent la vorbele sotiei care vrea sa-l puna la curent cu
ce i s-a mai intamplat Luisei Fernanda (eroina telenovelei sale preferate).
(b) Un copil este cel mai dispus sa asculte, exceptie facand intrucatva
inerentele critici ale adulti lor, care vor sa-l "aduca pe calea cea buna", Tinerii
sunt mai interesati de discutiile despre viitor, iar persoanele in varsta asculta cu
mai multa atentie mesajele prin care se rememoreaza .zapezile de altadata",
adica intamplarile fericite din trecut.
(c) Nu ne putem astepta la 0 ascultare veritabila din partea celor care sufera
de hipoacuzie sau sunt macinati de boli cauzatoare a unor stari de indispozitie.
(d) Cal itatea slaba a memoriei afecteaza, la randul ei, ascultarea, in rnasura
in care cautarea in "banca de date" a obiectelor mentale adecvate semnalelor
receptionate este deficitara;
(e) Nu se poate pretinde 0 ascultare de inalt nive l celor care tocmai au 0
explozie de manie, sau oamenilor nevolnici, incapabili sa-si concentreze atentia
3 Nicki Stanton, Comunicarea , Societatea & Tehnica, Iasi, 1995, pp. 3-5.
112
asupra unui lucru in mod satisfacator. Din punct de vede re temperamental,
melancolici i sunt predispusi la reverie si de aceea lsi lasa deseori mintea sa faca
asociatii libere de idei, tara legatura cu ceea ce spune mai departe locutorul,
colericii isi pierd relati v repede rabdarea, incetand ascultarea mesajului , iar
flegmaticii se pot lasa prada indiferentei si dezinteresului.
(f) Diferentele socia le marc ante dintre interlocutori au un impac t major
asupra comunicarii . Astfel, cu greu gasim un acade mician sau un proeminent
lider politic care sa dea ascultare spuse lor unui ..boschetar" (politicianul s-ar
putea preface ca asculta pent ru a-si imbunatati imaginea publica), dupa cum nu
se intampla de prea multe ori ca presedintele unui partid ultra-nationalist sa
asculte doleantele unui minoritar (care , in ochii lui, este un public").
(2) Un alt impediment major in calea realizarii comunicarii este inciinatia
destul de raspandita de a ne grabi in formularea concluziilor. Oricat ar parea de
ciudat, unii oameni refuza sa recunoasca realitatea asa cum este ea - indeobste
atunci cand prezinta pentru ei aspecte mai putin plac ute - , cazand in capcana
propriilor dorinte. De pilda , un om nul din punct de veder e stiintific se poate
amagi ca este genial si, mai multo ca este considerat ca atare de intreaga
comunitate academica. Degeaba ii spun cei lalti - desigur, in mod voalat - ca
munea lui de eereetare este zadarnica, el va intelege, in pofida realitatii, ca este
pretui t in chip deosebit.
(3) Inrudite intr-o oarecare masura cu concluzi ile pripite, stereotipiile
izvorasc din tendinta spre comodi tate a omului si se manifesta la nivelul
comunicarii prin ignorarea particularitatilor diferitelor mesaje. Daca vorbitorul
ajunge la stereotipie repetand mecanic anumite formu le sau gest uri - spre
exemplu, demagogul va pastra stilul emfatic si in discuti ile cu prietenii sau
cu membrii propriei familii - . receptorul face acelasi lucru identifi cand mesaje
diferite transmise in conditii similare. Astfel, dintre cei care au vorbit cu un
preot, unii vor conchide in mod ilicit ca Ii cunosc pe toti preotii , Daca ace l preot
a tinut un discurs moralizator, el va intelege din mesajele altor preoti, care i i
vorbesc de lucruri cu totul anodine, ca iar i se face mor ala,
(4) Oricare ar fi situatia de comunicare data, lipsa de interes conduce
inevitabil la esecul tuturor actelor de limbaj formulate. S-ar parea ca nu exista
actiune umana care sa nu fie declansata, intr-o forma sau alte, de vreun interes.
Din aceasta pricina, toti vorbitorii care se vor ascultati trebuie sa trezeasca
interesul pentru cele spuse . 0 intelegere clara a acestui imperativ este manifests
in mediul familial, in eel scolar si in eel politic . Spre exempl u, parintii nu
obosesc sa Ie reaminteasca odraslelor inainte de a-i dascali, ca tot ceea ce Ii se
spune este spre binele lor, pentru a Ie fi de ajutor ..Ia varsta priceperii". Tot
astfel, profesorii subliniaza de la bun inceput importanta disciplinei pe care 0
predau, pentru a atrage interesul si, in consecinta, ascultarea elevilor. Maestrii
stimularii interesului sunt insa oamenii politici, care reusesc deseori scamatoria
de prezenta propriile interese ca instante ale binelui comun.
113
(5) Dificulta]i mari in comunicare apar ca urrnare a unui deficit de
cunoastere. Am experimentat cu toti i dificultatea de a asculta sau de a ne face
ascultati atunci cand stim prea put ine despre partenerii nostri de comunicare. Nu
arareori auzim replici de genu l "E tampit!", "E prost gramada!" sau "E nebun! "
din partea celor care nu s-au putut face ascultati.
De fapt, vina esecului comunicarii este impartita; interlocutorii nu au cautat
mai 'intfti sa se cunoasca pentru a pune 'in lucru coduri satisfacatoare. Cfttii vreme
coduri le comunicatori lor nu sunt compatibile, ar fi absurd sa ne asteptam la 0
comunicare suficient de reusita,
Spre exemplu, matematicianul este suficient de rezonabil pentru a nu
pretinde din partea unui prescolar sa-i asculte cu atent ie prezentarea docta a
calculului infinitezimal sau a logaritmilor, insa exista destui politicieni care se
mira ca alegatorul analfabet nu- i asculta discursul referito r la corelatia dintre
dator ia publica si inflat ie. Asadar, nu ar trebui sa se treaca la faza comunicarii
orale pana nu se dobandeste un minimum de informatie privind bagajul de
cunostinte al partene rilor de dialog.
(6) Date fiind constrangeri le temporale care apasa asupra cornunicarii orale,
saracia codurilor utilizate atrage dupa sine deteriorarea interactiunii semice.
Vorbitorul trebuie sa evite pauzele stanjenitoare in care alege cuvintele, iar
ascultatorul trebuie sa reproduca in propriul cod sernnalele receptate potrivit
ritmului care ii este impus .
o ilustrare amuzanta a dificultatii de exprimare, dar si de ascultare a unui
mesaj este datii de 0 anecdota care 11 priveste pe parlamentaru l Romaniei
interbelice D. R. Ioanitescu . Aflat la tribuna parlamentului in plin exercitiu
oratoric , a fost intrerupt de un opozant. Fiind cam "sarac cu duhul" , politicianul
roman a ramas "blocat". Satisfacut, opozantul ii spune: .Vezi ca n-ai prezenta
de spirit ?", la care D. R. loani tescu Ii da, cu candoare, urmatoarea replica: .Ba
am, dar imi vine mai tarzi u".
Sa nu ne amagim insa, prezenta de spirit este de fapt rodul unei munci
sustinute de imbogatire a vocabularului si de pregatire atenta a mesajelor.
Niciodata nu trebuie sa consideram incheiata ucenicia in asimilarea scrupuloasa
a diferi telor coduri.
(7) Desi ar putea fi trecute , cu destula indreptatire, la rubrica .rliferente de
perceptie", emotii le j ustifica indivi dualizarea ca obstacole in calea
cornunicarii prin impactul creat la nivelul protagonistilor actelor de limbaj.
Astfel, vorbitorul timorat are toate sansel e sa fie ignorat. Mesaj ullui plin de
poticneli, vocea slaba si tremuranda nu au darul de a trezi interesul si ascultarea.
Pe de alta parte, unele ernotii se pot constitui in catalizatori ai ascultari i. Ne
vine greu sa ascul tam mesajul monoton al vorbitorul ui indifer ent , dar
manifestarn, de regula, interes pent ru mesaj ele celor care vorbesc sub imperiul
vreunei ernotii . Vorbitorul patetic , indignat sau entuziast are mai multe sanse de
a fi ascultat decat vorbitorul placid . Acest fapt este cunoscut si exploatat de
11 4
profesionistii in arta comunicarii : actori, politicieni, editori alisti, avocati, preoti,
profesori, lideri de opinie s.a,
(8) inche iem lista (provizorie) de bariere ale ascultarii cu aspecte le care
caracterizeaza persoanele comunicatorilor. Multe impasuri in comunica re sunt
generate de conflictele de personalitate ce se stabilesc intre vorbitor si
ascultiitor. Astfel, doi oameni obisnuiti sa vorbeasca sa fie ascultati anevoie
vor putea sa comunice. Fiecare dintre ei se va stradui sa-l transforme pe celalal t
in ascultator permanent. Pentru a inles ni sub acest raport comuni carea orala, ar
fi indicat sa alaturam deprinderii de a vorbi folositoarea arta de a tacea si de a
asculta. Acest lucru cere insa mult efort , precum si 0 "ajustare" continua a
propriei personalitati .
Cea de-a doua specie a comunicarii verbale - COMUNICAREA SCRIS,\ - nu s-a
bucurat de 0 atentie la fel de mare ca si aceea acordata comunicarii orale.
incercarile sporadice centrate pe aceasta problematica vizeaza tehnicile de
elaborare a unor tipuri de mesaj scris - cerere, curriculum vitae, referat, proces-
verbal etc. - recomandari in sprij inul unei lecturi eficiente. Retinem in
economia acestei lucrari doar cateva trasaturi care individualizeaza actele de
comunicare scrisa in raport cu comuni carea orala.
in masura in care nu reclama coexistenta interlocutori lor 'in ace lasi cadru
spatio-temporal, ea face posibila oprirea , revenirea pauzele reflexive. Din
aceasta cauza, mesajele construite de emitent pot fi elaborate cu mai rnulta
migala si trebuie sa aiba 0 forma ingr ijita. Daca dezordinea in vorbire este
scuzabila in anumite imprejurari - presiune temporala extrema, auditoriu
necooperant, emoti i foarte mari etc. - , nici 0 circumstanta atenuanta nu poate fi
acordata scriitorului care transmite texte marcate de neglijenta".
Aceeasi stare relaxanta de comunicare impune citi torului un standard ridicat
de receptare si intelegere. EI are, de regula, suficient ragaz pentru a asimila
mesajul care li este adresat, la nevoie putand reveni de mai multe ori asupra
acestu ia. De asemenea, el are la indemana instrumente de decriptare a mesaj elor
care ii provoaca dificultati.
