You are on page 1of 5

Relieful glaciar montan si de calota

Ghetarii, ca factor modelator al suprafetei terestre, isi imprima si astazi, ca si in trecutul geologic, amprenta in trasaturile si formele reliefului din regiunile reci ale Globului. Ghetarii situati in zonele marilor latitudini, ajungand pana la nivelul bazinelor oceanice si marine, constituie in ansamblul lor ghetarii de calota sau continentali. Masele de gheata cantonate pe varfurile muntilor inalti formeaza ghetarii montani. Cele doua calote de gheata polare, ale Groenlandei si Anctarticii, insumeaza 97% din volumul ghetii de pe Glob. Rezulta ca numai 3% din aceasta masa revine ghetarilor montani. Relieful ghetarilor de calota Activitatea ghetarilor de calota (continentali) prezinta multe elemente comune cu cea a ghetarilor montani. Glaciatiunea actuala de calota ocupa suprafete intinse in Antarctica, Groenlanda, Islanda, Spitzberg, Noveia Zemlia, Severnaia Zemlia. Tipurile actualilor ghetari de calota: Dupa extindere, morfologie si dinamica, actualii ghetari de calota pot fi grupati in patru tipuri: anctartic, groenlandez, islandez si Spitzberg. Tipul Antarctic- in Antarctica calota are app. 14 mil.kmp. In jurul Antarcticii gheata de pe continent se prelungeste mult si in apa oceanului, formand o platosa relativ unitara, inalta uneori de 90 m, numita banchiza; din ea se desprin blocuri imense de gheata numite aisberguri (iceberguri). In unele zone periferice apar tot mai multe stanci deasupra ghetii (nunatak-uri), crevase si vai canion. Materialul detritic rezultat din dezagregarea rocilor ce compun nunatak-ul va fi preluat de catre masa de gheata in miscare si depus sub forma de morene glaciare. Gheata calotei antartice este pleisocena. Topirea ei ar ridica nivelul oceanului planetar actual cu circa 15 m. Prezenta ei in zona Polului sudic determina anumite particularitati curentilor marini si vanturilor, care influenteaza regimul climatic al Globului. Tipul groenlandez este cantonat in Groenlanda, ocupand din suprafata insulei. Zonele litorale raman descoperite, iar intre ele si calota se interpune o fasie muntoasa. In afara calotei de gheata neteda (icefield) cu grosimi de 2500-3000 m, are limbi de gheata ce coboara spre ocean (icestrom) unde dau aisberguri; deasupra masei de gheata sunt varfuri muntoase (nunatak-uri). In zonele periferice ale calotei glaciare se intalnesc: crevase, fiorduri, morene, krioconite (praf de natura vulcanica), cursuri subglaciare care local devin supraglaciare. Tipul islandez ocupa partial insula islandeza si are caracter discontinuu datorita eruptiilor vulcanice si a gheizerelor. Ghetarii sunt marunti si imprastiati pe intreaga suprafata a insulei. Eruptiile subglaciare duc la topirea masiva a ghetii si la formarea unor bazine acvatice sub sau inglaciare. Cand drenarea acestor ape de catre raurile subglaciare sau inglaciare se face brusc, au loc inundatii catastrofale. Tipul Spitzberg este alcatuit din ghetari alpini pe vaile din munti si ghetari de platou la exterior.

