Este posibila fericirea ? Suntem cu adevarat fericiti ?

Aceste intrebari au fost, sunt si vor fi atat timp cat va dainui oemnirea , iar raspunsurile vor fi variate, unele in contradictie cu celelalte, unele in completarea altora. Si totdeauna va mai fi ceva de spus, pentru ca sufletul omului doreste fericirea Nu cred ca exista o definitie unica a fericirii, sau un singur criteriu de determinare a fericirii, caci sufletul omenesc e complicat si variabil de la individ la individ. Asa cum spunea filosoful Petre Andrei Ceea ce provoaca fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici macar un motiv de multumire trecatoare, ceea ce descreteste o frunte si inveseleste un chip poate produce altcuiva durere, caci un soare ce rasare intr o parte, apune in partea cealalta . !oti oamenii tind catre fericire, dar nu toti o concep la fel, de unde re"ulta multimea teoriilor filosofice asupra fericirii. Sub aspectul subiectiv, fericirea poate fi studiata si sub o forma mai generala, mai obiectiva. Caci fericirea adevarata presupune o constiinta de sine de"voltata care sinteti"ea"a datoria morala sociala cu aspiratia catre fericire . A vorbi despre fericire inseamna a predica, a arata, unde si cum se poate gasi ea #"vorul fericirii este concordanta sufletului cu sine insusi si cu mediul moral social. $eci, se impune un echilibru psihic si sufletesc, si o adaptare la mediul socio moral,o prelucrare a materialului, a conceptelor morale i"vorate din societate. Nu se poate vorbi despre fericire dacat atunci cand exista armonie intre facultatile psihice si echilibrul sufletesc. #nteligenta, prin cunoastere , ne face sa ne ridicam deasupra durerii, sa i cautam cau"ele, sa o intelegem si intelegerea durerii inseamna micsorarea, daca nu disparitia ei. $ar nici inteligenta singura nu poate produce fericirea. Ea insa pregateste terenul , inlaturand cau"e si motive netemeinice de suferinta si micsorand intensitatea durerii. Sufletul luminat astfel prin cunostinta devine mai apt pentru multumire. Aspiratiile omului se mai rafinea"a, tendintele devin mai morale, sentimentele mai inalte. $e asemenea, nici sentimentul singur nu poate produce fericirea, pentru ca fericirea care ar re"ulta ar fi ceva trecator. $e a lungul timpului, incepand de la filosofia socratica si pana a"i, s a definit fericirea in mod po"itiv si negativ. - $efinitiile po"itive au fost ale optimistilor ce au considerat fericirea ca un fenomen reali"abil cautand sa arate caracterele ei precum si mi%loacele prin care s ar putea infaptui - $efinitiile negative au fost ale pesimistilor care au facut din fericire numai suspendarea durerii, tagaduindu i existenta reala , po"itiva . &ilosoful A.&erdusi spunea ca 'umea nu e decat un vis trecator si nici fericirea , nici nenorocirea nu durea"a( ) iar *oltaire considera fericirea numai ca o idee abstracta, care se ba"ea"a pe unele sen"atii de placere. Conceptia optimismului asupra fericirii + in vi"iunea lui Petre Andrei in lucrarea ,pere sociologice( + ne spune ca prin optimism putem intelege - lucruri . /. , dispo"itie sentimentala a omului de a vedea totul in bine, de a trece peste ceea ce e urat si dureros, de a pastra increderea in puterea binelui si frumosului. -. , convingere filosofica care recunoaste valoarea vietii si afirma triumful dreptatii si al fericirii. ,ptimismul teoretic se pre"inta sub - aspecte . filosofic si teologic. a0 ,ptimismul filosofic $upa Platon exista doua tipuri . una empirica sensibila si o a doua transcendenta suprasensibila, lumea ideilor. Placerea trecatoare din lumea aceasta are o durata nelimitata in lumea ideilor. #n aceasta lume a trait candva si sufletul nostru, care acum are amintirea acestor idei. Aristotel este si el un repre"entant al optimismului filosofic, dar fiind mai realist decat Platon. ,mul tinde sa dobandeasca fericirea si poate a%unge la aceasta prin virtute , caci virtutea produce placerea cea mai perfecta. Prin urmare, fericirea e posibila prin morala .
