CARMEN DIACONESCU

Idei ei mentalitati in Europa modern!

ARS DOCENDI
UNIVERSITATEA

~ 2009

DIN BUCURESTI

Cuprins

http://www.scribd.com/ doc/142782872/85525405-ManualICM-p-1-89 9

1. Introducere: concepte ale unitatii i diversitapi culturale 2. Mentalitatile i istoria lor

14 25

3. Modernitatea. Modalitati de definire i caracteristici 4. Prefigurarea caracteristicilor modernitatii in Renatere 5. Reforma i Contrareforma. Premisele pluralismului religios i ale spiritului de toleranta 6. Principalele tendinte in cultura secolului al XVll-lea; formarea spiritului tiintific modern. Rationalismul 7. Progresele modernitatii in Epoca Luminilor 8. Modernitatea deplina a secolelor XIX i XX. Individualismul in doctrine i mentalitati din secolele XIX i XX

35 47

66

97 119

Introducere: concepte ale unitatii ~i diversitatii cuIturale

Studiul diferitelor componente ale culturii europene - arte plastice, literatudi, ~tiinta, filosofie, credinte religioase poate constitui un punct de plecare pentru 0 viziune mai cuprinzatoare asupra manifestarilor creatoare din diverse epoci ~i asupra substratului de idei ~i mentalitati care Ie alimenteaza. La sfiir~itulsecolului al XIX-lea, cand etnografii ~i antropologii adunasera suficient material faptic, a aparut interesul istoricilor ~i filosofilor culturii pentru descrierea ~i analiza diverselor contexte culturale In unitatea ~i specificitatea lor. Au fost sesizate corespondente Intre diferite modalitati de exprimare culturala (idei, imagini, viziuni asupra lumii etc.) ~i Ii s-au dat diverse interpretari. Fie au fost considerate drept un rezultat al influentelor reciproce, fie au fost puse In relatie cu actiunea unui "spirit al timpului" sau a unui "spirit" al popoarelor. Daca atare explicatii nu au Intrunit niciodata consensul, ideea unitatii unor modalitati de creatie In anumite limite de spatiu ~i timp s-a impus atentiei ~i au fost consacrate cateva concepte pentru desemnarea ei. Paradigma, episterna, stil sunt cele mai frecvent utilizate. Paradigma este un termen cu sensuri multiple. Acceptia lui curenta este aceea de model, prototip, situatie ideala, arhetip, standard. Ea constituie ~i punctul de plecare pentru un sens mai precis formulat de Thomas Kuhn Intr-o lucrare de filosofie a

~tiintei (Structura revolu{iilor tiinfifice - The Structure of

9

Scientific Revolutions, 1970) care a avut ecouri multiple in ultimele decenii ale secolului XX. in aceasta lucrare, termenul paradigma desemneaza un ansamblu coerent de modele consacrate de practica ~tiintifica, 0 anume "cunoa~tere tacita", un mod global de a privi fenomenele specific oamenilor de ~tiinta la un moment dat ~i constituind 0 traditie unitara pentru activitatea lor. intr-una dintre formularile lui Thomas Kuhn, paradigmele sunt definite drept "acele realizari ~tiintifice universal recunoscute care, pentru 0 perioada, ofera probleme ~i solutii model unei comunitati de practicieni"l. Sensul cu care este utilizat termenul paradigma in istoria ~i teoria culturii ne apare, mai curand, ca 0 corelare a celor doua acceptii precizate deja. Astfel, in contextul mentionat, el trimite la "configuratii de idei ~i credinte, mituri ~i elemente de cunoa~tere empirica, valori ~i norme care, laolalta, ajuta oamenilor, in anumite perioade istorice ~i contexte sociale, sa experimenteze ~i sa controleze propria lume intr-un mod comod"2. Epistema este un concept folosit mai rar pentru desemnarea coerentei diverselor ansambluri ale creatiei spirituale. El merita mentionat pentru contextulin care a aparut ~i a fost consacrat: lucrarea lui Michel Foucault Arheologia cunoaterii (L archeologie du savoir, 1969). Filosoful francez se indepmeaza de sensul pe care 11
Thomas Kulm, Structura revolufiilor tiinfifice, Editura ~tiintifidi ~i Enciclopedicii, Bucure~ti, 1976, pag. 39.
2

avea termenul la origini. in limba greaca episteme desemna cunoa~tere adevarata ~i ~tiintifica, corp de cuno~tinte organizat, cunoa~tere teoretica1. Michel Foucault 11utilizeaza in analiza enunturilor, intr-un demers orientat de convingerea ca exista 0 "istorie manifesta" ~i 0 "istorie mai tainica". Spre aceasta din urma se orienteaza filosoful ~i, ca urmare, i~i propune sa dezvaluie schemele incon~tiente care stau la baza cunoa~terii. Aceste scheme - numite episteme - sunt structuri sincronice orizontale care reprezinta stratul profund, unitar ~i unic al cuno~tintelor dintr-o perioada istorica data. Ele sunt concepute ca "ansamblul relapilor care pot sa uneasca, intr-o epoca data, practicile discursive care dau na~tereunor figuri epistemologice, unor ~tiinte ~i,eventual, unor sisteme formalizate ["']Jansamblul relatiilor ce pot fi descoperite, pentru 0 epoca data, intre ~tiinte atunci cand acestea sunt analizate la nivelul regularitatilor discursive,,2. Preocupat de evidentierea discontinuitatilor, a rupturilor, Michel Foucault identifica trei episteme in cultura europeana: cea a Rena~terii (secolul XVI), cea clasica (secolele XVII-XVIII) ~i cea modema (secolele XIX-XX). StiT cultural este unul dintre cele mai controversate concepte ale teoriei traditionale a culturii. Preluat din sfera esteticii, unde poate fi definit ca "unitatea structurii artistice Illtr-un grup de opere raportate la agentullor (individ, natiune,
I

Francis E. Peters, Termenii filozofiei greceti, Editura Humanitas,

Bucure~ti, 1993, pag. 92.

, Michel Foucault, Arheologia cunoaterii, Editura Univers, Bucure~ti, 1999, pag. 235.

Ebner Hankiss,"Paradigmeeuropene:Est ~iVest - 1945-1994", in Sftra

politicii, Anul IV, 1996, or. 29-30. 10

11

epodi sau cerc cultural)"\ conceptul de stil a fost extins la ansamblul culturii pentru a desemna unitatea ~i originalitatea unor momente sau spatii semnificative de creatie. La sf'ar~itulsecolului al XIX-lea ~i 'inceputul secolului XX, mai multi filosofi au dezvoltat ideea stilului cultural ~i au gasit formule sugestive pentru a descrie specificul unor contexte culturale. Friedrich Nietzsche, 'in Naterea tragediei (Die Geburt der Tragodie oder Griechentum und Pessimismus, 1871), vorbe~te despre stilul apolinic (clar, luminos, echilibrat, rational) ~i stilul dionisiac (tenebros, vital, instinctiv, presupunand pasiunea, trairea frenetica) ca despre doua moduri opuse de raportare la lume ce strabat 'intreaga spiritualitate greaca. Oswald Spengler, 'in Declinul Occidentului (Der Untergang des Abendlandes, 1918-1922), atribuie spiritul apolinic 'intregii lumi

grece~ti ~i considera ca Europa modema - impetuoasa,

nelini~tita, capricioasa, chinuita - este dominata de un spirit faustic. Leo Frobenius, 'in Cultura Africii (Kulturgeschichte Afrikas, 1933), distinge viziunea vastitatii (un sentiment infinit al spatiului, care genereaza un spirit constructiv, activ), proprie occidentalului, de viziunea orientala asupra lumii dominata de un sentiment al grotei ca spatiu limitat, care genereaza nelini~te, fanatism, fatalism. Lucian Blaga, 'in Spa/iul mioritic (1937), descrie specificul culturii romane (dominata de imaginea unui spatiu ondulat, cu urcu~uri ~i cobora~uri) 'in termenii conceptiei sale despre 'stil ca expresie a unei constelatii de factori structurati la nivelul incon~tientului'in matrici stilistice.
1

Interpretarea unitatii contextelor culturale pomind de la ideea de stil a oferit sugestii importante istoricilor ~i. teoreticienilor culturii, dar a determinat ~i multe reactii critice. Deducerea unitatii dintr-un substrat metafizic al culturilor (de tipul "suflet al poporului"), caracterul speculativ ~i, adesea, arbitrar al asocierilor, exagerarea modelului artei 'in ansamblul unei culturi sunt repro~urile cele mai frecvente la adresa conceptului de stil cultural. Ideea subiacenta acestui concept - existenta unor interdependente, a unor corespondente subtile intre componentele unei culturi - a continuat sa fie sustinuta ~i ilustrata. Studii precum cele ale lui Erwin Panofski referitoare la unitatea dintre scolastica medievala ~i catedrala gotica (Gothic Architecture and Scholasticism, 1951) sunt citate, astazi, printre reperele foarte modemei istorii culturale. Ele se inrudesc cu cercetari precum cele ale lui Hugo Friedrich asupra legaturii dintre lirica modema ~i "situatia istorica a spiritului modern" (Die Struktur der Modernen Lyrik, 1956), ale lui Pierre Francastel despre relatiile dintre "speculatiile poetilor ~i ale ganditorilor" ~i "speculatiile cotidiene ale strazii sau ale naturii inconjuratoare" (La realite figurative, 1965) sau cu teoria lui Umberto Eco despre arta ca "metafora epistemologica" (Opera aperta, 1962).

Tudor Vianu, "Stilul", Opere, vol. 4, Editura Minerva, Bucure~ti, 1975, pag. 11. 12

13

Mentalitatile ~i istoria lor

Ce sunt mentalitatile? , Mentalitiifile apartin altei logici ~i altei ordini teoretice decat paradigma, epistema, stilul, concepte care desemneaza caracterul integrat al unor zone ~i epoci de creatie. Ele constituie o parte a unei culturi ~i fac obiectul predilect al unor studii de istorie a culturii care ~i-au propus sa intregeasca studiul ideilor, al doctrinelor cu analiza "dimensiunii colective" a gandirii ~i sensibilitatii. Istoricii mentalimplor i~i intemeiaza demersul pe convingerea ca, prin efortullor, vor putea ajunge la 0 explicatie mai adecvam a fondului unitar al culturilor. De pilda, Jacques Le Goff, unul dintre cei mai reprezentativi istorici ai mentalitaplor, apreciaza ca la nivelul mentalitar se gasesc caracteristicile stilului unei epoci. Michel Foucault, preocupat ~i el de studiul mentalitatilor, considera ca nopunea de mentalitate (ca ~i aceea de spirit) ne permite "stabilirea unei comunitati de sens, a unor legaturi simbolice, a unui joc de asemanare ~i de oglindire intre fenomenele simultane sau succesive ale unei epoci date, ori care fac sa apara, ca principiu de unitate ~i de explicare, suveranitatea unei con~tiintecolective"l. Definirea mentalitatilor, realitati pe cat de complexe, pe atat de vagi, ridica 0 serie de dificultap. De aceea, este de preferat 0 caracterizare a lor ~i 0 precizare a sensurilor conceptului de mentalitate.
1 Michel Foucault, Arheologia cunoaterii, Editura Univers, Bucure~ti, 1999, pag. 28.
I

De multe ori, atunci cand se vorbe~te despre mentalimp, se constata ca s-a instituit tradipa unei acceppi negative, 0 "fatalitate peiorativa", cum 0 nume~te Jacques Le Goff Aceasm traditie vine din etnologia de la sfiir~itulsecolului al XIX-lea ~i inceputul secolului XX, care folosea, frecvent, termenul mentalitate pentru a desemna psihismul primitivilor ca fenomen colectiv. Lucrarile lui Lucien Levy-Bruhl (Funcfiile mentale din

societiifileiliferioare- Lesfonctions mentalesdans les societes i/~feriellres,1911 ~i Mentalitatea primitivii - La mentalite

primitive, 1922) sunt considerate emblematice pentru acest punct de vedere, de~i trebuie sa precizam ca etnologul francez folosea termenul mentalitate ~i pentru a desemna psihismul modernilor, atunci cand preciza deosebirile dintre mentalitatea primitiva - mistica ~i prelogica - ~i mentalitatea modema. Acceptia negativa atribuita mentalitatilor s-a inradacinat 111limbajul ~i reprezenmrile noastre curente. La acest nivel, mentalitatile sunt identificate cu naravurile, automatismele de gandire, moravurile pervertite, adica cu ceea ce ar trebui schimbat in gandire ~i atitudine. Uneori, mentalimtile astfel concepute sunt puse in opozitie cu mentalul colectiv care ne da identitate ~i a carui schimbare echivaleaza cu 0 alienare1. In majoritatea abordarilor, in cele de istorie a mentalimplor, cu siguranta, mental colectiv ~i mentalitiifi sunt termeni cu acela~i referent, intre componentele caruia, de regula, nu se fac ierarhii valorice.

Vezi Ovidiu Verde~,in Dilema, Dr.242, 12-18 sept. 1997. 15

14

in studiul lor, istoricii mentalitaplor (Marc Bloch, Lucien Febvre, Femand Braudel, Jacque Le Goff, Georges Duby, Jean Delumeau ~i altii) au pomit de la cateva caracteristici generale ale obiectului lor de studiu. Principala constatare care se impune In analiza conceptului de mentalitate este aceea ca el desemneaza continutul impersonal al gandirii, dimensiunea colectiva a psihismului. Jacques Le Goff folose~te termenul mentalitafi pentru a indica "maniera de a gandi ~i de a simti a unui popor, a unui anumit grup de persoane,,1 ~i considera ca "mentalitatea unui individ istoric, fie el ~i un om mare, este exact ceea ce el are In comun cu alti oameni ai timpului sau,,2, ca mentalitatea este ceea ce, In planul gandirii, sensibilitatii ~i imaginatiei, "Cezar ~iultimul soldat allegiunilor sale [...] au In comun,,3. Continuturile impersonale ale gandirii au 0 mare rezistenta In timp. "Mentalitatile sunt ceea ce se schimba eel mai lent. Istoria mentalitatilor este istoria lentoarei In istorie,,4,spune Jacques Le Goff. Mo~tenirea,traditia sunt elemente esentiale ale istoriei mentalitatilor. Cu toate acestea, mentalitatile au un caracter vag, sunt greu de precizat, de delimitat. Ele constituie "inefabilul istoriei", acel "je ne sais quoi de l'histoire". Cel mai adesea, sunt reduse la formule de genul "a~a sunt oamenii", "a~a s-a facut".
1

Istoria mentalitatilor Ca orice istorie, istoria mentalitaplor I~i cauta surse adecvate. Spre deosebire de istoria "traditionala", "noua istorie" cum a mai fost numita istoria mentalitatilor,are un camp aproape nelimitat din care I~i poate aduna dovezile. Comportamente, atitudini, mediu construit, creatii spirituale, toate spun ceva despre felul In care oamenii i~i reprezinta lumea ~i locul lor in lume. Cu conditia unei "lecturi" specifice, "totul este sursa pentru istoricui mentalitatilor", spune Jacques Le Goff1. De exemplu, 0 abordare adecvata identificarii mentalitatilor va insista in cazul unor texte precum scrisori sau acte oficiale pe evidentierea partilor traditionale (introduceri, formule de rncheiere), care sunt putin autonome, nu reflecta, de regula, gandirea autorului, ci conventia momentului ~i locului, adica modul de gandire ~i simtire profund inradacinat in viata unei colectivitati. in grupul foarte mare al posibilelor surse pentru studiul mentalitatilor, istoricii au identificat unele privilegiate.
1\ cestea sunt:

Jacques Le Goff, "Les mentalites", vol. col. Faire de l'histoire, vol. III,
Gallimard, 1974, pag. 114. pag. 108. pag. 111. pag. 114.

Editions 2 Ibidem, 3 Ibidem, 4Ibidem,

- Documente despre comportamente paroxistice sau marginale. Nebunia, saracia, boala, extravaganta, diverse manifestari iraponale sunt relevante, prin rico~eu, pentru Icndinta generala de gandire ~i comportare, pentru ceea ce este considerat normalitate. Exemplul consacrat pentru corelatia dintre manifestari marginale ~i spiritul unei epoci este analiza
I Ihit/em, pag. 118.

16

17

atitudinii fata de nebun ~i de nebunie Intreprinsa de Michel Foucault In lucrarea Istoria nebuniei in epoca clasidi. M.

