Cprioara de Emil Grleanu

Pe muchiul gros, cald ca o blan a pmntului, cprioara st jos lng iedul ei. Acesta i-a ntins capul cu botul mic, catifelat i umed, pe spatele mamei lui i, cu ochii nchii, se las de mierdat. !prioara l linge, i limba ei sub"ire culc uor blana moale, mtsoas a iedului. #ama l pri$ete i-n sufletul ei de fugarnic ncol"ete un sim"mnt struitor de mil pentru fiin"a fraged creia i-a dat $ia", pe care a hrnit-o cu laptele ei, dar de care trebuie s se despart chiar a i, cci $remea n"rcatului $enise demult nc. %i cum se uita aa, cu ochi ndurera"i, din pieptul cprioarei scp ca un muget nbuit de durere& iedul deschise ochii. !prioara se mbrbtea , sare n picioare i pornete spre "ancurile de stnc, din are, printre care $rea s-l lase rtcit. Acolo, sus, e p it i de dumnia lupului, i de iscusin"a $ntorului, cci pe muchiile prpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se ncumeta. Acolo, l-ar fi tiut ca lng dnsa. 'ar pn la ele erau de strbtut locuri pline de primejdii. !prioara i arunc picioarele n fug fulgertoare, n salturi ndr ne"e ( s ncerce puterile iedului. %i iedul se "ine $oinicete din urm& doar la sriturile ame"itoare se oprete, cte o clip, ca i cum ar mirosi genuna, apoi se a$nt ca o sgeat i, behind $esel, burd de bucurie, pe picioarele sub"iri ca nite lugere. 'ar trebuie s scoboare, s strbat o pdure, ca s urce din nou spre "ancuri. !prioara contenete fuga) pete ncet, pre$ toare. *rece din poian n poian, intr apoi sub bol"i de frun e, pe urm prin hrube adnci de $erdea" pn ce ptrunde n inima intunecat, ca un iad, a pdurii. %i-au mers mult aa pn ce au dat, n sfrit, de lumini. +edul, bucuros, o ia nainte srind. 'ar n aceiai clip cprioara se oprete, ca de-o presim"ire, adulmecnd. ,n fa"a ei, de sub o cetin, ochii lupului strluceau lacomi. -n salt, i iedul ar fi fost sfiat. Atunci cprioara d un bieret adnc, sfietor, cum nu mai scosese nc, i, dintr-un salt, cade n mijlocul luminiului. .upul, $ nd prada mai mare, uit iedul i se repede la ea...

Prbuit n snge, la pmnt, sub col"ii fiarei, cprioara rmne cu capul ntors spre iedul ei. %i numai cnd acesta, nspimntat, se topete n adncul pdurii, cprioara simte durerea, iar ochii i se tulbur de apa mor"ii.