Mnstirea Cozia este un complex monahal medieval, situat n oraul Climneti, pe malul rului Olt.

Este o ctitorie a domnului Mircea cel Btrn, extins i renovat de-a lungul istoriei sale multiseculare. Paul de Alep, n jurnalul cltoriei sale n ara Romneasc ntre 21 august 1656 - 13 octombrie 1658 scria despre Cozia: n limba lor nelesul numelui acestei mnstiri, Cozia este fortrea de pmnt din pricina nenumrailor muni din aceast ar.[1] Mnstirea Cozia, n ansamblul ei, este inclus n Lista monumentelor istorice din Romnia, avnd codul de clasificare cod LMI VL-II-a-A-09697.[2] Mnstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultur romneasc. Prin hrisoavele domneti din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 i 17 aprilie 1448 se atesteaz c aici funciona o coal mnstireasc nc din 1415. Primul dascl a fost printele Sofronie, stareul mnstirii. Logoftul Filos, logoft al marelui voevod Mircea cel Btrn a compus versuri i imnuri religioase, el fiind considerat primul poet romn.[necesit citare] Mardarie Cozianul a alctuit la 1696 Lexiconul slavo-romn, necesar colii. Despre funcionarea colii pomenete la 12 mai 1772 i Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia din mic copilrie, unde am nvat i carte. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al oraului Climneti) exista n secolul al XVIII-lea o coal steasc, condus de Barbu, elev al colii mnstireti.[ Mnstirea a fost construit, conform legendei, n apropierea altei mnstiri construit de Negru Vod. A fost inaugurat la 18 mai 1388, prin hrisovul voevodului Mircea cel Batrn, care spunea: ...a binevoit domnia mea s ridic din temelie o mnstire la locul numit Climneti pe Olt, care a fost nainte satul boierului domniei mele Nan Udob. Hrisovul este totodat i actul de atestare a localitii Climneti din judeul Vlcea. Pictura interioar a fost realizat ntre anii 1390 - 1391. Mircea cel Btrn s-a preocupat permanent de nzestrarea i nfrumusearea mnstirii, prin ntrirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate i moii. De asemenea, i-a dat dreptul de exploatare a srii din salinele de la Ocnele Mari. Mnstirea avea robi igani, care erau folosii att la exploatarea srii, ct i la splarea nisipurilor aurifere de pe Olt i Valea lui Stan de pe Lotru. Pisania bisericii mnstirii Cozia conine urmtoarele: ntru slava sfintei i de via fctoarei Troie s-au nlat din temelie aceast sfnt biseric, de cretinul Domn al rii Romneti Io Mircea Voievod, la leat 6809 i lipsindu-se de podoaba ei cea dinti pentru mulimea anilor, am luat iar aceast nfrumuseare, precum se vede, de cei ce s-au ndurat, n zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al rii Romneti chir Teodosie i ostenitoriu chir Antim episcopulu de Rmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail.

Istoricii au convenit ns asupra faptului c anul 6809 (1301) inscripionat n piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), aa cum apare n pisania pictat n interiorul bisericii.[3] La 28 martie 1415, printr-un hrisov al lui Mircea cel Btrn, mnstirii Cozia i s-a druit vama de la Genune. Lcaul a primit ulterior donaii din partea mai multor domnitori care au urmat. Astfel, pn la 1500 au fost date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii ntresc posesiunile sale. De-a lungul timpului mnstirea a fost reparat i renovat de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie i Constantin Brncoveanu. Ultima renovare i consolidare s-a fcut ntre 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de ctre guvernul Romniei, la intervenia patriarhului de atunci, Justinian Marina. n timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fntna (care poart numele donului), iar ntre anii 1512 - 1521 sa refcut pictura. Constantin Brncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, n cunoscutul stil brncovenesc. n timpul ocupaiei austriece a Olteniei, mnstirea a fost o fortrea redutabil n calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul Radu apc, participant de seam la revoluia burghez de la 1848 din ara Romneasc, numit curator civil prin decretul nr. 519 din 4 mai 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvntarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversrii Unirii: tii c acest templu este zidit de prinul Mircea cel Btrn pe la anul 1384. Acest prin viteaz, asemenea i ceilali Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum i tefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejete pentru aprarea acestor ri, de a scpa pe strbunii notri de nvlirile ce veneau din alte pri. Mnstirea a cunoscut i momente neplcute. Astfel, ntre 1879 - 1893 autoritile o transform n pucrie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu s scrie un articol virulent n ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: Cozia, unde e mormntat Mircea I, cel mai mare domn al rii Romneti, acela sub care ara cuprindea amndou malurile Dunrii pn-n mare, Cozia unde e mormntat familia lui Mihai vod Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu ara - ce-a devenit aceasta? Pucrie! Ulterior va fi i spital, n orice caz mult mai apropiat de preocuprile monahilor de aici. Un alt moment greu pentru sfntul lca a fost perioada primului rzboi mondial, cnd a devenit grajd de cai, lucru specificat ntr-un raport din 16 iunie 1916: ...piatra comemorativ cu inscripia de la marele voevod Mircea cel Btrn, fondatorul acestui monument istoric, am gsit-o deteriorat cu desvrire, n biserici bgndu-se cai...