Foucaultconstataca In Evul Mediu, nebunul- vawt ca un om Insemnat de Dumnezeu - era privit cu Ingaduinta;In epoca
clasica, In care ratiunea era considerata valoare suprema, nebunul era trimis la Inchisoare, ca abia In secolele XIX-XX, el sa fie considerat un bolnav ce trebuie Ingrijit (~i,In acest fel, mai bine controlat). - Documente ale imaginarului: literatura, arte plastice, muzica. De~i sunt, In principal, expresii ale originalitapi, ale creativitatii individuale, asemenea documente sunt importante pentru 0 istorie a reprezentarilor, a starilor de spirit, pentru 0 istorie a sentimentelor ~i a felului In care ele se manifesta, pentru 0 istorie a comportamentelor. Istoricui mentalitatilor folose~te totu~i cu prudenta documente ale imaginarului pentru ca In arte actioneaza legi specifice ~i se perpetueaza modele care circula Intre creatori, pentru ca ace~tia au ~i alte surse de inspiratie dedit realitatile materiale ~i spirituale ale comunitatilor In care traiesc. De pilda, un comentariu asupra tabloului fraplor Le Nain (sec. XVII) intitulat Familie de {arani ~i reprezentand 0 batrana, barbap maturi, un tanar ~i copii atrage atentia ca este vorba despre 0 ilustrare a
_

mare, solidara, In care sunt legate cateva generatii). Acest comentariu ne sugereaza faptul ca, In cazul documentelor. imaginarului trebuie sa aplicam cu discernamant grila mentalului colectiv ~i sa 0 corelam cu aceea a convenpilor lumii arti~tilor. Intr-un alt context, cel al studiului diversitatii idealurilor de frumusete, se precizeaza 0 idee asemanatoare: "Doar atunci cand arti~tii au Intati~at personaje Imbracate In ve~minte frumoase, sau case ~i unelte frumos me~te~ugite, ne-am putea face 0 idee, chiar daca nu pe deplin sigura, despre idealul Frumusetii la me~te~ugariidin vremea 10r"l. "Ideea" nu cste "pe deplin sigura" pentru ca arti~tii se inspirau ~i din moda altor timpuri. - Documente de tip etnografic: obiecte materiale lIecesare vietii cotidiene, iconografia gesturilor, norme ale rclatiilor Intre sexe, generatii, ranguri sociale, literatura populara etc. In spatele carora sunt identificate viziuni asupra lumii, credinte, spaime, a~teptari, adica mentalitati. Utilizarea acestui

tip de documente - documente din domeniul ne-scriiturii apropie istoricul mentalitatilor de conditia ~i metodologia etnografului. Pot fi date multe exemple pentru modul In care sunt identificate mentalitatile pornind de la documentele de tip I.:tnografic. Intr-o lucrare consacrata civilizatiei europene In Sccolul Luminilor, Pierre Chaunu pune In relape sporirea lIurnaruluipieselor de mobilier (de trei-patru ori, In cazul tuturor categoriilor sociale) cu 0 evolutie a afectivitatii, ilustrata ~i de
I I.\'(oria frumusefii, edipe ingrijWi de Umberto Eco, Grupul Editorial RAO, lillcllrc~ti,2005, pag. 14. 19

temei etapelorvietii - tema frecventilustrata~ide alp pictori ai

epocii - ~i nu despre un document sociologic referitor la structura grupului care locuie~te sub acela~i acoperi~1 (familie
1 Vezi Philippe Aries, Georges Duby, coordonatori, lstoria viefii private, vol. 6, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995, pag. 238.

18

alte manifestari ale epocii: "concentrarea afectiva asupra nucleului familial" ~i "nevoia de caldura ~i de intimitate"1. in aceea~ilucrare se propune ~i 0 corelatie mai surprinzatoare I'ntre dinamica ideilor majore ~i modificari I'n modul de viata, ~i anume, I'n tipul de mobilier utilizat. Inlocuirea pe scara larga a cufarului cu dulapul I'n interioarele oamenilor I'nstariti din mediul urban este considerata expresia unei mutatii a mentalitatilor ~i aceasta, la randul ei, este corelata cu valorizarea ratiunii I'n epoca - atitudine proprie, I'n principal, mediilor intelectuale. "Dulapul este triumful spatiului geometric asupra confuziei, al oranduirii metodice asupra I'nvalma~eliidin spatiul I'ntunecat~inediferentiat allazii"z, spune Pierre Chaunu. In stransa legatura cu identificarea surselor istoriei mentalitatilor, istoricii se preocupa ~i de stabilirea locurilor ~i mijloacelor de producere a mentalitatilor. Necesitatea de a descoperi locuri precise unde se nasc ~i de unde se disperseaza mentalitatile se I'ntemeiazape constatarea ca acestea nu vin din "tenebrele timpului" sau din "misterele psihismului colectiv". Manastirea ~imediul monastic, castelul ~i domeniul feudal, ora~ul burghez, saloanele aristocratice, lumea fabricii, a universitatii, a mijloacelor moderne de comunicare au fost, I'n timp, ~i unele dintre ele sunt ~i astazi, locuri semnificative pentru coagularea ~i raspandirea unor moduri de a percepe lumea. De ele se leaga aparitia "modelelor paftiale" I'n
Pierre Chaunu, Civiliza!ia Europei in Secolul Luminilor, vol. 2, Editura

:I)fIlImentalitatilor: acele viziuni, reprezenmri, stan de spirit proprii unor grupuri componente ~i nu societatii In ansamblul ei, dill care se pot extinde la grupuri mai largi decat cele care Ie-au dill na~tere. Mijloacele de producere a mentalitatilor se refera la VI )~~lIblilar, sintaxa, locuri comune de limbaj, numite generic ,lIlllaj mental". Ele reprezinm, prin continutul ~i variatiile lor, 0 'IlII"si\ esentiala pentru istoricul mentalimtilor. Studiul surselor istoriei mentalimtilor ne aduce In atentie pioblcma raportului dintre aceasta ~iistoria culturii. La 0 prima privire, exista tentatia de a face 0 distinctie 1II'Ift intre mentalimti ~i cultura (mai ales, cultura 1nteleasa In 'wns restrans de cultura I'nalta). De 0 pare s-ar afla atributele II'Iociatementalitatilor: dimensiune colectiva, ata~ament fata de IIaditie, continuitate; de cealalta parte, ceea ce este considerat dl'linitoriu pentru cultura: dimensiune individuala, inovatie, dllHlmism. La 0 privire mai atenta, studiul mentalitatilor ~i al ( IIlturii,al istoriei lor presupune evidentierea multor raporturi de IlIlcrdependenta. Semnalam cateva dintre ele: - Istoria mentalitatilor a aparut, In parte, ca 0 reactie la Isloria ideilor. Ea raspundea necesitatii de a lua In calcul ~i dlll1cnsiunea pasionala a unor dezbateri, de a evidentia Il'lIdinteledifuze de gandire ~i sensibilitate pe care s-au construit IIlci,doctrine, opere sau pe care acestea Ie-au generat, In timp. - Mentalitatile nu pot fi I'nteleseIn afara contextului cultural III care s-au elaborat ~i functioneaza. Ele apar cercetatorului ca

Meridiane, Bucure~ti, 1986, pag. 218. 2Ibidem, pag. 223.

20

21

ni~te "nebuloase mentale" in care se regasesc ecouri deformate ale doctrinelor, cuvinte rupte de context etc. (De pilda, modul comun de a gandi moartea este putemic impregnat de doctrinele religioase). Scoase in afara istoriei culturii, mentalitatile se reduc la automatisme greu de inteles ~i de explicat. - In viata reala, mentalitatile sunt mai putemice decat ideile majore. "Mentalitatea bate doctrina" s-a spus pentru a evidentia faptul ca modul de gandire comun are 0 influenta mai mare asupra atitudinilor ~i comportamentului oamenilor decat gandirea novatoare. Aceasta observape nu anuleaza insa constatarea referitoare la importanta inovatiei in istorie ~i la faptul ca ideile majore, de multe ori, influenteaza, in timp, cercuri tot mai largi. In modemitate, largirea ariei de influenta a ideilor majore este foarte evidenta ~i se explica, in principal, prin mobilitatea oamenilor ~i a informatiei, prin extensia sistemelor de invatamant, prin dinamismul ans~mblului social. A~a se face, de pilda, ca schimbarea viziunii asupra spatiului ~i timpului in fizica ~i astronomia secolului al XVII-lea nu a dus doar la 0 schimbare de paradigma ~tiintifica, ci, pe parcursul secolelor urmatoare, a modificat ~i reprezentarile curente ale cadrelor vietii noastre. Pentru a evidentia relatiile dintre mentalitati ~i opere yom distinge trei niveluri: 1. opere, idei novatoare, care pot chiar sa schimbe paradigma culturala (Gandirea ~tiintifica a lui Galileo Galilei, Johannes Kepler, Isaac Newton in secolul al XVII-lea, ideile lui Albert Einstein, Max Planck, Louis de Broglie, la inceputul

';l'colului XX, curentele avangardei artistice din aceea~i epoca '!llnlprintre cele mai sugestive exemple.). J
2. convingeri culturale larg raspandite, care apar ca

,','ouri ale unor mari sisteme de gandire, ale unor inventii printre \l~ilnllicreatori ~i, in genere, in lumea intelectuala (Umanismul Hl'IHI~lerii, paradigma Galilei - Newton in secolele urmatoare 1l1I~leriiei, credinta in forta ratiunii consacrata de Epoca I IIIlIinilor,Increderea in progres sau pretuirea individului in 'lI'lolul al XIX-lea ar putea ilustra acest palier); 3. mentalitati (patetismul barocului, spiritul revo1tilloIHIr al sfar~itului de secol XVIll in Franta, individualismul 'iI'volelorXIX ~iXX sunt doar cateva exemple). Studiul mentalitatilor (In special, cel realizat de istoricii
villpnii 111 jurul revistei franceze Annales cfhistoire economique

'wle, fondata In 1929 ~i care I~i continua aparipa ~i astazi, ," lillul Annales, histoire, sciences sOciale) a trezit interes plllllrl' istorici ~i, In primul rand, printre istoricii culturii, dar ~i p' IIIIU UI1 public mai larg, fascinat de dimensiunea psihologica a l'tlond, de lumea "omului cotidian" de altadata, de credintele, IIIIll'lile, sperantele acestuia, prin care contemporanulincerca, d, I'upl, sa se cunoasca mai bine pe sine Insu~i. Evidentierea I(''jmturilor profunde ~i a structurilor perene ale gandirii,
. ( \'()(

II' 1I'\lbilitatii, imaginatieia facut posibila0 mai bunaIntelegerea

, IIllurii Inalte, a motivatiilor schimbarii sau ineftiei acesteia, a

I"pmlurilor, uneori armonioase, alteori profund contradictorii 1I111l' idcile majore ~i comportamentele curente, a~a cum yom
\

ed,'u 111 studiul

evolutiei

culturii

~i mentalitatilor

lumii

22

23

moderne. In pofida succeselor sale, in ultimele doua-trei decenii, istoria mentalitatilor a fost supusa unor critici. Repro~urile cele mai frecvente au fost: caracterul prea vag al conceptului de mentalitate; - supralicitarea aspectului colectiv al gandirii in defavoarea celui individual; - imposibilitatea de a identifica mentalitati altfel decat indirect, ipotetic, prin apel la atitudini, opinii, comportamente din care se deduc mentalitati; - epuizarea surselor de progres al cercetarii in cadrul programului fixat. Faptul ca studiul mentalitatilor nu mai ocupa prim-planul preocuparilor istoriciIor, orientati astazi mai mult spre descifrarea modalitatilor de constructie a identitatilor ~i a relatiilor sociale, de descifrarea mecanismelor actiunii umane ~i dezvolmnd un demers orientat spre microgrup ~i individ, nu anuleaza valoarea achizitiiIor istoriei mentalitatilor ~i nevoia de a recurge la ele atunci cand incercam sa descifram articulatiile ~i componentele unor momente importante din istoria culturii. Mai mult chiar, istoria culturala (histoire culturelle / cultural history), orientare dominanta astazi in istorigrafie, stabile~te relatii stranse cu istoricii de la Anale, in demersurile sale asupra reprezentarilor colective intelese ca obiecte sociale, in tratarea diverselor componente ale vietii sociale definite ca limbajI. Modalitati

Modernitatea de defmire ~i caracteristici

S,'nsurUe termenului modernitate Modernitatea este un alt termen de referinta al cursului Iltlslru. Potrivit lui Matei Calinescul, termenul modernitate (It! ~i familia sa) poate fi folosit in trei sensuri: lingvistic, Iltlll11ativ ~i periodizant. Din punct de vedere lingvistic, modem ne trimite la ceea II' esle nou, recent. Sensul a fost consacrat in latina medievala (/IIIIt/emus era folosit de la star~itul secolului al V-lea), cand "'ll11cnulera folosit pentru a desemna oamenii epocii ~i relatia 1m de opozitie fata de cei vechi. In acest context, modern ~i ('/III/Cl11pOran erau termeni sinonimi. Mai tarziu, explica Matei ('fllincscu, in secolul al XIX-lea, in modernitate ca etapa istorica
(l'

prcsupuneun anumitmod de creatie,0 atitudinedistinctafata

II" lume, cei doi termeni pot capata conotatii diferite pentru ca 1111loti creatorii epocii adera la programul estetic al modernitatii: 1111 loti arti~tii contemporani in epoca sunt ~i moderni, potrivit
..t!lnri lor imparta~ite.

Sensul normativ I'xplicit sau implicit

al modernitafii se refera la conotatia - 0 anumita valorizare, 0 atitudine de

jlxlologica a termenului, la faptul ca utilizarea lui presupune oIprobatoare, admirativa sau, din contra, 0 atitudine critica. La nivel mentalitar,
I

exista 0 traditie indelungata

Vczi Matei CaIinescu, Cinci fife

1995.

ale modernitiifii, Editura Univers,

1Vezi Pascal OI)', L'histoire culturelie, PUF, Paris, 2007. 24

IIlIlllrC$ti,

25

pretuire a ceea ce este vechi ~i de subestimare a ceea ce este recent, 0 prejudecata cu privire la pericolul schimbarii, 0 atitudine de rezerva sau de dispret pentru noutate. Mitul varstei de aur plaseaza, in cele mai multe cazuri, forma perfecta a umanitatii la inceputurile evolutiei sale. Devenirea se identifica, aici, cu 0 degradare treptata a structurilor sociale ~i a oamenilor. (Modelul actiunii corozive a timpului asupra fiintelor ~i a lucrurilor este u~or de identificat intr-o atare reprezentare). Exista ~i marmrii culte din Antichitate despre 0 asemenea atitudine. Platon, intr-unul dintre dialogurile sale, ii atribuie lui Socrate afirmatia: "Eu pot cel putin sa iti spun 0 poveste ramasa de la cei din vechime. Ei cuno~teau adevarul"\ (Este vorba despre istoria scrisului). Incepand cu secolul al XII-lea, considera Matei CaIinescu, se instituie 0 adevarata "prejudecata antimoderna".

Vestiti oameni ai vremii precum Bernard din Chartres ~i John

_

din Salisbury ii considerau pe moderni ni~te "pitici neinsemnati cocotati pe umerii unor uria~i". Se formula astfel 0 apreciere esentiala pentru istoria ideii de progres ~i de decadenta: "oamenii unei epoci noi sunt mai avansati, dar, in acela~i timp, mai putin merituo~i decat predecesorii lor; ei ~tiu mai mult In termeni absoluti datorita efectului cumulativ alinvatarii lor, dar, In termeni relativi, propria lor contributie la cunoa~tere este atat de mica, Incat pot fi comparati cu ni~te pigmei,,2.
I Platon, "Phaidros", in Opere, vol. IV, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~, 1983, pag. 484. 2 Matei Ciilinescu, Op. cit., pag. 26. 26

Ideea micimii modernilor fata de cei din vechime se Il~~(ise~te~i mai tarziu, la Montaigne sau Newton, dar, ca l'xpresie a eroziunii autoritiitii traditiei, dispare In cearta dintre '\lItici ~iModerni, de la star~itul secolului al XVII-lea. Intr-un alt context ~i In alti termeni, atitudini 111I1 II11 oderne, uneori de mare virulenta, se vor dezvolta la 'ilur~itul secolului al XIX-lea ~i in prima parte a secolului XX, 1,1 IIrmare a confruntiirii cu consecintele contradictorii ale IllOdcrnizarii. Intr-un studiu relativ recent (Les Antimodernes. Ilc' '/oseph de Maistre a Roland Barthes, 2005), Antoine (oll1pagnon analizeaza ideile antimoderne (valorizarea I olilrarevolupei, anti-Iluminismul, pesimismul, recunoa~terea plhall1lui originar ca "fundament al raului universal", cultivarea .lIhllmului, recursul la vituperatie) ~i prezinta oamenii ( 'halcaubriand, Joseph de Maistre, Renan, Peguy, Maritain, IllIhillidet,Julien Benda, Roland Barthes ~i altii) care Ie sustin. P\'rspectiva lui Antoine Compagnon se Intemeiaza pe ideea 11I11!alii a ceea ce este modern ~i antimodern. Pentru el, \lIlimodernii - a~adar, nu traditionali~tii, ci antimodernii .IIIIClilici - n-ar fi altii decat modernii, adevaratii moderni, cei I ,Ill' IllIse mai lasa In~elati, care nu-~imai fac iluzii cu privire la
1111 H ICII! i tate" 1.

In pofida vechimii, raspandirii, fortei ideilor ~i Pll'JlIdcditilor antimodeme, In secolele XIX ~i XX, domina Idl'ca valorii intrinsece a modernitatii. Acum, a fi modern este 0 I IIlIdi lie a recunoa~terii plasticianului, literatului, muzicianului,
I "IIIIUIICC'ompagnon, Antimodernii, Ed., Art, Bucure~ti, 2008, pag. 12.

27

filosofului; a fi modem devine valoare in sine. Atunci cand se vorbe~te despre sensul periodizant al modernitatii, se face referire la posibilitatea de a distinge intre doua ipostaze ale acesteia, cu continuturi ~i temporalitati distincte: sociaHi, legata de ceea ce a insemnat aparitia ~i evolutia burgheziei in istoria Europei. Ea incepe in Rena~tere, se consolideaza treptat ~i se extinde ~i dincolo de teritoriul european, pe parcursul secolelor XVll-XX. Principalele caracteristici atribuite modemitatii sociale sunt: 0 viziune lineara asupra timpului (opusa viziunii ciclice dominanta pana atunci), pretuirea vietii active, increderea in ratiune, increderea in progresul posibil prin dezvoltarea ~tiintei ~i tehnicii, valorizarea individului. Acest tip de modernitate va face obiectul principal al cursului nostru. Modernitatea estetici cuprinde an~amblul innoirilor inregistrate in aria modalitatilor de expresie artistica care s-au succedat incepand cu romantismul ~i pana in a doua jumatate a secolului XX, cand majoritatea comentatorilor considera ca se intra intr-o etapa distincta, numita de unii (mai ales teoreticieni francezi) "modernitate tarzie", de altii "postmodemitate" (teoreticieni americani, cu predilectie). Aceasta faza are corespondent in viata sociala - era postindustriala - ~i in intreaga cultura.