Sa ne irnaginam, spre exemplu, ca participam la 0 conferinta sustinuta de
filosoful X, despre a carui conceptie nu stim decat ca este in mare parte obscura,
Fiind foarte putin informati cu privire la articulatiile sistemului filosofic pe care
11 prornoveaza, avem toate sansele sa esuarn in ascultarea mesaju lui transrnis in
cadru l conferintei si nimeni nu ne poate condarnna pentru acest lucru. Daca,
insa, ni se pune la dispozitie spre lectura textul interventiei lui X, ne-am
descalifica spunand ca nu-I putem intelege, Timpul mai lung consacrat receptarii
imi ingaduie sa iau contact cu celelalte lucrari ale autorului - unele dintre ele
4 Din nefericire , Ia ora act uala, profesionistii in .scriitura" - ziari sti, eseisti , cerceta tori,
profesori universitari etc. - resimt acut constrangerea de a scrie cat mai mult si cat mai
diferit de ceea ce s-a scris deja. Or, aceasta febrilitate a scrisului rnarcheaza negativ
rezultatele obtinute,
11 5
fiind mai accesibile - sau sa parcurg scrierile altora pe marginea conceptiei sale.
o alta particllaritate a comunicarii scrise este dati de cantitatea semnelor
nonverbale care se asociaza cu cuvintele. Am atras deja atentia ca in realitate nu
exista comunicare verbala pura, id est ca semnele verbale apar intotdeauna cu un
halou nonverbal. Am vazut, apoi, ca acest halou nonverbal este considerabil in
comunicarea orela, fapt pentru care aceasta apare de foarte multe ori in forma
interrnitenta, cuvintele fiind substituite cu indici sau simboluri. Absenta
contactului direct dintre scriitor cititor in momentul transmiterii mesajului
face irnposibila utilizarea unor categorii de semne nonverbale (rnimica, gesturi,
postura etc.) pentru a intari semnificatiile cuvintelor sau pentru a substitui
cuvintele, Comllllicarea scrisa este mult mai putin .parazitata" de elemente
nonverbale si de aceea este mai putin indicata dedit cornunicarea orala pentru
impartasirea unui continut afectiv.
Nu este de ifnorat in cazul comunicarii scrise calitatea slaba a retroactiunii.
Scriitorul nu poate inregistra reactiile cititorului in rastimpul cat acesta ii citeste
mesajul. Datoria acestui fapt, el nu poate interveni asupra acestuia pentru a
elimina eventualele obstacole care stau in calea receptarii . In contextul unei
discutii, vorbitorul poate veni imediat cu 0 precizare daca observa 1a ascultator
vreun semn de nedumerire. Ca initiator al unei forme de comunicare scrisa,
emitentul nu poate dedit sa anticipeze reactiile previzibile ale cititorului si
numai in functie de acestea construieste "strategia de inaintare discursiva".
Evident, presurunerile scriitorului cu privire la reactiile cititorului nu se
confirms intotdeauna; in astfel de cazuri, comunicarea scrisa poate sa esueze, Si
acest text se sunme regulii generale: el se vrea a fi un mesaj accesibil unui
anumit tip de c titor, iar desfasurarea lui este in concordanta cu retroactiunea
presupusa de nci. Cum Intre prognoza si realitate distanta poate fi foarte mare,
nu ne ramane decatsa nadajduimin corectitudinea estimarii facute,
4. 1.2. COMUNICAREA NONVERB AL.\. Conform unei convingeri larg
impartasite, ea predomina in raport cu toate celelalte forme de comunicare. In
acest sens, dupi Albert Mehrabian, din totalul mesajelor antrenate in fluxul
cornunicarii (untane), doar sapte procente sunt verbale, restul de nouazeci si trei
fiind nonverbak.
Contopita, indeobste, cu interpretarea comportamentelor expresive,
comunicarea nowerbala este determinata prin cateva caracteristici remarcabile.
(i) Comunicirea nonverbala este legata cu precadere de dimensiunea afectiv-
emotionala, des poate sluji si la impartasirea cunostintelor. Fireste, fac exceptie
aici, ideile care se situeaza la un nivel inalt de abstractizare.
(ii) In contrast cu actele de limbaj verbale, comunicarea nonverbala scapa
(din fericire?) ir foarte mare parte controlului mintii,
Explicatia e>te foarte simpla, Cuvintele, oricum mult mai reduse numeric
decat semnele sonverbale, pot fi transmise nurnai in serie (unul cate unul), in
116
timp ce indicii, iconii simbolurile tolereaza 0 transmitere simultana. Or, este
greu sa stapanesti in fiecare moment al comunicarii un set eterogen de semne
nonverbale. Mai mult, in timp ce cuvintele sunt semne conventionale, legate
arbitrar de un anumit referent, indicii - daca ar fi sa ne oprim doar la aceste
semne nonverbale - chiar fac parte din referenti. Ca atare, ei sunt obiectivi,
iesind eel putin partial de sub guvemarea vointei noastre.
Sa presupunem, de pilda, ca in cadrul unei discutii rna infurii teribil pe
partenerul meu de dialog, care m-a jignit gray. Starea de furie rna copleseste, dar
incerc din rasputeri s-o ascund. Chiar daca imi inghit imprecatiile care-mi stau
pe Iirnba evit incruntarea sprancenelor, nu pot elimina toti indicii furiei mele.
Un observator ceva mai atent ar putea baga de seama pumnii stransi, 0 anurnita
crispare, cresterea ritmului vorbirii etc. si ar fi in masura sa dispuna indicii
observati in intregul din care fac parte: starea mea de furie.
(iii) Ar fi de mentionat, apoi, ca nu intalnirn in cazul cornunicarii nonverbale
un sistem de reguli analog gramaticii, care guverneaza folosirea cuvintelor.
"Codul bunelor maniere", regulile care stabilesc gesturile dezirabile in cadrul
unui club exclusivist, regulile care definesc felul de a se purta al ostasului si aile
asemenea clase de reglernentari nu guverneaza decat 0 parte infima a
comportamentelor nonverbale. Caracterul slab structurat al actelor de limbaj
nonverbaIe se vadeste si prin faptul ca cele mai multe modalitati de comunicare
nonverbala se dobandesc prin simpla imitatie, iar nu prin studiu sistematic.
(iv) In sfarsit, se cuvine retinuta precizarea ca actele de comunicare
nonverbala sunt marcate de ambiguitate. Nici un semn nonverbal nu poate fi
interpretat corect dedit in contextul celorlalte semne (verbale, ori nonverbale), al
istoriei relatiilor cu partenerii de comunicare (prietenie, indiferenta, ostilitate
etc.) al starii noastre psihice (daca suferim de mania persecutiei vom vedea
toate gesturile celorlalti ni se vor parea arnenintatoare),
Semnele nonverbale trebuie judecate, de asemenea, numai in raport cu
comunitatea culturala care Ie statorniceste. Daca semnele nonverbale intra in
contradictie cu cele verbale, se convine, indeobste, sa se dea crezare celor dintai.
Elementele de comunicare nonverbala parcurse pana acum insotesc
comunicarea orala sau, oricum, presupun un minim contact fizic intre
interlocutori. Nu trebuie sa ignoram insa faptul ca exista semne nonverbale - ce
e drept, mai reduse numeric relativ greu de sistematizat - care intra in
alcatuirea mesajelor scrise.
Forma mesajelor scrise de mana contine numerosi indici ai particularitatilor
psihice ale autorilor lor, iar cercetarea acestora a condus la constituirea unei
stiinte riguroase, grafologia. Declinandu-ne competenta actuala in acest
domeniu. putem corela, totusi, caracterul dezordonat al scrisului cu 0 articulare
precara a cunostintelor din minte, cu 0 stare psihica apasatoare resimtita pe
parcursul scrierii (teama, furie, melancolie etc.) sau cu 0 nesocotire
(premeditata, ori involuntara) a cadrului de comunicare. In aceste conditii, nici
117
un student, de piIda, n-ar trebui sa inmaneze profesorului spre corectare 0 teza
care, sub aspectul formei, nu respecta macar standardul unei scrisori obisnuite,
Daca procedeaza alminteri, el da de inteles - nolens. volens - ca nu localizeaza
comuniearea scrisa In mediul academic.
Deloc neglijabile sunt si semneJe nonverbale care sustin asa-nurnita "citire
printre randuri", adica insusirea unei informatii care nu este prezenta explicit in
mesajul scris. Ordinea in care sunt insiruite propozitiile, dispunerea randurilor
pe coala de scris, prezenta versus absenta unor stereotipii, forma unor litere etc.
pot spune foarte multe In completarea mesajului explicit.
De exemplu, daca citesc pe prima pagina a unui ziar un articol incendiar
scris cu litere de-o schioapa, iar In numarul de a doua zi al aceluiasi ziar citesc 0
dezmintire la acest articol, sensa cu litere foarte mici si aruncata pe ultima
pagina, pot sa pun sub semnul intrebarii credibilitatea ziarului cu pricina.
Asadar, dupa cum spunem mai multe dedit intentionam, transmitem si in scris
mai multa informatie dedit suntern constienti .
o data trecute in revista trasaturile prin care comunicarea verbala se
diferentiaza de comunicarea nonverbala, precum ~ diferitele forme in care
aceasta din urma se intruchipeaza, suntern in masura sa precizam functiile
actelor nonverbale de limbaj:
I. repetarea,
2. substituirea,
3. completarea,
4. ascunderea (sau inducerea in eroare), versus dezvaluirea,
5. reglarea si
6. sublinierea.
Functia de repetare este indeplinita de gesturile de ilustrare, care dubleaza
mesajul verbal pent ru a spori sansele intelegerii lui. Combinarea semnalelor
verbale eu semnalele nonverbale echivalente conduce la marirea redundantei
mesajului eterogen eonstruit si usureaza alocarea semnificatiilor,
Operata cu precadere in comunicarea cotidiana, substituirea presupune
inlocuirea unui cuvant cu un indice, icon sau simbol care are aceeasi valoare.
Spre exemplu, soldatul care vrea sa-si anunte camarazii aflati intr-o situatie
neregulamentara ca soseste comandantul, dar care nu poate spune nimic (pentru
a nu fi auzi t de acesta) , se va bate cu mana pe umar, pentru a da de inteles ca
vine un "grad superior". Tot astfel, in Romania cornunista, oamenii care vroiau
sa fonnuleze critiei la adresa presedintelui, temandu-se de "urechile" vigilente
ale Securitatii, nu ii pronuntau numele, ci se foloseau de semne nonverbale, cum
ar fi aratarea portretului sau (omniprezent) sau ridicarea unui deget spre cer.
Completarea semnelor verbale cu semne nonverbale intervine indeobste
atunci cand cel putin unul dintre interlocutori are dificultati in manuirea unui
cod verbal. Nu arareori turistul aflat intr-o tara straina a carei limba I,i este doar
partial cunoscuta foloseste limbajul trupului pentru a se face inteles pe secventa
118
in care nu cunoaste cuvintele potrivite.
A patra functie a comunicarii nonverbale este impartita conform cu natura
semnelor care intervin si cu atitudinea adoptata de emitent. Daca intr -un act de
limbaj nonverbal intervin in mod spontan indici, ca .rnanifestari periferice" ale
unui intreg, atunci acestia pot fi pusi In legatura cu functia de dezvaluire, Daca,
dimpotriva, componentele semice nonverbale sunt utilizate in mod premeditat
pentru a provoca semnificatii neconforme cu realitatea, atunci ele indeplinesc
rolul de a-I insela pe alocutor. Cateodata emitentul este atat de "priceput" incat
ajunge astfel sa se insele si pe sine.