Manastirea Cozia este situata in nordul statiunii balneo - climaterice Calimanesti - Caciulata, la iesirea Oltului din defileul care desparte Masivul Parang de Masivul Fagaras (Carpatii Meridionali). Locul ales de Mircea cel Batran pentru zidirea unei biserici, la indemnul Sfantului Nicodim, pe atunci duhovnicul si indrumatorul sau spritual, desi greu accesibil, era prielnic dezvoltarii armonioase a unei manastiri. Pozitia strategica, linistea si frumusetea naturii inconjuratoare erau intru totul potrivite cu destinatia hotarata de marele voievod pentru Manastirea Cozia, de a-i fi loc de vesnica odihna. Zidurile manastirii erau scaldate spre rasarit de valurile Oltului, nelinistite inca de lupta cu muntele despartit in doua: spre est Muntele Cozia, silueta ablastrie, insu- lara, stranie, ultima reduta pe care Masivul Fagaras o aseaza in calea tumultosului rau si Muntele Basarab, cu care, spre sud-vest, prin Muntii Capatanii, s-a opus batranului rau, Masivul Parang. Singurul acces posibil, cu trasura sau carul cu boi, era dinspre miazazi. Dificultatile intampinate in intretinerea acestui drum, "taiat cu ciocanul in stanca", sunt reflectate in documentele vremii. Astfel, el este refacut in 1619 de locuitorii Calimanestiului (la malul de la Caciulata), voievodul Gavriil Movila scutindu-i, pentru aceasta lucrare, de darile catre stat. Paul de Alep, insotindu-l pe patriarhul Macarie al Antiohiei intr-o vizita in Tara Romaneasca, descrie in 1657 acest drum: "Eram inspai- mantati de ingustimea drumului si de apropierea sa de marginea prapas- tiei; si, coborandune de pe caii nostri, am mers pe jos pana ce am trecut podul. (...) Cozia, este o cladire intarita si mareata, inaltata pe marginea acelui rau (Oltul, n.n.), dar inconjurata de piscuri inalte si impu- natoare, (...) inchise de paduri de nepatruns, astfel ca prin nici o parte a acestui loc nu este vreo alta intrare, (...). Drumul catre aceasta din urma este prin spatele muntilor de miazazi, este extrem de greu si cu neputinta de strabatut (cu carul) cu boi". Intretinerea in buna stare a drumului dinspre Calimanesti continua sa fie o problema si in secolul urmator. In 1749, Grigore Ghica Voievod face, la randul sau scutiri de dari, pentru a veni in sprijinul egumenului Coziei, Kir Rafail, ca sa se poata asigura "...paza acestui drum, de dres, fiindca de-a pururea surpandu-se muntele, se strica..." . Alegerea locului de zidire poate sa fie argumentata prin pozitia strategica a micii depresiuni de la iesirea din defileu a Oltului (3), dar ratiunilor de ordin militar trebuie sa li se adauge frumusetea deosebita a locului si, faptul ca, foarte probabil, aici a existat o vatra monahala, o mana de sihastrii ale caror urme se pastreaza pana in zilele noastre, in chiliile rupestre de la Sfanta Manastire Turnu si prin denumirile mun- tilor din imprejurimi. Depresiunea, care in extremitatea sa nordica gazduieste Sfanta Manastire Cozia, este fara indoiala un dar dumnezeiesc. Urmand firul soselei spre Sibiu, ea se infatiseaza, inca de la Bujoreni, din Capul Piscului, ca o promisiune mirifica, avand pe fundal profilul de dinozaur urias si albastru al Muntelui Cozia. Apoi se ascunde sub cutele dealuri- lor, ca sa o regasesti, dupa 15 kilometrii, asternandu-se de o parte si de alta a Oltului. Impresurata de impresionante paduri de fag, spre care urca livezi de pomi fructiferi si ascunzand in strafunduri ape vindecatoa- re este cu adevarat "pamantul fagaduintei", cum spunea, in 1520, Gavriil Protul de la Sfantul Munte Athos (6). Cu peste mileniu in urma, romanii s-au oprit aici si au construit Castrul Arutela, urme ale culturii daco-getilor au fost descoperite pe Valea Postei, dar istoria locului coboara mult mai departe in timp, spre epoca bronzului sau cultura de prund. La sfarsitul secolului al XIX-lea, inscrisurile Prefecturii Judetului Valcea vorbeau despre cautatorii clandestini de "monede si alte metaluri", adica despre cei ce cautau comori, pandind in noapte sa "joace focurile" in locuri cu nume ciudate: Naca, Manga, Coisca, Maroca.

