DEFICIENTE AUDITIVE LA COPII

Educ. Vanea Cornelia Gradinita nr.1 Floresti, Cluj 1. Terminologia

Expresia deficiente auditive cuprinde, in esenta, doua categorii mari de deficit auditiv,surditatea (pierderea totala a auzului)si i!oacu"ia (pierderea partiala a auzului). Pierderea auzului se caracterizeaza prin scaderea brusca sau progresiva a perceptiei sunetelor. In functie de cauza , pierderea auzului poate varia ca severitate de la forma usoara pana la severa si poate fi reversibila, temporara sau permanenta.Pierderea auzului de asemenea este cunoscuta si ca o deteriorare a auzului, incluzand si cazurile in care pierderea auzului este prezenta inca de la nastere (pierderea congenitala a auzului). #urditatea presupune o pierdere a auzului de peste 90 de decibeli in vreme ce i!oacu"ia se inscrie pe o gama de deficit auditiv situata intre 20 si 90 d . !nii autori ("tanica si colab.,) utilizeaza expresia disfunctie auditiva, cu semnificatie ec#ivalenta celei de deficienta auditiva. $ermenul de #andicap auditiv este folosit de asemenea, prin analogie cu #andicap vizual. %cesti termeni inlocuiesc in prezent termenul surdo&mut, depasit in lume ca utilizare. 'uvintele surd si surditate (surzenie) sunt insa utilizate in continuare in foarte mare masura atat la noi cat si in alte tari, nefiind considerate a avea efecte traumatizante importante. $% Identificarea deficientelor auditive In comparatie cu alte deficiente (indeosebi cea vizuala si fizica), cea de auz nu este prea usor observabila, atat de catre oameni obisnuiti si uneori, nici c#iar de catre medici. !na din particularitatile acestei disfunctii este si marea variabilitate a pierderii senzoriale, de la cea foarte usoara (de cca 20 d ), pana la cea foarte profunda (peste 90 d ). !n alt element foarte important este momentul pierderii (totale sau partiale) a auzului , care la copii se leaga foarte mult de structura comunicarii verbale. 'onsecintele in planul dezvoltarii si educatiei la copii se coreleaza in mare masura cu tipul si gradul de deficit auditiv, precum si cu momentul pierderii de auz. (epistarea precoce a tulburarilor auditive este o conditie fundamentala pentru evolutia ulterioara a copilului datorita pericolului aparitiei mutitatii, adica neinsusirea limba)ului ca mi)loc de comunicare si instrument operational al gandirii.%ltfel spus deficienta auditiva nu este atat de grava prin tipul, forma de manifestare, gradul de pierdere a auzului, cat mai ales prin influentele negative asupra proceselor de percepere a sunetelor necesare formarii si dezvoltarii normale a vorbirii, limba)ului, gandirii copilului deficient. Este o regula cunoscuta in literatura de specialitate care afirma ca un copil mic
*

cu pierderi mari de auz, fara o protezare precoce, inevitabil va deveni si mut. (e asemenea disfunctiile auditive cu cat sunt mai grave, cu atat vor influenta mai mult aparitia si dezvoltarea normala a vorbirii, fapt evidentiat prin frecventa crescuta a tulburarilor de vorbire la copiii cu diferite grade de #ipoacuzie. In plus, datorita absentei comunicarii prin limba), un copil surd este mai dezavanta)at, sub raportul structurarii operatiilor cognitive, decat un copil orb, dar in ambele cazuri se produc modificari esentiale ale proceselor de receptie, analiza si raspuns pentru varietatea stimulilor din mediul incon)urator, iar prin interventia proceselor de compensare se produc transformari ma)ore in structurarea dominantelor perceptive si de prelucrare a datelor la nivel cerebral care confera anumite particularitati modului de manifestare a vietii lor psi#ice atat din punct de vedere calitativ, cat si din punct de vedere cantitativ. &% De ce nu aud unii co!ii ' (eficientele de auz sunt de cele mai multe ori, consecinta unor malformatii sau dereglari anatomo&fiziologice ale structurilor analizatorului auditiv.(in aceasta perspectiva, deficientele de auz pot fi clasificate astfel+ a. #urditate de transmisie (sau surditate de conducere) , se instaleaza datorita dificultatilor aparute in calea undelor sonore la trecerea lor de la exterior spre urec#ea interna, prin malformatii ale urec#ii externe sau medii, defectiuni ale timpanului, obturarea sau blocarea canalului auditiv extern (spre exemplu, in urma prezentei unor corpuri straine sau dopuri de ceara) sau prin aparitia unor afectiuni la nivelul structurilor urec#ii mi)locii (ex.in urma unor otite mastoidite, infectii insotite de secretii purulente care bloc#eaza transmiterea undelor sonore si au un efect distructiv asupra structurilor osoase si cartilaginoase de la acest nivel). b. #urditatea de !erce!tie ( este provocata de leziuni la nivelul urec#ii interne, nervului auditiv sau centrilor nervosi de la nivelul scoartei cerebrale (surditate centrala), fiind urmata de pierderea functiei organului receptor din urec#ea interna sau a nervului auditiv. c. #urditatea mi)ta ( include atat elemente ale surditatii de transmisie cat si ale celei de perceptie, consecutive unor afectiuni de tipul otosclerozei sec#ele operatorii, traumatisme etc. (upa gradul deficitului auditiv, pot fi identificate urmatoarele tipuri (clasificare I%- , iroul international de audio&fonologie)+ & #ipoacuzie usoara (deficit de auz le)er) , o pierdere de auz de 20&.0 d . & #ipoacuzie medie (deficit de auz mediu) , o pierdere de auz de .0&/0 d . & #ipoacuzie severa (deficit de auz sever) , o pierdere de auz de /0&90 d . & cofoza (deficit de auz profund, surditate) , o pierdere de auz de peste 90 d . In functie de lateralitate, putem intalni+ & deficiente unilaterale0 & deficiente bilaterale0 (upa momentul aparitiei deficientei, intalnim+
2

