2.

Nu exista matur, si daca incerci sa fii astfel, vei deveni, in cazul fericit, un pozeur; in cel mai rau caz, unul care stica distractia In primul rind, daca astepti vremea magica de a fi in sfrsit acolo, renunta. Mergand spre virsta de mijloc, vad ca nu se va intimpla niciodata. Nu voi fi invatat niciodata ce este ceea ce trebuie sa fac ca sa fiu matur. Nu voi fi niciodata 100% increzator. Mereu voi avea esecuri. Mereu voi face greseli. Oamenii care par ca au totul pus la punct ori se prefac, ori au vieti atit de plicticoase incit niciodata nu infrunta provocari. Sa fie inteles, sunt o persoana responsabila. Si daca a fi matur inseamna sa fii cel care spala vasele atunci da, sunt matur. Dar nu e ca si cind eram tinar, eram copil copil copil copil si apoi la o aniversare anume bang! eram adult. Chiar nu imi plac deloc oamenii care cred ca e important sa fii matur. Nu sunt deloc distractivi. Ei sunt cei care, daca arati ceva mai mult entuziasm, dincolo de ceea ce faci la serviciu, spun Se pare ca cineva are prea mult timp liber! Nu fi dintre aceia! Pe masura ce inaintezi in varsta mai ales dupa ce treci de anii 20, 30, 40 si 50 intreaba-te mereu: Cind a fost ultima oara cind m-am jucat in noroi? Este esential sa te joci in noroi. Trebuie sa faci asta sau iti vei pierde sufletul. Vorbesc in termeni metaforici. Daca nu iti plce noroiul, e ok. Cind ai pictat cu degetele ultima oara? Cind te-ai batut ultima oara cu pernele? ( cu prietenii sau cu sotul/sotia) Cind ai cintat ultima oara un cintec in care toate cuvintele erau un nonsens? Cind ai facut ceva cu totul fara rost dar care a fost teribil de distractiv? Jocul de scrabble nu se pune. ( si spun asta fiind un mare fan al jocului de scrabble) Nu se pune nici tenisul. Aceste activitati sunt grozave, dar prea stricte. Au multe reguli. Nu inseamna sa fii liber, sa renunti si sa fii vulnerabil. (Prin vulnerabil, vreau sa spun ca faci acele lucruri care i-ar putea determina pe altii sa spuna: comporta-te dupa virsta ta!)

Nici alcoolul sau drogurile nu se pun. Daca nu poti sa dansezi in chiloti decit dupa ce ai baut vreo trei sau zece pahare, faci totul gresit. Unul dintre motivele pentru care drogurile nu conteaza este ca te schimba, te deconecteaza de la cine esti tu cind nu esti beat sau high. Scopul tau e sa fii cineva care are mereu putin chef de joaca nu cineva care e super-sever si serios si are nevoie de chimicale ca sa fie altfel. Stiu ca poate fi foarte greu pentru unii sa fie altfel decit asa. Daca e greu pentru tine, ia-o incetisor. Oricit de greu ar fi, sigur poti picta cu degetele cind esti singur in camera. Fa asta pina cind vei reusi sa o faci fara rusine pina te vei distra avind vopsea pe nas. Astfel, vei trai mai mult si vei avea mai putin stres in viata. Si, desi poti face asta de unul singur, incearca si impreuna cu altcineva. Jocul este o activitate fundamental sociala. Niciodata nu te vei simti atit de aproape de cineva decit atunci cind te rostogolesti in noroi cu el. Desi nu par, sunt o persoana timida. De obicei, nu dansez pe strada. Dar am citiva prieteni apropiati si o sotie jucausa, cu care pot sa fac asta. Prietenii acestia ma tin viu! Nu i-as da pentru zece milioane de dolari! Inca un lucru: daca ai copii, care e relatia ta cu ei? Faci mult pe mama sau pe tata? Simti ca ei sunt copiii si tu esti adultul? Sau ii simti ca pe prietenii tai cu care iti place sa te joci pe podea? Sigur ca uneori e important sa fii tu adultul; dar poti avea si o altfel de relatie. Cind v-ati batut ultima oara cu bulgari? 3. Majoritatea adultilor nu mai invata. Nu fa asa. Multi ani am fost profesor, predind mai ales informatica pentru adulti. Oamenii aceia erau obligati sa adopte noua tehnologie la serviciu. Erau foarte nefericiti. Spuneau: Nu inteleg! Nu sunt eu facut pentru computer. Ce am observat eu treptat, dupa multe discutii cu multi, multi studenti cu diferite ocupatii, e ca asta nu era deloc adevarat. Problema lor desi foarte reala nu avea nimic de-a face cu computerul. Avea de-a face cu faptul ca era pentru prima data, dupa multi ani, cind li se cerea sa faca ceva nou. Ar fi avut tot atit de mult de furca daca seful le-ar fi cerut sa impleteasca, sa jongleze sau sa cinte la chitara. Chiar multi oameni pe care ii consideram inteligenti fac foarte putine lucruri noi zilnic lucruri care sa ii dezvolte. Iata un exemplu: lucram la o mare companie de licitatii. Aceasta companie angaja o multime de experti. Un expert era, de exemplu, cineva