Functia de reglare a comuni carii - de fixare a ordinii interventi ilor sau a
inceputului si sfirsitului fiecarui act de limbaj - este indeplinita atat de anumite
gesturi specifice, cat si de elemente paraverbale. Coborand vocea, de pilda, Ii
anuntam pe interlocutori eli suntem pe cale de a incheia emiterea mesajului .
Nu ultima In ordinea importantei, subl inierea, este functia corespunzatoare
acelor semne nonverbale care II indearnna pe receptor sa ~ focalizeze atenti a
asupra unora dintre componentele mesajului. Chiar si mesaj ul de fata are
componente nonverbale cu rol de subliniere, in masura In care fonnele "bold",
"italic", "bold italic" si .rnajuscula" evidentiaza elementele principale care
trebuie sa fie luate In seama de cititor.
4.2. COMUNICAREA FORMALA ~ COMUNICAREA INFORMALA
Desi criteriile care sustin distinctia formal - informal nu sunt const ientizate
de fiecare comunicator In mod riguros si exhaustiv, deose birea actelor de limbaj
In raport cu aceasta pare a fi la nivelul simtului comun. Nimeni nu se indoieste,
de pilda, ca cererile adresate de petenti conducerilor unor institutii, legile emise
de parlamentul unei tari, discutiile oficiale a doi sefi de stat, dezbaterile
parlamentare, conlucutiile preotilor cu mirii sau ale judecatorilor cu procurorii,
avocatii si impricinatii, interventiile din cadrul conferintelor de presa si chiar
discutiile clientilor cu chelnerii sunt formale, iar jumalele intime, scrisori le
trimise intre prieteni sau rude, suetele, discutiile dintre indragostiti sau dintre
pensionarii care ~ tin de urat prin parcuri, informale.
Mai mult sau mai putin constient, apelativul formal este pus In
corespondenta cu anumite clauze de precizie si categoricitate pe care trebuie sa
Ie respecte actele de limbaj pentru a fi considerate acceptabile sau valabile, iar
calificativul informal cu absenta constrangerilor extra-gramaticale.
Pentru a justifica, intr-un fel, pertinenta utilizarii etichetelor In cauza vom
face trimitere la cateva criterii - natura cadrului interactiv, numarul si felul
participantilor, prezenta versus absenta unor .ritualuri'' de deschidere, respectiv
de incheiere a comunicarii, categoriile de semnale utilizate si regulile de
"circulatie" a mesajelor -, cu precizarea ca numai arareori ele functioneaza in
mod independent.
119
Aceste criterii nu sunt singurele care sustin di stinctia f ormal-informal, insa
par a se numara printre cele mai importante; oricum, ele sunt suficiente pentru a
asigura 0 categorisire clara a fonnelor de comunicare.
4.2.1 . COMUNICAREA se real izeaza intr-un cadru interactiv
complementar, care gene reaza 0 inegalitate institutional izata de statut, Factorii
comunicarii ce se manifesta in acest mediu special sunt solidari si ocupa 0
poziti e "superioara" , respectiv una .Jnferioara", in raport cu 0 stiinta sau cu 0
putere spec ializata si socialmente recunoscuta.
Trebuie considerate fonnale, spre exemplu, interactiunile semice dintre
medic pacien t, avocat si clien t, director si petent s.a., catil vreme unul dintre
protagonistii fonnei de comunicare date ii recunoaste celuilalt superioritatea de
statu t intr-un anumit domeniu.
Atragem atentia ca inegalitat ea este temporara si locala, ea manifestandu-se
doar in corespondents cu roluril e pe care si le asuma comunicatorii . Medicul Ii
este supe rior pacientului numai in cadrul interactiv compleme ntar dat de
cabinet ul medical si numai pe perioada consultatiei. Doar aici comunic area
dintre med ic si paci ent est e forrnala. Rei ntalnindu-se intr-o statiune turistica,
intr- un mijloc de transport in comun sau intr -un restaurant, cei doi se plaseaza la
acel asi nivel de comunicare; arnandoi sunt turisti , calatori sau clienti, iar
eventualele discutii dintre ei nu mai sunt fonnale.
Actele fonnale de limbaj presupun, sau permi t part iciparea, sau coprezenta
unui numar relativ mare de comunicatori. 0 atar e forma de comunicare se
produce, de pilda , prin promulgarea unei legi , atunci cand seful statului
(presedintele, monarhul , dictatorul etc.) - emitentul .- ii insti inteaza pe toti
cetatenii tarii respective - receptorii - ca a intrat in vigoare 0 noua lege. Tot 0
forma de comunicare forma ls se realizeaza in cazul unei casatorii civile, chiar
daca aceasta se savarseste cu maxima discretie, Oat fiind faptul ca aspectul
real mente important aici este caracterul public al casatoriei, nu imports cati
oameni part ici pa (intr-un fel sau altul) la ea, ci cati pol participa.
Merita retinuta, apoi, ca marca a actelor de limbaj fonnale, reducerea
protagonistilor la rolul corespunzator situatiei de comunicare. In cazu l unei
cununi i, spre exemp lu, persoana care oficiaza conteaza doar ca preot, celelalte
atribute ale acesteia fiind cu totul irelevant e. Nu intereseaza deloc daca individul
in cauza este tanar sau batran, inteli gent sau nerod , virtuos sau de 0 morali tate
indoielnica s.a, m.d. In acelasi fel, mirii trebuie sa fie casatoriti civi l, sa tina de
religia oficiantului sa fie de acord cu actul ce urmeaza a fi savar sit; ca sunt
tineri sau vastnici, practicanti sau indiferenti, chibzuit i sau nesabuiti etc. este cu
totullipsit de insemnatate.
o alta trasatura ce caracte rizeaza comunicarea formal a este data de
posibilitatea delimitarii foarte clare a acesteia de al te forme de comunicare, prin
utilizarea unor clauze de deschidere, respecti v de inchidere. Ramiiniind la
120
exemplul casatori ei religioase, pot fi mentionate fonnulele ritu.tlice care 0
evidentiaza in raport cu rumoarea care ii precede si cu feli citarile c;Ue ii succed.
Actele de limbaj fonnale se asociaza cu un set de restrictii in utilizarea
sernnale lor. Nu este yorba aici de limitarea libertati i de a folos semne din
diverse categorii - acus tice, vizuale, olfact ive etc. - , ci de imrunerea unor
constructii de comunicare tipice.
Spre exemplu, mesajel e schimbate intre chelner si client pOl fi in egala
masura verbale sau nonverbale, dar nu pot viza decat tranzactia in curs: meniul,
calitatea mancari i consumate, nota de plata s.a. Eventualele referin la situat ia
familiala a clientului, la convingeri le lui politice sau religioase er fi cu totul
deplasate Unele cadre interactive fonnale impun constranger i mull mai mari.
Cununia religioasa, de pi lda, este considerata valida, numai daca m6ajele emise
de preot si miri respects fonnulele consacrate. Orice abate re de It'xtul liturgic
conduce la nulitatea cununiei .
In plus, comunicarea formala incumba reguli fenne de ordonare a
interventiilor cornunicational e. Protagonistii acestor acte de lil11 baj j oaca
succesiv rolurile de emitent si receptor dupa 0 conventie presl:lbilita. La 0
sesiune de comun icari stiintifice, spre exernplu, ordinea cuvantarilor este (de
regula) prestabilita si adusa la cunost inta participantilor in timp util- ast fel incat
fiecare stie, intr -o prima faza, momentul interventiei lui ca emitent. Dupa aceea
se stabileste 0 conventie privind felul in care trebui e sa se discutiile
pe marginea fiecarei comuni cari in parte. Arareori sunt pennise inlreruperi sau
abateri de la regulile care au fost acceptate in prealabil.
4.2.2. COMUNICAREA I NFORMALA presupune un cadru interactiv simetric,
caracterizat prin .egalitarea' ' de statut a interlocutorilor si mini mizarea
diferentelor de rol dintre acestia, Este important de notat faptul ca egalitatea in
discutie nu incumba ega lizarea personalitatilor interlocutorilor - fiecare dint re ei
intra in procesul comunicarii cu toate atribute le care ii asigura indid dualitatea - ,
ci neutralizarea raporturilor ierarhice inst itutionalizate.
Doi indi vizi care devin parteneri intr -un act de limbaj informal definesc
locuri le ad hoc, in functie de experienta comunicationala trecu ta de imaginea
sociala pe care 0 au cu privire la celalalt, Astfel, compartimentuJ unui tren se
const ituie intr-o situatie de comunicare simetrica si, deci, informalf pentru un
student si un pro fesor universitar care impart temporar si cu totul intarnp lator
acelasi spatiu, Rolurile jucate de acestia in cadrul eventualel elor conversati i
purtate vor fi determinate de varsta, nivelul cunostintelor puse in joe,
modalitatea de perceptie a celuilalt etc., insa nu de inegalitatce de statut
profesional. Fireste, situatia ar fi cu totul alta in cazul in care profesoru I si
studentul s-ar regasi intr-o sala de examen, ca examinator, respectiv examinat.
Reun iti oarecum intamplator in situatie de comunicare.
actelor infonnale de comunicare sunt, prin forta imprejurarilor. sub raport
121
numeric. Unii ar putea sa replice aici : "Sunt puti ni, de pilda, part icipantii la un
mare miting electoral , care comunica informal inainte de inceperea propriu-zisa
a acestuia?" - Aceasta intrebare, aparent de bun simt, contine 0 confuzie. Cei
care urrneaza sa participe la un mare miting electoral si care asuma cu
precadere rolul de receptori, in cadrul comunicarii formale respective, impart
inaintea inceperii manifestarii acelasi spatiu real, iar nu acel asi spatiu de
comunicare informala,
Astfel, doi amici care deapana amintirile legate de ultimul concediu
trebuie separati net de cele trei gospodi ne aflate in imediata lor apropiere care
discuta despre ultimele noutati in materie culinara. Cele doua cadre interactive
simetrice, in care s-au desfasurat comunicari informale cu un numar redus de
persoane dispar 0 data cu inceperea mitingului, altfel spus, 0 data cu aparitia
cadrului interactiv complementar care solidarizeaza multimea de fatii intr-o
comunicare formala,
Data fiind restrangerea numarului de participanti, comunicarea informala
permite recuperarea particularitatilor care individualizeaza interlocutorii.
Acestia nu se mai vad redus i la rolul pe care il joaca - profesor, student, sofer de
taxi, client, ziarist, intervievat etc. - , ei putand sa se manifeste plenar in
comunicare cu caracterul, vointa, memoria, temperamentul, cunostintele,
emotiil e, prejudecatile s.a, care Ie sunt specifice.
Actele de comunicare informala nu sunt delimitate de formule ritua lice care
sa Ie indice inceputul si sfarsitul (exceptand, fireste, formulele de politete), Pri n
urmare, se poate spune ca este informa la orice secventa de comunicare care nu
contine marci formale explicite . In aceste conditii, precizarile de genuI "Va
propun sa ave m 0 discutie informal al " sunt redundante. Fiecare participant la
comunicare subintelege ca este yorba de un cadru informa l daca nu i se
precizeaza in mod expl icit contrariul.
