Cuprins:

1. Conceptul de educaie permanent..p.2 2. Caracteristici conceptului de educaie permanentp.3 3. Evoluia conceptului de educaie permanent..p.3 4. Cnd a aprut conceptul de educaie permanentp.4 5. Educaia permanent n viziunea mai multor pedagogi
a. EDUCAIA PERMANENT N ACCEPIUNEA LUI BERTRAND SCHWARTZp.5 b. EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI PAUL LENGRANDp.5 c. EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI TOPA LEONp.6 d. EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI RENE MAHEU ...p.7 e. EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI JEAN PIAGET.p.7

6.Concluziep.7 7.Bibliografiep.7

Conceptul de educaie permanent

Educatia permanenta reprezinta o directie importanta de evolutie a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, care urmareste valorificarea tuturor dimensiunilor si formelor educatiei proiectate si realizate pe tot parcursul existentei umane si in orice moment al existentei umane. Definirea educatieipermanente , la nivelul unui concept pedagogic fundamental presupune delimitarea domeniului de referinta si a semnificatiei sale strategice. Ca domeniu de referinta, educatia permanenta implica "intreaga durata de viata aunui individ". Ea vizeaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, abordata" in totalitate ei", coreland resursele, respectiv: 1. stadiile educatiei ( varstele prescolare-scolare-postscolare si psihologice; 2. ciclurile vietii: copilaria-preadolescena-adolescenta-tinereea maturitatea-batranetea); 3. continuturile educatiei ( dimensiunile/laturile educatiei: intelectuala-moralatehnologica-estetica-fizica); 4. formele educatiei ( educatia formala-nonforinala-informala); 5. f a c t o r i i e d u c a t i e i ( r o l u l : f a m i l i e i , c o m u n i t a t i i e d u c a t i o n a l e , i n s t i t u t i i lor scolare etc). Educatia permanenta inseamna reciclarea, perfectionarea profesionala (postuniversitara). Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potetialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii , formarea capacitatii si deprind de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc in societate, in stiinta, tehnica, cultura. Educatia nu trebuie (nu poate) sa se rezume la ceea ce ofera scoala de toate gradele, oricat de elevata ar fi ea. Educatia trebuie sa continuie concomitent cu scoala, exercitata de alti factori educativi (familia, mass media) cat si dupa absolvirea scolii si facultatii, sa continuie tot timpul si toata viata. Aceasta pentru a feri omul de suficienta, de limitele instruirii si dezvoltarii personalitatii sale. Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al personalitatii, al capacitatilor si deprinderilor de autoeducatie, formarea de personalitati independente si creative. Educatia permanenta este nemijlocita legata de diagnoza si prognoza educatiei, de programare si de inovare pe termen lung a educatiei. Educatia permanenta ne fereste de imbatranirea timpurie din punctul de vedere cerebral si psiho-social, ne mentine tineretea spirituala. Savantul japonez Matsuzawa spunea: sa gandesti activ, continuu si intens caci opresti imbatranirea creierului (desigur, pentru o anumita perioada) si obtii performante deosebite, pana la creatii de mare valoare si eficienta. Educatia permanenta, pentru a fi de valoare si eficienta, trebuie sa se bazeze pe educatie, fapt care cere invatamantului sa pregateasca tineretul studios pentru autoeducatie (Ioan Bontas Educatia permanenta a devenit o speranta a scolii contemporane, scoala supusa excesiv perspectivei ingust-specializate. Ea se impune, de asemenea, ca o idee calauzitoare a elaborarii formelor de educatie aadultilor. De aceea, analiza cercetarilor actuale in domeniul educatiei permanente este o necesitate obiectiva pentru promovarea gandirii si actiunii pedagogice. In primul rand, pentru ca prin actiunile in spiritul educatiei permanente devine posibila o sinteza a gradelor si profilelor de invatamant, a institutiilor scolare, intemeiata pe
2