IIImlllrilede viata generate de modernitate ne-au dislocat din (011(,'tipurile tradiponale de ordine sociala, intr-un mod rara tlll'cedent [...] transformanle implicate de modemizare sunt mai pllltlll1de decat cele mai multe tipuri de schimbare ce au
I

- Modernitatea

1I,Il!crizat perioadele anterioare"l. 1II'Iu'tcristici ale modernititii ,

Amploarea ~i multitudinea schimbanlor aduse de 11111( kl'l1itate fac ca descrierea acesteia sa inregistreze diferente, 111.11 lIIull sau mai putin sensibile, de la un autor la altul. Pentru Hannah Arendt2, modernitatea presupune
Il

hlilihare sensibila a intelegerii timpului: timpul este perceput II rlll1d ireversibil ~i constituind 0 sursa de innoire, de lllIlllorare a conditiei umane. De asemenea, modemitatea este 1IIIIl'Icrizatade autoare ca 0 epoca de glorificare a muncii ~i ca 1111 IllOdde viata in care "limbajul", de fapt, limba naturala, i~i pll'llk pllterea, pe care 0 preiau simbolurile matematice. Aceste 11111 modalitati de gandire ~i reprezentare incep odata cu Pl'IIII~lcrca,cand au loc, potrivit Hannei Arendt, trei mari l'lIllItCnte care au determinat na~tereamodemitatii. Ele sunt: t)cscoperirea Americii ~i, in stransa legatura cu ea, plmarca globului in intregime. Astfel, s-a deschis universul de ""Iho"y Giddens, Consecinlele modernita,tii, Editura Univers, Bucure~ti,
'11110 pag, 12.

Schimbarile declan~ate de Rena~tere in lumea europeana sunt de mare profunzime ~i amploare. Un analist al fenomenului, sociologul contemporan Anthony Giddens, apreciaza ca
28

\1 I 11:llIlIah ~rendt, Condifia umana, Ideea Design & Print Edituffi. Cluj, 't1l17l:ap. VI. (In aceastii etapa a studiului "punem intre paranteze" faptul ca I" 111111 aliloarc aceste evenimete stau la baza "instrainfuii de lume" ca "semn lit ,lllIl'll\ . al cpocii modeme). 29

cunoa~tere al europenilor, s-a consolidat con~tiinta faptului di tipul de cultura european nu este singular In lume, s-a nascut con~tiinta misiunii civilizatoare a europenilor. In acela~i timp, din toate zonele recent descoperite ale lumii, bogatii importante s-au Indreptat spre Europa, contribuind la prosperitatea ei. Hannah Arendt considera ca descoperirea Americii ~i consecintele ei au fost fenomenul cel mai spectaculos pentru oamenii din zorii modemitatii. - Reforma protestanta, initiata de Martin Luther. la Inceputul secolului al XVI-lea. Ea a adus schimbari fundamentale In structura bisericii occidentale ~i a generat razboaie cu substrat religios, de lunga durata. in acela~i timp, a avut consecinte majore In plan institutional (a deschis calea spre separarea domeniului politic de biserica) ~i In plan mental (a sustinut afirmarea Increderii In individ ~i a valorilor nationale). De asemenea, Reforma a dat posibilitatea acumuJarii de bogatii In cadru laic, un fenomen foarte important pentru modemitate. Toate acestea, alaturi de alte consecinte nementionate, 0 fac pe Hannah Arendt sa considere transformarile religioase de la Inceputul secolului al XVI-lea drept fenomenul cel mai tulburator din punct de vedere social, ce poate fi pus In legatura cu modemitatea. - Inventarea telescopului. Aparent, un fapt mult prea concret ~i circumscris unui domeniu limitat al cercetarii ~tiinpfice, in realitate, 0 inventie care a condus la schimbarea semnificativa a viziunii asupra lumii pamante~ti ~i asupra omului, asupra locului lumii terestre In univers. Ca urmare, inventia telescopului este

'IPlcciata ca reprezentand fenomenul cu cea mai putemica

III11 IIcnta In procesul na~terii modemitatii.

o alta ~. DersDectivaasu ra caracteristicilor <;:i destinului ~ <l.. '{

IIIIHll-rnitatii est anni Vattimo1. Pentru el, criteriile esentiale III IIl'linirea modemitatii sunt: l,j nearitatea istoriei (opusa ciclicitatii); Unitatea umanitatii. (Reprezentarea unitatii lumii umane I I ,lit' originea In cre~tinism, credinta care promite mantuirea 111111I01 oamenilor. Pentru modemitate este semnificativa ideea pllill \ II crlreia unitatea umanitatii se Intemeiaza pe ratiune.)j I<kallli tehnico-~tiinpfic (increderea In ~tiinta ~i tehnica, care '1"lIt' In Rcna~tere ~i ajunge la apogeu In secolele XIX-XX). (iianni Vattimo alege aceste criterii de definire a

IlIlIdt'rniIIllii, pentru ca In legatura cu ele se pot identifica ~i

II

1IIIIIhl'llilc care marcheaza aparipa postmodemitatii, la mijlocul

III IIIIIIIIi XX ~i, prin urmare, se legitimeaza postmodemitatea ca ,1.111111 dc sine statator In evolutia istoriei. Filosoful italian, , 1l1I".'l~1 at tcoretician al postmodemitatii, dill 111111:\ sc caracterizeaza 'IIPll'
1111111

considera ca aceasta

prin revenirea la 0 viziune ciclica diferentelor dintre oameni

limplllui, prin evidentierea

IIt~l'vcntasituatiilor In care diferentele devin mai pregnante

I'[lra a contrazice interpretarea filos ofilor, sociologii

.I", ,lllIlIilalca), prin scaderea Increderii In ~tiinta ~i tehnica. III 11'0"1 aSllpra altor fenomene ~i procese care dau identitate

I I (tl:llllli Vallimo, .,Progresul: Europa sau modernitatea", in Antoine I 1I11I1'11g1IOIi. Jacqucs Seebacher, coord., Spiritul Europei, vol. 2 (Cuvinte ~i
1/11)

I'dllma Polirom, Ia~i, 2002. 31

30

modemiHitii. Sociologii francezi Raymond Boudon ~i Franc;ois Bourricaud, autori ai unei sinteze de referinta a problematicii soci01 ogiei, definesc modemitatea ca "un ansamblu de schimbari foarte complexe care afecteaza toate societatile umane, chiar daca intr-o maniera foarte inegala ~i dupa mecanisme de difuziune foarte variate, incepand din secolul XVI ~i plecand din Europa occidentala"l. Schimbarile specifice modemitatii sunt generate de procese de "mobilizare", "diferentiere" ~i"laicizare". Mobilizare este un termen folosit pentru a desemna faptul di modemitatea a antrenat mari resurse materiale ~i umane ~i a presupus circulatia acestora (bunuri, persoane, informatii) cu u~urinta ~i rapiditate. Cateva dintre fenomenele foarte importante avute in vedere in aceasta ordine de idei sunt: migratia populapei catre ora~e, aparitia ~i dezvoltarea unor piete putemice, intensificarea schimburilor datorita imbunatatirii mijloacelor de transport ~i eliminarii barierelor vamale, aparitia unor categorii socio-profesionale noi (bancherul, negustorul, industria~ul etc.) ~i schimbari in ierarhiile de statut, schimbari in comportamentul indivizilor, in relapile dintre ei. Toate schimbarile din categoriile enumerate au inceput sa se faca simpte in Europa occidentala odata cu Rena~terea ca apoi, treptat, sa-~i intensifice ritmurile ~i sa-~i largeasca aria de cuprindere.
1 Raymond Boudon, FranQois Bourricaud, Dictionnaire critique de la sociologie, Presses Universitaires de France, Paris, 1990, pag. 396.

Diferenfierea este termenul utilizat pentru a desemna Il'lntia dintre modemitate ~i diviziunea muncii, pentru a.
I

vldcnlia schimbarea criteriilor dupa care se diversifica

"Illudatea ~i dupa care se stabilesc rolurile sociale. Renuntarea 1,1Il'rarhiile tradiponale ~i afirmarea unor exigente legate de
111111/1

Cunctionarea societatii, de "alocarea rationala a

Pl'l,.oHnclor" sunt considerate tendinte constitutive ale IIllIdclllilatiiin sfera administrapei ~i a intreprinderii. in aceste 11111' sc pretinde "sa se distinga indivizii, cel putin in teorie, .llIplconlributia pe care 0 aduc la 0 sarcina valorizata social, 111,11 lIlull decat dupa originea lor ~i dupa afilierile lor de familie "III IlIcnlc"l. In viziunea altor sociologi, asemenea tendinte au I '1!l1I1I1 lIumele de "exigente meritocratice" (la Emile Durkheim) 11111 "mtionalizare", prin care Max Weber intelege existenta 1'1 l'illlllliului competent format intr-un sistem de educape ~i a 1IIIIIII00i lor ("formal" liberi) salariap. I,aicizarea desemneaza tendinte prezente in contexte ~i IIIClllllllllili diferite de la doctrine din Epoca Luminilor pana la pi ,1\1111 ~i mentalitati specifice secolului XX. Termenul (ca ~i , I I .II ,\'I'mlarizare) se refera la cerinta ~i practica desprinderii
111111111, II1vAlamantului ~i altor domenii ale

vietii laice de sub

religioase

, 111111 01111 lIormelor

III

~i institutiilor religioase. De asemenea, el

practicilor

I .11 loillsil pcnlru a vorbi despre declinul

1',11111'1 largi ale populapei,

ca urmare a industrializarii

~i

IIIh.1I11 .illI, Cel~i despre modalitatea tipic modema de a privi IIllv,1111H pl'lI problema personala a fiecarui individ.
l,rI,," Pill:, 100 33

32

Dadi "mobilizarea" ~i "diferentierea" sunt caracteristici ale modernitatii care se continua ~i astazi in forme ~i ritmuri specifice noilor realitati, "laicizarea" pare a inregistra un anumit dec1in.Razboaiele cu motivatii religioase puternice, modificarile sferei valorilor, ale reprezentarilor ~i ale practicilor unor categorii umane semnificative din societatile contemporane sunt doar cateva dintre argumentele invocate in dezbaterile actuale cu privire la destinullaicitatii. Diversele modalitati de a caracteriza modernitatea sunt complementare. Ele, impreuna, ne ofera 0 imagine asupra fenomenului modern ca fenomen specific european sau rezultat din influenta europeana asupra altor zone ale lumii. Ele ne ajuta sa intelegem miza conflictelor dintre adeptii modernitatii ~i conceptiile conservatoare, traditionaliste, pe teren european, precum ~i critica radicala a fundamentalismelor contemporane (cel islamic, de pilda) la adresa culturii de tip european modern.

Prefigurarea caracteristicilor modemitapi in Rena~tere

Rena~terea reprezinta una dintre cele mai complexe

I IHPl' ale culturii europene. Cunoscuta indeob~te ca perioada a Iltlll lIIari efervescente artistice determinate de revenirea la IIllIdl'lcie Antichitatii greco-Iatine, ea reprezinta, in fapt, un I(1t1l1llCncultural global ~i, mai mult, chiar un moment de
1,\ H

nice in evolutia lumii europene in ansamblul sau. Acest

11111111 sens este luat in consideratie de istoricul Jean Delumeau, IIIIIIl:idind apreciaza: .,[...] termenul de Rena~tere nu-~i mai poate pastra 1I1I~1I1 originar. In cadrul unei istorii totale, el semnifica ~i nu P'llIll' semnifica decit promovarea Occidentului pe vremea cfnd
I

II'IIt:a(iaEuropei a lasat in urma decisiv civilizafiile paralele. 1', vrcmea primelor cruciade, tehnica ~i cultura arabilor ~i , hllll'zilor egalau ~i chiar depa~eau pe cele ale occidentalilor. In
IeI()(), Iucruril e nu mai stateau a~a"1.

in termeni asemanatori este caracterizata perioada I' ('IHI~tCri i ~iintr-un studiu consacrat revolutiilor europene: .,Sfir~itul secolului al XV-lea a insemnat un moment de IIIMIlIceIn economia ~i politica Europei. [...] extinderea spre I , It-doua Americi a fost doar 0 parte din drumul incununat de ,\f(l'CSal Europei spre a deveni centrol economic allumii,,2.
I "ilil Delumeau, Civiliza,tia Rena.~terii, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1995, "I I pag. 10. e '!Iarles Tilly, Revolu,tiile europene (1492-1992), Editura Polirom, I~i, 'till' pag. 33.

34

35

Complexitatea etapei istorice ~i a mi~dirii culturale denumite generic Rena~tere determina ~i diversitatea punctelor de vedere referitoare la conpnutul, caracteristicile ~i, mai ales, semnificapa ei. Am putea spune ca nu exista aspect al Rena~terii - periodizare, arie de raspandire, etape, surse, influente, continut

Mai general, I'n ce masura sunt acceptabile sau raml'n alabile ni~temituri ~ireprezentari consacrate, ale caror radacini illdl'pi\rtate (adesea renascentiste) s-au dovedit a constitui ni~te I'lOgramepartinice?"l Nu yom intra I'n amanuntele unor asemenea dezbateri.
\ 11111 opta pentru punctul de vedere allui

etc. - care sa nu fie obiect de controversapentru speciali~ti. Un

rezumat al acestor controverse este, de fapt, 0 sinteza a marilor I'ntreban ridicate de studiul Rena~terii: "S-a I'ncercat (~i se I'ncearca I'n continuare) sa se stabileasca raportul ei cu Evul Mediu, daca I'ntre ele exista un contrast polemic sau 0 continuitate de substanta; daca exista hotare cronologice suficient de pronuntate; daca, I'ntr-adevar, 0 criza uneori radicala a civilizapei ~i 0 profunda schimbare culturala s-au petrecut concomitent, sau aproape concomitent, I'n diversele sectoare ale activitatilor omene~ti (arte ~i ~tiinte, politica ~i economie etc.); daca, raspl'ndindu-se dincolo de granitele ora~elor-stat italiene I'n care I'~i aflase obl'r~ia, Rena~terea ~i-a pastrat unele caracteristici, ~i care anume. ~i, mai mutt, care au fost raporturile dintre diferitele domenii I'n care ea s-a manifestat? Marepei unor arti~ti ca Michelangelo I'i corespund oare cuceriri similare I'n domeniul tehnico-~tiintific? ~i, viceversa, excepponalul har arhitectural al lui Brunelleschi poate fi conceput rara un deloc nel'nsemnat progres tehnic general? In ce masura problematica etico-politica a lui

Jean Delumeau, care

'llnsidera ca Rena~terea este cuprinsa I'ntreI'nceputulsecolului al I'lea ~i sfiir~itul secolului al XVI-lea ~i ca s-a extins, I'n 11I1I1uri ~i cu intensitati diferite, I'n toata Europa, "din Bretania 1'1111) la Moscovia". Vom decupa, I'n conformitate cu intenpa d"llarata a cursului, aspectele ce tin de modemitate, mai precis, dl prcngurari ale lumii moderne ce pot fi identificate I'nca din P"lIa!;itere.Vom urman modull'n care, I'n aceasm perioada de dl",prindere de Evul Mediu, se schimba modul de viata, IIllmlalitatile, sensibilitaPle, idealul cultural, mai pronuntat la 111\ dul elitelor, dar nu tara ecouri ~i dincolo de cercul acestora. Inn'rdind 0 sinteza a elementelor de modernitate atribuite cel 111,11 I'recventRena~terii am putea mentiona: - 0 noua viziune asupra timpului, ,,0 noua con~tiinta a

valorii timpului practic - timp al aqiunii, al creatiei,al

descoperirii ~i al transformarii,,2; un mod de a privi timpul I'n mai mica masura din perspectiva caracterului sau distructiv (viziune dominanta I'nEvul Mediu) ~i mai mult ca sursa a schimbani I'n bine la care omul poate
I

Machiavelli,care continuasa tulbure con~tiintele umane ~icare

este, la rindul ei, 0 mare filosofie politica, corespunde unor exigente istorice ~iI'nce masura serve~te la I'ntelegereaacestora?

I IIgcllioGarin. "Omul Rena~terii", in vol. Eugenio Garin, coord., Omul

""'II(/.~'Il'rii. Editura Polirom, Ia~i 2000, pag. 22. Molici CaIinescu, Cinci fete ale modernitii,tii, Editura Univers, Bucure~ti, I"'" pag. 29.