In contras t cu mesajele din comunicarea formala, continuturile vehiculate
prin actele de limbaj informale sunt de 0 rernarcabila dive rsita te. Fiecarui
interlocutor i se da posibi litatea de a selecta semnele pe care Ie considera a fi
cele mai potrivite intentiei sale de comunicare. Singurele constrangeri sunt cele
de ordin general, care privesc prezervarea bunei -cuviinte.
Astfel, nici un adolescent nu va discuta cu parint ii sai in subcodul argotic
utilizat de el in raporturile cu colegi i de liceu. Libertatea cadrului de comunicare
informa la este asigurata si de absenta unui scop "strategic". Cum partenerii
interactiunilor semice de acest fel vor doar sa se faca intelesi si sa-i inteleaga pe
altii , valabilitatea acte lor de limbaj realizate nu depinde de intrebu intarea unor
mesaje tip (sau standardizate) .
In plus , nu exists regu li care sa predetermine ord inea in care interlocutorii
urmeaza sa indepl ineasca rolu l de emit ent, respectiv de receptor. Fiecare indiv id
intervine in comunicare conform cu gesturile de reglare produse mai mult sau
mai putin spontan de catre parteneri.
122
4.3. FORME DE COMUNICARE
iN RAPORT CU DISTANTELE SOCIALE
Luand drept criteriu de clasificare distanta dintre interlocutori, pot f distinse
trei tipuri de comunicare: comunicarea interpersonala, comunicarea in cadrul
grupului restrans si comunicarea publica.
4.3.1. COMUNICAREA INTERPERSONALA, prin avantajele de netagaduit pe
care Ie prezinta, este forma de interactiune semiotica la care apelam cu
precadere atunci cand vrem sa fim receptati, intelesi si acceptati sau cand
cautam sa provocam la nive lul alocutorului 0 anumita reactie (cum ar fi, 0
schimbare de comportament sau 0 schimbare de atitudine).
Comunicarea interpersonala se desfasoara in situatii informa le (sau
nestructurate), in care nu avem de-a face cu ierarhii socialmen te
institutionalizate privind interlocutorii.
Acest fapt constituie un prim avantaj , datorita confortul ui psihic (de cele mai
multe ori, si fizic) pe care il genereaza. Intr -adevar, ce poate fi mai reconfortant
decat sa stii ca actul de limbaj in care te angajezi nu se supune altor norme decat
acelora de politete? Partenerilor de comunicare interpersonala nu Ii se impune sa
stea in picioare sau in genunchi, nu Ii se cere 0 anumita vestirnentatie - ridicol a
sau doar dezagreabila - nu Ii se pretinde memori zarea si rost irea unor formu le
(eel mai adesea) lipsite de noirna pentru ei, sub amenintarea ca in caz de
"nesupunere" actul de limbaj la care sunt parte esueaza.
Nefiind yorba de un cadru comunicational formal sau public, interlocutori i
sunt scutiti de prezenta unei asistente stanjenitoare si, automat, de inhibitiile in
comunicare pe care 0 asemenea asistenta Ie declanseaza,
Actele de limbaj interpersonale se prezinta ca interactiuni biunivoce (un u-la-
unu) . Emitentul si receptorul sunt doi indivizi disti ncti sub rapo rt existential. De
regula, ei se cunosc unul pe celalalt sufici ent de bine pentru a nu recurge la
etichetele prin care Ie sunt numite rol urile sociale pe care Ie j oaca. Spre
exemplu, bunii amici Ghita Nitescu si Nitii Ghitescu - unul inginer, iar celalalt
maistru la 0 firma oarecare - nu vor intra in comunicare interpersonala cu
apel ativele .Domnule inginer", respectiv .Domnule maistru", ci vor spune pe
"numele mic". Chiar si in ipoteza ca relat ia dintre ei este doar de colegia litate
cordiala, in afara firmei tot vor renunta la et ichetele profesionale, apelandu-se la
formulel e de politete .Domnule Nitescu", respectiv .Domnule Ghitescu".
Prin lnsasi natura interactiunii semiotice dintre ei , interlocutorii nu se
raporteaza la reguli de standardizare a comportamentului comunicativ. Ei nu
sunt obligati sa foloseasca "ritualuri" de deschidere, respectiv de inc hidere a
cornunicarii - anumite saluturi la intalnire sau la despartire, anumite preparative
inaintea emiteri i, anumite gesturi care sa dea de inteles ca s-a realizat receptarea
123
etc.- si nu sunt constransi la 0 .circulatie" predeterminataa mesajelor. Fiecare
intervineIncomunicareIn functie de situatiaconcretacreata.
Intrucat se cunosc intr-o masura considerabila, protagonistii comunicarii
interpersonale se pot bizui In formularea mesajelor pe experientele
cornunicationalecomunedin trecut,pe 0 bunaaproximareaidiolectelorutilizate
de partener si pe cunoasterea unor date privind starea fizica, temperamentul,
memoria, inteligenta, cunostinteleetc . acestuia.
Nici 0 comunicare interpersonala nu pleaca de la zero. De aceea, aetorii
acesteia pot sa sara peste faza intrebarilor de tatonare (despre vreme, despre
greutatiledin zilele noastreetc.) sa treacala impartasireaunorinformatiimai
bogate. Amploareadeosebitasi natura personal aa problemelorvizate de mesaje
sunt, de altfel,rnarciclare ale comunicariiinterpersonale.
Canalul de transmitere a mesajelor este restrans - de cele mai multe ori
interlocutorii stau fata-in-fata -, iar obstacolele din cuprinsul acestuia nu
afecteaza semnificativ comunicarea. Dispunerea interlocutorilor In situatia de
comunicaresi calitatea canalului de transmitere creeaza0 maxima oportunitate
pentru retroactiune. Emitentul poate constata cu usurinta, analizand reactiile
alocutorului,dacamesajul sau afost receptionat inteles corect.
Tinand cont de cele consemnate de Joseph DeVito In dictionarul sau de
comunicare' , putem distinge cinci Jactori ai cornunicarii interpersonale
eficiente, care se asociaza,fiecareIn parte,cu catevarecomandari specifice :
1. deschiderea:sustine deschis un punctde vedere, reactioneaza sincerla
mesajele primi te, stapaneste-t i afecte1e si gandurile si indreapta-ti
atentiadoarasupra chestiuniicare face obiectulconflictului;
2. empatia: dovedeste, pr in mesaje accesibile, intelegere pentru punctele
de vedereale celorlalti;
3. sustinerea: descrie comportamentul celuilalt asa cum 11 percepi,
manifesta-ti afecte1e in mod spontan si da de inteles ca esti dispus la
schimbareapropriului punctde vedere;
4. abordarea pozitiva: evidentiaza punctele de acord afectele pozitive
fata de ceilalti;
5. egalitatea: trateaza-tiriva lul ca ega lal tau, ascultandu-l.
La recomandaril e de mai sus am putea adauga"decalogul"conversatiei al
oricareialte formede comunicareinterpersonala,propusde JackH. Pollack":
I. Ascultaeu atentie;
2. Vorbestedespreceeace intereseazacealaltapersoana;
3. Evitadetaliile plietisitoare;
4. Evita platitudinile;
5 Joseph A. DeVito, The Communi cation Handbook. A Dictionary, Harper& Row, New
York, 1986,pp.72-75.
6 The Fine Art ofConversation, in Brent Peterson, Gerald Goldhaber si R. Wayne Pace,
CommunicationProbes,Science Researc Associates,Inc.,Chicago, 1974,pp. 116- 120.
124
5. Fii clar;
6. Puneintrebaricu franchete;
7. Dovedeste tact in controverse;
8. Reflecteazainaintede aintrerupe;
9. Dezvolta0 atitudinetoleranta;
10. Fii generosin aprecieri.
In concluzie, comunicarea interpersonala este mullprea irnportantapentru a
o practicalavoiaintamplari i,iar datoriade ane perfectionaaceastaabilitate este
cu atatmai mare, cu cat nimeni nu are dreptulabsolut de a comunica. Daca ne
implicamsemenii intr-o comunicareinterpersonala, "obligandu-i" sa ne as culte,
suntemdatorisa Iepunemla dispozitieideiinteresantesi folositoare.
4.3.2. COMUNICAREA iN CAORUL GRUPULUI RESTRANS (intre tre i si cinci
persoane) aduce un plus de structurare in raport cu formele de comunicare
analizate pana acum, dar si "pierderi" semnificative in planul continutului,
Acesteaspectesuntgenerate de particularitatile conglomeratelorde persoane ce
pot fi identificate cu grupurile restranse si de schimbar ile adaptative care se
producin structurade ansambluaacestora.
Dupa Pierre De Visscher, gru purile restranse se lasa determinate prin
urmatoarelesapteearacteristici:
I. 0 relativaapropierespatio-temporala;
2. prezentaunei ratiunide a fi sidea rarnane impreuna:
3. soarta relativ comuna (membrii grupului impartasind, intr-o masura
carepoatefi variabi la, evenimentesau experientecornune);
4. posibilitatea perceperii si a reprezentarii fiecarui membru de catre
ceilalti;
5. onticitate acceptabila (grupul fiind recunoscut ca atare de membrii sai
si/ sau de persoaneledin afaraacestuia):
6. interactiune permanents intre membri, acestia neputand sa nu se
influenteze;
7. duratasuficientapentrueventuala institutionalizareaacestuia' .
Tinandseamade acestecaracteristiciale grupuluires trans, se poateconchide
ca actele de limbaj formulate in interiorul acestuia nu mai sunt spontane (sau
involuntare), ci premeditate sau, eel putin, subordonate unui scop strategic.
Persoanele care se intrunesc pentru a comunica nu se intretin pur si simplu, ci
urmaresc realizarea unui obieetiv comun: articularea unui proiect de cercetare,
planuirea unei excursii peste hotare, adoptarea unui plan de intrajutorare in
situatii de criza financiara etc. De aici rezulta necesitatea unei mai bune
strucrurari asituatiede comunicaresi, cu deosebire,acirculatieimesajelor.
7 Pierre De Visscher, Dinamica grupuri/or restrinse, in Adrian Neculau (coord.),
Psihologiesociald, Aspectecontemporane, Polirom, lasi, 1996,p.323.
125
Fiecare membru al grupului are sansa de a interactiona semic cu toti cei lalti
membri si poate indeplini in aceeas i masura rolul de emitent sau rolul de
recepto r. Acest conte xt dinamic prezinta riscul degenerarii comunicarii in
pseudo-di scut ii confuze si anarhice, lipsite de orice finalitate. Acest rise este
insa minim daca grupul in cauza are un lider capabil sa organizeze de-o mani era
convenabila comunicarea. Rolul acestui lider este de a Ie reaminti partenerilor ca
trebuie sa vorbeasca pe rand si sa asculte mesajele tuturor celorlalti vorbitori.
Tot el prezinta datele problemei care le-a oferit oportunitatea de a comunica si
delimiteazi'i "pJaj a" referenti lor posibili ai mesajelor. Astfel, daca obiectivul
comuni carii este prefigurarea unui viitor volurn colectiv, nici un membru
rezonabi l aI grupului nu va incerca sa Ie impartaseasca celorlalti vise Ie din
noaptea trecuta sau cateva amintiri din fericita lui copilarie.