Relieful de eroziune Ghetarii de calota exercita o tripla activitate: de eroziune (exaratie), de transport si de depunere. Formele rezultate sunt vizibile mai ales dupa retragerea ghetarilor. Formele de eroziune sunt reprezentate prin: fjelduri, fiorduri, roci mutonate, nunatak-uri. Fjeld-urile sunt campii inalte sau podisuri, dezvoltate pe un substrat dur, care a fost netezit partial de ghetari. Deasupra lor se ridica martori (monadnock-uri) sau stanci reziduale (nunatak-uri). Fiordurile apar ca niste golfuri lungi si ramificate, ce patrund in interiorul uscatului pe zeci de km; au rezultat prin inundarea de catre mare a unor vai glaciare adanci, dupa topirea calotei glaciare ce acoperea zona limitrofa. Rocile mutonate sunt stanci slefuite, ovale sau circulare modelate de ghetarii prin morenele de fund, fixate in masa de gheata. Formele de acumulare glaciara Formele de acumulare sunt mult mai extinse si mai variate decat cele de exaratie. Ca pozitie acestea se dezvolta pe suprafata ocupata anterior de ghetari (morena de fund); in domeniul morenei frontale si la exteriorul morenei (proglaciare, fluvio-glaciare). Genetic, in relieful de acumulare glaciara se includ si formele create de raurile alimentate de ghetari. Relieful morenei de fund Reprezinta o campie cu aspect valurit, cu forme pozitive (drumlin-uri, esar-uri, kamesuri) cat si zone depresionare (lacuri, balti, mlastini, turbarii). Drumlinurile se refera la formele cu aspect colinar, orientate pe directia deplasarii ghetarilor. Intre ele exista zone de inseuari, lacuri sau sectoare mlastinoase. Lungimea fiecarei coline oscileaza intre 400-1000 m, latimea intre 150200 m, iar inaltimea relativa intre 10-40 m. In plan au aspect oval. De obicei drumlinurile se gasesc grupate, numarul lor fiind de ordinul sutelor si miilor. Dispunandu-se unul in cotinuarea celuilalt si in acelasi timp unul langa altul, aceste forme confera reliefului trasaturi particulare, asemanatoare dunelor lineare. Oesar-urile (eskers) se infatiseaza ca o ingramadire de pietre cu aspect de dig serpuit; orientarea lor corespunde sensului deplasarii ghetarilor. Se aseamana cu niste rambleuri de cale ferata. Kamesurile sunt tot forme fluvio-glaciare, pozitive cu aspect mamelonar sau de movile. Se dezvolta in imediata apropiere a morenei frontale. Campiile morenice sunt alcatuite din argile nisipoase si blocuri, au suprafata neteda sau usor valurita si presarata cu lacuri sau balti. Relieful morenic deluros ocupa spatii izolate pe fondul campiilor morenice si are o distributie haotica. Movilele sunt rotunde sau ovale. Aceste forme au rezultat din depunerea pe suprafata reliefului subglaciar, a morenelor cantonate in crapaturile ghetarilor de calota. Vaile si lacurile sunt nenumarate. Vaile sunt slab evoluate, prezinta profil transversal in forma de V, praguri si cascade. Lacurile care ocupa alaturi de balti si mlastini o mare suprafata (in Finlanda 9% din suprafata tarii) se prezinta fie sub forma de sabe legate de rauri scurte fie izolate. Relieful morenei frontale Salpausselka si pradolinele. Ghetarii de calota au transportat importante cantitati de morene in zonele lor periferice, sau frontale. In morfologia actuala a Finlandei se pastraza bine asemenea lanturi de morene frontale, denumite salpausselka. Latimea acestor culmi deluroase este de cativa km, inaltimea relativa de peste 60-80 m, iar lungimea de ordinul catorva sute de km. Versantul dinspre ghetar este mai abrupt, in timp ce versantul dinspre avale este mai prelung, mai lin. Intre ele se dezvolta culoare depresionare ce poarta denumirea poloneza de pradoliny (pradoline). Latimea lor este de cativa km, iar lungimea de ordinul sutelor si miilor de km.Elba, Oderul si alte rauri din N Germaniei si Poloniei curg local pe vechi pradoline. Blocurile eratice reprezinta bucati mari de roca, raspandite in cadrul morenei frontale. Ele se pot depune si pe fundul oceanului fiind aduse de banchize si iceberguri. Formele

fluvio-glaciare (proglaciare) Campiile de sandre sunt zone acumulative construite de catre torentii glaciari la periferia morenei frontale. Pe suprafata campiei, care atinge ordinul sutelor si miilor de hectare, ulterior raurile isi sapa terase, coborand nivelul panzei freatice. Astfel particulele fine, uscate, pot fi antrenate pe diferite cai (indeosebi eoliana) generand campiile de loess. Zoliile sunt forme depresionare in cadrul campiilor de sandre. Cursurile fluvio-glaciare au antrenat cu ele si blocuri de gheata, pe care le depun dupa o anumita distanta, acoperindu-le ulterior cu aluviuni. Este acea gheata moarta sau fosila care prin topire creaza zoliile. Ghear-calot sunt cei mai mari gheari de pe glob, calota glaciar avnd o suprafa de peste 50.000 km, acoperind complet sub ghea relieful regiunii, se afl n regiunile polare. Din aceti gheari se desprind n mare iceberguri.

Ghearii de calot. S u n t c e i m a i e x t i n i a c o p e r i n d s u p r a f e e continentale foarte mari sub forma unor platoe de ghea cu grosimi de la cteva sutede metri la peste 4000 m. Sunt separate cteva tipuri. Relieful de eroziune creat de ghearii de calot. Formele de relief sunt la fel de numeroase dar dimensiunile sunt mai mari, elefiind rezultatul aciunii n timp ndelungat a unei platoe de ghea cu grosimi de la cteva sute la mai multe mii de metri (fig. 33).Fjeldul (cmpiile de eroziune) constituie forma de relief cu dimensiunilecele mai mari. La origine a reprezentat o suprafa cvasiorizontal (cmpie, podi, 108 muni nivelai etc.) pe care s-a dezvoltat calota glaciar. Deplasarea lent a masei deghea spre periferie a impus remodelarea difereniat a suprafeei subglaciare crendexcavaii unde rocile au fost mai moi separate de movile i culmi alungite rotunjiteaxate pe stratele mai dure. Dup topirea calotei n de presiuni au rezultat lacuri (ex. nordul Canadei, Finlanda).Nunatakurile sunt vrfuri de muni care s-au situat deasupra calotei glaciarei care au suferit pe de -o parte atacul avalanelor i nghe - dezgheului pe versaniineacoperii de ghea, iar pe de alt parte eroziunea ghearului care la nivele diferiteale grosimii calotei au tiat n baza lor ''trepte de exaraie''. Rocile mountonate i striurile au rezultat n acelai mod ca i la gheariimontani numai c identificarea lor n prezent este m ai dificil ntruct dup topirea calotei au suferit transformri sau au fost acoperite de depozite, soluri i vegetaie.