& deficiente ereditare (anomalii cromozomiale, transmitere genetica)0 & deficiente dobandite0 sau & deficiente prenatale0 & deficiente perinatale (neonatale)0 & deficiente postnatale0 Pierderea auzului inaintea varstei de 2&1 ani are drept consecinta mutitatea0 vom avea de&a face cu un copil surdomut. (aca pierdera auzului intervine la cativa ani dupa ce copiii si&au insusit vorbirea,apar dificultati in mentinerea nivelului atins evidentiindu&se c#iar unele regresii in vorbire, sub toate aspectele (bogatia vocabularului, intensitatea vocii, exprimare gramaticala etc.). 2a varste mai mari, copiii sunt pusi in situatia de a face un efort suplimentar de mentinere a atentiei care ii a)uta sa compenseze lipsa de intensitate a sunetului perceput sau pentru a percepe miscarile de la nivelul buzelor si fetei interlocutorului (labiolectura). Efectul tulburarilor de auz este diferit, in functie de+ & varsta la care a aparut tulburarea0 & particularitatile psi#ice ale subiectului0 & mediul in care traieste subiectul0 & atitudinea celor din )ur0 3 urec#e cu auz normal poate suplini surditatea celeilalte. (in punct de vedere statistic, unul din zece oameni sufera, intr&o proportie mai mare sau mai mica, de tulburari de auz. *. Prevenirea si+sau diminuarea consecintelor negative ale surditatii la co!ii Indiferent de tipul de surditate, aparitia acesteia la copiii de varste mici determina imposibilitatea dezvoltarii normale a limba)ului si, implicit, a gandirii copilului, ce are consecinte serioase in planul dezvoltarii sale psi#ice.(in acest motiv, diagnosticul timpuriu al pierderii auzului, urmat imediat de protezarea auditiva, este cea mai eficienta cale de compensare a auzului dar si garantia reusitei integrarii scolare a copilului cu acest tip de tulburari. In activitatile scolare cu elevii care prezinta dizabilitati auditive se recomanda mentinerea contactului vizual si captarea atentiei inainte de a vorbi folosirea unor gesturi si expresii faciale care sa&i a)ute sa inteleaga mesa)ele, incura)area comunicarii si interactiunii cu ceilalti colegi de clasa, pozitionarea optima in spatiul clasei, astfel incat elevii sa vizualizeze clar educatorul, familiarizarea cu dispozitivele si mi)loacele de comunicare, incura)area si valorizarea in fata colegilor (elevii cu dizabilitati de auz severe au tendinta de a evita comunicarea si, din acest motiv, trebuie atent implicati in sarcinile care presupun un raspuns verbal). 3data cu trecerea timpului,ma)oritatea elevilor cu dizabilitati de auz acuza dificultati din ce in ce mai mari in ceea ce priveste dezvoltarea vocabularului, intelegerea si construirea frazelor si a conceptelor, comparativ cu elevii cu auz normal. %lte probleme
1