Constrangerile privind continuturile mesajelor sunt dublate de restrictiile
privind dimensiunile acestora, in raport cu capacitatea canalului de transmitere.
Mai exact, nimen i - nici macar liderul grupului - nu are caderea de a
monopoliza discutia, transformandu-i pe toti cei lalti in receptori pasivi.
Spunem receptori , iar nu ascultdtori pasivi, dat fiind faptul ca eventualul
monolog interminabil al cuiva are prea putine sanse de a fi ascultat (adica
asimilat: receptat si inteles ). Exagerarea in sens invers este la fel de paguboasa;
daca fiecare membru al grupului tine cu tot dinadinsul sa joace rolul de emitent
- refuzand calitatea de receptor -, atunc i mesajele vor excede capacitatea
cana lului de transmitere, chiar daca acesta este simtitor mai dezvoltat decat in
cazul comunicarii interpersonale. Or, semnalele In surplus din cana l se
transforma in zgomote, ce obstaculeaza receptionarea celorlalte semnale.
Distanta sociala redusa favorizeaza retroactiunea, ca si intelegerea corecta a
acestuia, astfel incat actele de limbaj pot fi ameliorate continuu prin ajustarea
mesaj elor a comportamentelor comunicationale In functie de situatia de facto
a elementelor acestora. Spre exemplu, locutorul palavragiu care constata ca
partenerii sai casca , isi potrivesc ceas ul, discuta intre ei etc. va intelege ca nu se
acorda atentie spuselor si va cauta sa-si inchei e mesaj ul.
4.3.3. COMUNtCAREA PUBLICA, asociata pe buna dreptate cu maximizarea
distante i sociaJe dintre emitent si receptor, se bucura de un interes cu totul
special in contextul teorie i comunicarii datorita avantului fi'ira precedent pe care
11 cunoaste in zilele noastre. La aceasta dezvoltare semnificativa au contribuit ,
fireste, anurnite cuceriri ale tehnicii , dar si schi rnbarile spectaculoase care au
survenit In planul moravuri lor.
Dint re rezultatele revolutiei tehnico-stiintifice conte mporane care joaca rolul
de st imulent al comunicarii pubJi ce putem amin ti aici noile variante de
transmisii audio-vizuale la distanta, ipostazele inedite ale presei scrise sau
contactele comunicationale cvasi-instantanee prin Internet, fiecare in parte
putand infrange distante fizice uriase ,
126
Modificarile comportamentale cu impact major asupra cornunicarii au fost
generate in buna parte de boom-ul demografic. Micsorarea extrema a distantelor
fizice dintre indivizi, departe de a favori za comunicarea interpe rsonala sau pe
aceea din cadrul grupului restrans, a condus la depersonalizarea pe scara larga a
relatiilor interurnane.
Una dintre explicatiile posibile este foarte la indemana. Ana lizind
caracteristicile zonei instituite de fiecare om prin asa-numita "distanta intima",
am subl iniat ideea ca neputinta de a 0 proteja de eventualii "invadatori"
declanseaza, ca reactie de autoaparare, transformarea (mentala) a semenilor in
simple obiecte. Ne place sa credem, insa, ca aceasta reactie nevrotica de anulare
a personalitatii celui care - nolens, volens - intra in "zona noastra de securi tate"
se va estompa cu timpul, 0 data cu perceperea noului spati u creat ca fiind unul
obisnuit, iar nu agresiv.
Evident, nu trebuie sa intelegem din cele spuse pana acum ca forma publica
de comunicare este un produs al ulti milor ani sau ca ea este inti m corelata cu un
anume instrumentar tehnic. In fapt , comunicarea publica poate fi pusa sub raport
cronologic alaturi de forme Ie de comunicare deja investigate, doar un subtip aJ
acesteia (careia ii vom acorda 0 atentie specials) - comun icarea de masa - fiind
de data recenta,
Oricare ar fi ipostazele in care apare , comunicarea publica prezinta cateva
constante remarcabi le, pe care tinem sa Ie prezentarn succint in cele ce urmeaza.
(i) Contextul in care se manifests este formal , fapt care plaseaza
comunicarea sub directa influenta a interlocutorilor si a rol urilor
sociale indepl inite de acestia impune respectarea unor c1auze de valabi litate.
Exemplifici nd absolut la intamplare, se poate spune ca pledoariile lui Cicero,
predicile lui Girolamo Savonarola, discursuri le parIamentare ale lui Mihai l
Kogalniceanu, lectiile lui Ion Creanga, prele gerile unive rsitare ale lui Titu
Maiorescu si declaratiile de presa ale presedi ntelui Romani ei sunt acte de limbaj
supuse unor severe constrangeri de ordin formal. Tri bunalu l, biserica,
parlamentul, scoala primara, universitatea si sala de conferinte sunt spatii care
lasa amprente inconfundabi le asupra cornunicarii.
(ii) Emitentul domina cu autoritate situatia de comu nicare , datorita statutului
privileg iat pe care asuma, statut care este recunoscut fi'ira rezerve de ceilalti
participanti la actul de limbaj respectiv. El intervine in comunicare ca
"specialist", altfel spus, ca 0 persoana ce poseda aptitudinile, cunostint ele,
priceperile si puterea de care au nevoie receptorii. De cele mai multe ori,
rastimpul in care se petrece comunicarea publica este alocat in foarte mare parte
emitentului pentru a-si formula si transmite mesajul.
(iii) Polul receptorului este ocupat de un auditoriu relativ numeros si deseor i
eterogen, care se plaseaza intr-o pozitie de infer ioritate in raporturi le cu
emitentul. Atitudinea manifestata de indi vizii care Il formeaza este pasi va, ei
marginindu-se sa asculte mesajul locutorului "expert" . Distanta socials mare
127
care ii desparte de emitent - de cele mai multe ori, aceasta distantare este si
fizica ii impiedica sa intrerupa mesajuJacestuia,pentrua cere lamuriri asupra
fragmentelor care Ii se par obscure sau pentru a-si exprima atitudinea. Din
aceasta cauza, reactiile active ale auditoriului la mesajul emitentului apar , cu
precadere, sub forma reflectiilor sau meditatiilor personale. Cat priveste
reactiile pasive, urmar ind dezbaterile parlamentare, ca acte de comunicare
publica,s-arparea ca cele mai frecventesunt reveria,cititul ziarului somnul.
(iv) In situatiile in care canal ul de transmitere nu are componente tehnice
capabile sa infesneasca ajungerea mesajului la receptor, semnalele emise de
locutortind sa iaforme maipronuntatedecatin situatiiobisnuite,Astfel, nici un
irnpatimit al spectacolelor de teatru sau de opera nu este intrigat de volumul
mare alvociiside gesturileoarecum prea ample ale artistilorde pescena.
Ceea ce in comunicarea cotidiana - interpersonala sau in cadrul grupului
restrans- ar fiexagerat(poatechiarhilar),in spatiilevastealeteatruluisioperei
este perfect j ustificat. Cum si-ar putea da seama, de pilda, spectatorul din fundul
salii de furia ce l-a cuprins pe gelosulOthello,daca actorul care-Iintruchipeaza
nuaradopta0 mimica 0 gestica la limitaartifi cialului?
Este de remarcat , pe de alta parte, ca transmiterea unui asemenea spectacol
la televiziune tradeaza spiritul acestuia. Camera de luat veder ise poate focali za
pe un actorintimpulspectacoluluipana intr-atatca poate firemarcata tresarirea
oricarui muschi de pe fata acestuia. In aceste conditii,jucarea starii de furie in
concordanta cu dimensiuni le salii de teatru poate sa para deplasata
telespectatorului aflat prin intennediul acelei camere de luat vederi in imediata
apropiere a acestuia. Ca simpla parere, consi deram ca in cazul unor asemenea
transmisiuninuar trebui sase foloseascaprirn-planuri,
Pentru a nu compromite receptarea fidela a spectacolului, telespectatorulnu
ar trebui sa stea maiaproape descenadecat spectatorii din pr imul rand.Gestica
ampla nu este specific s doar lumii spectacolului si nu este intotdeauna
premed itata, Profesorul universitar in timpul prelegerii, preotul in desfasurarea
predicii sau politi cianul in exercitiul oratoric de la un mare miting electoral
produc gesturi largi, mai mult sau maiputin studiate, ca suport al componentei
verba le, in proportie direc ta cu dimensiunile spati ului in care se realizeaza
comunicareasicu marimeaauditoriului.
(v) Obstacolele sau barierele care stau in calea comunicarii sunt relativ
numeroase pot fi de natura fizica - zgomotele din context care bruiaza
mesajul, obiectele care obstaculeaza vederea, distanta fizica foart e mare intre
inter locutori (mai ales daca aceasta nu este cornpensata prin intennediul unor
mijloace tehnice) etc. - sau psihica: 0 stare acuta de indispozitie, antipatia pe
care alocutorul0 resimtefata de locutor,Jipsade interes s.a.
(vi) Retroactiunea cornunicar ii este saraca, ea limitandu-se indeobste la
anumite manifestari nonverbale. Retroactiunea auditoriului pe durata emiterii
mesajului poate fiperceputade locutorsub forma tacerii ,respec tivarumor iidin
128
contextul circumstantial al cornunicarii sau a posturii, mimi cii si gesturi lor
alocutorilor. Concentrat la mesajul complex pe care trebu ie 5a-1 transmita,
emitentulse multumesteadeseasa interpretezedoarreactia finala aauditoriului,
ignorindposibilitatea intelegerii gresiteaacesteia.
Tinand seama de aceste caracteristici, fiecare persoana care doreste sa se
manifeste ca emitent int r-o comunicare publica trebuie sa-si insuseasca acele
cunostinte si depri nderi care ii pot confe ri credibilitate in fata auditori ului.
JamesC.McCroskeyaidentificattrei componentealecredibilitatii- competenta ,
caracterulsicharisma- sia propuspatruseturi derecomandaripentrudobiindirea
sifolosirealor [cf.5:83-87]:
1. recomandiiri privind competenta
1.1. Mentionati exper ienta speciala sau calificarea dobandita care va
autorizeazasa vorbitiin legaturacu tema abordata;
1.2.Invocati0 varietatede surse de cercetare;
1.3. Subliniati cornpetenta particulars a sursel or, daca auditoriul nu este la
curent cu ea;
104.Demonstrati ca stapaniti materialele folosite sisituatiade comunicare in
general;
1.5.Doveditica dumneavoastracontrolatilimbajul;
1.6.Nu atrageti atentia asupra inadvertentelor pe care le-atifacut sau asupra
golurilordin pregatireadumneavoastra:
2. recomandiiri privind caracterul
2. 1.Subliniati obiectivitateade car edati dovada;
2.2. Evidentiati preocuparea dumneavoast ra pent ru promovarea unor valori
autentice;
2.3. Subliniati similaritatea dumneavoastra cu audi toriul sub raportu l
convingerilor,atitudinilor,valorilorsiobiectivelor;
204. Demonstraticonsistentaspuselordumneavoastrape tennen lung;
2.5.Demonstratirespect curtoaziepent rumembrii audi toriului;
2.6. Aratati cu c1aritate auditoriului ca sunteti interesat mai curand de
bunastarealuidecat de vreun castigpersonal;
3. recomanddri privind charisma
3.1.Demonstrati0 orientarepozitivain raport cu situatiade cornunicare:
3.2.Demonstratihotararein sustinereapropriului punct de vedere;
3.3.Fitientuziast;
304. Fitiemfatic;
4. recomanddri generale
4. 1. Dezvolta-ti sau intareste-ti competenta,caracterul si charisma nu numai
cavorbitor,ci sicapersoana,in viata de zicuzi;
4.2. Demonstrati cliaveti competenta, caracter charisma cu precadere in
introducereacuvantarii ;
4.3.Manifestati moderatie;
129
4.4.Folositi0 varietatedemetode carevaasiguracredibilitatea.