36

37

---

contribui: "se punea accent deosebit pe adecvarea omului la timpul sau (~i nu impotriva timpului) ~ipe capacitatea sa de a deveni un agent al schimbarii intr-o lume aflarn intr-un continuu dinamism"I; cultul vietii active (opus contemplativismului dominant in epoca precedenrn) care rezulta dintr-o noua tabla de valori sociale ~i morale, din optica omului de afaceri, dar care se regase~te in toate domeniile de activitate, inclusiv in legatura dintre arta ~i tehnica (recunoa~terea inspiratiei presupuse de tehnica, considerarea mecanicii ca fiind "cea mai nobila dintre toate artele"), in suprapunerea in aceea~i persoana a inginerului ~i artistului sau in considerarea arhitectului ca reprezentantul desavar~ital omului renascentist pentru ca el realizeaza cel mai bine legatura dintre arta, cunoa~tere, . . . mgmene. - reorientarea cercetarii spre ceea ce va fi ~tiinta moderna propriu-zisa, prin cultivarea ratiunii, a observatiei ~i experientei (nu intamplator, constituirea ~tiintei moderne incepe cu descoperirea heliocentrismului de catre Copemic, in 1543, descoperire care va avea cu adevarat ecou ~i i~i va dezvolta toate consecintele in secolul urmator); - afirmarea individului, a personalitatii autonome spre deosebire de Evul Mediu care cultiva "formeI-e--de solidaritate colectiva" (comunitati senioriale, solidaritati
1 Ibidem, pag. 31.

dc rudenie, legaturi de vasalitate1), "forta anonima" a ('omunei ~i "coerenta" exprimarn in Catedrala. in Italia rcnascentisrn, apare un fapt psihologic cu totul nou: "Omul devine individ spiritual ~i se recunoa~te ca atare. I .1In secolul al XIV-lea Italia nu vrea sa mai ~tienimic dc 11llsa modestie ~i de ipocrizie in genere; nici un om nu Hemai sfie~te sa bata la ochi, sa fie altfel sau macar sa para altfel dedt ceilalf'2. Primii care i~i manifesrn

lIl:casta indraznealasuntconducatoriipolitici~imilitariliranii, condotierii. Vor fi urmati indeaproape de arti~ti, Illl1ctionari,oameni de lume ~i chiar cetateni obi~nuiti ai ma~elor-stat italiene. Dintre ace~tia merita 0 atentie ~pcciala arti~tii. Statutullor sufedi 0 schimbare esentiala ~I, ca urmare, se schimba reprezentarea de sine a IIIdividului ~i a grupului, precum ~i reprezentarea socictatii asupra artei ~i arti~tilor. Din me~teri anonimi, l'\Ccutanti ai vointei comanditarilor (cum era Il'prezentarea dominanta asupra artistului in Evul Mcdiu), artistul Rena~terii devine creator individual, om de idei, intelectual, "personaj cultural" (construirea pl~rspectivei, stabilirea proportiilor cer cuno~tinte ~Iiintifice; marii arti~ti i~i teoretizeaza experienta, I'lccventeaza cercurile de dezbateri filosofice cum era Al:adcmia platoniciana din Florenta etc.). Artistului
Phlltppl Aries ~i Georges Duby, coord., Istoria vie,!ii private, Editura I Iltlldlll I~lIcurc~ti,1995, vol. 5, pag. 5. "11'1111 IllIn;khardt, Cultura Renaterii in Italia, Editura pentru Literatura.
l'II'IIIl~11 1%IJ.voI.l,pag.161-162.

38

39

Rena~terii i se recunoa~te, dreptulla subiectivitate, harul personal, geniul; el devine un "deus in terris,,1. Se contureaza, astfel, atributele esentiale ale statutului artistului modem ~i ale artei in societatea modema. Afirmarea individului in Rena~tere, punctul de plecare al intregului individualism modem, presupune con~tiinta de sine a individului, respectul acestuia, dorinta omului de a excela, recunoa~terea legitimitatii nevoii de bucurie spirituala ~i fizica, trupeasca a individului, atitudinea activa fata de existenta. Astfel conceput, individualismul este in centrul schimbarii modului de viata aduse de Rena~tere: ,,Rena$terea se indeparteaza de cre$tinismul Evului Mediu nu atit pe terenul ideilor, eft pe eel al vie/ii in sine. Este, daca vrem, 0 tradare culturala, nu filosofica. Atmosfera ei era cea a unei bucurii vii, multiple, cea a ochilor, a spiritului, a trupului, ca ~i clnd Occidentul ie~ea dint-un post multisecular. Rena~terea tine de 0 sociologie, de 0 psihologie a bucuriei. Rar in istorie oamenii au avut in asemenea grad senzatia atlt de vie de a trai 0 epoca fericita. Dupa Memento mori din Evul Mediu, iata ca urmeaza Memento vivere"z.

o asemenea stare de spirit ar putea fi eel mai bine

ilustrata cu descrierea pe care 0 face Franc;oisRabelais fclului in care aratau ve~mintele calugaritelor ~i cfllugarilor manastirii din Telem (lncaltari de catifea ro~ie, jupon de tafta alba, ro~ie sau sura, nadragi de catifea, eghilep de matase cu armatura de aur etc. etc.) SHU modului in care ei se purtau, caIauziti de principiul ,,171 ce-ti place!", pentru ca "oamenii liberi ~i de neam hun, doritori de placuta insotire, au din firea lor inclinari cllminti ~i cuviincioase, ferindu-se de orice rele
depri nderi" 1.

Psihologia ~i sociologia bucuriei pe care Ie atribuie I'ernand Braudel Rena~terii se sprijina pe conceppa gftllditorilorvremii cu privire la statutul omului in lume ~i la modul in care este conceputa relatia acestuia cu I>U111 nezeu, afirmandu-se posibilitatea unirii omului cu IIhsolutul, zeificarea omului. De pilda, pentru G. Pico della Mirandola, "omul este cea mai fericita fiinta ~i prin III" 111 are demna de toata admiratia"; condipa sa "treze~te Illvidie nu numai fiintelor inferioare, ci ~i astrelor ~i 'Ipiritclor cere~ti"z. Ac~ta stare privilegiata nu se Il'uli/.eaza tara aportul omului. Ea nu este proprie celui .,dedat pintecului" sau celui care prive~te "tulbure in
I IllIllIl, Rabclais. Gargantua i Pantagruel, Editura pentru Literaturii
III I I..tln

Illlcllrc~ti. 1967,pag. 160(traducerede Alexandru Hodo~).

121 (traducere de Dan Negrescu).

1Vezi Andre Chastel, "Artistul", in Eugenio Garin, coord., op. cit. 2 Fernand Braudel, Gramatica civilizapilor ~ditura 1994, vol. 2, pag. 48. 40 Meridiane, Bucure~ti,

f I I'll II lid I.. Mirandola, "Despre denmitatea omului", in G. Pico della IlIlIUlolii UII/;lInamente sau 900 de teze, Despre demnitatea omului,
I 111111 I ':illlllllf'ici\. Bucure~ti, 1991, pag.

41

nalucirile goale ale fanteziei" considera G. Pico della Mirandola. Dar, "Daca vezi un filosof judedndu-Ie pe toate prin dreapta ratiune, 11vei cinsti; acesta nu este nici fiinta paminteana, nici cereasdi; este puterea divina invelita in trup omenesc"l. - afirmarea unui nou mod de a gandi politicul. In lumea Rena~terii, practicile politice erau mai mult medievale decat in curs de schimbare in sensul modernitati (astazi se apreciaza ca imaginea principiior renascenti~ti ca "oameni noi", construita pomind de la Principele lui Niccolo Machiavelli ~i de la influentul studiu allui Jacob Burckardt Cultura Rena~terii in Italia, 1860, este departe de realitatile istorice ale epocii2). In aceasta lume, insa, a aparut un text fundamental pentru gandirea politica modema: Principele (II Principe, 1532) de Niccolo Machiavelli. Bun cunoscator al istoricilor din Antichitatea greco-latina, dar ~i al istoriei mai recente a statelor italiene, i7plicat in viata politica (inalt functionar al Florentei), observator (~iuneori, participant direct) al unor importante experiente politice (cea a

Casei de Medici,a lui Savonarola- "profetuldezarmat"

-, a Caterinei Sforza - ,,0 femeie ~i jumatate" -, a lui Cesare Borgia - "Principele~prin excelenta -, a papei Iuliu al II-lea - "un papa soUtt"- ) ~i, mai ales, devorat de visul unei Italii pacificate, unite ~i prospere,
1 Ibidem, pag. 124. 2 Vezi John Law, "Principele Re~terii",

Machiavelli gande~te ~i scrie despre ceea ce ar trebui sa (Ilea ~i cum ar trebui sa fie un principe capabil sa-i IlIIplineasca visul. Modemitatea conceptiei sale este le~aLa,in principal, de realismul ei ~i poate fi ilustrata cu Hid precum: -recunoa~terea autonomiei ~i specificitatii polilicului in raport cu celelalte domenii ale vieti sociale, III special cu morala ~i religia. Machiaveli crede ca pnl1cipele,un "principe nou", "nu poate sa respecte acele \ Il'luti pentru care oamenii in general sint socotiti buni, (!l:oarece adeseori, pentru ca sa-~i apere statuI, el este I1l'voitsa actioneze impotriva cuvintului dat, impotriva I1lIlci,a omeniei, a religiei [...] sa nu se indeparteze de Cl'l'ace este bine, daca poate, iar la nevoie sa ~tiesa faca I'fllIl" '. Astfel incepe un indelungat proces de afirmare a ilUlol1omieivalorilor, definitoriu pentru modernitate; Il'cUI10a~terea importantei raului: ,,raul este politic IIwi semnificativ, mai substantial, mai real dedt 11II1C1 e,,2.Recunoscand acest lucru, Machiavelli devine pl'ilIIul maestru al suspiciunii"3, iar "sufletului modern" II SUl1t specifice "lndoiala in foqa binelui, superioritatea, Il'OlIia".J; -recunoa~terea importantei aparentei (principele lIl'huic sa para ca are calitati pe care nu Ie are in
III\ 010 Mat.:hiavcllL "Principele",
I

in vol. Ma~tile puterii,

Institutul

11101" .111 la~1 19%. pag. 100-101, (traducere de Nina Facon).

1'10 III r-..11I1Il'1I1. ..Machiavelli ~i fecunditatea raului", in Istoria intelectuala a
111,11/1/11/1 EdiluraHumanitas, Bucure~ti, 1992,pag.32.

In Eugenio Garin, coord., op. cU.

'" 11/ ,,{,'I/, pag.". 43

42

realitate); -recunoa~terea importantei unor calWiti nevalorizate In morala oficiaHi.Leul ~i vulpea ca surse de inspiratie pentru principe constituie una dintre cele mai putemice imagini ale dirtii lui Machiavelli: "Trebuie, a~adar, sa fii vulpe pentru ca sa recuno~ti cursele, ~i sa fii leu, pentru ca sa-i sperii pe lupi"!; -valorizarea ideilor de patrie ~i de cetatean (inspirate de traditia antica); -prefigurarea ideii democratice de popor. De~i Machiavelli ramane In esenta un teoretician al guvemarii autoritare, nu poate fi ignorat modul In care gande~te poporul ca "suportul singurei onestitati care poate fi Intllnita In cetate,,2, iar In "sensibilitatea modema", "discreditarea ~i declinul ideii de bine alimentand ~icoincizind cu na~terea ideii de popor,,3; - aparitia structurilor economice capitaliste ~i a mentalitatilor corespunzatoare acestora. Este 0 directie care se afirma In domenii noi (tipar, fabricarea armelor de foc, filatura etc.), necontrolate de breslele traditionale ~i consHiIn tendinte de separare a muncii ~i proprietapi asupra mijloacelor de productie, extinderea muncii platite, formarea unui capital comercial (precursor al celui industrial), dezvoltarea instrumentelor bancare ~i contabile, cultivarea unei atitudini pozitive fata de ca~tig ~ibogatie, pretuirea vietii active;
Niccolo Machiavelli, op. cU., pag. 99.

- afirmarea unor tendinte politice care anticipeaza uncle dintre viitoarele raporturi de forta In lumea l'urupeana ~i care, mai ales, conduc la conturarea diviziunilor politice ale secolelor urmatoare - structurile .,tatal-nationale specifice etapei moderne. Rena~terea Cllnoa~te,potrivit expresiei lui Jean Delumeau, "explozia ndmloasei cre~tine" concretizata In: -afirmarea tl'ndintelor centralizatoare In unele state ale Europei; .dczvoltarea unei con~tiinte colective ~i a unei coerente Interne In virtutea acestei con~tiinte chiar ~i acolo unde lipse~te unitatea politica (Italia, Germania); .dcmonstrarea lipsei de viabilitate a conglomerate1or clilturale, politice, sociale, de tipul imperiilor medievale ~i aparitia con~tiintei fapt\,llui ca "viitorul apartinea cu adcvarat constructiilor teritoriale fundamentate pe un sentiment national autentic"!; -promovarea limbilor vernaculare ca limbi de cultura; -aparipa con~tiintei sinelui ~i a celuilalt la popoarele europene; -aparitia notiunii de granita; -aparitia dimensiunii nationale In comportamentul religios prin Reforma protestanta. in acest fel, In Rena~tere se afirma concomitent natiunile ~i civilizatia occidentala. "In clipa In care natiunile curopene se afirmau, unitatea civilizatiei occidentale se intarea: doua fenomene aparent contradictorii ~i totu~i solidare,,2.
I It ;llIlkhlll1CaU, op., cu. vol. 1, pag. 33. IIlld"III. pag. 46.

2 Piexre Manen!, op. cit. , pag. 35. 3Ibidem, pag. 36.

44

45

Posibilitatea de a descifra aspectele de modemitate ale lumii renascentiste este, In cea mai mare parte, rezultatul efectului de perspectiva, al privirii oamenilor din epocile ulterioare asupra momentului de Inceput al modemitatii. Nu putem Insa ignora faptul ca renascenti~tii In~i~i aveau un pronuntat sentiment al noutatii ~iInsemnatatii vremurilor pe care Ie traiau, ca sunt oameni modemi desprin~i de Evul Mediu, despre a carui "bezna" vorbe~te Petrarca Inca din 13381, ca orientarea spre antichitate este un stimul spre a dezvolta 0 lume noua. Pentru Erwin Panofski, unul dintre cei mai prestigio~i cercetatori ai fenomenului, "con~tiinta de sine a Rena~terii ar trebui sa fie acceptata ca 0 inovatie obiectiva ~i distincta, chiar daca s-ar putea demonstra ca a fost un fel de autoamagire. Ceea ce nu e cazul"z.

Reforma ~i Contrareforma. Pn'misele pluralismului religios ~i ale spiritului de toleranta ,

Reforma (reform a protestanta)
I, 11111111I

~i Contrareforma In

(sau

catolica) sunt doua mi~cari religioase care, In secolul al

produs modificari profunde cre~tinismul

I Il~U, au
...
I

Itll'nlal ~iIn ansamblul vietii intelectuale ~i sociale din epoca

,I Ill' mai tarziu. Ele au marcat Inca 0 diviziune In lumea II ,llna, deja fracturata, de la Inceputul mileniului al II-lea I 1,lIl'a Schisma, 1054), cand cre~tinatatea se Imparte Intre '1IIItllIC~i ~i catolici.

Reforma este considerata una dintre sursele esentiale ale IIllIlklllitatii europene. Rolul sau In afirmarea individualismului
1IIIIlkm - sub forma individualismuluinatiunilor~i a ideii de

IIlIlIvid -, impulsul dat alfabetizarii, modul In care a accelerat " IIdinlcle de laicizare ~i de secularizare a societatii, relatiile pe
I Ill'

Icoreticienii(cum a fost Max Weber) Ie-au putut postula

etosul protestant ~i caracteristicile Intreprinzatorului

1111 H'

, IIpllalist sunt doar cateva argumente In sprijinul legitimitatii ,llIllllllui Reformei din perspectiva contributiilor sale la lllnsliluirea Europei modeme. La randul sau, Contrareforma, ca Il'plidi ~i reactie de aparare a Bisericii catolice la provocarea plllicstanta, a restructurat aspecte importante ale spiritualitatii IIll'identale.
1

Vezi Erwin Panofski, Renatere i renateri in arta occidentalii, Editura

Meridiane, Bucure~ti, 1974, pag. 30. 2 Ibidem, pag. 59.

