Beneficiari: Parintii Abordarea cognitiv- comportamentala in consilierea psihologica a parintilor copiilor cu C.E.S. Prof. Ionita Ioana Odeta, C.S.E.I.

I. Brasov, departamentul prescolari Viata este comparata des cu un joc. Nu ni se comunica regulile, din pacate, si nici nu ni se dau instructiuni despre cum sa jucam. Cherie Carter-Scott, Ph.D. A fost odata o familie fericita: doi parinti care asteptau un copil, si patru bunici care asteptau un nepot. Totul mergea struna: medicul confirma o sarcina care evolua in parametri, analizele erau toate in limite normale, rudele si prietenii se inscrisesera pe lista de nasi, camera fusese varuita, patutul astepta cuminte totul era bine, totul era asa cum isi doreste fiecare dintre noi. Apoi s-a nascut. El, copilul. Scor Apgar 10 si o familie cu fericirea de nota 10. Prieteni, rude si vecini cu mormane de felicitari, cadouri si sfaturi. Si toate zilele au curs asa cum curg zilele intr-o casa unde apare un nou-nascut care creste si devine bebelus, apoi copil mic, apoi Pana intr-o zi in care cresterea copilului nu mai parea sincronizata cu cea a copiilor de varsta asemanatoare. Prima vizita a fost la medicul de familie, apoi la neurolog, apoi la psihiatru si psihologul clinician. Intre vizitele la medici, internetul a fost arat cu toate cuvintele-cheie: autism, retard, intarziere, sindrom, tulburare, deficienta, disabilitate, nevoi speciale Da, pentru acesti parinti intreg universul lor s-a schimbat, iar sistemul lor de referinta si-a modificat coordonatele si unitatile de masura. Si atunci, pentru acesti parinti apar ingrijorarile, legate de viitorul copilului lor si mai putin ingrijorari constientizate legate de viitorul lor ca familie si ca persoane. Apar frustrarile legate de sistemul medical, cel de asistenta sociala, cel educational, dar si frustrari minore legate de aspecte ale vietii de zi cu zi care, intr-o alta existenta s-ar fi rezolvat de la sine. Cateodata apare trairea de culpa, invinovatirea (orientate spre sine mai ales, uneori si spre celalalt parinte). Apare rusinea (ilogica si disfunctionala). Uneori apare supracompensarea, lupta cu sine, cu sistemul , cu lumea si cu viata. Apar neputinta in fata unei situatii de fapt care nu are intotdeauna o cauza clara si in fata unor probleme pentru care solutiile sunt denumite recuperare, ameliorare, compensare. Uneori apare tristetea si depresia. Resemnarea. Peste toate se insinueaza trairea de esec si sentimentul ca ar fi putut fi altfel. Parintele cu copil deficient traieste o adevarata drama. Pentru a se putea concentra asupra nevoilor copilului sau, toate nevoile sale sunt lasate in plan secund sau anulate. Trairea de pierdere a unui viitor posibil, plin de evenimente fericite (pana la adanci batraneti), este