Nu putem incheia paragraful consacrat comunicarii publice rara a trece in
revista cateva consideratii privind forma de maxima actualitate a acesteia,
COMUNICAREA DE MASA. Atribuind proprietatea de "maxima actualitate"
comunicariide masa, nu vrem sa sugeram ca celelalte subspecii al comunicarii
publice sunt desuete sau de importanta minora in raport cu aceasta, ci vrem sa
atragematentiaasupranoutatiicare0 caracterizeaza,
Conform cu definitia indeajuns de exacta datorata lui Christian Baylon
Xavier Mignot, comunicarea de masaar subsuma toate actele de limbaj prin
care ,,0 elita restransa difuzeaza informatii, opere, modele de gindire sau de
comportamentunuimarenurnardereceptori'",
Secuvineadaugata aici0 precizare:unactdelimbaj apartinecomunicariide
masa, numai daca in difuzarea mesajului se apeleaza la mass media- presa de
mare tiraj, cinema, radio, televiziune etc. - , iar receptarea acestui mesaj este
limitatala0 perioadascurtadetimp.
lnainte de inventiatiparului si a mijloacelor audio-vizuale de transmitere la
distants, propovaduirea preceptelor cuprinse in Biblie si Coran nu a irnbracat
forma comunicarii de masa, desi s-a facut pe arii vaste s-a adresat unui
auditoriu numeros si eterogen. Motivul? - Emiterea si receptarea s-au realizat
fragmentar(saudiscontinuu)intr-operioadafoartelungadetimp.
Pedealta parte,utilizarea unormijl oacetehnicededifuzareainformat ieinu
garanteaza caracteruldemasaalcornunicariipecare0 slujesc;astfel,adresindu-
se unui public confident ial, proiectarea unui film de avangarda intr-o sala
"experimentala" se poate constitui intr -o instanta a comunicarii publice,dar nu
nuintr-unaacomunicariidemasa.
Evaluarea efectelor cornunicarii de masa se sprijina pe valorizarea intr-un
senssaualtulamijloacelordecomunicareinmasa.
Pentruceicaredenunta putereaincontrolabi laamassmedia,carearpermite
manipularea opiniilor,mentalitatilor sicomportamentelor,comunicarea demasa
araveamenireadeapregativenireaAntichristului.
Cei care vad in aceleasi mij loace de comunicare in masa instrumente
amorale (neutre sau obiective) de difuzare eficienta a informatiei nu pot sa
ignoreavantajele incontestabilealeformeidecomunicarepecare0 genereaza.
in ce ne priveste,credem ca pozitia adoptata de cea de-a doua categorie de
analistiestemullmaipotrivita,cuatatmaimultcucatputemindicaeelput in II
domeniiincare massmedia dovedestecuprisosintavirtutile":
I. largireaorizontului,
s Christian Baylen si Xavier Mignot, Comunlcarea, Editura Universitatii .Alexandru
loanCuza", Iasi,2000,p.183.
9 Cf Michael Kunczik si Astrid Zipfel, lntroducere in stiinta publicisticii si a
comunicdrii, PresaUniversitaraClujeana,Cluj ,1998,p.51 .
130
2. concentrareaatentiei,
3. ridicareaniveluluipretent iilor,
4. furnizarea unordisponibilitati deactiune,
5. alimentareacanaJelordecomunicareinterpersonalacuinformatii,
6. conferireaunuistatutsocial,
7. extinderea dialoguluipolitic,
8. impunereaunornormesociale,
9. formarea unornoipreferintedegust,
10. schimbarea unor atitudini usor ancorate si 0 usoara schimbare a
atitudinilorputernicancorate,
I I. contributiiindomeniuleducatiei.
In continuare, dorim sa trecem in revista, foarte succint, principalele
caracteristici ale comunicarii de masa in relatie cu principali i parametri ai
acesteia.Cuaceasta ocazie nunisepareafinepotrivitsaraspundem implicit la
celemairaspandite acuzelaadresa acesteia.
Polul emitentului incomunicarea dernasanueste atatde bineconturatcain
celelalteforme decomunicaresi,de obicei,nicinucautamsa-ldeterrninammai
bine,chiardaca neexpunemzilnicinfluenteimassmedia.
Omul mediu din zilele noastre - cu care se identifies, pana la un punct,
fiecare dintre noi - rasfoieste, in mod curent, ziare de mare tiraj, cotidiene
locale, magazine sau reviste de cultura pentru a citi editoriale semnate de
anumiti lideri de opinie, dar editorial e care angajeaza raspunderea intregului
colectiv redactional al gazetei, reportaj e, stiri, comentarii, interviuri, declaratii
ale unor personalitati politice, culturale sau religioase, replici la anumite
declaratii,anunturi publicitareetc.
Acelasi om mediu asculta emisiuni le posturilor de radio pentru a urrnari
programe de stiri, reportaje, comentarii, dezbateri in direct sau inregistrate,
transmisiunialeunorconcerte,conferintesaucursuri,reclameetc.
Fascinat de transmisia audio-vizuala, care recreaza fragmente din lumea
reala sau plasmuieste lumi imaginare, personajul cu pricina nu refuza nici
programele de televiziune,pentru a completainformatia primita de 1a celelalte
surse cu documentare, jocuri interactive, spectacole muzicale, teatrale sau
sportive,filme,talk-shaw-uris.a.Curiosprindefinitie nepotolitinsetea luide
cunoastere, acesta intra, apoi, in ,jungla" Intemetului pentru a deslusi tainele
unui univers mirobolant, in care pot fi gasite deopotri va lumi inaltatoare si
locuriincaredospescproduselemizeriei umane.
Cinesunt locutoriiacestor multiformeactedelimbaj sicum seranduiesc cei
careautangentacuele?Raspunsul nuestefoartesimpludedat.
Pentru a simplifi ca datele problemei vom alege ca exemplu-prototip 0
emisiune informativa la un post public de televiziune, concluziile la care vom
aj ungeputand fiextrapolate lacelelalte formeale comunicarii de rnasa. Primul
131
contact al nostru, ca telespectatori, ell emisiunea ne pune in fata unul sau mai
multi spicheri . Acestia prezinta stiril e intr-un montaj destul de pestrit, care face
loc ~ i declaratiilor, comentar iilor, interviurilor, lamentari lor, manifestarilor
gestual e etc. ale unor insi implicati in situat iile relatate.
o data emisiunea incheiata aflam ca redactori i ei, adica persoanele care au
formu lat stirile, nu coincid cu crainicii . Simplificand temporar problema, putem
accepta di noi sunt em receptorii actelor de limbaj produse in emisiunea de
informatii aflata in atentie, insa nu ne pare foarte evi dent care sunt emitentii
mesajelor pe care Ie-am receptionat.
Contactul direct il avem cu spicheri i, dar am afla t ca ei nu au facut decat sa
rosteasca un text intocmit dinai nte de alte persoane. Nici redac torii singuri nu se
const ituie in ernitenti ai comunicarii de rnasa realizate , intrucat am receptionat ~ i
altceva decat se afla in textu l pe care I-au pregati t: aspectul fizic, vesti rnentatia,
accesorii le, postura, mimica, ges tica si componentele paraverbale ale vocii
spicherilor. Ar urma de aici ca emitentul este 0 persoana sui generis alcatuita
din redactori si spicheri .
Din pacate , lucruril e nu se opresc aici. Redactorii ~ i crainicii sunt angaj ati ai
unui anumit post de telev iziune, despre care fiecare dintre noi are 0 anurnita
imagine: credibil, sau neserios; independent, sau aservit unor cercuri de interese;
interesant, sau cenusiu; etc. In mod inevitabil, mesajele receptionate la
bucl ucasa emisiune informativa poarta si pecet ea imaginii publice pe care 0 are
postul de televiziune respectiv.
Revenind cu 0 precizare la 0 concl uzie formulata mai sus, putem spune ca
mesaj ele rostite de spicheri ~ i receptionate de noi au drept emitent 0 persoana
complexa fermata din postul de televiziune luat ca atare, redactori si spicheri.
Prin urma re, formularile de tipul .Antena I a dat ca sigura compromiterea
intregii recolte de cereale a Romaniei pe anul 200 1" sau .Andreea Esca a spus
ca pretul benzinei se va majora de luni cu 10 %" apar fie prin sinecdoca, fie prin
reduct ionis rne ale unor oame ni nai vi.
La aces t intreg straniu prin eterogenitatea lui ar trebui sa ne raportam ca la
un emitent. Alaturi de acesta i i putem percepe in postura de emitenti disparati pe
indivizi i care ne transmi t mesaj e pri n intermediul postului de televizi une, la
solicitarea unor redactori ai acestui pos t: politicieni, prelati, sport ivi, diplomati ,
talhari, someri, mi liardari violatori , copii talentati , exhibitionisti, prostituate,
gospodine, patroni etc., etc.
Aceasta diversitate debordanta a emitentilor nu este intrec uta decat de
mozaicul rece ptorilor. In rast impul alocat emis iunii informative se afla in fata
micului ecran pentru a recepta ace leas i mesaje barbati si femei , copii, tineri si
batrani , savanti si analfabet i, poJiticieni si apo litici, atei ~ i oameni rel igiosi ,
bogati si saraci, proprieta ri si oameni tara capatai etc.
Toti acesti alocutori dispersati sunt unit i printr-o forma de soli dari tate , tara
ca ei sa fie intotdeauna constienti de ea. Mai exact ei constituie publicul sau
132
audi enta emi siunii pe care 0 urmaresc. Volumul si structura aces tei noi persoane
sui generis sunt riguros evaluate de catre postur ile TV pentru a se putea
determina principalele caracteristici ale acestuia, astfel incat mesaj ele adresate
sa fie pe rnasura asteptarilor lui . Ca orice fumizori de servicii , posturi le de
televizi une supravietuiesc numai daca isi formeaza si pastreaza un pubiic-tinta
fidel , imun la perturbari le de pe piata mass media.
Am constatat pana acum d i emitentul si receptorul in comunicarea de masa
sunt persoane eterogene, construite ca rezultante ale mai multor factori.