46

47

Reforma Reforma, mi~carea care a dus la aparitia protestantismului, a generat ,,0 anumita articulatie a civilizatiei Europei"I - aceea care distinge intre protestanti ~i catolici -, semnificativa pana in zilele noastre, atat in planul credintelor ~i practicilor religioase, cat ~i in modul curent de viata, in domeniul civismului ~i chiar in cel al dinamismului economic ~i social. Convins fiind ca "variabila religioasa este esentiala pentru 0 buna intelegere a dezvoltiirii europene,,2, Emmanuel

Todd analizeazarelevantaarticulatieicatolicism- protestantism

in termenii distincpei dintre un subansamblu progresiv, dinamic (cel protestant, localizat, in principal, in Europa nordica) ~i un subansamblu regresiv, conservator, identificat cu lumea predominant catolica din sudul ~i centrul Europei. Dintr-un alt punct de vedere, cu pregnante mize politice, ~i pentru un alt analist, Samuel P. Huntington, autor al mult comentatei ~i mediatizatei lucrari Ciocnirea civilizatiilor ~i refacerea ordinii mondiale (The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, 1997), dezvoltarea Europei la sfar~itul secolului XX ar fi marcata cu adevarat doar de distinctia - de "linia de falie" - dintre cre~tinatatea occidentala (considerata adevarata purtatoare a valorilor europene) ~i lumea ortodoxa3.
1 Femand Braudel, Gramatica civiliza,tiilor, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1994, vol. 2, pag. 52. 2 Enunanuel Todd, lnventarea Europei, Editura Amarcord, Timi~oara, 2002, fag. 96. Vezi, Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizafiilor i refacerea ordinii mondiale Editura Antet, f. a., pag.230-239. 48

Motivatia aparitiei ~i a continutului Reformei a facut 11111 l'rlUI a numeroase cercetari. Sunt scoase in evidenta. I.'~~fllurile Reformei (cauzele aparitiei, relatiile dintre succesul 111011 Inare sau mai redus al noii doctrine ~i caracteristici deja 1IIIIurateale unor zone ale Europei etc.) cu structuri socioIlIlurale de mare profunzime sau cu cauze mai mult sau mai 1'111111 circumstantiale. Din prima categorie, semnalam: abordarea lui Fernand Braudel care ia ca punct de referinta 111 'itudiul Reformei protestante diferentele civilizaponale dintre \'I'chea Europa" (cea care se identifica cu frontierele Imperiului 1llIllan)~i Europa asupra careia s-a extins, pe parcursul Evului ~lI'diu, influenta primei zone. Aceasta din urma, mai pupn I'v.al.i de vechile traditii, a fost mai receptiva la schimbare, a II'lit () reactie mai prompta ~i mai radicala fata de nemultumirile
I I IllIcondus nemijlocit la Reforma:

"Este oare 0 intimplare faptul ca aceasta veche frontiera II Imperiului roman, aceasta frontiera intre vechea Europa ~i I .lIropa recent "colonizata" este in mare parte frontiera care a dl\izat lumea catolica ~i lumea protestanta? Este neindoielnic di Jl\'l'ormaa avut motivele ei pur religioase: cre~terea acestor ape 'pirituale vizibile in intreaga Europa ~i care i-a atras I II~dinciosuluiatentia fata de abuzurile ~i dezordinile Bisericii, !.llft de insuficienta unei devopuni prea terestre, facuta din j.\1"..luri mai mult decit din adevarata pasiune. Un sentiment pe I .IICintreaga cre~tinatate I-a incercat. Cu toate acestea, vechea I lIropa, mai ata~ata fara indoiaIa traditiilor religioase care 0

49

legau strins de Roma, a mentinut legatura, in vreme ce noua Europa, mai amestecata, mai tinara, mai putin legata de ierarhia religioasa, a comis ruptura. Se contureaza deja 0 reactiune nationala"l. - abordarea lui Emmanuel Todd, una care privilegiaza perspectiva antropologica, descopera ca in spatele geografiei modemitatii religioase "se profileaza geografia traditionala a tipurilor familiale ~i agrare"z. "Valorile de libertate sau de autoritate, de egalitate sau de inegalitate purtate de tipurile familiale determina in mare parte reaqiile regiunilor la Reforma protestanta, care ii propune Europei 0 metafizica autoritara ~i inegalitara: un ideal de supunere absoluta a oamenilor fata de Dumnezeu ~i de inegalitate a oamenilor intre ei. Doar regiunile unde domina structuri familiale autoritare ~i inegalitare pot accepta deplin un asemenea mesaj. in alte paqi, refuzuri, rezistente ~i denaturari demonstreaza 0 respingere antropologica a Reformei, luterana sau calvinista.,,3 Analiza faptelor ~i contextelor care au favorizat mai indeaproape na~terea mi~carii de innoire a Bisericii occidentale ne poam in sfera tendintelor inregistrate de formele de religiozitate ale maselor, in aceea a continutului dezbaterilor teologice din epoca sau in lumea problemelor referitoare la situatia bisericii ~i a preotilor in epoca, la "imaginea" acestora in
1 Femand

,II

hll

l'rcdincio~ilor. in mod obi~nuit, in prezentarea motivatiilor Reformei

11111

'Iwase in relief nemultumirile provocate de adevaratul

occidentale din secolul al XV-lea:

II'IO~ al cre~tinatatii
I

'1111

I'Ilntfirile dintre papi, de la inceputul secolului (dupa

1I1111,III:U cxilului papalitatii in sudul Frantei, la Avignon, intre

I I 'H ~i 1417, lumea catolica se imparte in doua tabere, fiecare

11dl'pllIultui papa) , confruntarile
1.11111 n'

dintre ordinele caIugare~ti

dnminicani ~i franciscani, cu predilectie), moralitatea

1111110U preotilor, cupiditatea papalitatii, tradusa, mai ales, in , 1IIIIIl-rea practicii indulgentelor, ostentatia mult prea lumeasca
II 111.1011111"1,

P 1IIIIdcorupte de luxul Rena~terii.Sunt faptele la care, tara crau deosebit de sensibili oamenii de rand. Ele
de suprafata a situatiei Bisericii ~i

III ~1I1I1:SC insa doar 0 imagine

,

I\ldlll\l'j in preajma Reformei, ne atrage atentia Jean Delumeau,

1111111111

Braudel, Gp. cit., pag. 53.

clInoscator contemporan al civilizatiei Rena~terii. "Abuzuri necontenit mai numeroase, legate de 0 . ,'''Ivil centralizare romana, ca ~i de preocuparile prea lume~ti II, lll~nlilli, au antrenat, dintr-un soi de dezgust, revolta 1'1I11t''Ilanta; aceasta, prin contralovitura, a provocat 0 renovare a 111111" din cre~tinatate ramase fidele Romei; dar aceasta renovare IlIllplllili\ prea tarziu ~i in sensul antiprotestantismului nu a 1'111111 dedt sa ca~te prapastia dintre cele doua lumi cre~tine I. 1'llIle de acum inainte vra~ma~euna alteia. Or, teza aceasta se ""I'dl'~tc insuficienta de indata ce se depa~e~te nivelul "IH'IIH.:ial al evenimentelor, spre a plonja in profunzimile vietii

2 Emmanuel Todd, Gp. cit., pag. 96. 3 Ibidem

50

51

cre~tine a secolelor XIV_xvr,l. "Profunzimile" la care se refera Jean Delumeau ar putea fi prezentate sintetic astfel: - manifestarea cre~tinismului "Intr-o civilizatie mai urbana", intr-un "suflet colectiv mai autonom ~i mai putin controlabil decit Inainte,,2. , - amplificarea evlaviei populare; - dorinta sporita de a intelege sensurile credintei ~i,ca urmare, cre~terea importantei predicii (ceea ce intra In contradictie cu limitele capacitatii preotilor de a raspunde unei asemenea a~teptari); - cultivarea unor forme de devotiune continua ~i personala (Jean Delumeau ofera exemplul carpi lui Thomas Kempis

preocuparile teologilor cu privire la tema mantuirii, strans IIHoIlO de obsesia star~itului ~i a judecatii de apoi, foarte 111plllldita In epoca. (In operele unor mari arti~ti,precum Rogier III dcr Weyden, Hieronymus Bosch, Luca Signorelli sau \ IIIhdangelo Buonarroti se poate "citi" cel mai lesne aceasta
"h'H'''ICa epocii).

in contextul unor asemenea preocupari, se petrece

I

. '1Ill11cntul care a declan~at Reforma. La 31 octombrie 1517, 1.111111 Luther (1483-1546), calugar al manastirii augustinilor

.1111 I-.Ifllrt,afi~eaza un text cu 95 de teze la intrarea catedralei

.1111

Wittenberg,Schlosskirche.Tezele rezumaupozitia critica a

Imita!ialui IislIsChristos- relatareaunei experientepersonale,

un ,jurnal intim" al apropierii de Iisus J care a fost cea mai citita carte a secolului al XV-lea; s-au pastrat din ea ~apte sute de manuscrise, ceea ce reprezinta 0 cifra impresionanta daca tinem seama de condipile multiplicarii caftilor ~i de numarul cititorilor din epoca); - aparitia unui sentiment al culpabilitatii personale; - promovarea laicilor In biserica; - manifestarea dorintei de purificare interioara (rigoarea manastirilor In care s-au format Luther ~i Calvin este ilustrarea cea mai des invocata);
I Jean Delumeau, Civiliza,tiaRenaterii, Editura Meridiane, Bucure~ti. 1995, vol. I, pag. 151. 2 Ibidem, pag. 154.

Itll Martin Luther fata de problemele bisericii ~i momentul 1IIII'rii lor a fost determinat de 0 supralicitare In vanzarea 1llIllIlgcntelor. in conceptia sa, Martin Luther s-a sprijinit pe ideile l'IIV.ll'/.ului John Wyclif (1320-1384), suspnator al conceppilor 1IIIIpapaie ~i anticlericale, stramo~al anglicanismului, precum ~i I" I'IIdicalismullui Jan Hus (1369-1415), rector al universitapi .1111 Praga care, inspirat de Wyclif, anima 0 ampla mi~care(cea a hll..qtlor) cu caracter reformator In plan religios ~i cu un I.ll'lIllIat caracter antiimperial (mi~care considerata 0 prima lililllllcstarea identitatii nationale cehe). Daca ideile din cele 95 tI, II'ZC puteau fi considerate, prin tonullor Pll'dominant academic, parte a polemicilor teologice ale vremii, IIIImrca Apel ditre nobilimea cretina a na!illnii germane (An ,/"/1 chris/lichen Adel deutscher Nation. Von des christlichen "II/ldes Besserung,1520) este considerata cu adevarat

52

53

revolutionara. Prin aceasta lucrare, Luther cere principilor cre~tini sa fondeze in Germania un cre~tinism national, independent de Biserica romana; i~i afirma convingerea ca laici ~i preoti, in virtutea botezului, sunt in egala masura raspunzatori de bunul mers al "Statului spiritual"; cere suprimarea impozitelor ~i obligatiilor catre Roma ~i reconstituirea episcopatului german care sa consacre preoti; refuza papei jurisdictia asupra principilor ~i a imparatului, recunosdindu-l doar ca 0 instanta spirituala superioara; declara facultativ celibatul preotilor; cere reducerea zilelor de sarbatoare doar la duminica etc.l Ecoul ideilor lui Luther este imediat ~i puternic, lucru explicabil, pe de 0 parte, prin coincidenta acestor idei cu preocupari larg raspfu1dite in epoca ~i cu starea de spirit a maselor, iar pe de alta parte, prin rolul tiparului, una dintre cele mai mari inventii ale epocii. (Reforma a fost numita "fiica a tiparnitei"). Martin Luther prime~te adeziunea multor personalitati ale vremii (Melanchthon, Durer, Cranach, Holbein), este excomunicat (iar pentru ca adeptii sai protesteaza impotriva edictului de excomunicare - Worms, 1521 -, mi~carea va lua ~i numele de protestantism) ~i, mai ales, are impact asupra maselor: in 1523, la Paris, se na~te prima biserica reformata; in 1555, doua treimi din Imperiul German sunt luterane; noua concePtie se propaga cu repeziciune in Scandinavia, Tarile de Jos, Elvetia. Ace~ti primi pa~i ai
lVezi, Dictionnaire des CEuvres,S. E. D. E. et V. Bompiani, Paris, 1953, vol. I, pag. 44-46. 54

I ihPlilidirii Reformei

in Europa

se continua

cu 0 istorie

.!llIlIulica: un lung ~ir de adeziuni, t 41111plca Sffmtului Bartolomeu, 1'IIIIl tantii francezi),

dar ~i de neintelegeri

IllUlliSiv intre adeptii Reformei), forme brutale de excluziune 23-24 august 1572, cand, in (Edictul de la IIIIIpili rcgelui Carol al IX-lea, au fost macelariti hughenotii momente de acceptare 'I,IlIll',S, prin care, in 1598, se reglementeaza conditia legala a I\t .1'IIl'ii reformate din Franta, dar ~i revocarea lui, in 1685,
11111 II

Ilime ce parea a fi stabilizat acceptarea reciproca a

confruntari armate sangeroase

, 1llIlll:ilor ~i protestantilor),

1111111<1 taranilor germani - 1525 - care au considerat ca trebuie ~ 1IIIItinue Reforma cu 0 mi~care de eliberare sociala, dar, de , III Llilher s-a dezis; numeroase razboaie, intre 1546 ~i 1648, , Illd Pacea westphalica, cu care se incheie Razboiul de 30 de
11111

l'lIlIsfinte~te recunoa~tereareciproca a statelor catolice ~i

Martin Luther nazuia sa reformeze Biserica catolica in

plllll''\lante).

III'''llIlIblul ei, fapt pentru care nu a gandit reguli de organizare a IlIh'llIoibiserici, iar adeptii sai au gandit ~i actionat in moduri ~i ,1111'11' i sensibil diferite. Initiativele lor au fost sustinute in mod ,hll'llIlinant de traducerea Bibliei in limbile vernaculare, initiata, III (Il'rmania, de insu~i Luther. Devenita accesibila oricami 1111111I de carte, Biblia a putut fi interpretata in nenumarate "llIdmi. proces care continua ~iin zilele noastre. Astfel, in timp, "I nascut multe grupari protestante distincte, facfu1d ca

55

protestantismul sa apara, adesea, ca "un fel de labirint"l. Dintre orientarile create in perioada de impunere a Reformei amintim: luteranismul, anglicanismul, anabaptismul, presbiterianismul. Relatiile conflictuale dintre sectele protestante erau atat de puternice in secolul al XVI-lea, incat Sebastien Castellion, un fost apropiat a lui Jean Calvin, nota: "Nu exista aproape nici 0 secta [...]care sa nu Ie considere eretice pe celelalte, astfelincit daca, intr-o regiune sau intr-un ora~ e~ti considerat drept, in urmatorul vei fi considerat eretic. A~a ca daca cineva dore~te astazi sa traiasca ii sint necesare tot atitea credinte ~ireligii cIte ora~e sau secte exista: la fel ca ~i cel care, mergind din tara in tara, are nevoie sa-~i schimbe banii in fiecare zi, pentru ca cei ce sint buni intr-o parte, in alta nu au nici 0 valoare"2. Din perspectiva istoricului ~i teoreticianului, Fernand Braudel distinge mai multe "protestantisme,,3.in primul rand, el marcheaza diferenta dintre "cele doua protestantisme majore,,4: cel sustinut de "impetuosul" Martin Luther, care, de~i teolog temeinic, urmare~te sa determine in primul rand reactii emotionale ~i cel suspnut de Jean Calvin (1509-1564), om "cumpanit ~i autoritar" care radicalizeaza mesajul lui Luther ~i transforma Geneva in "Roma protestantismului". De asemenea, Braudel mai distinge intre un
1

I'lilll'''lantism umanist (promovat de Zwingli la Zurich, de I "'\'olampade la Basel, de Henric al VIII-lea in Anglia) ~i un 1'lIlll'''lantismpietist (cel al anabapti~tilor). ~i mai ales, distinge IlItll IIn protestantism militant (de secol XVI) - dominat de 1I\IIIIIIaic~i intoleranta (arderea pe rug a savantului Michel ',11\'('1, in 1553, in Geneva lui Calvin, pare a fi emblema IIII'''hlla) ~i un protestantism victorios, temeinic instalat deja in '1"1 '111111 al XVIII-lea, care se orienteaza "spre dreptul la analiza 11111'1.1, la critica istorica a textelor sfinte, la un rationalism
IIt 'I -.1" 1

Chipurile diverse ale protestantismului

I

au 0 serie de

II1111~nte comune care circumscriu esenta Reformei ~i definesc 1111111 acesteia in afirmarea modernitapi europene.
Intr-un studiu de sinteza, Marc Lienhard2 considera ca

III IlIlIna inseamna, pe de 0 parte, ,,0 noua maniera de abordare a It'IIllIgici, printr-o revenire energica la Sfinta Scriptura - adica 0 I 1IIIl'entrare pe credinta ~i pe cuvintullui 1IIIH'nc~ti in lume,,4. Dumnezeu,,3 ~i, pe de d '[I parte, ,,0 noua viziune asupra societatii ~i a conduitei

In centrul perspectivei teologice a Reformei, se afla I h II Iiina predestinarii, a justificarii prin credinta: pentru Luther,
tII I/Iportul cu Dumnezeu, omul nu are decat credinta. Faptel e,

189.

Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1996, pag.

2 Apud, Femand Braudel, Gp. cit., pag. 54. 3Vezi, Femand Braudel, Gp. Cit., pag. 51-57. 4 Femand Braudel, Gp. cit., pag. 52.

/h/I/('/II. pag. 55. 'Iurc Lienhard, ,,1517: Luther i~i expune tezele la Wittenberg", in Antoine I IIllIpagnon, Jacques Seebacher, coord., Spiritul Europei, vol. 1 - Date i ,,"/'I Editura Polirorn, I~i, 2002. IIl/lIt'/I/. pag. 98. /hlll('l/l.

56

57

pelerinajele, ritualurile, indulgentele nu au nici un rol In mantuire. Dumnezeu acorda sau refuza mantuirea independent de faptele omului ("Dumnezeu ne salveaza Impotriva noastra"l). Faptele doar atesta autenticitatea credintei. Credinta presupune relatia personala cu Dumnezeu prin textul Scripturii ~i la aparitia ei au un rol esential predica ~i celebrarea sfintelor taine (reduse la doua: botezul ~i Imparta~ania). Credinta presupune valorizarea angajarii In cadrul familiei, al profesiei, al cetatii; profesia ~imunca sunt considerate vocatie data de Dumnezeu. Doctrina predestinarii a fost punctul de plecare al dezbaterilor teologice din epoca, precum ~i al unor interpretari de referinta date ulterior Reformei. De pilda, ea este motivul principal allndepartarii marelui umanist Erasmus din Rotterdam de Luther. Critic acerb al bisericii ~i clerului vremii, Erasmus II sustine initial pe reformator, dar umanismul sau llimpiedica sa renunte la credinta In "liberul arbitru", la convingerea ca omul, prin faptele sale, poate contribui la propria mantuire. Intr-o cu totul alta ordine de idei, putem aminti ca pentru sociologul Max Weber, doctrina predestinarii, este In centrul analizei raportului dintre "etica protestanta ~i spiritul capitalismului,,2. Disperarea pe care 0 da incertitudinea salvarii ~i imposibilitatea de a participa la propria mantuire conduc la refugiu In munca sistematica, la exercitarea cu daruire a profesiei ~ila speranta ca succesul In afaceri, prosperitatea cladita cu efort ~i austeritate
JeanDelumeau,Gp.cU.,pag. 165.

I"II II un semn al bunavointei divine. Aici se atla, potrivit lui

o

II Wcber,"elementulnerational"din conceptulde "vocatie",

, 1'1111.11 in edificiul rational al culturii capitaliste ~i In studiul pe , 'III o;ociologul german i-I dedica.