/

Perfectiunea ratiunii aduce fericirea. &iecare treapta de evolutie catre perfectiune e alaturi de un sentiment de placere, de fericire. /. Placerea + este cel mai raspandit criteriu, caci cei mai multi filosofi au identificat fericirea cu placerea, confundand fericirea cu un singur element al ei. ,ptimismul care deduce fericirea din placere e cunoscut sub numele de eudemonism. Aceasta conceptie face din placere scopul vietii, imboldul oricarei activitati, considerand placerea drept cel mai mare bun, drept fericire desavarsita, catre care trebuie sa tindem. #nteligenta umana e un bun , dar ea nu da fericirea, ci arata numai calea pe care se poate a%unge la fericire, in unire cu alte fenomene psihico sociale. #n antichitate, ideea ca fericirea e placere, a fost sustinuta de cirenaici si epicurei. $intre adeptii acestei idei, cei mai multi 1ex. Aristip, 2entham0 considerau placerile sensibile ca fiind cele mai intense, ca producatoare de fericire. Placerile pot fi sensibile si intelectuale) primele fiind placeri inferioare si trecatoare , iar celelalte superioare si fecunde, caci se inlantuiesc. Epicur a considerat placerea drept criteriul fericirii si impulsiunea oricarei actiuni, deoarece mai toate fiintele fug de durere, cautand multumirea , bucuria, placerea. El recomanda renuntarea la placerile vulgare, considerand ca ideal de fericire placerea calma, linistea absoluta, ceea ce numeste el ataraxia. $intre toate dorintele sensibile care pot influenta vointa, fericirea este cea mai intensa, de aceea in ultima instanta toate actiunile i"vorasc si tind catre fericire . 2entham a intemeiat o asa "isa aritmetica a placerilor. Placerile, pentru a putea duce la fericire, trebuie sa aiba urmatoarele insusiri . sa fie intense, durabile, sigure, inedite, pure si fecunde. -. Intelepciunea - &ericirea dobandita pe calea intelepciunii ar fi o liniste sufleteasca, o egalitate de suflet in toate impre%urarile schimbatoare ale vietii. #ntelepciunea consta intr o puternica constiinta de sine , prin care omul isi alcatuieste o viata interioara constanta. #ntelepciunea consta in crearea unei lumi interne prin ratiune si vointa. $octrina intelepciunii afirma ca sufletul este un i"vor constant si absolut de fericire . Astfel ca ideile, credintele noastre, sentimentele si dorintele rationale, toate acestea produc fericirea. 3. Virtutea S a cre"ut ca indeplinirea datoriei catre semenii nostri si catre societatea in care traim poate produce fericirea. Socrate considera ca virtutea coincide cu fericirea. $ar, virtutea, exercitarea datoriei prin constrangerea noastra , prin comprimarea aspiratiilor sufletului, nu poate produce multumire . 4. Cunostinta Eticienii optimisti au cre"ut ca gasesc fericirea in cunostinta . Spino"a este cel mai repre"entativ filosof al acestei conceptii. $ar, cunostinta este insuficienta ea singura pentru producerea fericirii. Psihologia constata ca cunostinta, anali"a rationala aplicata unui sentiment, ii scade din intensitate , ba chiar ii schimba acestuia calitatea. 5. Perfectiunea este cel mai nedeterminant criteriu deoarece perfectiunea este re"ultatul evolutiei. Astfel fericirea s ar dobandi treptat cu evolutia . Aristotel a sustinut , in antichitate, existenta procesului de perfectiune, ultima treapta de perfectiune fiind Dumnezeu. Spino"a intelege perfectiunea in sensul intelectual al conceptiei sale . fericirea deriva din perfectiunea inteligentei. A perfectiona insa inteligenta inseamna a a%unge la un asa mare grad de de"voltare inat prin ea, sa dobandim cunostinta lui Dumnezeu . 