logica proceselor educationale si desfasurata potrivit unui sistem format din unitati functionale integrate. Conceptul si sistemul educatiei permanente ofera raspunsuri la numeroasele probleme ale relatiei predare-invatare. Cea mai larga acceptie a educatiei permanente exprima aria sa sociala, ca tendinte si perspective ale vietii educationale contemporane:Educatia permanenta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor. Educatia permaneneta este educatia tuturor oamenilor pe tot parcursul vietii lor. Explicitand, aceasta formulare vizeaza, pe de o parte, un invatamant in numeroase reprizeperioade ale vietii-in miscare verticala, de la tinerete pana la batranete; pe de alta parte, un invatamant in miscare orizontala, care ofera caile de trecere, la scoli de profil diferit si realizeaza o imbinare continua a educatiei institutionalizate cu influentele educationale si cultulale informale, difuze. O asemenea definitie nu precizeaza insa continutul pedagogic si metodele unui proces educativ de lunga durata, complex, si prin natura sa exigent. Or, obiectivele ambitioase, fara prevederea si aplicarea mijloacelor corespunzatoare raman mereu nesaturate Educatia ca activitate complexa, incepe din primul an de viata si se continua pe tot parcursul vietii prin cele trei forme: educatia formala, informala si non-formala. De aici rezulta caracterul permanent al educatiei. Necesitatea permanentei educatiei in plan individual si istoric a fost intuita de mult timp. Comenius afirma: Pentru fiecare om, viata sa este o scoala de leagan pana la mormant.

Caracteristicile conceptului de educaie permanent

Cei trei termeni fundamentali pe care se bazeaza semnificatia conceptului sunt viata, "permanent, "educatie. Educatia nu se termina la sfrsitul instructiei scolare, ci constituie un proces permanent. Educatia permanenta imbraca un caracter universal si democratic. Educatia permanenta se caracterizeaza prin: suplete de continut, de instrumente, de tehnici si timp de invatare. Educatia permanenta admite modalitati si moduri alternative de a dobandi educatia. Educatia permanenta are doua laturi componente: generala si profesionala. Ele sunt legate una de alta si interactive. Educatia permanenta exercita o functie corectiva, are ca scop sa mentina si amelioreze calitatea vietii. Principiul educatiei permanente a dus la o reconsiderare a intregii conceptii cu privire la scoala, educatie, invatamant; scoala trebuie sal pregateasca pe elev spre a avea o conceptie adecvata fata de autoeducatie si autoinvatare.

Evoluia conceptului de educaie permanent

Timp de milenii, cei care au meditat asupra educaiei au considerat c fiina uman se educ de-a lungul ntregii sale viei. Aceasta este una dintre cele mai vechi semnificaii care a fost atribuit, de-a lungul timpului, educaiei permanente. In antichitate, Platon, n Legile, aprecia c este necesar o educaie pe care fiecare om trebuie s si-o fac n tot cursul vietii sale, dup posibilitile personale. Aristotel considera c exist unele tiinte care nu pot fi nvate si practicate, dect la vrsta adult, cum ar fi stiinta politicii. Comentariile la Coran ale lui Hadit,sublinia ideeanecesitatii unei educatii din leagn, pn la moarte. Jan Amos Comenius, n secolul al XVII-lea, scria c Tota vita schola est ( ntrega viat este o scoal). In secolul al XVIII-lea, Condorcet- i mpreun cu el toi reprezentanii enciclopedismului- erau de prere c individul uman este perfectibil de-a lungul ntregii sale viei. Perfectibilitatea fiintei umane decurge din progresul stiintei si altehnicii, care o oblig s si mbogteasc permanent propriile cunosinte asupra lumii sii. In plus, dezvoltarea tehnic l elibereaz pe om, n sensul c i creeaz mai mult timp liber, in care el poate sa desfasoare activitati destinae perfectionarii posibilitatilor de conoastere si de actiune
3