Vatra spirituala neintrerupta de acum sase secole, Manastirea Cozia a fost, de-a lungul timpului, matca din care s-au hranit, deopotriva, credinta ortodoxa si spiritualitatea romaneasca. De jur imprejurul ei au fost ridicate vetre monahale si biserici care confera Vaii Oltului si Calimanestiului un statut special in istoria sacra a romanilor: Schitul Ostrov (1520 - 1521) construit de Neagoe Basarab si Despina Doamna; Schitul Sfantul Ioan de sub Piatra ("Cozia Veche", 1602); Manastirea Turnu (1676), ctitoria mitropolitului Varlaam, fost egumen al Coziei; Manastirea Stanisoara (1747); Biserica "Sfintii Voievozi" (Biserica veche, 1711 - 1715), ridicata de Kir Serafim, egumen al Coziei; Biserica "Sfintii Voievozi (fostul Schit Pausa, 1654 - 1658, refacut in 1854); precum si Schitul Cornetu (1666), fost metoc al Coziei. Drumul european, care trece astazi pe la poarta manastirii, face ca sfantul lacas sa fie accesibil unui numar important de vizitatori, romani si straini, atrasi de stralucirea multiseculara si harul sfintei ctitorii a lui Mircea Voievod.

Petera Muierilor (sau Petera Muierii) se afl n comuna Baia de Fier, Judeul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Petera a fost sculptat n calcarele mezozoice de pe marginea sudic a Masivului Parng, de ctre rul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, petera n timpuri strvechi a adpostit n timpul rzboaielor, cnd brbaii plecau la lupte, foarte muli copii i femei, de unde i se trage i numele. Este prima peter electrificat din Romnia. Petera are o lungime de aproximativ 7.000 de metri dispus n 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervaia speologica mpartita in doua sectoare: sectorul de nord (1.500m) i sectorul de sud (880m). La 40 de metri inlime se afla etajul superior amenajat pentru turiti cu o lungime de 573 m, ajunge pn la lungimea de 1.228 de metri o reea de diverticule foarte greu accesibil,dar se incearca sa se faca astfel incat accesibilitatea sa fie mult mai mare si mai usoara. Adevaratele atracii ale peterii sunt Domul Mic, care are un aspect asemntor unei cupole gotice format prin precipitarea milenar a calcitei. Celelalte ncaperii sunt Sala Altarului, Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare i imaginea Stncii Insngerate denumit datorit scurgerilor oxidului de fier. n Cupola inalt de 17 m ntlnim o colonie de lilieci. Alte cteva atracii sunt Vlul Muierii, Bazinele Mari, Cascadele mpietrite, Dantela de Piatr, Poarta, Sala cu Guano, Sala Turcului. n Galeria Urilor a fost gsit un adevrat cimitir de resturi scheletice de uri, lei, hiene, vulpi, lupi, capre slbatice i mistrei. n Sala Musteriana au fost descoperite foarte multe obiecte aparinnd culturilor cu mult naintea erei noastre. De asemenea, n 1952 au fost descoperite i fragmente de oase provenind, foarte probabil, de la trei indivizi diferii.[1] Fragmentele de craniu aparinnd unui individ de sex feminin au fost recent datate de ctre cercettori ca avnd o vechime de aproximativ 30.000 ani.[2] n Petera Muierilor s-au descoperit uri de cavern complet pietrificai.