care studiase ceramica franceza. Studiind atat de mult, el iti poate spune, doar uitandu-se la o vaza, cand si unde a fost facuta, ce valoare are, si daca e un original sau o copie. Eu nu inteleg aceasta abilitate; sigur nu as putea sa fac asta. Dar hai sa vedem ce implica: expertul a adunat in creier informatii, timp de zeci de ani. A trebuit sa ajunga la un nivel la care informatia nu numai ca era in creierul lui ci era si imediat accesibila. Toata aceasta munca e ceva de care expertul chiar poate fi mandru. Dar, daca el e la fel ca noi, a invatat mare parte di ce stie pe la 20 de ani. Incepand de la 30 de ani, a inceput sa aplice. Cand aplici cunostintele e o senzatie placuta si cele mai multe joburi sunt proiectate asa incat sa lase expertii sa aplice. Stii ca aplici cand mergi la serviciu si poti imediat sa rezolvi orice problema. Cand te uiti la vaza si stii imediat unde si cand a fost facuta. Aplici daca toate problemele de la serviciu sunt ceva de genul: colegi plictisitori si ore nesfarsite. Daca nu trebuie deloc (sau doar rareori) sa cercetezi pana la capat sau sa rezolvi probleme complexe, pe hartie sau tabla, atunci doar aplici. Eu sunt programator, ceea ce inseamna ca am un serviciu destul de intelectual, si doar aplic cu mult mai putin decat multi altii; si cu toate acestea, tot aplic 75% din timp. Mare parte din codurile pe care le scriu sunt sabloane. Rezolv probleme care au fost deja rezolvate, si tot ce trebuie sa fac e sa copii, sa alipesc, si sa fac cteva trucuri. Doctorii aplica mare parte din timp (cel putin practicienii generalisti). Aud aceleasi simptome iar si iar, si in cele mai multe dintre cazuri, isi pot indeplini foarte bine functia facand cercetari in baza lor de date mentala si regurgitind raspunsuri care au functionat candva. La fel si avocatii care nu pledeaza. Daca si tu esti o persoana inteligenta, ca si mine, si lucrezi intr-un domeniu intelectual, e umilitor sa te intrebi, in oricare moment al zilei imi extind intelectul? vin cu o solutie noua? ma confrunt cu o problema cu care nu m-am mai intalnit? Cam cat timp faci asta? 10% din timp? 5%? 1%? Cati ani au trecut fara sa trebuiasca sa infrunti o provocare adevarata?