Reforma ca ,,0 noua viziune asupra societatii ~i a '.IIIdlillei omene~ti In lume" se Intemeiaza pe ideea ca 1IIIIII11ezeu lucreaza prin institutiile societatii. De aici, decurge 1IIIll'pcreaangajarii In plan social ~i politic ca ascultare fata de 1IIIIIIIIl'zeu ~i dragoste fata de aproape. Ea se coreleaza cu
institutiilor laice (politice, ~colare, juridice)

, I IIIIln autonomiei

'1\11de biserica (cerinta care, initial, se referea la suprimarea 1'11111111 papei asupra Imparatului), cu aspiratia organizarii I" .1'IH.:i i in cadru national, cu excluderea constrangerii din sfera , II'dlll\ci,cu cerinta ca tinerii - baieti ~i fete - din toate paturile
IIII 1.1

Ic sa urmeze~coalaelementaraetc.

Forma de pietate personala pe care 0 promoveaza 1'11IIImanu presupune doar libertatea individului de a citi ~i 11111'1 prcta Stanta Scriptura, dar ~i instrumente mai tehnice: 'p.leitatea de a citi ~i Intelege, cuno~tinte pe care sa se sprijine 11I11'kgerea, precum ~i desta~urarea cultului ~i existenta crtrtilor ,dlwoase (Biblia, Catehismul) Intr-o limba accesibila poporului. IIt lIecea, In Reforma, "religiosului Ii este ata~at culturalul"1: I'H'OCLIparea pentru traducerea Bibliei, organizarea ~colilor, III I1lia acordata pregatirii preotilor etc. "In teritoriile germanice care au trecut la protestantism, IIIIIlIagermana a Bibliei traduse de Luther I~i va pune cu atita
I\lan.: Lienhard, Gp. cU., pag. 111.

2 Vezi Max Weber, Etica pratestanta -ri spirUul capitalismului, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1993. 58

59

putere amprenta, incH, pina de curind, s-a putut vorbi de doua Germanii culturale, dupa apartenenta la una sau alta dintre confesiunile cre~tine"l. in sinteza principalelor direcpi in care s-a manifestat Reforma, Marc Lienhard subliniaza valorile specifice eticii protestante: importanta acordata muncii ~i angajarii in activitati pamante~ti, simtul binelui comun (angajarea in slujba celorlalti), ordine ~i disciplina (in secolul al XVI-lea, aproape totul era reglementat in viata comunitatilor protestante inclusiv, de pilda, numarul de invitati la 0 nunta), familia. Se considera ca, prin tezele lui Luther, prin cultivarea acestor valori, Reforma a "deschis calea spre lumea modema". "Relativizind Biserica institutionala ~i valorizind inainte de orice credinta personaIa, aceste teze au promovat individul ~i con~tiinta personala in fata autoritatii Bisericii ~i societatii. Zdruncinind cre~tinatatea medievala, a carei unitate se rupe, Luther deschide calea pluralismului religios, caracteristic Occidentului modem ~i contemporan. Acest pluralism va face posibila toleranta ~i va stimula critica. Pe de alta parte, daca demersul lui Luther a condus la intarirea statului, in special in Germania, unii mo~tenitori ai Reformei, din tarile anglo-saxone de pilda, vor promova mai mult separarea dintre Biserica ~i stat, laicitatea, libertatea individuala ~i chiar drepturile omului. Altfel spus, tezele lui Luther au avut ecouri diverse, in functie de 0 zona sau alta ~i de vremuri. Dar ele au contribuit in mod cert la

IlIlI1bareacursului european allucrurilor"l. Aprecieri asemanatoare cu privire la rolul Reformei in

III ,ll1lca valorilor Europei modeme gasim ~i la alp comentatori. t II Istoric contemporan al ideilor europene, Jacqueline Russ, al Reformei pomind de la "tema de la faptul ca Reforma cultiva lui identitate,,2. Traditia acestei I'PIl'lIHza rolul modemizator 1IIIIIvidualitatii faptuitoare",
1IIIIIa

omeneasca distincta de ceilalp, individul independent ~i

secolului al al

1lIlllIlIom, legat de propria

1"I..pcctive este mult mai veche. La inceputul

.. I\ Ica, celebrul istoric francez Franyois Guizot nota: "Ea (Reforma) a fost un mare elan de libertate
,
11111

PlIlIlIlui uman, 0 noua nevoie de a gandi, de a judeca tiber, pe

propriu, doar cu faptele sale, faptele ~i ideile pe care pina '1111111 Europa Ie primea sau era obligata sa Ie primeasca din 111111111 c autoritatii. Este 0 mare incercare de eliberare a gindirii
IIIIIIIIIC; ~i, ca sa spunem lucrurilor pe nume, 0 revolta a spiritului 11111,111 impotriva puterii absolute in ordinea spirituala. [...] IIII~lale foarte energica, 0 imperioasa nevoie de progres,,3. in judecarea rolului modemizator 11I1\'lIliileinitiatorului mi~carii ~i multe al Reformei exista ~i dintre consecintele IHI mai prudente care, de regula semnaleaza distanta dintre 1I1...tcia. Una dintre ele este a lui Lucien Febvre, important 1IIIIIIefrancez de secol XX, biograf allui Luther, care noteaza:
'/I,,!t'/II. pag. J J3.

lilLqucline Russ, Aventura gindirii europene, Institutul European, I~i, Illfl) pag.98. I lan<;ois Guizot, Istoria civiliza,tiei in Europa, Editura Humanitas,
111Il1I'1.:~IL 2000, pag, 222-223.

1Ibidem.

60

61

"Luther, unul dintre parintii lumii moderne. Francezii folosesc cu draga inima aceasta formula, sau altele asemanatoare, cu aceea~i rezonanta. Daca yom nota cu scrupulozitate cat de involuntara a fost aceasta paternitate, cat de putin au fost realizate dorintele parintelui de catre copilul nedorit, 0 putem retranscrie, daca vreti, ~ine-o putem asuma"l. La randul sau, Fernand Braudel reia problema locului Reformei in dinamica lumii europene din perspectiva influentelor reciproce ~i a interdependentelor care se manifesta in interiorul unei civilizatii. "Ca intotdeauna, este dificil a discerne cauzele ~i efectele ~i a spune daca protestantismul, revenind la sursele sale spirituale ~i la analiza libera a Scripturilor, a impins Europa pe calea unei independente spirituale, sau daca, dimpotriva, evolutia protestantismului insu~i nu tine de evolutia generaIa a gandirii filozofice ~i ~tiintifice din Europa. ~i una ~i alta pot fi adevarate, intr-un joc de influente reciproce,,2. ~i daca in pozitiile prezentate mai sus este vorba de nuantari ale ideii referitoare la rolul modernizator al Reformei, printre aforismele lui Friedrich Nietzsche se afla 0 condamnare radicala a mi~cariiinitiate de Luther: "Rena~terea italiana continea virtual toate fortele pozitive carora se datore~te civilizatia intelectuala moderna [...] Reforma germana a venit ca 0 protestare energica a unor spirite
I

11I,'polate, insatiabile de ideile evului mediu ~i care, in loc sa se hili IIIl\ cum s-ar fi cuvenit, de indiciile descompunerii sale ~i
tli ullei vieti religioase din ce in ce mai superficiale ~i mai Cu energia ~i cu , h'IIIC, au resimtit 0 mare nemultumire.

IIIIIlpiliinarea lor septentrional a, ei au aruncat omenirea inapoi, .111 1\lIIIS cu forta Contrareforma, adica un cre~tinism catolic de "'I1i1Ii11C legitima, insotit de toate violentele unei stari de asediu.
II

1111 Intirziat cu doua sau trei secole de~teptarea ~i domnia

poate pentru totdeauna imposibila

IIIlilt-lor. Ei au facut
I I

Iliiopirea cugetarii antice cu cugetarea moderna"l.

IIlItI'ureforma

Contrareforma

reprezinta "raspunsul"

Bisericii catolice

II I{d'orma ~i, la fel cu aceasta, este 0 mi~care europeana. S-a 11I'Ildcrat,pe buna dreptate, ca raspunsul catolicismului a venit , II Ililarziere ~i cu dificultate. Conciliul din Trento dezbate pe p11l11ll'S1I1 multor ani (1545-1563) masurile care ar putea apara III1 11'~lIceripopulatiile atinse de spiritul schimbarii. Protestantii
11111

dcclarati definitiv eretici ~i se intare~te convingerea ca

pi 111111mantuire "lucreaza" credinta ~i fapta. Se hotara~te

1I1I1I\llIcrea formelor traditionale de pietate, iar limba latina 1111lilliC limba de cult. Se Intocme~te un index al autorilor ~i ,\1\1101 prohibite. In acela~i timp insa, se decide ~i asupra unor 1111 '11" de actiune inspirate de protestantism: pregatirea mai I 11I1'lliidi a preotilor, sporirea importantei predicii, catehizarea
III IIIUS<'l.

LucienFebvre,Martin Luther,un destin,Editura Corint,Bucure~ti,2001,

'I,"d !\ ndrei Otetea, Renoterea i Reforma, Editura ~tiintifica, Bucure~ti, I 'It/I pag.278. 62
63

rag. 212. Fernand Braudel, Gp. eit., pag. 55.

Ordinul dilugaresc al iezuitilor (Compania lui Iisus), fondat la Paris, in 1540, de Ignatiu de Loyola, se dovede~te "instrumentul" cel mai eficient pentru implinirea acestor masuri. Devotamentul iezuitilor fata de catolicism, disciplina lor, ca ~i calitaple de buni propagandi~ti ii fac deosebit de eficienti. Italia ~i Spania raman practic neatinse de erezie. Biserica catolica i~i intare~te pozitiile in cea mai mare parte a Frantei, in sudul Germaniei, in Europa Centrala. Reforma ~i Contrareforma au determinat 0 sciziune profunda a lumii occidentale, in zorii modernitatii. Concomitent, cele doua mi~cari au produs transformari in interiorul fiedirei socieHiti. Dincolo de consecintele dramatice ale razboaielor religioase, de dimensiunea spirituala a confruntarii teologice, s-a desta~urat, treptat, mai ales, in a doua parte a secolului al XVI-lea ~i in secolul al XVll-Iea, un proces de impunere a normelor Bisericii catolice sau protestante in mediul rural, in care cuno~tintele,reprezentarile ~ipracticile religioase aveau un conpnut vag conturat sau chiar contineau inca elemente pagane. (Preopi din Galicia, de pilda, considerau taranii din zona "ni~te indieni", iar predicatorii din epoca aduc ~i ei marturii despre putinatatea reprezentarilor corecte cu privire la cre~tinism1). Amploarea procesului a fost remarcabila, indit un comentator contemporan, poate cu 0 anume supralicitare a conceptelor utilizate astazi, dar nu tara argumente, vorbe~te despre 0 adevarata aculturatie interna, despre 0 veritabila "represiune a
]

IIlImiloralternative" (cele rustice), despre impunerea normelor 11\"W)riilor dominantel.

Vezi Manuel Moran ~i Jose Andres-Gallego, "Predicatorul", in Rosario

, 'I

.Ioscp Fontana, Europa fn Jato oglinzii, Editura Polirom, I~i, 2003,

Villari, coord., Omu/ Baroe, Editura Polirom, I~i 2000.

1',11' '1'1. Ion.

64

65

Principalele tendinte in cultura secolului al XVII-lea. Formarea spiritului ~tiintific modern. Rationalismul ,
Caracterizare generali a epocii. Contradictii1eunei perioade de tranzitie spre modernitate Orice perspectiva asupra unor perioade Indelungate din istoria culturii ne pune In fata unor tendinte diverse, nu odatii contradictorii, greu de cuprins Intr-o prezentare unitara. Secolul al XVII-lea, nu doar ca nu face exceptie de la aceasta regula, ci o ilustreaza parca mai bine dedit oricare altul. Multitudinea ~i varietatea directiilor In care au evoluat viata social-politica ~i cultura In aceasta epoca 11fac pe Paul Hazard, unul dintre foarte bunii ei cunoscatori, sa considere ca perioada este "atlt de densa ~iIncarcata Indt pare confuza"l. Cel care depa~e~teaceasta prima impresie descopera Insa 0 perioada fertila, "productiva", importanta pentru progresul modernitatii, pentru cultivarea valorilor afirmate deja In Rena~tere. Dintr-o asemenea perspectiva, Paul Hazard vorbe~te despre "ace~ti ani grei, ace~tiani cinstiti ~iplini de truda,,2ai secolului al XVII-lea, care pot fi considerati "0 a doua Rena~tere". Este Insa 0 "Rena~tere" cu 0 "psihologie a nelini~tii",lipsita de dimensiunea bucuriei, amt de importanta pentru oamenii secolelor XV- XVI.
1

Hni mai severi, mai aspri, parca mai dezabuzap: 0 I', '"I'~lcre tara Rabelais, 0 Rena~tere rara bucurie"l, avea sa '1'"11,1 ~(lnditorulfrancez. ~i parca, pentru a-i da dreptate, diteva .1'11'1111 mai Hirziu, un alt bun cunoscator al epocii, Rosario
111111

, 111.111, propune 0 sinteza a tendintelor ce au marcat-o eel mai IHlh'lllI<':: "Coabitarea dintre traditionalism ~i cautarea noului, ,1111111. conservatorism ~i revolta, dintre iubirea de adevar ~i ,1111111 disimularii, dintre Intelepciune ~i nebunie, dintre
.'II '1IlIlism ~i misticism, IIllh'lllate ~i consumism,
,

dintre superstitie

~i ratiune, dintre

dintre afi~area dreptului natural ~i

:dlarca puterii absolute reprezinm un fenomen pentru care pot

II I\,)'IIICexemple nenumarate In cultura ~i In realitatea lumii

1I:IIIIl'l',,2,

Prin caracterizare7 facuta de Villari suntem deja "In 1'''..1 1<1''uneia dintre denumirile generice date secolului al \ 11..lea: "lumea baroca". Optiunea pentru utilizarea acestei 11I1,Iwne pentru a prezenta concis un secol (de fapt, 0 perioada 1\111 lunga, care se Intinde din ultimele decenii ale secolului al \ I lea ~i pana la Inceputul secolului al XVITI-lea, cu variatii It I.. () zona a Europei la alta ~i chiar a lumii, pentru ca barocul ,I (''''linde, odata cu dominatia europeana, ~i In alte zone ale lohlllui, mai ales, In America Latina, unde este "exportat" de '1"llIioli~i portughezi) are 0 dubla motivatie: In primul rand, este vorba despre succesul pe care 11
I

IIlIoa~te stilul baroc In lumea catolica. Acesta este stilul impus

'''It/I'I/1, Ilo'iario Villari, Omul barae, Editura Polirom, Ia~i, 2000, pag.9.

Paul Hazard, Criza eontiinlei europene, Editura Univers, Bucure~ti, 1973,

rag. 451. Ibidem, pag. 448. 66

67

,
de Contrareforma, de Conciliul de la Trento (1545-1563); este silul "Romei triumfatoare", al bisericii catolice care i~i afirma "grandoarea ~i maretia". El va cuprinde insa ~i lumea aristocratica a vremii ~i chiar pe cea burgheza (creatia lui Rembrandteste considerata 0 ilustrare 'a unei atare aprecieri), fiind de regasit in artele plastice, in urbanism, In teatru, in scenografia serbarilor. Diversele ipostaze ale barocului au in comun "logica teatrului ~i a sarbatorii", "dorinta de a provoca emotie", "vointa de a convinge prin seductia simturilor"l. Este vorba despre 0 am "eminamente dramatica, opunfmd claritatii ~i rationalitatii Rena~terii un dinamism ireductibil, animat de linii curbe ~i oblice, de torsiuni spectaculoase,jocuri teatrale ~i de tot ceea ce poate provoca surpriza ~i admiratie,,2..Acest mod de a sustine intentia de supunere a credinciosului prin stimularea emotiei este evident opus austeritatii ~i rationalitatii cultivate de bisericile protestante. - in al doilea rand, pentru ca barocul artistic (bine delimitat in timp sau atemporal, a~a cum 11define~te Heinrich W6lffiin3) poate fi caracterizat prin termeni precum dramatism, dinamism, tensiune, teatralitate etc., cercetatori din secolul XX au considerat foarte sugestiva utilizarea numelui acestui stil artistic pentru a denumi ansamblul epocii. Astfel, Rosario Villari consemneaza transgresarea conotatiei initiale a termenului:
1 Jacec Debicki, Jean-Franyois Favre, Dietrich Grunewald, Antonio Filipe Pimentel, Istoria artei, Editura RAO, Bucure~ti, 1998, pag. 149. 2Ibidem, pag. 150. 3 Vezi Heinrich Wolfflin, Principii fundamentale ale istoriei artei, Editl.lra Meridiane, Bl.lcure~ti,1968. 68

"Stranietate ~i noutate, contradictie, revolta, uluire, bizarerie, maretie: indicatii la jumatatea drumului dintre un concept stilistic oarecum aproximativ ~iincercarea de a oferi 0 conotatie generala a unei epoci istorice, a statului, a politicii, a intregii realitati colective ~i individuale dintr-o perioada determinata a istoriei europene"l. Optiunea pentru denumirea secolului al XVII-lea ca "secolul barocului" ne pune in fata uneia dintre principalele contradictii ale epocii: aceea dintre stilurile baroc ~i clasic, dintre expresii artistice ~i, mai general, culturale dominate de tendinte divergente. De pilda, pentru Heinrich W6lfflin, care analizeaza artele plastice, lumea barocului este lumea "picturalului", a "reprezentiirii in profunzime", a "formei deschise", a "multiplicitatii" ~ia "neclaritiitii", in timp ce, lumea clasicismului este una a "linearului", a "reprezentiirii plane", a "formei inchise", a "unitatii" ~i a "claritatii". Ambele directii majore de expresie se regasesc in secolul al XVII-lea, dar cu ponderi diferite in funcpe de zona sau domeniu de creatie. Italia este, in aceasta epoca, baroca prin excelenta. Dupa Conciliu%in TrentoJcreatorii italieni renunta la solutiile de tip renascentist, apar numeroase monumente in noul stil, in majoritatea ora~elor, iar unele dintre acestea, cum este ora~ul Lecce, considerat "Florenta barocului", devin puncte de iradiere a spiritului Contrareformei. La randul lor, Spania, Germania de sud, parp importante din Cehia, Slovacia, Ungaria adopa stilul baroc. in acela~i timp, Franta este dominata de
I