Manastirea Hurezi Horezu Cel mai frumos si mai rafinat exemplar de arhitectura romaneasca, Manastirea Hurezi inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu, a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO. Printre manastirile monumente istorice, care impodobesc pamantul romanesc, Manastirea Hurezi este considerata, impreuna cu schiturile sale, ca cel mai reprezentativ complex de arhitectura, definitoriu pentru stilul brancovenesc. Este asezata in partea de nord a judetului Valcea, pe drumul national DN 67 Ramnicu Valcea Targu Jiu, la poalele muntilor Capatanii, strajuita de codrii, intr-un loc plin de farmec si singuratate, a carui liniste o tulbura doar cantecul huhurezilor, acele pasari de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri si al manastirii. Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti la inceputul sec. XVIII, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire. Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob. Urmand in cuvant si in fapta pe proorocul Psalmist, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, care a atras si atrage admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor din toate timpurile. Asa, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, o considera Le plus beau de toute Roumanie (cea mai frumoasa din Romania). Sfanta Manastire de la Horezu, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. El cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica bolnitei, ctitorita de doamna Maria, sotia lui Constantin Brancoveanu, ridicata la 1696 si zugravita de Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul in 1698 si zugravita de Iosif si Ioan in 1700, si Schitul Sfantul Stefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 si zugravit de Ianache, Istrate si Harinte. Domnitorul a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, decedand in 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas. Lucrarile incepute in 1690 s-au terminat in 1697. Dintre mesteri mentionam pe Manea vataful zidarilor, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea, pietrarul, toti pictati pe perete, in pridvorul bisericii mari.

Manastirea Hurezi are doua incinte. In cea dintai, exterioara, delimitata de ziduri puternice de caramida, se afla prima poarta de incinta si o cladire cu etaj in dreapta. A doua incinta are forma dreptunghiulara, inchisa pe trei laturi cu cladiri, avand parter si etaj. Latura de rasarit se incheie cu un zid inalt, ca la multe manastiri cu incinta. La mijlocul acestei incinte se afla biserica mare, impunator monument, lung de 32 de metri si inalt de 14 metri. Ea este o interpretare mai simplificata a bisericii episcopale de la Curtea de Arges. Are plan treflat si impartire clasica, altar, naos, pronaos si pridvor. O multime de sfinti din care nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena, hramul manastirii, scene religioase din Vechiul si Noul Testament, sinoade ecumenice, despartite prin ornamentatii florale, desenate in culori vii, acopera peretii interiori ai bisericii si pronaosului. Lucrarea in fresca este opera zugravilor Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe langa iconografia religioasa, intalnim si compozitii cu caracter laic, cum e istoria ilustrata a vietii imparatului Constantin cel Mare, cu o anumita semnificatie pentru vremea aceea, biruinta Crucii asupra semilunii. De subliniat este amplul tablou votiv din pronaos, veritabila galerie de portrete de mare valoare artistica, infatisand pe Constantin Brancoveanu cu familia sa, in care se distinge chipul doamnei Maria, de asemenea pe inaintasii sai directi si rudele din neamul Basarabilor si Cantacuzinilor. Biserica manastirii avea menirea sa devina necropola familiei Brancoveanului si neamului. In interiorul bisericii, pe langa inestimabilul iconostas sculptat in lemn se afla scaunul domnesc frumos sculptat, de asemenea in lemn, purtand stema Cantacuzinilor, stranile si un bogat policandru, toate din vremea ctitorului. Pronaosul aminteste de rostul bisericii de a fi necropola familiei domnitorului. Mormantul din marmura cu o placa sculptata artistic, pregatit pentru ctitorul voievod, care ii asteapta ramasitele pamantesti de mai bine de doua secole si jumatate, este marturia cea mai graitoare. Tot aici se afla, pe langa alte morminte, si al vrednicului egumen, Ioan arhimandritul, care a ostenit aici si la alte multe ctitorii brancovenesti. Intrarea principala in incinta centrala se face prin latura de miazazi, pe sub bolta larga care la vreme de bejenii se inchidea cu o mare poarta de lemn ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma originala. Deasupra intrarii se inalta turnul clopotnitei, care adaposteste patru clopote mari, intre 300 si 1000 kg, cu sunete armonioase, trei purtand in inscriptie numele voievodului. In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national.

