BOLILE SISTEMULUI DIGESTIV ULCERUL

Ulcerul este o excavatie la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale (prima portiune a intestinului). Boala ulceroasa se intilneste la orice varsta, dar incidenta maxima este la tineri. Stomacul secreta acid clorhidric si pepsina; in acelasi timp exista mecanisme de aparare ale mucoasei impotriva agresiunii acide. Ulcerul apare printr-un dezechilibru intre agresiunea acida si bariera antiacida (nu exista ulcer fara acid!). Implicati in aparitia ulcerului sunt: acidul clorhidric, refluxul continutului duodenal in stomac, alcoolul, fumatul, stresul, unele medicamente (antiinflamatoare de tipul aspirinei, diclofenacului, ketoprofenului, indometacinului, prednisonului). Simptome Trebuie precizat faptul ca nu orice durere abdominala sugereaza ulcer.Durerea ulceroasa are caractere tipice. Localizarea durerii este de obicei epigastrica (in 'cosul pieptului'); este de intensitate variabila, de la arsura la torsiune. Una dintre caracteristicile importante este ritmicitatea durerii sau relatia cu alimentatia (cunoscuta drept 'mica periodiciate'). Cu cat ulcerul este situat mai aproape de esofag, cu atat durerea apare mai precoce dupa masa: in cazul ulcerului gastric durerea apare dupa 30-60 de minute de la ingestia de alimente, in cazul ulcerului duodenal la 4-5 ore postprandial: in acest caz durerea imbraca aspect de 'foame dureroasa' si apare cel mai frecvent noaptea, trezind pacientul din somn; acesta relateaza ameliorarea dupa ingestia de alimente. Durerea din ulcerul duodenal spre deosebire de cea din gastrita de exemplu este singura durere abdominala care se amelioreaza dupa ingestia de alimente, astfel bolnavul poate sa isi puna singur diagnosticul. Durerile nu apar dimineata la trezire. Alte simptome sunt: varsaturile (pot calma durerea, de aceea sunt provocate uneori voluntar de catre bolnav) pirozisul, eructatiile, greturile, constipatia.

GASTRITA

Etimologic, semnifica o inflamatie a mucoasei gastrice pe care doar la examenul direct endoscopic o putem remarca - inrosirea mucoasei, aparitia de hemoragii subepiteliale sau de mici eroziuni. Gastrita consta in afectiunea mucoasei gastrice reprezentata de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice. Aceste leziuni pot avea o evolutie autolimitanta

ducand la cicatrizare sau dimpotriva pot duce la complicatii grave reprezentate in special de hemoragii sau perforatii. In functie de aspectul mucoasei, gastrita poate fi impartita in: -gastrita eroziva si hemoragica; -gastrita noneroziva nespecifica -gastrite specifice, caracterizate prin caractere histologice si endoscopice distinctive, specifice unei anumite afectiuni. Mai putin agresive sunt antiinflamatoarele de generatie mai noua de tipul nimesulidului, desi o persoana deja sensibilizata, cu o gastrita mai veche, va avea dureri chiar si la folosirea acestuia. Solutia este administrarea tabletelor dupa mancare, in doze minime, eficiente, folosirea concomitenta a unor protectori ai mucoasei gastrice: sucralfat, blocanti de pompa protonica (omeprazol) sau blocanti de receptori H2 (ranitidina). Daca simptomele persista, poate fi necesara intreruperea tratamentului. Gastrita eroziva hemoragica Este intalnita frecvent la consumatorii cronici de alcool, la cei care folosesc ca tratament tablete antiinflamatorii nesteroidiene (cele amintite mai sus), precum si la pacientii aflati in stare critica posttraumatica, dupa operatii, arsuri, cu infectii severe sau aflati pe respiratie artificiala. Cauzele aparte ale gastritei erozive sunt reprezentate de hipertensiunea portala, cel mai frecvent intalnita la bolnavii cu ciroza hepatica. Gastritele sunt clasificate, din punct de vedere al evolutiei, in acute si cronice. Din punct de vedere clinic ele pot fi asimptomatice sau insotite de anumite simptome clinice.. Gastrita acuta, este cauzata frecvent de ingestia unor medicamente (aspirina, antiinflamatorii gastrita postconsum de AINS), de abuzul de bauturi alcoolice gastrita etanolica, meselor copioase, condimentelor sau alimentelor dificil de digerat. Gastritele acute pot fi clasificate in: gastrita acuta simpla, coroziva si alergica. Gastritele cronice se caracterizeaza prin prezenta unor simptome dispeptice de lunga durata resimtite de bolnav la nivelul abdomenului superior si sensibilitate dureroasa epigastrica moderata. Gastrita cronica are o evolutie indelungata de obicei progresiva si poate duce in timp la atrofia mucoasei gastrice. O complicatie severa a oricarei forme de gastrita este reprezentata de hemoragia de la nivelul mucoasei gastrice, manifestarile clinice fiind diferite in functie de cantitatea sangelui piedut de la usoara anemie, la scaune melenice si soc hemoragic.