De fapt, joburile pe care le consideram intelectuale sunt cel mai putin provocatoare din punct de vedere intelectual (cu unele exceptii, cum ar fi matematician sau chirurg neurolog). joburile ne-intelectuale, cum ar fi cea de mecanic auto sau jucator de fotbal implica multa gandire continua, din mers. Ce e rau in a aplica? Nimic, daca te face fericit. Dar intram intr-o perioada cand e mai greu sa ne strecuram doar cu atat. Ritmul schimbarii s-a multiplicat cu patru si suntem bombardati zilnic cu noua tehnologie. Dar problema mai mare e ca ce nu folosesti, se pierde. Trebuie sa iti antrenezi in permanenta creierul, altfel se va molesi. Stim cu totii ca oamenii se pensioneaza la 65 de ani si apoi petrec 20 de ani in fata televizorului. Ce e trist e ca noi acceptam faptul ca oamenii la 80 de ani sunt terminati. Dar acesta nu e un dat. Nu trebuie sa fie asa. Daca jobul tau nu e destul de provocator intelectual, cauta moduri de a te stimula singur! Nota: cei mai multi oameni se simt frustrati daca au un esec. E unul dintre motivele pentru care renunta sa incerce lucruri noi. Incercarile noi duc inevitabil la esec. Trebuie sa intelegi ca, daca incerci ceva provocator, va dura cel putin o luna pana sa reusesti. O luna, minim. E cel mai probabil ca iti va lua sase luni. Asa ca, daca de exemplu incerci sa inveti sa canti la chitara dar nu reusesti dupa cateva ore, asta nu e un esec. Poti spune ca e un esec daca incerci timp de sase luni si in tot acest timp nu ai invatat nimic. 4. Daca nu dai gres, faci totul gresit Trebuie sa ne crestem copiii astfel incat sa se astepte la esec pentru a putea intelege ca dupa esec pot continua si merge inainte. Am ajuns la stadiul in care nu imi place sa nu dau gres. Sunt suspicios cand nu gresesc. Lipsa esecului inseamna in general ca merg la sigur. Inseamna ca nu ma dezvolt, nici nu invat. Inseamna ca ma tin departe de a gasi tot felul de solutii pe care le-as putea gasi. Dar singurul mod de a gasi solutii noi e de a continua si dincolo de esec. Iti recomand sa tii un jurnal al esecurilor. Cand ai gresit ceva, a doua zi incearca sa-l notezi in jurnal. Examineaza greseala cit de detaliat posibil. Foloseste-te de esec ca de o ocazie de a creste. 5. Nu poti rationa cu o soparla

Daca cineva e isteric sau nervos, nu are rost sa incerci sa discuti rational cu el. Nu incerca. Creierul de soparla nu poate folosi logica. Da-ti seama ca ai de-a face cu un animal incoltit, nu cu un filosof calm. 6. Nu mai citi ziarele De fapt, nu trebuie sa nu mai citesti. Daca iti place sa le citesti, citeste-le. Dar daca esti unul dintre aceia care e deprimat de fiecare data dupa ce citeste stirile in ziar sau le asculta la TV, ai putea sa numai faci asta. De ce sa te supui constant acestui stres? Fiindca e datoria noastra sa fim informati? Si de ce? Bine, inteleg motivul. Traim intr-o democratie, si asa mai departe. Bine. Dar nu ti se cere sa traiesti stresat. Nu te ajuta nici pe tine, nici pe altcineva, sa fii incontinuu stresat. Si doar fiindca stim ca exista oameni care mor de foame nu ii ajuta pe oamenii aceia. Daca ai un plan de actiune, du-l la bun sfirsit, cu orice pret. Altfel, stai calm. Daca te simti teribil de vinovat ca nu esti informat, ia o pauza macar doua saptamini. Nu trebuie sa renunti definitiv sa mai citesti ziarele. Dar dezobisnuieste-te de a fi dependent de stres si tristete. Iti va scadea tensiunea: De ce ar trebui sa va opriti din vizionarea si citirea stirilor 7. Fa ceva, dar nu pentru bani Fa ceva in viata care sa iti faca placere dar care sa nu aiba nici o legatura cu banii. Banii vin cu tot felul de poveri. Gaseste ceva ce iti place sa faci si care niciodata nu iti va aduce bani. Daca esti chelnerita si visezi sa devii actrita, participarea in piese de teatru, fara a fi platita, nu se pune. E grozav, dar nu la asta ma refer, fiindca de fapt tu speri ca intr-o zi vei renunta sa fii chelnerita si vei castiga bani din actorie. Pastreaza-ti visul treaz, dar gaseste altceva care sa fie placerea ta fara legatura cu banii. Poti spune Imi place sa desenez si asta nu imi va aduce niciodata vreun ban. Si daca vreodata cineva mi-ar oferi bani ca sa desenez, as refuza, fiindca vreau un lucru in viata care sa nu aiba vreodata legatura cu banii. Si nici cu datoria nu trebuie sa aiba vreo legatura. Intr-adevar, nu esti platit ca sa ai grija de copii, si, intr-adevar, mare parte din aceasta activitate e distractiva. Dar o