Paraclisul, situat la mijlocul laturii de apus a incintei drept in fata bisericii, ridicat la 1697, e unul din cele mai gingase monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla octogonala admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular. Pictura e in fresca, lucrarea zugravilor Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala brincoveneasca, pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial. Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii-frumos boltita printr-o calota sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca, executata intre anii 1705-1706, e o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente. Una dintre podoabele arhitecturale, care da manastirii Hurezi un aer de sarbatoare si incanta privirea vizitatorilor, e foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta Dionisie Balacescu, ridicat intre anii 17251753, opera pietrarului Iosif. Din bogata zestre a bibliotecii adunata acolo de ctitor si de carturarii viesuitori, invatatul Gr. A. Tocilescu a gasit si ridicat in 1885, pentru Muzeul National, 38 de manuscrise si 393 de carti tiparite in diferite limbi. Tot aici s-au pastrat vestitele calendare ale lui Brancoveanu din anii 1693, 1695, 1701, si 1703, precum si un frumos pomelnic. La schitul Sfantul Ioan a activat si o scoala de copisti de manuscrise. Hurezul a avut obste de monahi pana in 1872 cand a devenit de calugarite, care ingrijesc cu sarg si cu aleasa pricepere atat pravila monahala cat si monumentul devenit astazi unul dintre cele mai exemplare complexe de arhitectura si arta caracteristice pentru epoca de tranzitie de la medieval la modern in cultura romaneasca. Hurezi infatiseaza treapta inalta de creatie a genului romanesc de la sfarsitul secolului al XVII-lea. Vizitatorul din tara sau de peste hotare afla la Hurezi galeria unica a unor straluciti oameni cu larg orizont politic si carturari de la Serban Voievod si Constantin Cantacuzino Stolnicul, pana la Constantin Brancoveanu si invatatii lui fii, opriti in manifestarea lor creatoare de tragica moarte din 1714. Frumusetii arhitecturii si picturii se adauga dovezile unui puternic centru de cultura, care a adapostit un scriptoriu celebru, producator de iscusite traduceri, superbe manuscrise si o bogata biblioteca umanista, unica in Europa de sud-est la inceputul secolului al XVIII-lea. Prin toate aceste marturii istorice si frumuseti artistice, Manastirea Hurezi este una dintre cele mai convingatoare opere ale creatiei spirituale multiseculare, pe care marele istoric Nicole Iorga a numit-o printr-o fericita formulare in lucrarea Bizant dupa Bizant continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii.

Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat ntre localitile Pua i Cciulata, n punctul Poiana Bivolari, lng oraul Climneti, fiind trecut n lista monumentelor istorice din 2004 datnd din epoca roman anii 137138 d.C. Construcia se gsete pe malul stng al Oltului, n vecintatea Mnstirii Cozia i n ambiana complexului hidroenergetic Turnu. Datarea s-a fcut pe baza unei inscripii, descoperit n dublu exemplar n faa a dou din porile castrului, din care rezult c acesta a fost construit n vremea mpratului Hadrian, de un detaament de arcai sirieni (Suri Sagittari), n anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator i guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima moned, ca datare, descoperit la Arutela, a fost emis ntre anii 220223 d.C. La Arutela a existat i o aezare dacic, care i-a prelungit existena sub stpnirea roman. Istoricul spturilor Primele spturi, n punctul Poiana Bivolari, s-au fcut de ctre Ministerul Domeniilor, n anii 1888 1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal i monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna i Caracalla. ntre anii 18901892, Grigore Tocilescu i Pamfil Polonic fac spturi pariale, scond la iveal n ntregime bile romane i parial ruinele castrului. Acesta rmne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. ntre anii 18971902, ruinele castrului Arutela au fost n parte acoperite cu prilejul construciei cii ferate Rmnicu Vlcea Rul Vadului, n timp ce bile au disprut n ntregime. n 1967, Muzeul Militar Naional, mai precis colectivul tiinific format din: profesor doctor docent D. Tudor, membru al Academiei de tiine Sociale i Politice, colonel doctor Cr. M. Vldescu, E. Palade, doctor Gh. PoenaruBordea, L. Popoiu, A. Florea, E. Nicolae , N. Moghior i V. Ghelmez redeschide antierul de cercetare pn n 1970 i din nou n 1978, prilej care a permis dezvelirea complet a ruinelor care nu fuseser distruse la construirea cii ferate. Pe timpul spturilor arheologice s-au descoperit diferite obiecte ca arme, monede, vase i inscripii, expuse astzi la Muzeul Militar din Bucureti. Dup terminarea spturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut n custodia Comitetului judeean Vlcea de Cultur i a Muzeului de istorie din Rmnicu Vlcea. ntre anii 19821983, castrul a fost refcut dup proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, ntocmit pe baza documentaiei realizate de Cristian Vldescu, coordonatorul cercetrilor fcute anterior de Muzeul Militar. Lucrrile de construcie au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit pentru prima dat n Romnia poarta pretorian (porta praetoria) cu cele dou turnuri care o flancheaz. Caracteristici Fortificaia construit din lespezi de piatr are form ptrat cu laturile de 60 de metri prevzute cu turnuri semicirculare la coluri i turnuri ptrate de o parte i de alta a porii pretoriene. Pe celelalte dou laturi se vd porile de serviciu (porta principalis dextra i porta principalis sinistra). Zidul de incint a fost ridicat din blocuri mari de piatr de form dreptunghiular i, dup caz, lespezi subiri i piatr mrunt, nefasonat, prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea.