In secolul al XIX-lea, ideea educatiei permanente a fost asociat cu necesitatea compensrii deficientelor educatiei din perioada copilriei si adolescentei. Deoarece adeseori sistemul scolar imparte beneficiile educatiei in mod nejustsi inegal,trebuieorganizat o educaie a adultilor creia revine sarcina de a compensa aceste iciente si nedreptti. Secolul XX confer educatiei permanente semnificaia unei modalitti de pregtire omului de natur s-l ajute s se adapteze condiiilor permanent schimbtoare ale vietii sociale . Este educaie pentru schimbare. Pedagogul romn George Videanu apreciaz c educatia permanent reprezint actual un mod de viat al omului contemporan. Este modul n care omul contemporan si depseste perioadele de criz, surprizele profesionale neplcute, tensiunile. Prin educatie el nvat s se autoevalueze, s-si aprecieze obiectiv situatia ntr-o anumita conjuctura sip e baza acestor evaluari se ia masuri corespunzatoare de autotransformare. Acelasi autor este de prere c poate fi considerat format n spiritul educatiei permanente acel om care este pregtit s-si asume rspunderi ( inclusivra raspunderea propriei perfectionri) cel care ajunge la un mare grad de autonomie n procesul invtrii (...) acea persoan care stie s nvete, dar s si participe la educatia celorlalti membri ai societtii

Cnd a aparut conceptul de educaie permanent

Ultimul deceniu a impus pe plan mondial o noua viziune asupra educatiei-educatia permanenta-concept cu implicatii principale, structurale si practice cu adevarat innoitoare. Acest concept nu este nou. Pentru prima data, 1919, Comitetul pentru educatia adultilor din Anglia lanseaza ideea educatiei permanente, pentru ca in 1929 sa apara chiar o lucrare cu acest titlu. In general, trebuie precizat ca ideea educatiei permanente-indiferent de termenii folositi-a aparut in sistemul educatiei adultilor si nu intamplator. Educatia adultilor a experimentat si generalizat, cel putin sub aspectul formelor si al metodelor, modalitati instructiv-educative de autentica modernitate: studiul care alterneaza cu munca; activitatea in grup; coparticiparea la la elaborarea si desfasurarea programelor educative; autodidaxia etc. Toate acestea au determinat ca, tocmai in sistemul educatiei adultilor si specialistilor lui, sa se contureze cu o sporita limpezime conceptul de educatie permanenta. Daca, in 1948 la Conferinta internationala asupra educatiei adultilor de la Elseneur (Danemarca) aceasta idee a aparut in mod cu totul sporadic la cea de-a doua conferinta de la Montreal, in 1960, conceptul era aproape definit, pentreu ca in 1972, la cea de-a treia Conferinta de la Tokio sa se poata discuta chiar despre "educatia adultilor in sistemul educatiei permanente". Nu exista,pana in prezent,o definitie consacrata asupra educatiei permanente si de aceea se opereaza,mai curand ,cu caracteristici conceptuale.Intr-o lucrare ,aparuta in urma cu cativa ani, sub egida Institutului de Educatie Permanenta de pe langa UNESCO (Bazele educatiei permanente) se insereaza 30 asemenea caracteristici conceptuale, asa cum apar in diferite materiale de specialitate editate in mai multe tari din lume. Sintetizand aceste caracteristici, se poate aprecia ca educatia permanenta se constituie ca un ansamblu de mijloace puse la dispozitia oamenilor de orice varsta, sex, situatie sociala si profesionala, pentru ca ei sa nu inceteze sa se formeze de-a lungul vietii, cu scopul de a-si asigura deplina dezvoltare a facultatilor si participarea eficienta la progresul societatii.