Diferentele multiple dintre acesti factor i ar face imposi bil a real izarea actelor de
limbaj intentionate, daca mesajele nu s-ar constitui la nivelul celui mai amp/u
subcod comun participantilor la comunicare.
Cei care prefera sa se adreseze unui publ ic foarte larg si divers sunt
constransi sa faca unele concesii in alcatui rea mesaj elor, in sensul restrangeri i
gamei de semne la elementele cu cea mai mare arie de raspandire . Orice savant
(om de stiinta, filosof, teolog, artis t etc.), daca vrea sa vulgar izeze (in sensul bun
al cuvantului) 0 teorie stiintifica un sistem filosofi c, 0 dogma religioasa , un
curent artistic s.a. , este nevoit sa apeleze cu preponderenta la cuvintele din
limbajul cotidian. Incercarea sa laudabila de a familiariza publicul larg cu cateva
produse remarcabile ale spiritului uman se poate solda cu efecte pemicioase .
Utilizarea termenilor comuni (de regula, polisemantici si putemic conotativi) in
locul termenilor de specialitate (in mar e masura, precisi si lipsiti de sernnificati i
parazitare) conduce in parte la denaturarea informatiei de baza.
Un aspect si ma i gray este ace la ca unii oameni naivi pot s ~ i formeze
convingerea cii intelegerea mesajelor de popularizare inseamna intelegerea
teoriei stiintifice, a sistemul ui filosofi c, a dogmei rel igioase , a curentului arti stic
etc. Ia care aceste mesaje fac trimitere .
Care dintre noi nu a suras la auzul unor enormitati rostite cu seriozitate de
sferto docti i convinsi ca au ajuns savanti citind lucrari de popularizare? In mintea
acestora, teoria relativitat ii, sisternul filosofic hege lian, dogma crestina a
trinitatii sau suprarealismu l (daca ar fi sa ne oprim numai la acestea) se rezurna
la stereotipi i banale (ca sa nu spunem stupide) de felul: ..Energia este egala cu
masa ori viteza luminii la patrat", ..La Hegel, totul este devenire si dialectica,
Din cont radictie - din teza si antiteza - se naste sinteza. Aufhebung, dornnilor,
inseamna negare sau anulare, dar si ridicare (pe 0 treapta superioara )". ..Tatal,
Fiul si Duhul Slant sunt trei persoane, dar un singur Dumnezeu. Tai na mare!".
"Suprarealismul valorizeaza irationalul, inconstientul si oni ricul" etc.
Prin urmare, mesajele de vulgarizare sunt utile si bineve nite, sub rezerva de
a nu se subsitui mesajelor de baza, de inalta tinuta stiintifica, ci de a incita la
abordarea temeinica a acestora.
La mesaje mai simp le, mai pline de stereotipii si mai redundante recurg, eel
putin in faza de inceput, utilizatori i mijloacelor de informare in masa
comerciale. Dependenti de fondurile primite din partea celor care benefi ciaza de
133
serviciile pe care Ieofera, eivor cauta sa atraga prin caracteristicilemesajelor0
audienta cat mai numeroasa. Pot sa atraga mesajele rudimentare 0 astfel de
audienta? - Da, cu conditia ca ele sa vizeze nevoile primare si elementele
instinctuale ale majoritatii oamenilor: nevoia de confort, de afectiune, de
autopretuire dedistractie,sexul, violentaetc.
Cu toate aspectele negative care decurg din aceasta modelare a mesajelor,
situatia comunicarii de masa in domeniul audio-vizualului nu este chiaratat de
sumbra . Pe alocuri am putea spune ca este incurajatoare, Asa cum bine a
subliniatNicolaeSteinhardt, viciul este repetitivsisteril. Oricat de ingeniosar fi
speculate slabiciunile, defectele tenebrele fiintei umane tot se ajunge la
satietate si asta chiar intr-un rastimp scurt . Ca atare, polit ica de atragere cu orice
pret a unei audiente cat mai numeroase lasa locul strategiei de formare a unui
public mai restrans, dar fidel. Conform cu aceasta strategie, mesajele devinmai
complexe, mai "vii" si, astfel, mai bine adaptate unei categorii de beneficiari .
Realitatea a confirmat cu prisosinta teza ca cei care raman la faza .acumularii
primitive aaudientei"sunt sortiti sadispara.
In concluzie, constructia mesajelor in comunicarea de masa este guvernata
de doua comandamenteopuse: pe de 0 parte, semnele care Iealcatuiesc trebuie
sa faca parte din codurile unui numar cat mai marc de alocutori, iar pe de alta
parte ele nu trebuie sa duca la 0 redundanta exces iva susceptibila de a stinge
interesul alocutorilor. Cei care reusesc sa se mentina ca ernitenti remarcabili in
comunicarea de rnasa dovedesc ea au gasit "aurita" cale de mijloe intre doua
excese paguboase: mesaj e stereotipe ultra-redundante, respectiv mesaje
excentricepepotr ivaunor publicuri atipice.
Alaturi de cadrul formal in care se manifesta si de preponderenta
eomponentelor tehnice ale canalului de transmitere ar mai fi de adaugat ca
trasatura a comunicarii de masa saracia feedback-ului. Miriade de ernitenti
virtuali folosesc mass media pent ru a pune ladispozitiaeventualilor receptori0
suma imensade mesaje, tara a fisiguride receptareaeelor mai multe dintr eele.
Nenumarati utilizatoriairetelei Internetcreeazasite-uri in ideeade a fireceptati
ca emitenti, dar citi dint re acesti .facatori" de mesajese trans forma in emitenti
efectivi? Cu alte cuvinte, cate dintre aceste site-uri suntaccesate si mai departe
cate dintre mesajeleoferite sunt cu adevaratreceptate?In acelasi fel,ziarele(de
mare tiraj, sau cu tiraj confidential), revistele (de toate genurile), posturile de
radio si de televiziune etc.imbieaproape toate eategoriiledeoameni sa apeleze
la serviciile lor, id est sarecepteze mesajele pe care Ietransmit. Dar cate dintre
aceste mesaje sunt receptateside catialocutori?
In lipsa unei retroactiuniimediate clare, cei care gest ioneaza mijloacelede
informare in rnasa cauta procedee de determinare a volumului si structurii
publicului pecareil deservesc. In cazul presei ,setine contdetiraj - numarulde
exemplare imprimate- ,dijuzare - numarul deexemplarevandute- siaudientd,
numarul total al cititorilor. Analiza poate fi dusa mai departe , determinandu-se
134
rata de acoperire a publicatiei (raportuldintre numarul de exemplare vandute
numarultotal de locuintedintr-o zona) compozitia socials acit itorilor (varsta,
sex, profesie, zona de resedintaetc.).
Tehnicile de determinare a receptorilorde presa sunt riguros stiintifice, Insa
datele la care ajung trebuie luate in considerare cum grana salis. De pilda,
putemsticusigurantacate exemplaredintr-unnumardeziars-auvandut,dar nu
putem afla cu certitudine motivatia care a stat la baza actului de cumparare.
Categoriacumparatori lorpoate fi foarte diversa: cititori fideli aiziarul ui,citi tori
ocazionali (fiind intr-o calatorie cu trenul, nu au gasi t un alt ziar la indernana),
indivizi care vor sa foloseasca ziarul la impachetat, la curatenie, laaprins focul
in soba etc. Unele ziare scot editii pe Internet si afiseaza numarul persoanelor
care au aecesatsite-ul respeetiv. Multe.persoane"insasunt 0 singura persoana,
intrucatunii utilizatori pot accesaacelasi numar de ziar (In variantselectronica)
demai multe oriintr-o zi.
Ciitprivesteevaluareasub raportulconexiunii emitent-receptoraemisiunilor
de radio televiziune, se utilizeaza ca echivalent al difuzarii presei indice/e de
audienta, pentruadeterminaorele de maximaaudie nta, categoriilede utilizatori
care sunt mai receptivi si variatiilein ascultareasau vizionarea unuianumitpost
deradio sau canal de televiziune.
Prin aceeasi tehnica a sondajului se pot determina apoi audienta camp/eta
(numarul indivizilor care au urmarit emisi unea In intregime), audienta totala
(numarul indivizilor care au urmarit emisi unea doar partial ) si indice/e de
interes (nivelul la care publicul apreciaza emisiunea). Si In cuantificarea
retroactiunii mijloaceloraudio-vizualedecomunicare in masa rezultatele trebuie
consideratevalabiledoar statisti c,eu 0 anumita marja de eroare.
Cele ciiteva aspectepe care le-am prezentatsumarInrindurile de maisus ne
indreptatesc sa incheiern prezentarea succinta a comunicarii de masa cu
urmatoarelecineiconcluzii:
I. emitentul receptorulsunt persoanesui generis alcatuitedinmaimulti
factori;
2. acele mesaje transmise prin mass media care nu gasesc nici un
receptor se irosesc, ele neconstituindu-se ca parti ale unor acte de
limbaj;
3. comunicarea de masa este striins corelata cu calitatea eomponentelor
tehnice ale canalelorde transmitere;
4. situatiadecomunicareeste foarte complexa,inalcatuireaei intervenind
rolurile soeialejucate, experientele comunicationale trecute, imaginile
publice ale participantilor la eomunieare, modalitatile in care sunt
perceputi.ceilalti",parametrii spatio-temporalietc.;
5. retroactiuneareceptoriloreste extrem delimitata,singureledate privind
calitateacornunicarii realizateputiindu-seobtinepost factum.
135
4.3.4. PUTEM VORDI DE 0 FORMA I NTRAPERSONAL A DE COMUNI CARE?
Dupa cum am consemnat in primul capitol at lucrarii, unii teoreticieni ai
comunicarii sustin ca gandirea "neexteriorizatii" trebuie socotita comunicare
intrapersonala, intrucat ea poate fi asociata cu acel caz-lirnita de actiune
semiotics in care distanta socials dintre emitent si receptor este nula'".
