You are on page 1of 2

ERA CĂRŢILOR FĂRĂ MIROS

A înlocuit dicţionarul, enciclopedia, caietul, cartea

şi lista poate

... continua. Este pentru mulţi cel mai bun prieten, ceea ce întristează. Câştigă tot mai mult teren în lupta împotriva bibliotecilor şi asta întristează şi mai tare.

Indiscutabil, Internetul este invenţia secolului XX. Datorită lui, viaţa a devenit mai uşoară. Iar noţiunile de timp şi distanţă au căpătat o cu totul altă conotaţie. Avem acces nelimitat la informaţie, deci acum necunoaşterea nu mai are nicio scuză. Tainele istoriei, biologiei sau fizicii sunt la doar un click distanţă. Însă e uşor să pierzi simţul minutelor atunci când rătăceşti prin labirintul gigabiţilor, astfel, încât la sfârşitul zilei nu mai ştii ce ştii.

Lipsa

informaţiei

te

izolează,

iar

ERA CĂRŢILOR FĂRĂ MIROS A înlocuit dicţionarul, enciclopedia, caietul, cartea şi lista poate ... continua. Este

uneori, cred că şi multitudinea infomaţiilor, care vin din cele mai diverse canale, are acelaşi efect asupra noastră – ne izolează într-o cameră plină de ştiri, noutăţi, lucruri senzaţionale. Am uitat cum e să stai la coadă la bibliotecă, să cauţi cu disperare o carte înainte de examen sau să te delectezi dimineţile cu cotidianul cumpărat de la chioşc. Copacii, care altădată urmau să fie sacrificaţi în numele lecturii, ne spun mulţumesc. Cum rămâne însă cu romanticii care adoră mirosul inconfundabil al cărţii

proaspăt scoase din tipar? Sau cel al unei cărţi vechi, cu istorie, primită în dar de la

bunicul

recitită

de zeci de ori şi „personalizată” cu notiţe scrise cu creionul.

... Îşi mai aminteşte cineva plăcerea găsirii unei flori sau frunze uscate, păstrată cu grijă de filele cărţii preferate? ... Probabil sunt demodată, dar nu pot să-mi imaginez citindu-l pe Eminescu sau Dostoievski de pe ecranul unui laptop sau iPad. Răsfoitul paginilor, semnul de

carte şi însăşi cartea, ţinută cu mândrie pe noptieră mi se par elemente la fel de importante ale plăcerii unei lecturi ca procesul propriu-zis. Să fie clar. Nu mă declar împotriva noilor tehnologii. Mai mult, nu mi-aş mai putea imagina viaţa fără ele. Dar, haideţi să le folosim inteligent. Adică moderat. Să nu catalogăm tot ce-i tradiţional drept depăşit. Să le oferim copiilor noştri aceeaşi plăcere care am simţit-o şi noi. Pentru că din fericire, „Albinuţa” lui Grigore Vieru nu poate fi încă, downloadată de pe net.

A publicat: Maria BALABAN,

bibliotecar principal, secţia Completarea şi Evidenţa Colecţiilor