Vile glaciare sunt frecvente n regiunile nalte, muntoase cu care calota i n t r a n c o n t a c t s a u l a m a r g i n e a m u n i l o r i p o d i u r i l o r d e l a e x t e r i o r u l c a l o t e i glaciare. Limbile de ghea s-au dezvoltat n lungul vilor preglaciare; ele se deplasaucu viteze mari au modificat configuraia anterioar crend vi adnci cu bazinete i praguri. n cazul celor care ajung la rmul mrilor polare, limbile nainteaz pe elf pe care l erodeaz. (Groelanda, Antarctica). Situaii similare au fost n pleistocen nLabrador, Peninsula Scandinav, Scoia etc. Aici dup topirea gheii i ridicareanivelului Oceanului planetar, apa acestuia le -a inundat c rend un tip aparte de rm (fiorduri)

Morenele i depozitele fluvioglaciare ale ghearilor de calot. Formele rezultate din acumularea materialelor transportate de ctre ghearii decalot se disting prin: - dimensiuni foarte mari, arealul extins pe care sunt rspndite,a l c t u i r e i g e n e z c o m p l e x . M a t e r i a l e l e t r a n s p o r t a t e a u r e z u l t a t d o m i n a n t d i n eroziunea exercitat de calota de ghea asupra reliefului subglaciar motenit la carese adaug cele provenite din modelarea periglaciar a versanilor munilor aflaideasupra gheii, ca i acelea erodate i transportate de uvoaiele de ap subglaciaredezvoltate la periferia masei de ghea.Acumularea lor creeaz un relief specific care se poate observa dup topireacalotelor de ghea. n prezent, pot fi vzute n Canada, Finlanda, n nord-vestulRusiei etc. Cele mai semnificative forme (fig. 32) sunt: morenele de fund au cea mai larg desfurare fiindreprezentate de movile, coline, blocuri i pietriuri slab rulate dispersate pe toatsuprafaa ce -a fost acoperit de masa de ghea. ntre ele exist microdepresiunimltinoase sau cu lacuri. morenele frontale, numite n Finlanda salpauselka - apar ca valuri colinare de pietri, nisip i blocuri care se ntind pe sute de kilometri; aurezultat din material ele mpinse de marginea calotei de ghea; n Europa au fost identificate trei aliniamente de morene frontale care reflect stadii diferite ale poziieilimitei calotei glaciare n ultima faz a evoluiei sale. drumlinurile sunt grupri de coline alungite teite cul u n g i m i d e p n n t r - u n k i l o m e t r u , l i m i d e z e c i s a u s u t e d e m e t r i i n l i m i d e cteva zeci de metri orientate n sensul deplasrii masei de ghea; sunt legate de marginea calotei constituind morene nvelite parial de pnze de nisip, pietri. saruri (eskere) sunt mase de pietri i nisip aduse dinmorenele de fund de ctre uvoaiele de ap subglaciare i acumulate la marginile calotei pe msura retragerii ei. Ca urmare, rezult nite culmi netede joase cu lungimifoarte mari i limi de cteva zeci (sute) de metri.

kamesurile sunt coline cu form rotunjit alctuite dindepozite stratificate (nisipuri i argile). Aceste materiale au fost acumulate n cuvete 110 lacustre aflate pe ghea la marginea calotei i n care debuau uvoaie inglaciare; dup topirea gheii, ele s-au depus lund forma de coline sau movile. blocurile eratice sunt mase de roc cu dimensiuni foartemari care s-au prbuit din nunatakuri peste masa de ghea; deplasarea gheii a dus lat r a n s p o r t a r e a b l o c u r i l o r c t r e r e g i u n i a f l a t e l a p e r i f e r i a c a l o t e i , i a r d u p t o p i r e a ghearului, ele au rmas aici. Aa sunt blocurile de granit de Rapakiwi din Karelia inordul Finlandei care au fost transportate pe sute de kilometri fiind n prezent n Estonia i la nord de Petersburg; blocurile eratice din Labrador au fost crate pn nnordul S.U.A (ex. la Washington). pradolinele (urstromtler) reprezint culoare largidesfurate ntre aliniamente de morene frontale fiind paralele p e zeci i sute de kilometri cu acestea. Reeaua de ruri postglaciare le urmrete pe distane mari (ex.Oderul, Elba n Cmpia germano-polonez) sandrele sunt cmpii piemontane dezvoltate la exteriorulcalotelor glaciare; au rezultat prin suprapunerea conurilor de pietriuri i nisipuri crate din morenele frontale de ctre cursurile de ap formate la marginea calotei printopirea gheii; constituie principala form fluvioglaciar. zoliile sunt microdepresiuni n cmpiile glaciare sauf l u v i o g l a c i a r e r e z u l t a t e p r i n t a s a r e a m a t e r i a l e l o r c e a c o p e r e a u b l o c u r i d e g h e a izolate, proces survenit dup topirea acestora.