Specificitatea acestui tip de comunicare ar fi asigurata, astfel, de urmatoarele
caracteristici:
(i) Sub raport ontologie, emitentul coincide cu receptorul, cei doi poli ai
comunicarii fiinddoua ipostaze ale aceleeasipersoane; in planul comunicarii,
insa,diferenta se pastreaza, fapt dovedit demanifestarile nonverbale(Inunele
cazuri,chiarsiverbale)alepersoaneiincauzaII;
(ii)Gandirea interioara implies, in mod necesar, 0 procesare voluntard de
semne,chiardacaaceastaactivitateestegreudeprobatcuajutorulunorcriterii
intersubiective; nu se poate sustine ca 0 persoana care sta pe ganduri nu
formuleaza mesaje verbaledoar pe baza faptuluica volumulrostiriicuvintelor
esteminim;
(iii)Tendinta deasimplificapecatposibilsernnelecunoscutesiuzualeare
dreptefectdeteriorareastructuriimesajelor;acesteadevinmaiputinelaborate-
unele semne apar trunchiat, iar altele dispar cu totul - , fapt ce explica
dificultatea convertiriicomunicarii intrapersonaleintr-o comunicare"standard"
(interpersonala,incadrulgrupuluirestranssaupublica);
(iv) Canalul de transmitere al comunicarii este creierul, prin care circula
impulsurile.materiale" (id es t semnele)aferente ideilorsauemotiilor;calitatea
acestui canal este putin satisfacatoare, datorita multiplelor obstacole care 11
afecteaza (indigestie, durere de dinti, colica biliara, mancarime suparatoare,
disconfort,depresies.a.);
(v)Situatiadecomunicareestedatadestareafizicasipsihicaapersoaneiin
care se desfasoara actul de limbaj intrapersonal, dar de relatiile sociale
intretinute cu semenii sai; nu arareori, in cadrul complementar al unei
comunicarifonnale,indiviziidezvolta0 productivacomunicareintrapersonala;
(vi) Retroactiunea, ce garanteaza intr-un fel succesul comunicarii, este
maximala si total receptata; ipostaze ale aceleiasi persoane, "emitentul" si
"receptorul"nuaucumsaseinseleunulpecelalalt;
(vii) Atotprezenta in forrne rationale la nivelul oamenilor nonnali,
comunicarea intrapersonala apare in forme aberante la oamenii cu probleme
psihicesinuparesa lipseasca niciin lumeaanimala.(Uniicercetatoriauatras
atentiaasupra faptului ca unele animale- in special, cimpanzeii- dobandesc
III Cf., deexemplu,SaundraHybclssiRichardL. Weaver,Communicating Effectively,
RandomHouse,New York,1986,p.18.
II Un omcare "cade pe ganduri" poate increteasca fTuntea, sasurada,sasesCaI-pine
Incap,sabala dinpalme,"savorbeasca singur" etc.AceaSla dinunnamanifestarenu
esteIntotdeaunll patologica.
136
constiinta de sine si sunt in stare sa premediteze anumite actiuni. Aceasta ar
sugeracainminteaacestoranimaleare loc,intr-unfelsaualtul.0 procesarede
sernne,adica0 comunicareintrapersonala.)
Primaobiectie laacestpunctdevederearputeafiridicatadetotiaceiacare
cred ca in actele de gandire interna sunt manipulate idei sau afecte libere de
orice suport material. 0 atare intampinare pare a fi sustinuta de expresii
cotidiene de genuI"De ce vorbesti tara tine?", .Refl ecteaza bine inainte de a
vorbi!",.Pe undeamvorbit,mai binem-as filovit","Stiu.insa.dinpacate,nu
potsarnaexprim!"s.a.rn.d.,princaresesugereazacaputemproduceidei,adica
putemgandi,Taracaintr-unfelsaualtulsacomunicam.
Or,ideilenu arsubzistaingandire,.s-arpierdeunainalta,d2si,implicit,s-
aranula,dacanuarfifixateprinobiecteconcretecapabilesaIementinainstare
dediferentauna fatl'i decealalta.Componentele.rnateriale"cucareseasociaza
gandurilesuntsernnele,inspeta,cuvintele,chiardacaelementelede paralimbaj
suntpreasubtilepentruafi intersubiectivevidente.
Cumpotfi explicateatunciacelesituatiideosebiteincareunindividsustine
cagandeste,darnureusestesacomunicepemasuragandiriideclarate?
UnpersonajpitorescdinromanulCevenguralluiAndreiPlatonov,Cepumii,
avea0 relatiespecialaculimbutulProkofie:elgandea, iarcelalaltgaseaatunci
canderacazul.forrnula" potrivita,
Maximadupacare reglaucomportamentulceidoieroi,.Tu, Prokofie,nu
gandi- degandit,gandesceu,iartuformuleaza!"!',pareasa instituieunsoide
diviziunea muncii.Unulisicultiva"simtireabogata",darinforms(dincandin
cand il mai vizitau, totusi, .Jdei talentate" de felul .J ichidarea trupului
elementelor nernuncitoare"), iar celalalt aduna un set de tipare verbale
susceptibiledeafi umplutecusimtireabogataaceluidintai.
o imprejuraredinromanestefoartegraitoareinacestsens.Convinscatoate
problemelelegatedeconstructiacomunismului gasescrezolvareainoperalui
Karl Marx, Cepumii a organizat citirea acesteia cu glas tare. Dupa lectura, el
.nu se lamuri, dar se simtise usurat" si ii spuse pasnic tovarasului sau:
.Formuleaza, Pros, parca simt eu ceva" [13: 295]. Prokofie a inceput sa
.formuleze" cautand sa dibuiasca simtirea de moment a lui Cepurnii si, dupa
catevapoticneli,agasitexpresiaverbala"perfectconvenabila".
o situatie similara este descrisa in romanul Quo Vadis al lui Henrik
Sienkiewicz.Dupa ce a cantat in fata curtenilor, Nero s-a retrasimpreuna cu
Petroniussi i-acerut acestuiasa-i spunacecrededespre muzica. La raspunsul
doctalluiPetronius,Neroaavut0 reactieinteresanta:"Ai exprimatideeamea.
12 Unitatea indisolubilaanotiuniicucuvantul.altfelspus. relaliadedependenladintre
idee fonnasenzorialaaideiiestebinesurprinsaInLogica luiTiluMaiorescu.(Titu
Maiorescu,Scrieri de logicii, Editura Enciclopedica, 1988, pp.
177-178.)
13 Andrei Platonov,Cevengur.EdituraCartea Romaneasca, 1990.p.255.
137
Sieu credacelasi lucrudespremuzica'r'".
Ces-arputeaint elegede aici ?- Nimicaltcevadecatfaptul caunii oameniau
darul de agandi simplusic1ar, iar alt ii,confuz. Claritatea,respecti v confuzianu
rezida atat In sernnele simple, catIn combinat iile acestora. Simtirea bogataa lui
Cepurni iera,totusi , gandire, tnsa gandire confuza, Sarcinalui Prokofie era de a
elimina confuzia,reorgani zandsectorialsernneledin minteaacestuia.La randul
lui,Nero- de altfe l, un individ dotat sub raportinte lectual - ,intampinadeseori
dificultati in derivarea consecintelor unor idei. Afirmatia lui, oarecum
contestabila,cum ca Petroniusa exprimat ideea lui despremuzicapoatefi,pana
la un punct, j ustificata, Gandi rea unu i om este data de sernnele actuale sau
explicitedin minte,dar de toate semnelecare pot fi derivatecorectdin acestea
printr-un mecanism logico-gramatical. In nuce, adica implicit, ideea despre
muzica era probabil in minteaNero, insa Petronius I-a ajutats-o explicitezesau
s-o transformeInact.
Asadar, existenta comunicari i intrapersonale nu poate fi contestata pe
consi derent ul ca gandirea interioara ar presupune combinarea unor entitati
"pneumatice" (idei sau afecte) , In timp ce comunicarea s-ar bizu i pe utilizarea
unor obiecte fizice si perceptibile, semnele. De fapt, ambele situatii reclama,In
ega la masura, folosireasemnelor.
lnsa, tratare a gandiri i interioare ca forma (intrapersonala) de comunicare nu
pare sa rezisteuneialte obiectii,care vizeaza dimensiuneasocialaacornunicarii .
Faraindoiala,gandireainterioaranuse manifesta Insolitudineabsoluta,Chi ar si
cei mai izolati ermitisunt conectati oarecum la 0 comunitate ,In masura In care
meditatiile lor incumba folosirea coduluiaceste icornunitati. Totusi, coordonata
soc ials a gandirii interioare nu este suficienta pentru a putea vorbi de 0 co-
responsabilitate priv ind reusita ei. Or, tocmai aceasta responsabi litate comuna
pare sa fie diferenta spec ifics necesara care separa comunicarea de alte actiuni
semiotice. Nu avem de-a face cu un proces de comunicare acolo unde doar 0
singura persoana este respo nsabila pentru ceea ce s-a intreprins, In concluzie,
nefiind 0 interactiune care sa implice asumarea une i responsabilitati comune,
gandirea interioara nu este 0 forma de comunicare (fie ea si intrapersonala), desi
sedesfasoaraca un simulacru al acesteia.
14 HenrikSienkiewicz, QIIO vadis, Editura pentruLiteraturaUniversala,Bucuresti, J968,
p.330.
138
5.COMUNICAREA- ACTCOLECTIVGUVERNATDE REGULI
Pentru a ne put ea raporta la fenomenul comunicarii dintr-o perspectiva
normativa, se cuvine sa determinam riguros conceptele duale de act (sau
actiune) si regula, astfel incat sa prevenim eventualele confuzi i legate de
sensurilemultiplecare Ie sunt, indeobste,asociate.
5.1.0 EXPLICITAREA
CONCEPTULUI DEACTIUNE(COMUNICATIVA)
Ideea de act (uman) este legata de aceea de schimbare produsa In lume, a
actiona insernnand, intr-un anumit fel, a interveni In "cursul naturii '". Aceasta
teza ,relati vplauzibila,are de infruntat,totusi, douaobiectii majore:
(a) pe de 0 parte, multe modificari ale starilor de lucruri - schimbari le
care survinIn urmaunorfenomene naturale(revarsarea unui torent,0 ploaie
cu gr indina,un cutremur, desprindereaunui marcoptde pe ramura, intetirea
vantului etc.) sau schimbarile produse prin manifestarea unor
comportamente spontane ale omului (lasarea urmelor de talpi pe un teren
moale, rniscarea unor mo lecu le di n aer In timpul respirat iei, ruperea
involuntaraa unor fire de iarbaet c.) - afecteazaasa-numi tulcurs al naturii,
taraa intraInsfera conceptului de actiune;
(b) pe de alta parte, exista actiuni, precum lasarea lumi nii aprinse intr-o
camera, mentinerea une i ferestre deschise sau tacerea, care conduc la
prezervarea (sinicidecum la modificarea)unor stari de lucruri .
Intr-o a doua instants, actiunile sunt corelate cu comportamentele
observabile ale indivizilor,ca forme de raspuns la stimulii permanentisau la cei
neasteptati din mediu, In concordanta cu structura organisme lor si cu
deprinderi le anterior statornicite": oftaturile, respiratia regulata sau, di mpotriva,
sacadata, rostirea unor sunete articulate, strangerile de mana, grimasele,
clatinari le din cap, marsurile In cadenta, imbracareaanurnitor haine si purta rea
anumitoraccesorii ,pastrareadistantei fata de unele persoane,scarpinatulin cap,
aranjarea parului , privitul la ecranul unui televizor, ridicarile din umeri etc. Si
acestpunctde vedereridicadoua probleme:
(a) pe de 0 parte, avem de-a face cu comportamente spontane (c1ipitul
refl ex din ochi , respiratia, schimbarile intamplatoare ale posturii corpului,
rniscarile involuntare ale mainilor etc.) pe care trebuie sa Ie excl udem din
1 Georg Hcnrik von Wright, Norma si actiune (studiu logic), Editura Stiintifica si
Enciclopedica,Bucuresti, J982,p.52-53.
2 Cornel Papa, Teoria actiunii si logica fo rmala, Editura Stiintifica Enciclopedic1l,
Bucuresti, J984,p. 13.inprimulcapitola)cartii,autorulface0 remarcabi111 prezentarea
naturiisiconditiiloractiuniiumane.
139