parte din aceasta activitate e datorie. Asa ca, nu se pune. Impletitul da; o partida de fotbal cu prietenii, da. Sa stai cu prietenii nu; e distractiv, si nu castigi bani; dar nu e o activitate. Ai nevoie de ceva care sa te smunceasca din credinta ca tot ce facem trebuie sa ne aduca bani. 8. Ora dinainte de culcare e pentru tine Nu lucra chiar pina inainte sa te culci, chiar daca trebuie. Stai jumatate de ora -sau 20 de minute, daca doar atit poti inainte sa adormi doar ca sa te destinzi. (fa asta chiar daca esti foarte obosit si ai prefera sa nu stai treaz inca 20 de minute.) Prin asta nu inteleg sa stai pe sofa cu un pahar de vin. Daca faci asta, e usor sa incepi sa te gandesti, si apoi sa iti faci griji legate de serviciu. Petrece-ti timpul citind un capitol dintr-un thriller amuzant (nu un roman clasic pe care crezi ca ar trebui sa il citesti) sau urmarind un episod dintr-o comedie care te face sa rizi. Gindeste-te ca asta e datoria ta. Te va ajuta sa lucrezi mai bine a doua zi, si vei adormi mai repede. 9. Nu exista intelectuali si ceilalti. Si daca exista, cui ii pasa? Scoala ne-a facut sa pretuim doar ce e clasic, dar singura forma de arta care conteaza este cea pe care o iubesti. Viata e chiar grea. Ai de-a face cu pierderea slujbei, divorturi, trebuie sa platesti taxe si sa repari WC-ul. Nu mai inmulti si tu necazurile spunandu-ti sau permitand altcuiva sa iti spuna ca esti un idiot daca preferi sa bei bere si nu sampanie. Daca expertii, oamenii rafinati si intelectualii apreciaza ceva, probabil ca e ceva grozav in acel lucru. Dar nu e necesar sa placa tuturor. Nu sunt o persoana mai buna fiindca citesc clasicii; citesc fiindca imi place. Daca as citi fiindca ar trebui, as fi un prost. Arta e legata de simturi. Uneori poate politiza si poate da oamenilor idei intelectuale, dar ceea ce face arta cel mai bine este sa te hraneasca: iti hraneste ochii cu culori,

urechile cu sunete, nervii cu si ce urmeaza??? Viata e scurta; daca iti plac hip-hop si nu Beethoven, bucura-te de petrecere! Daca te simti vinovat fiindca nu mergi la teatru sau la opera, atunci fa asta odata pe luna; mergi la muzeu sau la opera, o data pe luna. In restul timpului, urmareste si citeste orice te incinta, ce te face sa te framanti pe scaun; orice te face sa canti si sa dansezi. Daca esti un intelectual, mai ia o pauza de la Nichita Stanescu si Mihai Eminescu. Sigur, Romanii au talent e moartea culturii si asa mai departe. Dar urmareste macar cateva editii. E destul de distractiv. Nu mai eticheta lucrurile ca superioare si josnice. Sunt unele care te hranesc si unele care nu. Sunt unele gusturi dobindite care nu te hranesc acum dar s-ar putea sa te hraneasca in viitor, dupa ce te obisnuiesti cu ele. Cind simti nevoia sa etichetezi unele lucruri drept arta si altele ca divertisment, incearca sa te opresti. Exista diferite sortimente si meniuri, si in viata exista si caviar, si pizza congelata.