Rosario Villari, op.cU.,pag.8. 69

clasicism: ca ~i slujitorii barocului, ~i creatorii sai cauta maretia, dar considera ca aceasta poate fi slujita cel mai bine de echilibrul ansamblului, de armonia propoqiilor, de ordinea motivelor decorative. Dintr-o alta perspectiva, s-ar putea distinge Intre artele plastice, In zona carora au influenta maxima solutiile de tip baroc)~idomeniulliterar, calauzit, In principal, de regulile clasicismului ("paradoxul unei limbi clasice ~i al unei arte baroce"l despre care vorbe~te Pierre Chaunu). Fara a intra In amanunte ce tin de istoria artelor, precizam doar ca toate aceste distinctii sunt relative ~i ca se poate oferi cu u~urinta un contraexemplu la oricare dintre caracterizarile facute. Imbinarea barocului ~i clasicismului In cultura secolului al XVII-lea fac din denumirea acestuia 0 problema de perspectiva ~i de optiune. A~a se face ca italianul Rosario Villari da titlul Omul baroc (L 'uomo barocco, 1991) unui volum pe care II coordoneaza ~i care reune~te prezentarea principalelor roluri sociale din secolul al XVII-lea (omul de stat, soldatul, financiarul, secretarul, rebelul, predicatorul, misionarul, caluganta, vrajitoarea, omul de ~tiinta, artistul, burghezul), In timp ce istoricul francez Pierre Chaunu I~i intituleaza sinteza asupra viepi economice, social-politice ~i culturale din acela~i timp Civiliza!ia Europei clasice (La civilisation de I 'Europe classique, 1966). Raporturile dintre baroc ~i clasicism nu reprezinta singura confruntare de tendinte opuse din cultura secolului al
1

XVII-lea. Lor Ii se adauga multe altele, dintre care amintim: confruntarea a doua curente filosofice care dau solutii. opuse problemelor gnoseologice, aduse In prim-planul meditatiei de progresele cunoa~terii ce au dus la na~terea ~tiintei moderne: empiri~tii, reprezentap de Francis Bacon (1561-1626), Thomas Hobbes (1588-1678), John Locke (1632-1704), considera, In principal, ca orice cunoa~tere deriva din experienta sau dintr-o teoretizare corecta a acesteia; rationali~tii, ganditori precum Rene Descartes (1596-1650), Baruch Spinoza (1632-1677), Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716), vad In ratiune singurul izvor ~i criteriu al cunoa~terii adevarate, afirma existenta cuno~tintelor Innascute, posibilitatea cunoa~terii a priori. De~i raporturile dintre cele doua curente sunt mai complexe ~idelimitarile mai putin nete decat In enuntul anterior, ramanand In zona simplificanlor, am putea sugera diferenta dintre cele doua orientari amintind formule invocate frecvent. Pentru 1. Locke, intelectul este lipsit de orice cuno~tinte Innascute sau intuitive; Inainte de experienta, el este 0 tabula rasa. In schimb, G. W. Leibniz sugereaza ca intelectul are propriile structuri anterioare experientei (a priori) In formula Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu nisi ipse intellectus ("nimic nu este In intelect Inainte de a fi fost In simturi, In afara de intelectuIInsu~i"). - dubla confruntare a tendintelor noi din cunoa~tere cu atitudinile traditionale din cercetarea lumii ~i eu structurile sociale ale vremii. In secolul al XVII-lea, ganditori precum Galileo Galilei (1564-1642), Johannes Kepler (1571-1630),

Pierre Chaunu, Civiliza,tiaEuropei clasice, Editura Meridiane, Bucure$ti,

1989, vol. 1, pag. 21.

70

71

Rene Descartes (1596-1650), Isaac Newton (1642-1727), prin cercetari in domeniile astronomiei, fizicii, matematicii, pun bazele ~tiintei modeme, intr-o epodi in care persista, inclusiv printre preocuparile acestor mari novatori, alchimia, magia, fizica de tip aristotelic. (Sunt bine cunoscute preocuparile de alchimist ale lui Newton; protectorul lui Kepler a fost, timp indelungat, imparatul Rudolf al II-lea de Habsburg, supranumit "imparatul alchimi~tilor:'iar mamei sale i s-a intentat un proces in care era acuzata de vrajitorie ~i exemplele de asocieri ce astazi par ciudate pot continua). In ceea ce prive~te raportul dintre cunoa~tere ~i structurile sociale din secolul al XVII-lea, s-a remarcat faptul ca "in interiorul unei societati de ierarhie ~i de echilibru, se produce cea mai mare dintre revolutiile intelectuale"l. La randullor, oamenii de ~tiinta din epoca, ace~ti "constructori ai lumii moderne" cum ii nume~te Pierre Chaunu, s-au manifestat ca ni~te conformi~ti in plan social. "Ace~ti revolutionari ai spiritului sint conservatori in ordinea sociala, ace~ti sfarlmatori de bolte stelare sint supu~i blinzi, temeritatea lor este posibila cu acest pret. Ei au optat pentru ceea ce este esential,,2,avea sa spuna Pierre Chaunu. Nu doar cultura, ci ~i societatea vremii cunoa~te contradictii profunde: - Biserica cre~tinadin vestul ~i centrol Europei este definitiv scindata intre catolici ~i protestanti. In prima jumatate a secolului al XVIT-Iea, sciziunea cunoa~te forma brutala a
1Pierre Chaunu, op. cit., vol. 2, pag. 94. 2Ibidem, pag. 101.
72

razboiului (Razboiul de Treizeci de Ani). Abia Pacea Westphalica (1648) pune capat confruntarii armate ~i consacra' cerinta recunoa~terii ~i acceptarii reciproce a statelor catolice ~i protestante. De~i intoleranta religioasa este inca puternica, acum incepe experienta pluralismului religios ~i a spiritului tolerant, care va sta la temelia liberalismului de secol XIX ~ixx. - Se acutizeaza 0 serie de conflicte sociale (criza economica, crize politice, revolte ale celor defavorizati, conflicte intre aristocrati ~i burghezi ~i, mai ales, revolupa engleza) care rigidizeaza structurile de putere. Ca urmare, se impun modele riguroase ale tipurilor sociale, criterii fixe de apreciere ~i interpretare. - Se impun noi tendinte politice de sens contrar. In Franta se instituie monarhia absoluta, ilustrata emblematic de modul in care Ludovic al XIV-lea (rege intreI643-1715) identifica statuI cu persoana sa (DEtat c>est moi). In secolul al XVII-lea, monarhia absoluta este 0 structura noua (care va deveni "Vechiul Regim" din perspectiva Revolupei de la 1789) pentru ca diminueaza in mod semnificativ puterea locala a structurilor feudale, slujindu-se de un aparat administrativ centralizat ~i impunand legea in mod unitar pe intreg teritoriul. Anglia, devine, dupa 1689, cand este adoptata Legea drepturilor (Bill of Rights), 0 monarhie moderaHi bazata pe 0 constitutie care "nu este nimic altceva decit un ~ir de raspunsuri pragmatice la probleme care s-au pus intr-un moment sau altul al istoriei"l, dar
1 Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, Institutul European, I~i, 1998, vol. 3, pag.267. 73 "

care afirma cu claritate trei principii fundamentale: "garantarea libertatilor individuale ale cetatenilor britanici, limitarea , , autoritatii regale prin existenta unui Parlament ~i caracterul fundamental protestant al statului"l. Se realizeaza astfel un tip de guvernare pe care istoricii 0 vad concomitent ca rezultat al evolupei specifice a vietii politice engleze incepand cu secolul al XIII-lea (Magna Charta Libertatum, 1215) ~i ca prima forma a structurilor statale moderne, bazate pe constitutie, pe garantarea drepturilor indivizilor ~i limitarea puterilor in stat. Atat absolutismul monarhic francez cat ~i monarhia engleza conduc, in epoca, la cristalizarea unei "civilizapi a statului", definitorie pentru lumea moderna. Intr-o asemenea civilizatie, statuI "inseamna marea institutie, un factor incomparabil de ordine"2. o lume dura, complexa, contradictorie cum se contureaza secolul al XVII-lea a generat 0 viziune dramatica ~i conflictuala a oamenilor asupra vremii lor, pe care 0 numeau "veac de fier", "mundus furiosuS,,3. Con~tiinta dramatica este prezenta in cronicile timpului, in predicile religioase, trecand bariera gandirii elitelor ~i ajungand la nivelul con~tiintei comune. Aceasta cu atat mai mult. cu cat in epoca pot fi plasate inceputurile propagandei politice de masa. Apar jurnale (primele, in Olanda - 1605, in Anglia - 1622, la Paris - 1631, la Florenta - 1636 etc.), pamflete, foi volante, manifeste legate de "exigenta de a conferi 0 legitimitate politica, morala ~i ideatica
1 Ibidem.

exercWirii unei puteri ce se afla in curs de ramificare in societate, tinzind sa rastoarne, intre anumite limite, uneleparticularitati ~i structuri traditionale, sau, dimpotriva, se na~tea din necesitatea de a justifica rezistenta ~i opozitia"l. Rosario Villari atrage atentia asupra necesitatii de a distinge, in masura in care datele concrete 0 permit, intre realitatile efective ~i imaginea de sine a epocii, dominata de dramatism ~iimpusa prin scrieri atat contemporanilor, cat ~i celor de mai tarziu. Dincolo de razboaie, de crize ~i conflicte, dintre toate evenimentele secolului al XVll-Iea, eel care a marcat eel mai puternic epoca ~i a tulburat eel mai tare con~tiinte1e a fost na~terea ~tiinteimoderne. Aparitia ~tiintei moderne Pierre Chaunu a~aza aparitia ~tiintei moderne miracolul anilor 1620 - intr-o suita de trei mari perioade de transformari profunde care au marcat, in plan mental ~i cultural, lumea europeana: secolul VI l.H. (esential pentru constituirea spiritualitatii grece~ti), na~terea ~tiintei moderne, in secolul al XVII-lea (perioada care incepe cu formularea legilor lui Kepler - 1609, 1619 - ~i se incheie cu descoperirea calculului infinitezimal [Liebniz] ~i cu publicarea lucrarii lui Newton Philosophiae Naturalis Principia Mathematica - 1687) ~i inceputul secolului XX (descoperirea cuantelor de ditre Max Planck, cele doua formulari ale teoriei relativitatii de Einstein, mecanica ondulatorie a lui Louis de Broglie). Formulele prin
1 Ibidem, pag. 10.

2Pierre Chaunl!, op. cit., vol. 1, pag. 27. 3Rosario Villari, op. cit., pag. 8.
74

75

care istoricul francez precizeaza lnsemnatatea celor petrecute In planul cun6a~terii, In secolul al XVll-Iea, sunt dintre cele mai sugestive: "Expansiunea planetara a lumii mediteraniene, In secolul al XVI-lea, este 0 bagatela daca 0 a~ezam alaturi de revolutia care debuteaza catre anii 1620,,1 sau "Restul, comparat cu asemenea densimti de evenimente, nu reprezinm dedt popularizare ~i literatura,,2. Un alt comentator, filosoful francez Luc Ferry, urmand viziunea lui Alexandre Koyre, unul dintre cei mai importanti istorici ai ~tiintei din secolul XX, extinde perioada revolutionara de la lnceputul erei moderne, luand In calcul ~i descoperirea heliocentrismului de catre Copernic, la mijlocul secolului al XVI-lea, ~i Ii fixeaza un loc unic In istoria culturii europene moderne ~icontemporane. "[...] In mai pupn de un secol ~ijumatate,Jn Europa s-a petrecut 0 revolutie ~tiintifica fara precedent In istoria umanitatii. Dupa cuno~tintele mele, spune autorul, nicio alta civilizatie n-a cunoscut 0 ruptura atat de profunda In cultura sa. [...] aceasta rasturnare moderna se lntinde, In mare de la momentul publicarii lucrarii lui Copernic Revolu{iile orbitelor cere~ti (1543) pana la aceea a cartii lui Newton, Pr7l:ipia mathematica (1687), trecand prin Principiile filosofiei a lui Descartes (1644) ~i prin aparitia tezelor lui Galilei din Raporturile dintre Piimdnt ~i Soare (1632). [...] ace~ti patru
1 Pierre

autori au marcat istoria gandirii cum nu 0 mai facuse nimic ~i nimeni lnaintea lor. Odata cu aceste lucrari, s-a nascut 0 noua era, In care, sub multe aspecte, traim Inca"1. Descoperirea faptului ca Soarele ~i nu Pamantul este In centrul Universului nostru, ca Pamantul se mi~ca, ca ~i alte planete In jurul Soarelui, pe 0 orbim eliptica, enuntarea (chiar daca cu rezerve) a ideii infinitapi lumii, postularea caracterului omogen al universului, formularea legilor mi~carii mecanice a corpurilor, legea gravitatiei etc. stau la baza noii viziuni asupra lumii. Pana la impunerea acesteia, reprezentarea asupra universului era dominata de fizica aristotelica (0 "fizica calitativista"), potrivit careia universul ar fi 0 lume lnchisa, perfect ordonata ~i ierarhizata, 0 lume geocentrica ~i antropocentrica. (pamantul ~i, implicit, omul, se situeaza In centrul acestei lumi ~i se considera ca celelalte corpuri cere~ti s-ar roti In jurul lor.) Discursul ~tiintific era dominat de contemplarea acestui univers ~i de evidentierea unor calitati ale lui (armonie, perfectiune, echilibru etc.), precum ~i de descoperirea sensului sau. Aceasta viziune asupra universului fusese adoptata ~i de cre~tinism, iar reticenta reprezentantilor bisericii fata de imaginea asupra lumii care rezulta din demersul savantilor din secolul al XVll-lea va fi una dintre cauzele secularizarii ce define~te era moderna. Noua imagine, construita In secolul al XVll-lea, ne prezinta un univers infinit, descentralizat, lipsit de armonie, rara
1

Chaunu, op. cU.,vol. 2, pag. 95.

pag. 99.

2 Ibidem,

Luc Feny, invafa sa traie~ti, Editura Curtea Veche, Bucure~ti, 2007, pp. 107-108.

76

77

o ordine prestabilita, omogen (caracterizat de acelea~i legi pretutindeni), in care Piimantul este un corp ceresc printre altele. Alexandre Koyre sintetizeaza astfel schimbarile care au generat 0 noua paradigma ~tiintifica in secolul al XVII-lea: "Acestea ar putea fi reduse la doua elemente principale, de altfel strins legate intre ele, anume distrugerea cosmosului ~i geometrizarea spatiului, adica a) distrugerea lumii concepute ca

un intreg finit ~i bine ordonat - in care structura spatiala

intruchipa 0 ierarhie a valorii ~i perfectiunii, lume in care deasupra Pamintului greu ~i opac, centru al regiunii sublunare a schimbarii ~i descompunerii, se inaItau sferele cere~ti ale

a~trilorimponderabili,necoruptibili~i lumino~i- ~i inlocuirea

acesteia cu un univers indefinit, chiar infinit, care nu mai comporta nici 0 ierarhie naturala ~i este unit doar de identitatea legilor ce il guverneaza in toate partile sale, ca ~i de cea a

componentelor sale ultime situate, toate, la - acela~i nivel

ontologie: ~i b) inlocuirea conceptiei aristotelice a spatiului, ansamblu diferentiat de locuri intramundane, cu cea a spatiului din geometria euclidiana - extensiune omogena ~i in mod necesar infinita - considerat de-acum ca identic, in structura lui, cu spatiul real al universului. Ceea ce a implicat, la rindu-i, respingerea de catre gindirea ~tiintifica a tuturor consideratiilor bazate pe notiunile de valoare, perfectiune, armonie sau scop ~i, in cele din urma, devalorizarea completa a Fiintei, divoqul total dintre lumea valorilor ~ilumea faptelor',l.
1 Alexandre Koyre, De fa fumea inchisii fa universuf infinit, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1997, pp. 6-7.

A~a cum precizeaza Alexandre Koyre, din studiu "noului univers" sunt excluse referirile la calitati (perfectiune, armonie). sau la concepte specifice vietii umane (sens, semnificatie). Experienta ~i ratiunea sunt sursele cunoa~terii adeviirate, ale descoperirii legilor care guverneaza universul, iar matematica, prin precizia ~i obiectivitatea ei, instrumentul principal. Noile cerinte in cercetarea universului pot fi reduse, in esenta, la: - inlocuirea contemplatiei cu 0 atitudine activa, cu "0 activitate care consta in corelarea fenomenelor in aafel, incat ele sa se inl{m!uie i sa se explice unele prin altele ,,1, ceea ce reprezinta metoda experimentala, metoda fundamentala a ~tiintei moderne; - "principiul obiectivitatii" care presupune 0 separare a subiectului gnoseologic (omul ca fiinta cunoscatoare, care este privit, in aceasta ipostaza, ca 0 "con~tiinta in genere", 0 ratiune desprinsa de contingente) de subiectul axiologic (omul cu preferinte, oPtiuni, determinari generate de contextele sociale ~i culturale). Este principiul care guverneaza intreaga ~tiinta moderna, care ii garanteaza valoarea de adevar. Alaturi de alte cateva norme, principiul obiectivitatii define~te ceea ce se nume~te ~tiinta pana in zilele noastre ~i peste tot in lume. in acest sens, Paolo Rossi, un important cercetator contemporan al ~tiinteimoderne, afirma: "Exista, de asemenea, un sistem de norme sau un etos ~tiintific, impiirta~it de toti membrii comunitatilor ~tiintifice ~i care este (intr-o masura istoric variabila) independent de limbi,
1

Luc Ferry, op. cit., pag. 114.