decurg din faptul ca surzenia este o dizabilitate care nu se vede, iar educatorii pot foarte usor sa 4 uite5 de problemele elevului, tratandu&l ca si cum nu ar avea nici o dizabilitate. (ezvoltarea cognitiva trebuie stimulata continuu prin intermediul organelor de simt valide si a )ocului. Invatarea limba)ului si comunicarii este necesar sa se faca prin cat mai multe mi)loace posibile (verbale, mimice ,gestuale, tactile). 'omunicarea totala , prin toate mi)loacele posibile , este apreciata a fi o atitudine frecventa fata de copilul surd si de nevoile de comunicare & dezvoltare a acestuia. 'ei care accepta aceasta atitudine demonstreaza ca se axeaza mai degraba pe abilitatile decat pe dizabilitatile copilului(!6E"'3, *97/). Interactiunea intre copilul surd si alte persoane , copii ,adulti , pe planuri multiple, este foarte importanta pentru prevenirea izolarii si nedezvoltarii. Intensitatea vocii persoanelor care interactioneaza cu acesti copii, mai ales in cazul utilizarii protezelor auditive este un element adeseori foarte important in comunicare. . ,% Forme de comunicare folosite in !rocesul educational al co!iilor cu deficiente auditive *. Comunicare verbala , orala si scrisa , are la baza un vocabular diri)at de anumite reguli gramaticale0 labiolectura , suport important in intelegere0 2. Comunicare mimico- gestuala este cea mai la indemana forma de comunicare, de multe ori folosita intr&o maniera stereotipa si de auzitori0 1. Comunicare cu ajutorul dactilemelor are la baza un sistem de semne manuale care inlocuiesc literele din limba)ul verbal si respecta anumite 4reguli gramaticale5 in ceea ce priveste topica formularii mesa)ului0 .. Comunicare bilingva , comunicare verbala 8comunicare mimico&gestuala0 & comunicare verbala 8comunicare cu dactileme. 9. Comunicare totala , folosirea tuturor tipurilor de comunicare, in ideea de a se completa reciproc si de a a)uta la corecta intelegere a mesa)ului. -% Integrarea scolara a co!iilor cu deficiente auditive Problema5integrarii5 scolare a copiilor cu deficiente auditive este una controversata pe plan mondial. !nul dintre aspectele care prezinta o importanta deosebita este nevoia acuta a educatiei prescolare, cat mai de timpuriu. Integrarea sau nu intr&o gradinita ori scoala obisnuita depinde de mai multi factori, fiind insa in esenta o problema individuala. Exista si solutii intermediare (grupe:clase speciale sau frecventa alternativa). "arcina cea mai importanta a scolii vis a vis de acesti copii cu deficiente auditive este , la fel ca pentru toti copiii , sa le dea acestora cunostintele si valorile esentiale necesare pentru a deveni membri ai societatii (!6E"'3, *97/). Intrucat copiilor deficienti de auz le lipsesc multe dintre cunostintele si abilitatile pe care le regasim la ceilalti copii de aceeasi varsta, cadrul didactic trebuie sa acorde o mare
.

pondere activitatilor care integreaza invatarea limba)ului cu asimilarea deprinderilor practice si a cunostintelor despre lume si viata. ;ocul si experienta de cunoastere directa, cu deosebire la varstele mici au o importanta covarsitoare. 3 importanta deosebita o are la acesti copii formarea perceptiei timpului. <izualizarea poate lua in acest context forma unui calendar elaborat in clasa cu a)utorul elevilor. 2ectiile si excursiile in afara scolii reprezinta o cale eficineta de a familiariza copii cu lumea normala din )urul lor. Povestirile si lecturile sunt de asemenea o metoda importanta de predare&invatare pe diferite trepte de scolarizare. Pot fi utilizate diferite modalitati de comunicare&verbala, mimico&gesticulara, pantomima, comunicare prin desene etc. Este cunoscut faptul ca asimilarea limba)ului scris de catre copilul surd (mult mai usoara decat asimilarea limba)ului oral) e diferita de cea a copilului normal, pentru ca, in timp ce elevii care aud folosesc scrierea ca o forma secundara de limba), pentru copilul surd limba)ul scris este forma primara, care poate servi si ca o premisa a articularii. =eusita integrarii scolare a copiilor cu disfunctii auditive este cu atat mai mare cu cat copilul nu prezinta un decala) de dezvoltare mai mare de *9&20 de luni (intre varsta biologica si cea mentala), are o puternica structura de personalitate ce il a)uta sa depaseasca unele momente mai dificile in relatiile cu cei din )ur, are deprinderi auditive si de labiolectura si utilizeaza cu eficienta resturile de auz, are acces la servicii specializate de spri)in si foloseste ec#ipament audiologic de calitate (proteze,amplificatoare de voci etc.).6u in ultimul rand,integrarea scolara a acestei categorii de copii depinde si de atitudinea profesorilor din scolile obisnuite fata de specificul nevoilor acestor elevi, care le solicita un efort substantial, de gradul de intelegere manifestata fata de ei, precum si de atitudinea, parintilor, nivelul de implicare si expectantele lor in ceea ce priveste rezultatele scolare ale copiilor lor.

.i/liografie0 <rasmas, $. (*997), Integrarea scolara a copiilor cu handicap auditiv, in volumul Educatia integrata a copiilor cu handicap, coord. <erza, E., Paun, E., =eprezentanta !6I'E- in =omania. >#ergut, %.(2000 , !sihopedagogie speciala Ghid practic pentru invatamantul deschis la distanta, Editura Polirom, Iasi. . >#ergut, %. (200?), !sihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale "trategii di#erentiate si inclu$ive in educatie, Editura Polirom, Iasi.