'eibni" a identificat si el fericirea cu virtutea si cu perfectiunea , perfectiunea fiind ascensiunea catre divinitate. Perfectiunea divina ne duce cu gandul la atributele lui Dumnezeu . atotstiitor, bunatate absoluta , iubire. Poate aspira omul sa dobandeasca acest grad de perfectiune ??? 6. Iubirea S a incercat a se intemeia fericirea pe ba"a iubirii . &ilosoful 7aeterlinc8 a afirmat ,menirea e facuta sa fie fericita si putem a%unge la fericire prin iubire( . Aceasta iubire poate sa fie umana , iubirea de oameni de gradul cel mai mare, asa cum a predicat o #sus + si divina , iubirea si increderea in Dumnezeu unita cu credinta religioasa. #ubirea implica sacrificiul de sine, caci daca omul nu poate fi fericit pentru el insusi si numai pentru el, poate fi fericit prin altii. #dealul moral al
-

crestinismului este confundarea individului cu umanitatea, prin uitare, prin iubire. Acest ideal este i"vorat din trebuinta de fericire in infinit a omului. Acelasi ideal si conceptie asupra fericirii o gasim si la 'ev !olstoi, care afirma iubirea infinita de aproapele, fie el chiar vra%mas. &ilosofia lui !olstoi se ba"ea"a pe ideea de Dumnezeu, ce se manifesta in viata sub aspectul ratiunii si al iubirii. *iata omeneasca e dependenta de Dumnezeu, scopul ei este indeplinirea legilor ratiunii si iubirii. Prin ratiune omul va vedea ca scopul vietii e iubirea + dar nu iubirea egoista, producatoare de bunuri utile, personale, ci iubirea prin care omul renunta la sine, o iubire pura. !olstoi afirma in lucrarea sa 9 Prin ce vietuiesc oamenii : ca iubirea e singura activitate rationala a omului ) ea este starea cea mai rationala si mai luminoasa a sufletului; Ea e binele real, binele suprem, care re"olva contradictiile vietii ( . $eci, ba"a fericirii e iubirea larga, infinita si divina. Sensul vietii este ca sporim in noi acesata iubire, a carei crestere este sa sporim in noi acesata iubire, a carei crestere aduce marirea fericirii. Prin acest sentiment se vor remedia si relele sociale. #ubirea va inlatura concurenta nebuna dintre oameni. Prin iubire si libertate se va stabili fericirea pe pamant. !oate criteriile sunt unilaterale , nu se pot generali"a, caci nu au in vedere omul real cu trebuintele si impulsiunile sale sufletesti , ci creea"a un ideal de om. <aspunsul adevarat la problema fericirii se va putea da numai pe ba"a unei conceptii realiste a vietii . *a trebui sa privim viata sub toate aspectele sale si in toate momentele, fara a o limita numai la eul nostru . Astfel, vom vedea ca viata este o succesiune de fenomene, unele placute , altele dureroase , iar sufletul nostru se "buciuma necontenit in fuga de durere si in tendinta catre fericire . ,amenii urmaresc fericirea si aceasta repre"inta idealul natural al vietii. &ericirea este o stare de spirit pe care o poti cultiva( $escartes. 2ucuria si durerea, fericirea si datoria , totul e in dependenta de marele ideal moral + umanitatea( . Petre Andrei ,pere Sociologice . Pentru mine personal, fericirea este o stare de relaxare, de armonie si de comuniune cu lumea si cu mine insami, in care toate tracasarile cotidiene 1nici eu nu duc lipsa de ele=0, sunt puse provi"oriu intre parante"e. Acasa la mine sunt cel mai fericita. #n universul meu, care poarta amprenta personalitatii mele, execut o adevarata ritualistica a fericirii. Stiu sa mi costruiesc fericirea