PANCREATITA ACUTA

Pancreatita acuta este o urgenta medico-chirurgicala, ce se caracterizeaza prin inflamatia acuta a pancreasului, prin activare enzimatica n cascada ca un raspuns monomorf la numeroase cauze si care determina revarsarea de enzime pancreatice activate n tesutul pancreatic, n zonele vecine si, de asemenea, circulatia sistemica, ducnd uneori la autoliza fermentativa si necroza tesutului pancreatic. Se disting urmatoarele forme de pancreatita acuta: - pancreatita edematoasa; - pancreatita hemoragica; - pancreatita necrotizanta localizata sau difuza. Sistemul afectat: digestiv Ereditatea. S-a demonstrat importanta factorilor genetici: pancreatite familiale (defectul de gena produce pancreatita calcifianta cronica). Cauze afectiuni biliare obstructive: litiaza biliara, coiedocolitiaza, stenoza papilei Pateri. - abuz de alcool (consum de ctanol). - factori mecanici: traumatisme epigastrice, interventii chirurgicale abdominale (pe zona papilocoledociana, dupa splenectomie, dupa catetenizare endoscopica a

canalului Wirsung). - boli digestive preexistente ale stomacului si duodenului (ulcer pieptic gastric penetrant, diverticul parapapilar, diskinezie si staza duodenala (parazitare) sau a pancreasului (litiaza biliara, pancreatita cronica, tumori). - infectii virale (hepatita virala A,B,C, oreion, Cocxackie, Ebstein Bar, HIV etc), infectii bacteriene: n pneumonia cu micoplasma, Campylobacter jejun, tuberculoza, paraziteze abdominale (ascaris, clonorchiaza, infectii) si generale (septicemii).

APENDICITA

Apendicita este inflamatia nespecifica a apendicelui vermicular. Initial inflamatia poarta un caracter seros, ulterior poate progresa pna la supuratie (flegmon si gangrena), implicnd peritoneul integral cu formarea peritonitei limitate, locale sau difuze. Mortalitatea pe parcursul multor ani oscileaza ntre 0,l si 0,4%. Sistemul afectat: apendicele vermicular. Masuri generale - corectia regimului alimentar cu reglarea pasajului intestinal, profilaxia si tratamentul disbiozei intestinale, dehelmintizarea. Regim - regim activ cu limitarea efortului fizic (ridicarea greutatilor pna la 8-10 kg) timp de 2-3 luni n perioada postoperatorie. Dieta - restrictiile vizeaza doar limitarea alimentelor ce baloneaza sau se retin mult n intestin. Complicatii posibile - peritonita limitata, difuza (locala, raspndita, generalizata); plastron (infiltrat), empiem, pileflebita, abcese regionale. Prognostic - la un diagnostic precoce si tratament adecvat - favorabil. Factorii de varsta - Pediatrici: tablou clinic relevant. Geriatrici: tabloul clinic sters. Sarcina - diagnostic dificil din cauza uterului marit, care schimba localizarea apendicclui vermicular. Nu prezinta indicatie de intrerupe a sarcinii, ci si de amanare a interventiei chirurgicale.