78

79

ca ~i de crezurile politice ~i religioase. Faptul di aceste norme sint uneori IndUcate (cum subliniaza cu satisfactie criticii ~i adversarii ~tiintei)nu Ie Impiedica nici sa existe cu adevarat, nici sa fie operante la scara larga. Mai cu seama, nu Impiedica marea majoritate a savantilor sa reactioneze dur In fata oricarei negari sau repuneri in discupe. Printre normele acceptate se numara aceea a independentei adevarurilor ~tiintifice fata de orice criteriu rasial, politic ori religios - sau, in orice caz, "exterior" ~tiintei -, aceea care limiteaza proprietatea intelectuala a unei descoperiri (care, 0 data efectuata, apart:ine tuturor) la recunoa~terea ei publica ~i, in sfir~it, aceea a unui "scepticism sistematic", a unei vointe de verificare ~i a unei disponibilitati corespunzatoare la verificare, care impun ca toate ipotezele avansate ~i toate rezultatele obtinute sa fie supuse unei examinari continue, neinhibate ~ipublice"l. In timp, principiul obiectivitatii, definitoriu pentru intelegerea ~tiintei moderne, precum ~i a atitudinii specifice

ganditori precum Claude Levi-Strauss, Jacques Lacan, Louis Althusser - a supralicitat tendinta de a efectua, in aceste' domenii, generalizari de tipul legilor, de a reduce diversitatea realitatii la structuri abstracte, obiective, ajungand, pe aceasta cale, sa excluda din lumea cercetata ceea ce 0 define~te: subiectul uman. La randul lor, cercetari din fizica microparticulelor conduc la construirea unui model sarac ~i ciudat al realitatii ce ~i-a gasit 0 descriere sugestiva in formula "un nimic microfizic contempla un alt nimic intru totul asemanator sie~i"\ iar explicatia acestei situatii consta in "autoexcluderea subiectului cunoscator din realitatea supusa observapei ~tiintifice,pe temeiul principiului obiectivarii"2. Excesele in aplicarea principiului obiectivitapi au devenit cu atat mai "vizibile" cu cat orientarea cercetarii la inceputul

secolului XX (teoria relativitatiia lui Albert Einstein - 1905, 1916 - relapile de nedeterminaresau incertitudinestabili te de Werner Heisenberg - 1927, in studiul mecanicii cuantice)
atragea atentia asupra imposibilitatii separarii absolute a subiectului cercetator de obiectul sau de studiu, in limitele conditiilor date. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, istoricii ~tiintei, sensibilizati de acest "mesaj", analizeaza discursul ~tiinpfic din diverse epoci ~i, ca urmare, descopera corespondente subtile intre demersul ~tiintific ~i ansamblul cultural in care acesta se insereaza, dintre om ~i pozitia sa in

omului de ~tiinta - ceea ce am putea numi "mentalitate

~tiintifica" - a determinat ~i determina numeroase discutii. Asffizi, ele sunt legate, pe de 0 parte, de excesele in aplicarea acestui principiu, iar pe de alta parte, de evolutia ~tiintei ~i a cercetarii discursului acesteia. In dorinta de a asigura 0 tratare dit mai riguroasa a culturii ~i a istoriei, structuralismul - "mi~care intelectuala" foarte influenta la mijlocul secolului XX, reprezentata de
1 Paolo Rossi, "Omul de ~tiinta", in Rosario Villari, coord., Omul baroe, Editura Polirom, I~i, 2000, pag.283. 80

Mihai Dinu, Chrol1osophia, Editura Fundatiei Culturale Ron1fu1e,Bucure~ti,

2002, pag. 12. 2Ibidem, pag. 13. 81

..

lume. in acest fel, se relativizeaza principiul obiectivitatii. in incheierea unui studiu asupra "metamorfozelor" ~tiintei din zorii modernitatii pana in a doua jumatate a secolului XX, Ilya Prigogine ~iIsabelle Stengers notau: "Mulffivreme obiectivitatea ~tiintifica a fost definita prin absenta referirii la observator. De acum inainte ea este definita printr-o referinta ce nu poate fi depa~ita din punct de vedere uman [...] Multa vreme definita prin cautarea unui punct de vedere de zbor absolut, ~tiinta noastra apare in cele din urma ca o ~tiinta centrata, descrierile pe care ni Ie ofera sint situate, exprima situatia noastra in cadrullumii fizice,,1. in contradictie cu nuantari precum cea prezentata mai sus se af1a tendinte din postmodernismul contemporan care contesta orice posibilitate a cunoa~terii obiective. Ele i~i au originea in conceptia numita perspectivism, dezvoltata de

Fr. Nietzsche, in a doua jumatate a secolului- al XIX-lea.

Perspectivismul reprezinffi "punctul de vedere potrivit caruia lumea exterioara este interpretata intotdeauna prin prisma unor sisteme alternative de concepte ~i credinte ~i ca nu exista nici un criteriu independent ~i cu autoritate in raport cu care sa se poata spune ca unul din aceste sisteme este mai valabil decit un altul,,2. Revenind in epoca aparitiei ~tiintei moderne, trebuie sa precizam ca descoperirile ~tiintifice din secolele XVI-XVII
1

constituiau preocuparea elitei intelectuale, ca tot ceea ce tine, oridind ~i oriunde, de domeniul ~tiintei. Printre savantii vremii, ele au produs, concomitent cu interesul ~i dezbaterile fire~ti, indoieli, scepticism, rezerve, chiar "stupefactie". Abia in secolul urmator, va fi total acceptata ~i se va generaliza noua paradigma ~tiintifica,denumita frecvent "paradigma Galilei-Newton". Pentru ca descoperirile ~tiintifice impuneau, prin obiectul ~i amploarea noutatii lor, modificarea radicala a reprezentarii lumii ~ia locului omului in lume, s-a insffipanit 0 mare nelini~te ce s-a propagat in cercuri tot mai largi, contribuind la sporirea dramatismului epocii. Cei care se percepeau pana atunci ca fiind in centrul universului se descopera dintr-o data la marginea lui, ceea ce genereaza 0 con~tiinta tragica. in acest sens sunt emblematice versurile citate de Alexandre Koyre din John Donne (1573-1631), teolog ~i poet englez: Noua filozofie face ca totul sa fie nesigur, Elementul foc s-a stins complet; Pierdut e soarele, pierdut pamintul; ~inimeni azi Nu ne mai poate spune unde sa-l cautam. Oamenii marturisesc deschis ca lumea asta s-a sfir~it Cind pe Planete ~ipe Firmament Ei cauta atita noutate; ~ivad apoi ca aceasta S-a dizolvat din nou in atomi Totul e imbucatatit, a disparut orice coerenta; Nu mai exista raporturi juste, totul e discordant.1
1 Jolm Donne, "Anatomy of the world", aplid Alexandre Koyre, op. cU., pag. 29-30.

II

Ilya Prigogine, Isabelle Stengers, NOllaalianfii, Editura Politica, Bucure~ti,

1984, pag. 410. 2 Antony Flew, Dicfionar de filozofie i logica, Editura Humanitas, Bucure!?ti, 1996, pag. 259.

82

83

Secolul al XVll-lea dimane in istoria cunoa~terii ~tiintifice, a parametrilor ei modemi ~i datorim faptului di acum apar, pentru rezolvarea anumitor probleme, colective de lucru ~i se trece de la problema cerceHirii ca 0 preocupare exclusiv personala a celor interesap ~i capabili la preocuparea colectivitatii pentru organizarea unui cadru propice dezbaterilor, pentru 0 anume sustinere a cercetarii. Asistam la inceputurile a ceea ce se nume~te institutionalizarea ~i profesionalizarea ~tiintei. Iau na~tere primele academii europene ~i primele publicatii ~tiintifice)cum ar fi: la Londra, Societatea Regala (Royal Society, 1662), iar la Paris, Jurnalul savanfilor (Journal des savants, 1665) ~i Academia de ~tiinte (Academie des Sciences, 1666). "Se constituie astfel institutii care dau activimtii ~tiintifice cadre colective solide. Cercetatorii lucreaza din ce in ce mai mult in echipe. Apar comisii avind ca sarcina realizarea cumrui sau cutarui calcul. Se organizeaza grupuri de lucru. [...] Schimbarea aparuta in condipile muncii ~tiintifice, constituirea unor structuri colective, a unui dmp specific ~tiintei sint fenomene care au dus la progrese enorme"l.

Rationalismul modern , In cultura secolului al XVII-lea se consacra modelul rationalismului modem. In sensul sau cel mai general, rafionalismul desemneaza "ata~amentul fatii de ratiune ca opusa credintei, prejudecatilor, obi~nuintei sau oriciirei alte surse de convingeri considerata a fi irationala"l. De asemenea, pretuirea ratiunii presupune privilegierea acesteia, in planul cunoa~terii ~i actiunii, in raport cu intuitia, imaginatia, instinctualitatea. Ratiunea este unul dintre cuvintele cheie ce definesc spiritul european, tara a-i epuiza continutul. Europeanul crede in forta ratiunii, proclama valoarea ~i importanta ei chiar ~i atunci cand nu se comporta rational. Nu intamplator, Somnul rafiunii

na~temon~tri- titlul dat de pictorul spaniolFranciscode Goya

uneia dintre cele 80 de gravuri intitulate Capricii (1799), care

"vorbesc" despre slabiciunilecondipeiumane - este considerat

emblematic pentru specificul spiritului european, pentru valorizarea ratiunii ~i teama de irational care-i sunt caracteristice. Aceasta constatare nu inseamna ca europeanul nu pretuie~te celelalte facultati umane sau ca in cultura europeana nu au existat ~i nu exista orienmri marcate de irational. Prin ea se subliniaza doar faptul ca, cel mai frecvent, in lumea europeana. au prevalat atitudinile apreciative fata de manifestarile practice ~iteoretice marcate de ratiune ~i,mai ales, constatarea ca Europa modema ~i-aconstruit un discurs identitar ce privilegiaza ideea de ratiune. In aceasm constructie, secolul
Antony Flew, op. cit., pag. 286.

1Jacqueline Russ, Aventura gfndirii europene. 0 istorie a ideilor occidentale, Institutul European, la~i, 2002, pag. 136-137.

84 ..

I
I

85

al XVII-lea, ca ~i cel urmator, au jucat un rolIntemeietor. Continuator al unei traditii majore a gandirii europene, raponalismul modern presupune 0 serie de elemente definitorii cum ar fi:

- afirmarea rolului ratiunii de izvor ~i criteriu al cunoa~terii

adevarate (fara a se exclude contributia intuitiei, experientei, imaginatiei, dar acordiindu-se ratiunii rolul coordonator); - aprecierea matematicii ca model al cunoa~terii desavar~ite, pentru ca ea presupune 0 Inlantuire riguroasa a argumentelor In demonstratii clare, pentru ca utilizeaza un limbaj lipsit de ambiguitate ~i cu un grad mare de universalitate. Prestigiul matematicii se regase~te In cele mai diverse contexte: Galileo Galilei considera ca natura este scrisa In "limbajul matematicii", Rene Descartes dorea sa faca din filosofie 0 "mathesis universalis", iar Baruch Spinoza ~i-a luat geometria ca model pentru expunerea ideilor uneia dintre lucrarile sale-,pe care a ~i

intitulat-o sugestiv Etica -

demonstrata dupa metoda

geometrica i impar!ita in cinci parp (Ethica ordine geometrico demonstrata et in quinquepartes distincta, 1677);

- fundamentarea

noii paradigme ~tiintifice pe principul

obiectivitatii (descris mai sus); - cultivarea ratiunii ca facultate critica ~i ca temei al modului de viata. Intr-o conferinta din 1958, intitulata 1n ce crede Occidentul?, Karl Popper face una dintre cele mai sugestive prezentari ale rolului ratiunii ca reflectie critica: "Orice om rational ~i de aceea, sper eu, ~i un rationalist,

~tiefoarte bine ca ratiunea nu poate juca In viata noastra dedt un rol foarte modest. Este rolul reflecpei critice, al discutiei critice. Ceea ce vreau sa spun dnd vorbesc de ratiune sau de rationalism nu este altceva dedt convingerea ca putem Invata prin critica prin discutie critica cu ceilalp ~i prin autocritica. Un raponalist este deci un om dispus sa Invete de la ceilalti, nu acceptInd pur ~i simplu orice Indoctrinare, ci permitInd ca ideile sale sa fie criticate de ceilalti ~i care critica ideile celorlalti. [...] rationalistul autentic nu crede ca elInsu~i sau altcineva a Inghitit Intelepciunea cu polonicul. El ~tieca noi avem Intruna nevoie de idei noi ~i ca critica nu ne face sa avem idei noi. Dar ne poate ajuta sa alegem grIul de neghina. El ~tie, de asemenea, ca acceptarea sau respingerea unei idei nu poate fi niciodata 0 chestiune pur rationala. Dar numai discutia critica ne poate ajuta sa avem 0 idee, lUInd in consideratie din ce In ce mai multe unghiuri, ~i sa 0 judecam corect. [...] Atitudinea rationala poate fi exprimata cel mai bine prin frazele: poate ca tu ai dreptate, ~i poate ca ~i eu nu am dreptate; iar daca In discupa noastra critica poate ca nu yom decide definitiv care din noi are dreptate, totu~i putem spera ca dupa 0 asemenea discutie sa vedem lucrurile ceva mai limpede dedt Inainte. Putem invata amIndoi unul de la altul, attta vreme dt nu uitam ca nu este aut de important ca unul sa aiba dreptate, ci mai degraba sa ne apropiem de adevarul obiectiv. Deoarece pentru amIndoi este important adevaruI obiectiv"l.
1 Karl R. Popper, in diutarea llnei Illmi mai bllne, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1998, pp. 220-221.

86

87

Implicata in judecarea argumentelor in favoarea unel opinii sau a alteia, discutia critica devine "temelia gandirii libere". Karl Popper precizeaza: ,,[...] in afara matematicii, argumentatia noastra nu este niciodata lipsita de lacune [...] trebuie sa decidem mereu care argumente au mai multa greutate: argumentele care suspn 0 opinie sau cele care 0 contesta. Astfel, cautarea adevarului ~i formarea opiniei contin mereu un element al optiunii libere. [...] ~i tocmai optiunea libera este cea care face ca 0 opinie sa aiba valoare din punct de vedere omenesc"l. Consideratiile lui Karl Popper cu privire la dimensiunea critica a rationalitatii sunt concepute din perspectiva teoreticianului cunoa~terii, dar ~i din aceea a ganditorului pasionat de problematica vietii sociale ~i,mai ales, de specificul ~i functionalitatea democratiei. Ratiunea ca fundament al confruntarii de opinii poate fi privita ~i ca- 0 conditie a democratiei, realitate sociala departe de implinire in secolul al XVll-Iea, dar componenta a civilizatiei ale carei fundamente se construiesc acum. in contextul acestei civilizatii, rationalismul poate fi identificat ~i ca mod de viata ~i ca temei al relatiilor dintre oamem. ,,0 persoana rationala este metodica ~i minutioasa. Este ordonata ~i disciplinata, mai ales in gindire. Nu ridica vocea, tonul este ferm ~i uniform, ceea ce este valabil atit pentru sentimentele sale, cit ~i pentru voce. Aceasta persoana desparte
I Ibidem, pp.222-223.

toate problemele ce pot fi despartite ~i se ocupa de fiecare pe

rind. Procedind astfel, evita incurcarea problemelor

~r

combinarea criteriilor distincte. Trateaza la fel cazurile asemanatoare, supunindu-Ie unor criterii impartiale ~i stabile, iar absenta fanteziei ~i a inclinatiei catre arbitrariu ii domina gindirea ~i comportamentul. in mod metodic i~i spore~te capitalul cognitiv ~ifinanciar. j~i reinveste~teprofitul mai curind decit sa-l transforme in placeri, putere sau status social. Viata sa este 0 progresie de impliniri ~i nu 0 posesie statica, placere sau atingere a unui anumit status"l. Daca la nivel individual asemenea comportamente se pot gasi oricand ~i oriunde, +Mi ele devin un mod de via1Alarg raspandit ~i valorizat social doar atunci cand se desfii~oara intr-un context de relatii sociale adecvate. Atunci dind, "Relatiile dintre oameni sunt rationale, conduse de libera alegere a scopurilor clare de catre ambii parteneri ~i de avantajele apreciate obiectiv, esentiale in orice acord. Relatii1e contractuale Ie inlocuiesc pe cele bazate pe status. Societatea ca un intreg ajunge sa fie privita in aceea~i lumina. Organizarea sa nu este data, ci este determinata de contractul rational. Nu este decit insumarea de contracte libere ~i rationale, intre indivizi liberi ~i rationali,,2. Exista in randurile de mai sus 0 prezentare sintetica a specificului relatiilor economice ~i social-politice din lumea
1 Ernest Gellner, Ra,tiune ~i culturii, lnstitutul European, I~i, 2001, pp.191192.
2 Ibidem, pag. 193.

88

89