din intamplari mici . Se spune c> fericirea este o aspira?ie comun> tuturor oamenilor. Pe c@t este de comun conceptul, pe at@t este de complex iar elementele care Al compun pot s> fie chiar contradictorii. Pe de o parte, fericirea este arta de a fi, arta de a te bucura, arta de a voi, arta de a avea. Este o stare durabil> de satisfac?ie care ?ine mai mult sau mai pu?in de o disciplin> personal>. Pe de alt> parte, fericirea este str@ns legat> de Bans>, de noroc. CnsuBi termenul fericire 1bonheur0, din punct de vedere etimologic, Anseamn> Dora cea bun>( adic> o Ampre%urare bun>, o chestiune ce ?ine de Bans>. $in acest punct de vedere fericirea poate s> Ansemne pur Bi simplu a te bucura de Dun moment bun, favorabil(, Ans> bon, din cuv@ntul france" bonheur, sugerea"> Bi ideea de bine, concept care are o istorie aparte An g@ndirea filosofic>. Putem observa c> avem de a face cu un concept nedeterminat, cu o no?iune, An sensul lui Eant, despre care nu se poate spune aproape nimic definitiv Bi precis. $up> Eant, fericirea re"ult> din satisfacerea tuturor dorin?elor noastre Bi tocmai din aceast> cau"> conceptul este nedeterminat, altfel spus, cu to?ii vrem s> fim ferici?i dar nimeni nu Btie exact cum= Atunci c@nd vorbim despre fericire la ce ne g@ndim? Ce An?elegem prin fericire Bi c@t Antelegem din fericire? Cum se poate r>spunde la o Antrebare at@t de subiectiv>? Avem cu to?ii acelaBi r>spuns sau r>spunsul este diferit? Poate fericirea s> ne constituie, putem s> avem fericirea An comun? Acestea sunt numai c@teva Antreb>ri legitime pe care le putem pune atunci c@nd dorim s> vorbim despre fericire. &ericirea repre"int> gradul de satisfac?ie pe care un individ Al are cu privire la Antreaga sa via?>. , defini?ie clasic> a fericirii este dat> de 2entham conform c>ruia Dfericirea este o sum> de pl>ceri Bi insatisfac?ii(.
3

&ericirea este determinat> at@t de factori externi c@t Bi de factori interni. Fradul de fericire pe care il resimt repre"int> astfel satisfac?ia pe care o am cu privire la Antreaga mea via?>. #storia fericirii este o istorie aparte. Subiectul a repre"entat Bi Anc> repre"int> o tem> central> de reflec?ie An filosofie dar Bi An alte discipline precum Btiin?ele politice, psihologie sau economie, care au defini?ii proprii. Conform lui <o%as 1-GG50 exist> patru teorii principale despre fericire enun?ate An termeni de. hedonism utilitarianism, dorin?>, satisfac?ia fa?> de propria via?> Bi teoria listei lucrurilor obiective asupra fericirii. Cn termeni de dorin?>, fericirea se enun?> simplu. sunt fericit at@ta timp c@t ob?in ceea ce doresc. Cu c@t am mai multe dorin?e Amplinite cu at@t sunt mai fericit. &elicitas este compus> ca o bucurie imutabil> Bi constant> ce provine din Amplinirea tuturor dorin?elor. Civili"a?ia dorin?ei, aBa cum o numeBte 'ipovets8H, consist> An raportul a fi + a avea la un timp comprimat, altfel spus, dorin?ele mele m> definesc, dar totul trebuie s> se petreac> acum, An acest moment, Antr un metatimp social. !eoria listei lucrurilor obiective ale fericirii nu se axea"> nici pe pl>cere nici pe dorin?>. Aceast> teorie aduce An discu?ie ipote"a c> exist> o list> de lucruri, considerate ca fiind cu adev>rat importante An via?>, care definesc fericirea. Prin urmare, un individ va fi fericit dac> va reali"a An Antreaga sa via?> anumite lucruri considerate de"irabile precum. educa?ie, iubire, cunoaBtere, carier>, prieteni, confort material, s>n>tate, spirit civic etc. Satisfac?ia fa?