Educaia permanent n viziunea mai multor pedagogi

1.EDUCAIA PERMANENT N ACCEPIUNEA LUI BERTRAND SCHWARTZ
4

Principiul permanentei educatei cere ca, in orice moment al vietii, dupa perioada de obligativitate scolara, orice individ sa poata intreprinde studii de promovare (la un nivel mai inalt), de reconversiune profesionala, studii cu caracter complementar, de reciclare sau dezvoltare generala si culturala. S-a si aratat ca acest principiu este strans legat de acela al egalitatii sanselor."Recurenta" formarii nu va fi decat o etapa catre permanenta, fiindca ceea ce trebuie sa urmarim in cele din urma este acea educatie care "integreaza toate perspectivele vietii globale a individului" (Schvartz). Formarea trebuie sa devina o dimensiune normala a vietii individuale: omul trebuie educat pentru viata, ca o componenta a "naturii"sale sociale, iar societatea trebuie sa organizezeraspunsul la aceasta trebuinta prezenta pretutindeni in spatiu si in timp, intr-un cuvant, in viata... In aceasta perspectiva, posibilitatea efectiva de generalizare a principiului permanentei depinde in mod clar de aplicarea la fel de generala a principiului de orientare si "ghidare" care trebuie sa garanteze in fiecare etapa de formare-obligatorie sau "adulta"-"situara" fiecaruia la nivelul optim al motivatiei si posibilitatilor proprii. Intr-adevar, majoritatea persoanelor s-ar dovedi incapabile de a opera o alegere judicioasa, fara informatii, fara o constientizare a situatiei si fara indrumare, intr-un sistem complex de optiuni oferite in paralel cu insesi activitatile intregii vieti sociale.(Bertrand Schvartz p. 14-15) 2. EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI PAUL LENGRAND Viata inseamna pentru oameni-spune Paul Lengrant-o succesiune de "sfidari": imbatranirea, boala, pierderea unor fiinte iubite, alegerea tovarasului de viata, razboaiele, enigmele universului, sensul vietii, profesia, nevoia de bani, rivalitatile, angajamentele politice si altele. La acestea, putem adauga si alte "sfidari" adresate omului de epoca in care traim: accelerarea schimbarilor care parcurg existenta unei generatii, in contrast cu epocile anterioare cand mai multe generatii parcurgeau o etapa fara schimbari fundamentale; expresiunea demografica; evolutia rapida a cunostintelor stiintifice si a tehnologiei. In afara de aceasta, permanenta cducatiei este obiectiv necesara, intrucat progresele stiintifice si ale tehnicii descompleteaza sau chiar perimeaza rapid orice formatie, indiferent de domeniu. Un regim educational incapabil sa asigure adaptarile necesare ar deveni o frana an activitatii economice. Fara indoiala ca, cheltuielile unei autentice permanente a educatiei, cu toate implicatiile sale, atat umane cat si financiare, vor fi considerabile. Ele vor trebi insa asigurate, deoarece educatia devine prin ea insai unul din factorii cei mai intensivi de progres al productiei. Intr-o perspectiva nedemocratica a sistemului educational, tratarea adaptiva a oamenilor ar risca sa se transforme in cea mai vatamatoare dintre servituti si dintre alienari, omul devenind un simplu purtator de calificari tehnice si un simplu "obiect" deformare reinnoita strict pentru nevoile intreprinderii... Intemeiata pe un sistem care sa nu fie la discretia unei intreprinderi ahtiate de profit, ci controlat in chip democratic de muncitori, la toate nivelurile, si conceput pentru a-i initia in toate dimensiunile meseriei lor, in asociere cu o pregatire de ordin general si cultural, educatia permanenta devine, dimpotriva, factor de eliberare si de implinire a omului. Repetam,totul depinde de context Prin urmare, educatia permanenta trebuie in mod absolut necesar sa aiba un continutvital-de formare generala si culturala. Ea trebuie sa se realizeze prin autoformare si pe baza unei cogestiuni a cadrelor didactice si a beneficiarilor acesteia. In afara de unele imprejurari exceptionale, nici o autoritate exterioara nu intervine pentru al sili sa studieze, sa se perfectioneze, sa devina un cetatean mai bun, un tata de familie mai
5

