Criticismul junimist Junimismul este un curent cultural si literar din a doua jumatate a secolului al nouasprezecelea, cuprinzand o intreaga pleiada

de scriitori, istorici si filozofi care au schimbat radical evolutia literaturii si a culturii romane. Este intemeiata, ca asociatie literara, culturala si stiintifica, in 1863, la Iasi, de cinci tineri veniti de la studii din strainatate: Petre Carp, Vasile Pogor, Theordor Rosetii, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu. Pogor si Carp se formeaza in scolile din Franta, ceilalti in universitatile germane, iar intemeietorul de drept al gruparii, Titu Maiorescu, de origine ardeleana, studiaza atat la scolile din Franta cat si la cele din Germania. Titu Maiorescu se dovedeste un spirit de formative clasica, receptiv la valorile stiintei, critic lucid al fenomenului cultural anterior din Romania. Prima etapa de activare a tinerilor junimisti se inscribe in perioada ieseana, ilustrata mai ales prin actiuni de culturalizare, prin prelegeri populare cu o tematica diversa. Astfel, pana in 1864, Titu Maiorescu tine zece prelegeri populare, Carp si Pogor cate doua , moda aceasta raspandindu-se dobandind subiecte unitare, incepand mai ales cu anul 1866. Elementele de viata ale popoarelor, Cartile omenirii, sunt cateva dintre temele abordate de conferentiarii de la Junimea. Din anii 1874-1875, cilcurile se axeaza pe problemele nationale ale limbii si literaturii romane. Un moment memorabil il reprezinta anul 1867, cand se infiinteaza sub conducerea lui Iacob Negruzzi, Convorbiri literare, una dintre cele mai importante reviste din literatura romana, cu aparitia neintrerupta pana in 1944. Activitatea societatii Junimea se desfasoara in trei etape: etapa ieseana( 1863-1874) are un pronuntat caracter polemic si se manifesta in trei directii: limba, literature si cultura. In aceasta perioada e elaboreaza principiile sociale ale junimismului. Tot acum se impugn necesitatile educatiei publice prin asa numitele prelectiuni populare. In cea de-a doua etapa ( 1877-1885), sedintele Junimii se vor exercita la Bucuresti, dar activitatea revistei ramane la Iasi. Este o perioada de consolidare in sensul ca in aceasta perioada se afirma reprezentanti de seama ai directiei noi in poezia si proza romana: Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. In aceatsa etapa se diminueaza spiritual cristic in favoarea judecatii de valoare. Etapa a treia, bucuresteana incepe in 1885 cand revista Convorbiri literare este mutata la Bucuresti, ca de altfel intreaga societate Junimea. Aceasta etapa are un caracter preponderant universitar prin cercurile istorice si filozofice pe care le intreprind unii dintre membrii societatii Junimea. Este combatuta falsa eruditie, manifestata prin folosirea de catre multi literati si jurnalisti ai timpului a uni limbi artificiale, care sa-I deosebeasca de oamenii de rand; sunt response formele fara fond. Spiritul filozofic scoate in evidenta faptul ca toti membrii au fost intelectuali cu formative culturala ampla cu viziune generala care-si construiau aplicatiile pe o solida baza teoretica, baza speculative si care erau interesati de metafizica si de logica. Maiorescu dezaproba faptul ca tinerii plecati la stdii in Occident (Franta, Germania) incepand cu prima jumatate a secolului al nouasprezecelea, au preluat formele civilizatiei apusene fara a le putea aplica fondului propriu de cultura inexistent la acea vreme. In aparenta, romanii aveau la acea epoca toate formele civilizatiei occidentale( scoli, academii, politica, stiinta, ziare, literature, muzee, teatru si chiar o Constitutie) fara a avea insa fondul necesare adaptarii acestor forme. Teoria formelor fara fond defieste sintetic starea culturii romane din a doua jumatate a secolului 19. In opinia mea, Criticismul junimist oblige la rigurozitate, spirit stiintific, echilibru si eleganta, factori care au contribuit decisive la formarea culturii romane. In alta etapa a dezvoltarii literaturii romane, anume in perioada interbelica de sincronizare cu literature occidental, teoreticianul modernismului E. Lovinescu preia undele idei maioresciene, dar se raporteaza polemic la teoria formelor fara fond.