Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
Teofil Paraian
Sfantul Marcu Ascetul spune: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu
inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita Domnul sa-si aduca
aminte de tine". Ii tare fain! M-am gandit de multe ori la cuvantul acesta
si fac o legatura intre el si ceea ce-mi spunea mama cand mergeam la
scoala departe de casa: "Nu-ti uita de Dumnezeu, nu-ti uita de
rugaciune". Parca ar fi fost un cuvant din Filocalie.
Cine nu are inima curata acela proiecteaza din necuratia lui asupra
Mantuitorului nostru Iisus Hristos propriile sale necuratii. Marturisesc
multi dintre credinciosii nostri ca la rugaciunile pe care le fac au imagini
necuviincioase, si ca in rugaciunile pe care le fac nu se intalnesc cu
Domnul Hristos, ci se intalnesc cu propriile lor necuratii. De ce se
intampla asa ceva? Pentru ca rugaciunea este oglinda sufletului,
rugaciunea este masura la care se gaseste sufletul.
Cum esti, asa ti-e rugaciunea, cum te porti, asa te rogi. Nu te rogi, scazi
in rugaciune, te rogi, inaintezi in rugaciune. Chiar exista un indemn:
"Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie!".
Cine este in sfera recitarilor nu se roaga, ci doar spune rugaciuni, iar cel
care vorbeste cu Dumnezeu prin cuvintele rugaciunii, acela se roaga.
Intai este rugaciunea cu cuvantul, rugaciunea gurii, apoi vine rugaciunea
mintii, cand cele ce le rostim cu gura le intelegem si cu mintea,
rugaciunea mintii putand fi detasata de rugaciunea gurii, fiind mai
inaintata decat rugaciunea gurii, ramane la nivelul gandului, dar la
nivelul gandului prin cuvinte, pentru ca rugaciunea este prin cuvinte
chiar cand nu spunem cuvinte cu gura, spunem cuvinte cu gandul, tot
cuvintele pe care le-am putea spune si cu cuvantul vorbit. Si exista o
rugaciune a inimii care este rugaciunea deplina, rugaciunea simtim,
rugaciunea in care nu se roaga numai gura, nu se roaga numai mintea, ci
se roaga si inima, adica omul intreg se roaga, la idei adaugand si
simtirea. Aceasta este de fapt rugaciunea inimii cand inima se roaga
impreuna cu mintea, cand intre inima si minte se face o legatura in asa
fel incat omul intreg se roaga, adaugand la idei sentimente. Exista si o
rugaciune a simtirii, o rugaciune in care se taie cuvantul de pe buze, o
rugaciune a inimii care este o indreptare a sufletului catre Dumnezeu, o
rugaciune fara cuvinte, dar la aceasta rugaciune ajung putini.
Rugaciunea intra mai adanc decat intra cuvantul vorbit, intra mai adanc
in suflet decat intra gandurile obisnuite.
Sfantul Isaac Sirul spune ca: "Rugaciunea este o bucurie care inalta
multumire". Deci ce este rugaciunea, intre altele? "O bucurie care inalta
multumire."
Puteti citi toate cartile din lumea asta despre rugaciune, mai mult decat
faptul de a te angaja nu-i nimic. Dumnezeu se descopera nu tehnicii, nu
faptului ca faci inchinaciuni sau ca stai in genunchi sau ca stai in
picioare, nu faptului ca put degetul intr-un loc pe inima si privesti spre
inima. Astea sunt numai niste lucruri prin care se angajeaza omul simplu
ca sa se poata concentra mai bine. Dar in realitate, lucrurile astea n-au
nici o valoare pentru viata launtrica, pentru viata sufleteasca interioara.
Important este sa iei aminte la ganduri, important este sa te simti in
legatura cu Domnul Hristos, sa stii ca mantuirea vine prin Mantuitor, nu
de la tine, sa ocolesti gandurile cele rele prin asezarea aceasta de
rugaciune, prin deprinderea aceasta de rugaciune.
Zic unii ca trebuie sa bagi mintea in inima. Ca si cand mintea n-a pus-o
Dumnezeu unde trebuie, trebuie s-o iei tu din cap si s-o bagi in inima! Nu
e asa. Ce vrea sa spuna asta: "sa bagi mintea in inima"? Vrea sa spuna
ca trebuie sa unesti gandurile cu simtamintele, rugaciunea sa fie o
rugaciune deplina. Important este sa spui rugaciunea, ca mintea se
aseaza ea la locul ei. Noi o simtim uneori in cap, uneori in piept, uneori si
in cap si in piept. Nu asta este important, important este sa simti
prezenta lui Dumnezeu in tine, sa simti ca inviaza Dumnezeu si se
risipesc vrasmasii Lui, sa simti ca a venit la tine Lumina Mantuitorului, nu
in inteles de lumina fizica, ci de o luminare, de o constiinta luminata, de
o limpezire sufleteasca si asta-i tot, pana la urma. Asta-i isihia, asta-i
viitorul, pentru ca viitorul nu incepe peste ani si ani, viitorul incepe in
fiecare clipa! Numai ca viitorul noi nu-l traim ca viitor si n-o sa-l traim
niciodata ca viitor, ci totdeauna o sa-l traim ca prezent.