saturat in emotii negative si ganduri predominant disfunctionale. Prezenta unui copil cu deficient, care epuizeaza resursele fizice si emotionale ale parintelui, este o sursa permanenta de suferinta psihica, un stresor cronic care genereaza dispozitie anxioasa, depresiva sau mixta, conturandu-se tabloul unei tulburari de adaptare, care tinde sa devina un fel de a fi constant. Tulburare de adaptare pe care parintele nici macar nu isi permite sa o recunoasca ca atare, deoarece are in fata lui, in permanenta, suferinta copilului sau. Parintele unui copil cu deficiente are aceleasi nevoi ca orice alt adult: - sa se hraneasca si sa se odihneasca suficent astfel incat sa poata sa functioneze optim; - sa se simta in siguranta (inclusiv din punct de vedere financiar), sa se simta protejat ; - sa simta ca apartin unui grup social in care poate avea incredere si cu care sa impartaseasca interese si valori similar; sa se simta iubiti si sa simta ca iubirea lor este primita; - sa simta ca sunt valorizati, respectati, apreciati; - sa simta ca isi apartin, ca au un sens in aceasta existenta, ca au un rost. Trecerea acestor nevoi in plan secund sau amanarea lor nu fac decat sa creasca si mai mult suferinta psihologica a parintelui. Situatiile dificile de viata pot sa afecteze relatia lor cu ceilalti, insa cea mai afectata este relatia lor cu ei insisi. Pot ajunge sa se epuizeze incercand sa anticipeze orice nevoie a copilului sau, sa se simta abandonati sau inselati, sa-si puna la indoiala propriile capacitati etc. Raspunsul la intrebarea ce se poate face pentru parintele unui copil cu deficenta? il poate da consilierea psihologica sau psihoterapia. Consilierea psihologic este o interventie psihologica (a) n scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau (b) n scopul promovarii sanatatii, preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Ea implica interventia consilierului psihologic n optimizare personala si n ameliorarea problemelor (subclinice) psiho-emotionale si de comportament. Psihoterapia este o interventie psihologica realizata stiintific si n spirit umanist (a) n scopul promovarii sanatatii, optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) n scopul modificrii factorilor psihologici implicati n tulburarile psihice, psihosomatice si n tulburarile somatice si (c) n situatii de risc. (sursa: Colegiul Psihologilor din Romania comisia de psihologie clinica si psihoterapie). Irina Holdevici defineste consilierea psihologica ca un proces intensiv de acordare a asistentei psihologice pentru persoanele normale care doresc sa-si atinga obiectivele si sa functioneze eficient, iar psihoterapia ca un demers mai complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfunctionale sau de reechilibrare si restructurare a personalitatii. In abordarea cognitiv-comportamentala se pleaca de la urmatoarele axiome;

1. Evenimentele de viata nu ne afecteaza reactiile in mod direct, ci modul in care interpretam evenimentele de viata (modul in care ne gandim la ele) cauzeaza reactiile noastre comportamentale, trairile si simptomele somatice; 2. Gandurile (cognitiile) prin care interpretam aceste evenimente de viata pot fi identificate; 3. Odata identificate, aceste cognitii pot fi schimbate prin tehnici psihologice specifice, astfel ca acele cognitii disfunctionale (care nu ne ajuta sa ne adaptam) sunt inlocuite cu cognitii rationale care genereaza la randul lor comportamente adaptate. Printre elementele generale de management psihologic sunt incluse: - Identificarea si circumscrierea disconfortului psihologic si/sau somatic; - Identificarea gandurilor disfunctionale, a convingerilor irationale si a schemelor cognitive-emotionale care genereaza aceste ganduri si convingeri; restructurarea acestora; - Identificarea emotiilor negative si ventilarea acestora; intarirea emotiilor positive; - Identificarea si reevaluarea strategiilor de coping utilizate si implementarea unor noi strategii mai adaptate; - Participarea la grupuri de suport. Sa nu uitam ca un copil cu deficiente are mai mari sanse de recuperare daca persoanele adulte implicate (parintii, bunicii, tutorii , cadrele didactice, terapeutii) se simt bine in pielea lor, daca reusesc sa-si gestioneze emotiile si sa interpreteze evenimentele de viata intr-un mod functional si sa-si modifice comportamentele intr-un mod in care sa obtine solutii la problemele lor pe termen mediu si termen lung. Da, viata poate fi vazuta ca un joc in care nu stim regulile si nici nu ni se dau instructiuni despre cum sa jucam. Insa viata nu e o lupta, iar noi nu suntem singuri pe tabla de joc, asa ca daca ceilalti pot sa ne ajute sa ne fie mai bine, sa-i lasam sa ne fie alaturi.

Bibliografie: Dryden Windy, DiGiuseppe Raymond Ghid de terapie rational-emotiva si comportamentala editura ASCR Goleman Daniel Inteligenta emotionala Editura Curtea veche, Bucuresti, 2001 Maslow A.H., - Motivatie si personalitate Editura Trei, Bucuresti, 2007 Young Jeffrey, Ph.D, Klosko Janet, Ph.D. Reinventing Your Life Plume, a member of Penguin Group (USA) Inc., 1994