La partea interioar a zidului de aprare sunt construii o serie de pinteni din piatr, care alctuiau compartimente menite s adposteasc barci pentru depozite de materiale i grajduri pentru caii trupei, iar deasupra lor se aezau brne de lemn care formau puntea continu pentru drumul de rond al santinelelor. n interiorul castrului din dreptul porii pretoriene pornete o alee, via praetoria, alctuit din pavaj de pietre de ru, care se ntretaie cu via principalis, n faa cldirii comandantului (praetorium). n spaiile rezultate din aceast intersecie se distinge o sal de adunare a soldailor (collegium militare) cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susinerea acoperiului. n restul spaiului liber erau pavilioanele soldailor i un atelier de fierrie pentru nevoile garnizoanei. La 20 de metri spre rsrit de poarta pretorian a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de ase metri i pavat cu blocuri mari de piatr. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, ntreine i asigura circulaia pe acest drum spre Transilvania. Arutela fcea parte, alturi de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de aprare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroas de la rsrit. La nord de castru se afl piscul lui Teofil, pe platoul cruia s -a zidit un turn semicircular, cu latura dreapt spre est, la 300 de metri nlime fa de punctul Poiana Bivolari. Acest turn, orientat spre Olt, avea rolul de a supraveghea intrarea n defileu, ctre Dacia Superior, asigurnd totodat i urmrirea traficului spre Castra Traiana (Deti). Conform constatrilor i dovezilor arheologice, n prima jumtate a secolului III, o revrsare neobinuit a Oltului a distrus latura de vest a castrului, determinnd retragerea de aici a garnizoanei romane.

Manastirea Polovragi este situata la nord-est de Tg. Jiu intr-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea in incinta manastirii se face printr-o poarta masiva din lemn, frumos sculptata, pe care scrie : "Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului". In partea dreapta a portii este o frumoasa troita din lemn sculptat, pe postament de beton, inchinata eroilor si martirilor Romaniei. Recentele cercetari istorice stabilesc vechimea manastirii Polovragi in jurul anului 1505, ctitori fiind Radu Comisul si Patru Spataru, fiii marelui boier Danciu Zamona mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar. In 1629, in timpul domnitorului Alexandru Ilies, manastirea intra in posesia jupanului Paraianu Milescu, ban al Craiovei. Timp de un secol si jumatate, documentele nu mai pomenesc nimic despre aceasta manastire. In 1643 Danciu Paraianu, construieste biserica actuala, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab. Hrisov emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab, constituie prima atestare documentara a bisericii. Inchinata Sfantului Mormant de cel de-al doilea ctitor al sau manastirea este rascumparata de domnitorul Constantin Brancoveanu de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului, in anul 1693 si facuta metoc al manastirii Hurez. In timpul lui domnitorului Constantin Brancoveanu s-a restaurat biserica, careia i-a inaltat turla si i-a adaugat un pridvor in stil brancovenesc,s-a zugravit interiorul, a refacut chiliile, clopotnita, precum si zidurile de cetate. In timpul stapanirii austriece asupra Olteniei a fost trecuta in randl manastirilor corespunzatoare fortificatiilor defensive. Generalul Stainville a ales-o drept resedinta, adapostind intre zidurile ei un batalion de osti (1718-1739). Mai tarziu, la 27 aprilie 1802, manastirea a fost pradata de trupele talharesti ale lui Pasvantoglu. Legenda spune ca atunci calugarii au ascuns in apa Oltetului odoarele manastirii. Biserica manastirii Polovragi cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este zidita in stil bizantin, avand forma trilobata cu abside laterale. Turla este de forma poligonala, cu firide largi, ornamentate in partea superioara si acoperita cu tabla ca si biserica . Naosul si pronaosul sunt spatioase, avand practic aceeasi marime. Catapeteasma executata din lemn de tei, reprezinta o adevarata capodopera a vechii sculpturi romanesti, avand o bogata ornamentatie cu impletituri florale. Pridvorul in stil brancovenesc este spatios, deschis, sustinut de opt coloane din piatra. In pridvor este piatra funerara a surorii ctitorului. Pictura de traditie bizantina, executata in fresca a fost realizata in timpul lui Constantin Brancoveanu