> de propria via?> const> Antr o autoevaluare po"itiv> a propriei vie?i, compar@nd modul An care tr>ieBti cu anumite standarde Bi aspira?ii reale. Pe l@ng> aceste teorii mai exist> Bi alte defini?ii date fericirii An tradi?ia filosofic>. 7en?ionarea acestor perspective este important> pentru An?elegerea deplin> a conceptului. ,dat> cu Socrate Ancepe Bi interesul pentru fericire. Acest interes al filosofiei pentru fericire este pus An raport cu interesul substan?ial pentru om. CunoaBterea de sine, postulat> de c>tre Socrate, nu presupune doar autocontemplare ci Bi g@ndire, te Anvat> cum s> g@ndeBti, cum s> tr>ieBti, prin urmare cum s> fii fericit. &ericirea devine astfel punctul principal de reflec?ie pentru eudemoniBti, ce o consider> binele suprem. 7ai apoi, fericirea este g@ndit> prin intermediul a dou> curente filosofice. idealismul 1Platon, Aristotel, Plotin0 Bi materialismul 1epicurismul Bi stoicismul0. Pentru idealiBti, fericirea repre"int> binele omului deoarece fiecare tinde c>tre bine. &ericirea este o dorin?> absolut>. ,rice facem, facem pentru a fi ferici?i, fericirea fiind scopul vi"at iar nu mi%locul unui scop. Con?inutul unei astfel de fericiri poate fi constituit numai An dou> moduri. prin contemplare sau printr o via?> ce trebuie s> fie conform> cu virtutea. 7aterialiBtii An schimb fac din fericire o doctrin> a pl>cerilor. Epicurismul este un hedonism, pl>cerea este principiul oric>rui bine, dar Bi un eudemonism. trebuie s> te bucuri c@t mai mult posibil aleg@nd Ans> dintre pl>ceri pe acelea care sunt compatibile cu fericirea. Stoicismul Ans> este un ascetism moralist care defineBte fericirea prin virtute. $ac> pentru epicurieni, a fi fericit Anseamn> a tr>i bine, pentru stoici, a tr>i fericit Anseamn> a tr>i virtuos, binele stoic fiind un bine moral. Cn istoria filosofiei, conceptul de fericire cap>t> un nou sens odat> cu Iobbes care deschide prerogativele organi">rii politice a fericirii din secolul al J*### lea. &ericirea nu mai ?ine numai de subiectiv, de virtute, de moral>, de bine, ci tinde din ce An ce mai mult s> ?in> de obiectiv. &ericirea care era g@ndit> p@n> acum ca un bine suprem devine o teorie a puterii ca obiect al unei c>ut>ri care nu este foarte bine definit>. &ericirea este dorin?> de putere deoarece obiectul dorin?ei omului nu este de a se bucura o singur> dat> ci de a Bi asigura pentru totdeauna Andeplinirea dorin?ei sale viitoare 1Comte Sponville0. Aceast> nou> art> de a tr>i atribuie fericirii un statut necesar Bi indispensabil. &ericirea devine puterea de a te bucura Bi bucuria de putere a lui Spino"a. &ericirea este experien?> de via?>. &ericirea se traduce astfel Bi
4

prin iubire care este p@n> la urm> experien?a noastr> a tuturor. Aceste noi valen?e ale modului de a g@ndi fericirea aduc An ecua?ie Anc> un element. pe Cel>lalt. $in acest moment, fericirea nu mai este la modul singular. Conclu"ion@nd, se poate vorbi de 3 moduri diferite de a g@ndi fericirea. 7ai Ant@i, putem g@ndi fericirea ca o bucurie imuabil> Bi constant> care re"ult> din Amplinirea tuturor dorin?elor, numit> Bi felicitas. 7ai apoi, al doilea mod de a g@ndi fericirea este relativ fiindc> suntem mai mult sau mai pu?in ferici?i 1atunci c@nd nu suntem ferici?i0 sau aproape ferici?i de fiecare dat> c@nd bucuria pe care o simt mi se pare posibil>. Acesta este cred Bi fericirea comun> An sensul ei obiBnuit. Ki nu An ultimul r@nd mai este Bi fericirea An?eleptului, numit> beatitudine.