bine pregatit si mai intelegator. Atat timp cat adultul nu sesizeaza interesul deosebit pe care il prezinta pentru el un anumit gen de efortin domeniul profesional, obstesc sau cultural, se abtine de a-l face. Si chiar atunci cand s-a angajat intr-o actiune, poate sa se retraga oricand. In aceste conditii, educatia adultilor si, in general, orice forma de educatie care nu are un caracter obligatoriu, inclusiv educatia extrascolara a tinerilor, este propice innoirilor. Intradevar, in cadrul unor astfel de programe au luat nastere forme de educatie a caror importanta universala este recunoscuta azi, in special munca in grup, discutiile organizate, participarea la activitati productive, seminariile si stadiile de studiu, metodele neimpuse, folosirea intensa a mijloacelor audio-vizuale etc. Viitorul educatiei, considera in ansamblul sau, si capacitatile sale de reinnoire depind deci de educatia adultilor. Educatia permaneta intervine , de asemenea, ca un element de solutie in unele situatii ale societatii noastre, acelea care rezulta din relatiile dintre diferite generatii. Dupa cum reiese din diferite exemple, comunicarea si schimbul intre tineri si cei mai in varsta se fac uneori greu, astfel ca in multe cazuri dialogul dintre tata si fiu, intre profesor si eleveste in mod practic intrerupt. Insa acest schimb este pretios si necsar, atat pentru imbogatirea reciproca a indivizilor , cat si pernru echilibrul societatilor.(Paul Lengrand p. 54) 3. EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI TOPA LEON Educastia permanenta nu se identifica cu nici o institutie scolara sau prescolara,cu activitatile organizate sau informale cultural-profesionale pentru adulti, colective sau individuale,intemeiate pe o metodologie clasica sau libera.Ea trebuie inteleasa ca un sistem de obiective, metode si tehnici educationale clasice si moderne, validate si in plina revolutionare, capabile s dezvolte insasi educabilitatea, o mobila si continua deschidere educationala potrivit conditiilor de munca si de viata ale generatiilor de oameni si ale fiecarui indivi in parte. Potrivit conceptiei lui Topa Leon educatia permanenta este termenul cel mai adecvat sa exprime o dezvoltare metodica, prin actiunea educativa multilaterala a omului si a colectivitatilor sociale, sa includa actiuni cu obiective largi, de lunga durata si sa dezvolta libertatea de optiune a celui educat, ca si a educatorului.In acest context, in studiul nostru, nu numai ca nu inlocuim pe "educator" cu "instructorul", fasonator implacabil, ci referindu-ne la actiunile cultural-educative, preferam sa facem loc "animatorului"cultural. Se identifica educatia permanenta cu educatia adultilor, uneori cu autoeducatia si autoinstruirea.in ambele cazuri sunt vizate arii si cai ale educatiei permanente, ca proces postscolarsi ca o metodologie educationala a tineretului in plina maturizare sau a adultilor.Paul Lengrand a scos in evidenta faza actuala aeducatiei permanente :"In mod esential, (ea) desemneazainca o terminologie, o serie de concepte si de principii, o ordine de preocuparisi de cercetare".Dar aceasta, dupa parerea lui Topa Leon impune o treptata depasire afazei incipiente. Expresia "educatie permanenta", are o legatura directa cu expresia "scoala permanenta"folosita prima oara in 1938 de catre filosoful G. Bachelard si cu expresia pedagogie permanenta"a aceluiasi filosof.Planul de invatamant elaboratin 1947 de LangevinVallon prevedea mijloace ale educatiei permanente, iar planul Billiers(1956)a reluat aceasta prevedere.(Topa Leon p. 14-16) 4.EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI RENE MAHEU
6