intre 1698-1705 (unele surse indica anii 1703-1712), de primii mesteri iesiti din scoala brancoveneasca de la Hurez ca: Andrei Constantinos, Gheorghe Istrate si Ranite. In nordul incintei, intr-o alta curte, se afla bolnita ctitorita de Episcopul Clement Lavrentie, 1732-1738. Biserica manastirii Polovragi este inconjurata de chilii, formand o puternica cetate de aparare. In ea se patrunde printr-o poarta masiva deasupra careia se inalta clopotnita. Manastirea are si o colectie muzeala, ce adaposteste o bogata colectie de icoane pe lemn si sticla, ce provin din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, precum si depozitul de carte veche ce cuprinde peste 3000 de volume in limbile romana, slavona si greaca. Este aproape de Petera Polovragi, pe care a i administrat-o timp de 300 de ani.

Cheile Olteului i Petera Polovragi fac parte din aceeai Rezervaie Natural din judeul Gorj i dezvluie locuri de o frumusee ameitoare. Totul, pe o suprafa de 150 de hectare. Petera Polovragi se gsete n Munii Parng, pe malul stng al Olteului, la o altitudine de 670 m i la 20 m nlime fa de talvegul rului[1], pe teritoriul comunei Polovragi ntre localitile Horezu i Baia de Fier, judeul Gorj, Oltenia, Romnia. Pornind de la Mnstirea Polovragi, cea care strjuiete ca o barier captul strzii principale aferent comunei, ndrznim s urcm n chei, iniial de-a lungul Pdurii Polovragi, arie natural protejat pentru castanul comestibil i vegetaia de tip mediteranean. Ieind din dreptul pdurii, malul abrupt din dreapta Muntele Cpnii i strjerul din stnga Muntele Parng, vestesc intrarea n Cheile Olteului. Drumul forestier, de utilitate public, urc lin, paralel cu rul Olte, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi muni frai, spnd nc veritabile chei, cu perei verticali, pe lungimea total de 3 kilometri. Dup 200 300 metri de urcu prin Cheile Olteului, n dreapta, se deschide o poart de dimensiuni impresionante, a crei amenajare ne ndeamn s intrm. Recunoatem numele: acelai Polovragi Aflm c, n contiina localnicilor, se pstreaz vie o credin conform creia, liderul spiritual al geto -dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit n Petera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plant rar, numit povrag, polvrag, sau polovrag, ntrebuinat n popor ca remediu mpotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localitii i implicit a peterii i mnstirii, s fie de origine dacic, cuprinznd n sine o criptogram nedescifrat nc, despre vreo concepie a strmoilor notri referitoare la credina lor religioas sau la practicile medicale att de rspndite n viaa lor. Aceast legend este consemnat i de Alexandru Vlahu n Romnia Pitoreasc, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care ndemna poporul dac la lupt, pentru aprarea gliei strmoeti mpotriva cotropitorilor, iar stropii ce se preling i picur i azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui, care deplng soarta poporului dac cucerit de romani. ntr-adevr, este o peter cald i umed (temperatur constant 9 grade i umiditate medie 90%), care plnge cu picturi din infiltraii, ap bogat fie n carbonat de calciu, fie n bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcie de stratele pe care le strbate, le spal i le readuce, cu ndelung rbdare, n propria-i excavaie. n funcie de impuritile pe care le transport apa n galeria principal, aceasta i schimb culoarea din aval ctre amonte, pe poriuni care au cptat, n timp, denumiri precum: Bolta nsngerat, Camera Alb, Sala Divin. Cei 800 de metri de galerie vizitabil (din cei peste 10 kilometri cartai de speologi din amonte ctre aval) reprezint marea vrsare, iar poarta turistic este avalul, ceea ce explic dimensiunile im presionante de la intrare i, totodat, necesitatea opririi vizitrii ncepnd cu poriunea inaccesibil publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezint o ncrctur emoional de excepie deoarece, fiind cea mai accesibil poriune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, clugri, fiecare avnd marcat cel puin cte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe i corespunde la suprafa, dup cca. 350 metri copert de roci, fosta cetate dacic Cetuia, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rdcina uria a plantei disprute dar mpietrit n tavanul peterii drept mrturie, iar locul ascezei clugrilor ( 1505-1968) este marcat de o pictur realizat de ctre un clugr, n tehnica negru de fum, reprezentnd simbolul morii. Cronologia istoric se ncheie cu Izvorul Speranelor.

