Cuvintul, ce este acesta?

Dup cum poate fi observat, noiunea de cuvnt a fost folosit in seciunile anterioare la general. Sensul acestuia pare clar: fiecare operator al unei limbi cu cuvinte i orice text sau rostire consist din cuvinte. Aceast noiune pare a fi foarte simpl c , la prima privire, nu necesit nici o definiie strict sau explicare adaugtoare: cineva se poate gndi c un cuvint este doar un subir al unui text ca un ir al unei litere, de la delimitantul primar (de obicei, un spaiu) pin la urmtorul ( de obicei, un spaiu sau un semn de punctuaie). Cu toate acestea situaia nui chiar aa de simpl. S considerm c propoziia spaniol Yo devuelvo los libros el proximo mes, pero tu me devuelves el libro ahora. Cte cuvinte conine? Cineva poate spune ca 14 i va fi corect, pe cind sunt doar 14 subiruri de la un delimitant pina la altul in aceast propoziie. Cineva poate de asemenea s observe ca articolul el se repet de 2 ori, deci numrul cuvintelor diferite (subirurilor) este 13. Pentru aceste observaii nu sunt necesare cunotine lingvistice. Totui, cineva poate sa observe c devuelvo i devuelves are forma aceluai verb devolver, i libros i libro sunt forme ale aceluiai substantiv libro, deci numrul cuvintelor diferite este doar 11. Intr-adevr, aceste perechi de forme ale cuvintelor denot aceiai aciune sau lucru. Dac o observaie adaugtoare c articolul los este echivalent cu articolul el unde diferena in numrul gramatical este ignorat, atunci sunt doar 10 cuvinte diferite n aceast propoziie. n toate aceste cazuri, irurile echivalente sunt dup un grad similare dup aparen, ex, ele au nite litere n comun. Ca rezultat, cineva poate s considere me la fel ca yo, dar in cazul gramatical oblic, cu toate c nu sunt litere comune n aceste subiruri. Pentru asa exemplu, numrul total de cuvinte diferite este 9. Putem concluziona de la exemplu c termenul cuvint este prea ambiguu pentru a fi folosit in tiin cu obiectivul de a da o descriere precis a limbajului natural. Pentru a introduce o terminologie mai consistent, s lum subiruri individuale folosite n locuri specifice a unui text ( fr a lua n consideraie repetrile directe posibile sau similaritile cu alte subiruri) o apariie a unui cuvint. Unele subiruri (de obicei similare dup aparen) au sensuri generale. Intuitiv le considerm ca nite forme diferite a unei entiti comune. Un set de aa forme este numit lexem. De exemplu in Spaniol (libro, libros), (alto, alta, altos, altas) , i (devolver, devuelvo, devuelves, devuelve, devuelvemos... ) sunt lexeme. Intr-adevr, ntre fiecare set este o echivalen ntre subiruri n litere din care sunt constituite (echivalena este exprimat ca abloane libro-, alt- i dev...lv-), i sensul lor este echivalent. Fiecare apariie a unui astfel de set, o liter neinnd cont de poziie n text este numit form a cuvntului. Fiecare cuvnt reprezint o form a cuvntului, pe cnd formele cuvintelor (i nu a aparenelor) se poate repeta n text. Acum putem spune ca propoziia n exemplul de mai sus are 14 apariii a cuvintelor, 13 forme diferite ale cuvintelor, sau 9 lexeme diferite. Consideraiile care au dat alte figuri in exemplul de mai sus sunt lingvistic incontiente. Un lexem este identificat dup nume. Usual, unul din formele de cuvinte proprii, ex, un membru specific al unei forme de cuvint, este selectat pentru acest scop. n exemplul precedent, LIBRO, ALTO, i Devolver sunt luate ca nume ale lexemelor corespunztoare. Doar aceste nume sunt folosite ca titluri ale aparenelor corespunztoare din dicionarele menionate mai sus. Dicionarele acoper informaia despre lexemele unei limbi date, cteodat incluznd informaie morfologic, ex, informaia despre cum formele de cuvinte al acestor lexeme sunt construite. Diferite dicionare compilate pentru nevoile n

lexicografie, dialectologie, i sociolingvistic au doar lexemele ca nite aparene mai degrab ca forme de cuvinte. Prin urmare, noiunea de cuvnt, la fel ca i prile contrare n alte limbi, cum ar fi Spaniolul palabra este prea ambiguu pentru a fi folosit intr-o carte lingvistic. In loc de acesta, trebuie sa folosim termenii care se repet pentru un ir specific intr-un loc specific n text, formele de cuvinte pentru un i neinnd cont de locul lui specific n text, i lexemele pentru construirea teoretic unind forme de cuvinte corespunztoare unui sens comun in maniera discutat mai sus.