Dupa Rene Maheu, educatia permanenta este menita s rezume si sa inspire eforturile de innoire in educatia moderna: "Nici o reconversiune nu cere de fapt studii atat de atente pentru o prospectiva atat de vasta si atat de complexa. Nu este vorba, in fond, decat de a ingloba invatamantul scolar si universitar intr-o sinteza totalizanta, in care educatia extrascolara si asa-numita educatie a adultilor, considerate in mod general azi inca drept marginale, sunt destinate sa apara ca centrul si esenta disciplinei spiritului," Pana acum UNESCO a organizat unele conferinte aceasta tema. Tot mai multi oameni, printr-o scolarizare tot mai indelungata, folosind mijloace tot mai ingenioase si mai variate isi insusesc un cuantum tot mai mae de cunostinte si priceperi a caror uzura evine tot mai rapida. 5. EDUCAIA PERMANENT N CONCEPIA LUI JEAN PIAGET Pana la J.J.Rousseau, intre copil si adult nu se concepeau deosebiri esentiale. A urmat o perioada in gandirea psihopedagogica in care copilul era considerat o fiinta "autonoma", originala, cu totul deosebita de omul adult (Ellen Key). In vremea noastra se releva deosebirile calitative intre copil si adult, si similitudinile, corespondentele, liniile dezvoltarii continue. Una din aceste linii continue ale dezvoltarii psihice, deosebit de importanta pentru problematica educatiei permanente o aduce constatarea ca si adultul este "nedesavarsit". Conceptia veche pleca de la ideea ca adultul atinge o stare plenara, o suficienta si mai ales o autoritate social-statutara, pe care copilul trebuie abia sa o cucereasca. Dupa Jean Piaget pe parcursul vietii omului se inregistreaza functiuni constante, intru cat actiunea presupune totdeauna un interes care sa o declanseze si o inteligenta care sa o inteleaga si sa raspunda nivelelor dezvoltarii. Totodata, dezvoltarea in timp a personalitatii inregistreaza structuri variabile: intresele se schima si explicatiile evolueaza intre individ si mediul sau se stabilesc circuite l distante tot mai mari si, prin continutul lor, tot mai complexe. Notiunea de maturitate nu exprima un moment unitar, o stare de imobilitate, si nu semnifica o "fixare", dupa cum se afirma in vechea psihologie "adultul are tot atat de largi si de multiple probleme noi de rezolvat si de inteles ca si copilul. Aceasta varsta isi are perioadele ei de tranzitie crizele ei. Pe o perioada a dezvoltarii aproape de acelasi rang ca si copilaria si adolescenta. Concluzie: Educaia permanent a devenit o speran a colii contemporane, coala supus excesiv perspective ngust-specializate. Educaia permanent ne ferete de mbtranirea timpurie din punctul de vedere cerebral si psiho-social,i ne menine tinereea spiritual.Educaia permanent a fost ,este i va fi att timp ct va exista omenirea ,deoarece datorit ei societatea se schimb evolueaz, nflorete i atinge noi idealuri.

Bibliografie:
1. Antonescu G. G., Istoria pedagogiei, Doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne, Bucureti, Editura Cultura romneasc, 1943. 2. Cristea, S., Dicionar de pedagogie, Grupul editorial Litera, Chiinu-Bucureti,2002. 3. Dave R.H,Fundamentele educaiei permanente. Bucureti, 1991. 4. Cuco C., Pedagogie. Editura Polirom, Iai,1996. 5. Bonta I., Pedagogie. Editura ALL, Bucureti,1995. 6. Jinga I., Istrate E. manual de pedagogie. Editura ALL, Bucureti,1998. 7. Macovei E.,Pedagogie. Editura Didactic i Pedagogic, R.A., Bucureti,1997.
7

8. Mialaret G., ntroducere n pedagogie. Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,1981. 9. Jinga I., Educatia Permanent ,Bucureti :Editura tiintific i enciclopedic 1979. 10. Lengrand P.,Introducere in educatia permanentaBucuresti, Editura didactica si pedagogica , 1973. 11. Hans Lowe ,Introducere in psihologia invatarii la adulti, Editura didactica si pedagocica, Bucuresti-1978.