ncepnd cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziionat ntre Culoarul Stlpilor i Culoarul Sufocant, petera devine tot mai interesant din punct de vedere geomorfologic: dantelrii de ururi stalactitici, coloane intermediare, domuri, plcuri de stalagmite, bazine adnci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peter, etc., unele dintre forme cptnd chiar denumiri graie spectaculozitii lor. Liliecii din peter Petera gzduiete o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peter din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoav, graie formei de potcoav a pliului ce le nconjoar nasul. Liliecii nu au nevoie de ochi pentru a vna narii cu care se hrnesc. Ei emit o mulime de strigte imperceptibile de ctre urechea omului. Pentru orientare folosesc ultrasunetele produse de vibraiile corzilor vocale. Prin structura lui, laringele seamn cu un fluier. Aerul expirat de plmni, eliminndu-se cu mare vitez prin laringe, d natere unui uierat cu o frecven de 30.000 150.000 Hz, neperceput de urechea omului. Presiunea aerului care trece prin laringele unui liliac este de dou ori mai mare dect a unei locomotive cu aburi, ceea ce pentru un animal att de mic, e o performan remarcabil. n laringele animalului iau natere 5 200 vibraii sonore de nalt frecven care nu dureaz fiecare dect 2-5 miimi de secund. Astfel, dintr-un obstacol situat la 17 metri, sunetele emise se ntorc la liliac n cca. 0,1 secunde. Dac durata semnalului sonor depete 0,1 secunde, ecoul reflectat de obstacolele situate la mai puin de 17 m distan este receptat de urechea liliacului simultan cu sunetul ce i-a dat natere. Aadar, dup intervalul de timp care separ sfritul semnalului emis de primele sunete, de ecou, liliacul apreciaz distana care l desparte de obiectul care a reflectat ultrasunetul. Toi liliecii din Ordinul Microchiroptera (liliecii mici) sunt nzestrai cu radare ultrasonice de diverse modele, ce pot fi ncadrate n trei categorii: murmurtoare, scandante i stridulante. Liliecii care scandeaz sunt rinololofii sau liliecii potcoav, frecveni n Caucaz i Asia Central, dar i n petera noastr. Aceast potcoav constituie un difuzor care adun ultrasunetele ntr-un fascicul direcionat. Liliecii stau aninai de tavanul peterii, cu capul n jos i rotindu-se circular, exploreaz mprejurimile cu ajutorul fasciculului sonor. Acest detector viu rmne suspendat cu cele zece gherue aferente celor dou piciorue, pn cnd o insect intr n cmpul sonarului su. Atunci liliacul sare pentru a-i prinde prada. Este capabil de a vna 1015 insecte pe minut. Dac n perioada de maternitate liliecii i pot apra, cu o discreie demn de invidiat, dreptul la via, furindu-se n culoare inaccesibile privirii omului, pentru a-i alpta n tihn puii, n perioada de hibernare sunt mult mai vulnerabili deoarece, pentru gruparea coloniei ntr-un ciorchine uria, au nevoie de tavanul larg al galeriei vizitabile. Nu credei c am fi cel puin insensibili dac nu le-am respecta perioada de hibernare? Performanele liliacului potcoav, n plin sezon de vntoare, pot fi admirate n perioada iulie-septembrie la Petera Polovragi, uor de descoperit urcnd 600-700 m de la Mnstirea Polovragi.